moartea este doar un prag spre alta forma de viata!

[xennon_2000]

"un sicriu umplut cu stele 
" ..frumoasa metafora Elvin (plina de optimism)!
Nu prea sunt de acord cu tine la reancarnare in animale sau plante....eu cred ca tot in oameni dar daca am fost rai vom avea o existenta chinuita!

[xennon_2000]

"Pentru o fiinta infinita, timpul inseamna plictiseala....daca ne intoarcem in eternitate (parerea unora despre moarte)...poate dincolo nu mai exista timp!Altfel nu putem concepe sa traim la infinit(e peste puterea noastra de gandire)

[jean]

Imaginati-va ca a-ti putea discuta cu un fluture si i-ati spune urmatoarele:
-Tu in alta viata ai fost un vierme (omida). Dupa care in viata urmatoare ai stat inchis fara a putea sa te misti, fara a te hrani, aratind ca o pietricica lunguiata si asa ai devenit fluture. Deci ai fost alte forme de viata!         Ce credeti ca ar raspunde?...
-Pleaca dom-le de aici nu vezi ca eu am aripi si zbor, cum sa ma tarasc ca o omida si sa mananc frunza cand eu ma hranesc cu polen si ma plimb pe unde vreau.
Poti fi sigur ca nu te va crede nicio data. Si totusi asta este realitatea. Prima data a fost omida s-a tarit si a mancat frunze, ajunsa la maturitate s-a transformat in crisalida (nimfa), din care prin metamorfoza a devenit acel flture.
Imaginati-va ca printr-un proces asemanator dar nu identic ar putea trece si fiinta umana. Evolutia unui individ sa se faca in mai multe etape, fara a fi constient de aceasta in aceasta viata. Moartea fizica a individului ar putea insemna trecerea intr-o alta etapa de dezvoltare. Care nu este neaparat nevoie sa fie in plan fizic, cu toate ca nu exclud reintruparea in acest plan. 
  NU pot fi de acord ca fiintele omenesti decazute spiritual se pot reantrupa in animale. Mai degraba ca spiritele animalelor sa progreseze pana vor ajunge sa se intrupeze ca om. De asemenea mai cred ca anumiti oameni progreseaza mai repede in plan spirital decat alti iar cei care nu reusesc si raman repetenti in cursul unei vieti se vor reintrupa din nou de atatea ori pana cand reusesc sa atinga acel nivel  pentru a se desprinde de planul fizic. Si-a pus cineva intrebarea care este numarul fiintelor omenesti care a trait pe acest pamant pana in prezent?... Evident este foarte mare.
Care credeti ca ar fi rostul unui numar asa de mare de fiinte?...Imbogatirea
in elementele chimice si biologice a pamantului prin descompunerea corpurilor noastre?...Eu unul nu cred asa ceva!... Dar cred ca numarul spiritelor care au trait pe acest pamant este mult mai mic decat numarul fiintelor, tocmai pentru ca unele spirite s-au intrupat de mai multe ori. Unele venind la reciclare, altele mult mai evoluate pentru a ajuta pamanteni. Se gasesc destule exempe in carti vechi si chiar in BIBLIE.
Existenta omului are sigur un scop pe acest pamant chiar daca noua ne scapa. Poate fi evolutia spiritului nostru, pentru a cunoaste universul deci si a planului fizic.

[StarDust]

Si eu sunt aproape convins ca reincarnarea este reala. Am sa va relatez ceva referitor la mine... cand eram copil, (cred ca 6-7 ani) aveam un "vis" pe care nu puteam sa il inteleg atunci: In acest "vis" pe care il aveam foarte frecvent la un moment dat (acesta se repeta periodic) ajungem intr-ul loc desertic cu stanci si nisip galbui-rosiatice, nu departe de mine, era un fel de pestera sau tunel,blocat la intrare cu un bolovan mare. De fapt nu se vedea nici un tunel, dar, eu "stiam" ca in spatele acelui bolovan e un tunel in care e ingropat "un om batran" (asa m-as fi exprimat eu atunci daca ma puneati sa-mi povestesc visul). Chestia e ca atunci cand ajungeam in acel loc, ma asezam langa bolovanul acela si ma simteam atat de bine stand aproape de "acel om batran"... eram fericit (ca si cand intalnesti o persoana apropiata, draga). Cand ma trezeam ma trezeam cu aceeasi stare de fericire interioara... parca acel loc, imi dadea energie) atunci si multa vreme nu mi-am explicat in nici un fel acest vis... acum... privesc in urma si ma intreb... cine era acel "om batran"? ce legatura aveam eu cu el? Va salut!

[jean]

   Mai sus am facut o analogie despre pragul morti, asemanand acest proces cu metamorfoza uni fluture.
   Citind zilele trecute in cartea lui Scarlat Demetescu ,,Viata dincolo de Moarte"
am avut o mare surpriza gasind o explicatie asemanatoare, postata mai jos.

   Când a sosit momentul fatal, corpul eteric, care patrunde trupul, începe sa se desfaca de el, pe masura ce vitalitatea se retrage. Procesul e asemanator cu acela al iesirii fluturelui din crisalida sa. In timp ce corpul eteric se elibereaza de trup, vin anumite entitati spirituale, pentru a da ajutor spiritului ce se destrupeaza. Este o nastere întocmai ca si a unui copil în mediul terestru; si aici e nevoie de o îngrijire, de ajutor. Fara acest sprijin, el s-ar simti pierdut, dezorientat, înfricosat. Or primul lucru este sa convingi spiritul ca nu e mort.
 

[StarDust]

...Or primul lucru este sa convingi spiritul ca nu e mort.

Parerea mea e ca in acel moment, nu cred ca exista constiinta mortii, spiritul se identifica pe sine ca ceva viu, iar corpul fizic, e ceva oarecum "strain". Ce poate deruta "eu-ul" real, e posibila dualitate, corp fizic (in imediata apropiere) si existenta simultana langa el...
E doar o parere...personala.

[LoLy]

nimeni nu stie cat timp mai are de trait!!
viata e facuta sa o traiesti !
nu are rost sa ne gandim de acum la moarte!
vom afla atunci cum si ce o sa fie!
orice zi so pretuiesti oricum ar fi
...si nu uita...
ca poate asta va fi ultima!

[teocratul]

LoLy,

Sigur, cred ca nimanui nu-i trece prin cap ca sa se gandeasca la "viata de apoi",
daca el nici macar nu este capabil ca sa inteleaga ca nu poate ramane la infinit repetent in clasa 1=LEVEL 1 !!!

Oricum, Bunul Dumnezeu il va trece si pe el clasa, din oficiu !

De aia a si zis ca: " Fericiti (inclusiv, sau mai ales) cei saraci cu duhul, pentru ca (si) ei vor stapani imparatia cerurilor ! "