Evanghelia dupa Iuda..

[ryn]

Probabil Macarie si Metod erau ceva mai plini de pilozitati.

[Elvin]

    baaron, ce vroiai sa arati prin acea pictura ?
    eu vad acolo 2 sfinti complet acoperiti de par
     lucrul pare de necrezut pentru omul modern, dar trebuie tinut cont ca sfintii nu duceau o viata 'standard'. De aceea si organismul lor isi modifica parametrii, in asa conditii extreme
 
[viata sfantului Marcu din Etiopia, 5 aprilie]
   ....."Nouãzeci ºi cinci de ani am, precum am zis, dar nici fiarã, nici pasãre, nici pîine omeneascã [era hranit de un inger; extraterestru ati zice voi] n-am mîncat, nici cu îmbrãcãminte nu m-am îmbrãcat. Dar am pãtimit treizeci de ani în nevoi ºi necaz, de foame, de sete, de goliciune ºi, mai ales, de nãvãlirile diavoleºti. În acei ani am mîncat þãrînã, silindu-mã foamea, ºi beam apã din mare, cînd mã chinuia setea. ªi s-au jurat între ei diavolii pînã la o mie de ori, ca sã mã înece în mare; ºi apucîndu-mã, mã trãgeau spre pãrþile cele de jos ale muntelui acesta. Iar eu mã sculam ºi mã suiam la vîrful muntelui, dar ei iarãºi mã tîrau, pînã ce n-am rãmas nici cu piele pe trupul meu. Bãtîndu-mã ºi tîrîndu-mã strigau, zicînd: "Ieºi din pãmîntul nostru, pentru cã de la începutul lumii nimeni din oameni n-a venit aici. Dar tu cum ai îndrãznit de ai venit?"

Dupã o pãtimire ca aceasta de treizeci de ani, dupã o foame ca aceasta, sete, goliciune ºi rãzboaie de la diavoli, s-a vãrsat darul lui Dumnezeu ºi milostivirea Lui asupra mea cu purtarea de grijã a Lui; s-a schimbat trupul meu cel firesc ºi a crescut pãr pe el, precum ºi hranã neîmpuþinatã mi se aduce acum ºi îngerii Domnului vin la mine" .....

    poti sa crezi ca in asemenea conditii extreme corpul lui s-a adaptat in consecinta, crescandu-i blana ca la animale. E acelasi lucru. Tot Dumnezeu e 'responsabil' pentru adaptabilitatea organismului uman [gandeste-te la ala care a mancat farfurii, pahare, si un avion cesna in 2 ani, fara sa pateasca nimic]

[baaron]

Elvin

Ai vazut vreodata vreun diavol sau vreun fratior de al lui?...Da' sincer.

[Elvin]

    prin 'fratior' nu stiu ce intelegi dar diavol, DA.
    tot ce pot sa-ti spun e ca indiferent unde-l vezi [vis, vedenie, realitate] prima reactie e sa fugi in directia opusa. De asemenea am inteles si de ce zicea Cleopa "daca ai fi in padure legat cu lanturi de un copac si ai vedea un drac, ai scoate copacul din radacina si ai fugi cu el in spinare"

   de asemeni as adauga : tu esti chiar mai "credincios" decat mine, deoarece crezi in ceva chiar si fara sa fi vazut. Ce zici de Supercivilizatii ? :evil:

[dedeiu]

Elvin, eu l-am visat pe Satana. Era un fel de chestie, juma om cu coarne iar picioarele erau inlocuite de un fel de coada de sarpe. A fost aceasta asociere deoarece sarpele din eden... . Nu am fugit, incerca sa ma convinga ca sa-mi ispitesc prietena. Nu aveam in vis nici o frica fata de el. Nu inteleg de ce trebuie neaparat sa-ti fie asa frica si sa o iei la goana.

[Arckadii]

dedeiu, frica nu iti era pentru ca diavolul era in mintea ta.
am avut si eu perioade cand il consideram prieten. insa in perioadele alea eram intr-o depresie puternica si se stie clar ca diavolul incearca sa profite. nu ti-a fost frica pentru ca era acolo ca sa se dea pe langa tine. nu si-ar fi permis sa te sperie.
te rog mult sa ai grija. e mai periculos decat pare.
ai incredere in Dumnezeu, El e prietenul nostru.
Ark

[Elvin]

    eu l-am vazut intr-un fel de vedenie, asa cum e el. Daca se camufleaza in altceva n-o sa mai vrei sa fugi. Pana la urma el se poate deghiza si-n inger luminos daca vrea [vezi la Pavel] si atunci normal ca nu ti-e frica
   N-ai vazut niciodata om malefic, a carui figura inspira pericol ? cu ochii arcuiti inspre interior si restul. Multiplici asta de sute de ori si-ti faci o idee cam cum arata diavolul, incat nu indraznesti nici sa te uiti la el de frica. Iar pe mine ma si uraste deoarece incerc sa traiesc dupa invatatura lui Hristos si asta il scoate din sarite intotdeauna....

    Back on topic
   Cat timp exista evanghelia [vestea cea buna] standard Hristos nu interesa mai pe nimeni. Cum a aparut "Evanghelia lui Iuda" , care de fapt e o disanghelie [veste rea] toti si-au ciulit urechile....ocazia ideala ca sa se razbune pe Dumnezeu de la inaltimea lor ametitoare de pigmei nihilisti. Vasazica mai intai IIsus "n-a existat" decat in mintea apostolilor astora fanatici..Dar nu era de-ajuns. intr-un upgrade al blasfemiei, si-au schimbat tactica. De fapt a existat, dar a fost la fel ca "noi". Adica, tot cu femei [Magdalena in prima faza, apoi mai nou e acuzat ca a avut relatii si cu ....Ioan, care era 'femeie'  dupa mintea lor afectata de rachiu si sifilis], tot cu 'chestia' aia care se face cu mana...[asta nu e inventie, chiar sustinea unu ca Iisus mergea noaptea in munti ca sa faca...chestia aia]

   Sa se mediteze asupra versurilor eminesciene:

"Ba sã vezi... posteritatea este încã ºi mai dreaptã.
Neputând sã te ajungã, crezi c-or vrea sã te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subþire
Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt ºi dânºii... Mãgulit e fiecare
Cã n-ai fost mai mult ca dânsul. ªi prostatecele nãri
ªi le umflã oriºicine în savante adunãri
Când de tine se vorbeºte. S-a-nþeles de mai nainte
C-o ironicã grimasã sã te laude-n cuvinte.
Astfel încãput pe mâna a oricãrui, te va drege,
Rele-or zice cã sunt toate câte nu vor înþelege.."

     Nu se obosesste mai nimeni sa vada lumina din aceasta fiinta, sa zica unu "mah, hai sa vedem oare e bine sa nu invidiem pe nimeni ? oare se produc efecte la nivel spiritual daca iubim pe toata lumea?", dar la Dan Brown se reped toti, acesti porci murdari care se reped la evanghelie ca la sacul cu ovaz....

[dedeiu]

Eu cred doar in ceea ce cred ark. Satan nu e prietenul meu imaginar. Daca vrea ca dzeu sa imi transmita ceva, sa mi-o faca in fata, nu pe alaturi cu descifrari. In caz ca Satan va aparea material pe pamant, nu te teme, nu eu voi fii cel care va incerca sa il ucida, sunt multi care ii vor capul...

[butterfly2crazy]

stan sau nu...satan vs dzeu...eu oricum ma tem...adik mie mi aiurea sa raman singura aks k ma sperii de moarte....am vazut kesti aiurea de kteva ori...si cu nenea de la subsol am conturi mai vechi de lichidat....bine k m am oprit la timp...aviz amatorilor!!!!!!!!!!!!!!nu va jucatzi cu ceea ce nu stiti!pt cine stie si a citit dupa melci de ioan barbu...km asa cceva numa la un nivel mai inalt....

[baaron]

In primul rand subiectul asta se afla in doua locuri pe forumul Rufon:
...o data aici si a doua oara aici
http://www.rufon.org/forum/index.php?PHPSESSID=dc298e193258b00b36f6d4becab5757c&topic=332.msg3032#msg3032

Cred ca ar trebui cumva "sudate"...ca sa avem doar un singur subiect pe tema...ok?

Revenind on-topic:

Din lipsa unui punct de sprijin, cum zicea Galileo Galilei, sau a unui fundament de certitudini, toate constructiile mentalului omenesc raman relative...De mii de ani rationam si construim pe temelii precare de nisip luate de ape si suflate de vanturile cardinale.
Biblia, cartea de capatai a lumii nu isi mai poate disimula slabiciunile si scartaie din toate balamalele...mii de secte deviationiste sau radicale isi fundamenteaza reflex statutul pe cate un verset, asumandu-si astfel caducitatea. La rastimpuri interventionisti specializati in terapii intensive indiferente la diagnostic apar cu foalele si incep resuscitarile.
Cazanele cu smoala, ideologiile, religiile, conceptele, sunt puse la incalzit iar amestecatoarele de opinie incep ametirea.
Rotativa se invarte, spalturile inegresc alte tone de hartie. Probele sunt date la intors, la interpretat, la remaniat sau la retusat dupa cum sufla curentii de opinie planetara.
Ce n-a fost datat corect cu carbon paisprezece, se recalculeaza cu regula de trei simpla; piesele autentice sunt ascunse prin muzee in asteptarea vandaliilor (gen Zambaccian), si alte relicve proaspete le iau locul sub lupele si pensulele sofisticate ale cercetasilor.

In multe imprejurari carul este asezat inaintea boilor. Aceasta insemnand o abordate neconforma realitatii, in disonanta vizibila cu ordinea fireasca. Totusi expresia nu se construieste niciodata apeland la mijloace moderne de tractiune, ci strict, cu carul inaintea boilor, ceea ce trimite la subiectivismul factorului uman.
De cele mai multe ori a incurca ordinea fireasca a lucrurilor, voluntar sau involuntar, cu sau fara interes, vizeaza insasi raportul cauza-efect. Alteori din diferite motive amestecul de cronologii aduce dificultati nemeritate unei intelegeri coerente.
Cele sapte zile al genezei, de acum celebre prin lungimea lor expandabila, pe care fiecare cercetator o intinde intre o zi pamanteasca de 24 de ore si o epoca geologica de o suta de mii de ani, dupa acuratetea demonstratiei, si-au gasit in sfarsit oranduiala. Povestea creatiei este legata de cifra sase pentru ca Sumerul a lasat-o scrisa posteritatii pe sase placute de lut. Separat, placuta a saptea este integral rezervata, dupa cum era si firesc, laudelor de recunostinta omeneasca nesfarsita fata de zeii creatori.
"Biblia a ajuns o carte de referinta, dar in configuratia actuala e departe de a fi a tot cuprinzatoare. Poate pentru a nu ne impletici mintile, sau din restrictii tipografice, autorii au facut totalul zeilor trecutului presumerian, caldeean, sumerian, babilonian spre a incepe o noua lume cu reportul: Elohim (zeii)" .

Astazi primim o confirmare de multi cautata:
"Cum povestirea biblica a Creatiei, precum si alte povestiri din cadrul Genezei se trag din originale sumeriene, raspunsul este evident. Strangand numarul mare de zei intr-o singura Zeitate Suprema,relatarea biblica nu e decat o versiune scrisa a celor sumeriene despre discutiile din Adunarea Zeilor."

Se trece in varful picioarelor pe langa unele amanunte, prezente inca in textul sfant, ce ar crea dificultati dogmei creationiste:
Geneza (1,27) "Si Dumnezeu a creat pe om dupa chipul Sau, l-a creat de sex masculin si de sex feminin. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: Fiti roditori, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l."
Dupa care Dumnezeu le indica oamenilor un meniu din care deducem ca i-a facut vegetarieni, ii omologheaza multumit, incheie in triumf ziua a sasea, ia mult discutata zi de odihna, a saptea, dar apoi stupoare!
O ia de la inceput in:
Geneza (2,4) "Dumnezeu a facut pamant si ceruri, pe pamant nu era inca nici un arbust si nici o iarba de pe camp nu incoltise inca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era om ca sa lucreze pamantul... Si Domnul a facut pe om din tarana pamantului..."
Mai intai pe barbatul Adam si apoi, cand acesta dadea semne vizibile de plictiseala, pe femeia Eva!
Parca ar fi bunicutul care-si spune povestea, il ia somnul, iar nepotelul atent si perspicace il trezeste si il aduce la chestiune. Sa fie vorba de un rateu tehnic, urmat de o reluare pe cheltuiala proprie, a actului creationist? S-au poate ca textierii biblici presati de caietul de sarcini si lipsiti de perspectiva perspicacitatii urmasilor au neglijat detaliile?
Acum un punct de vedere referitor la aceasta dilema care poate aduce un plus de claritate:
...aceasta contradictie, care i-a intrigat atat pe savanti cat si pe teologi deopotriva, dispare imediat ce observam ca textele biblice sunt de fapt condensari ale textelor sumeriene. Acestea ne informeaza ca dupa ce a incercat sa creeze un muncitor primitiv prin incrucisarea oamenilor-maimuta cu diferite animale, nefilimii (o populatie venita de pe alta planeta n.a.) au decis ca singurul hibrid ce ar sluji interesele lor este cel dintre oamenii-maimuta si nefilimii insisi. Dupa o serie de experimente nereusite, un model Adapa/Adam a reusit.
La inceput a fost deci un singur Adam.... Textele mesopotamiene ne ofera o relatare completa a evenimentelor care au condus la facerea si multiplicarea lui Adam."
De ce nu sunt date cunoasterii textele sumeriene?
S-ar produce o revolutie pe langa care lansarea automobilului cu combustibil apos ar fi ca greva somnului de dupa amiaza la o gradinita de copii.
"Daca Vechiul Testament ofera foarte putine indicii, textele mesopotamiene sunt foarte explicite in acest subiect. Nu numai ca specifica faptul ca sangele era necesar amestecului din care a fost creat omul, ci mentioneaza si faptul ca acesta trebuia neaparat sa fie sange de zeu, sange divin. Cand zeii s-au decis sa faca omul, conducatorul lor a spus:
Sange voi da, ce da oaselor viata.
Sugerand ca acesta sa fie luat de la un zeu anume, Primitivii sa fie fauriti, dupa modelul lui, a spus Ea, alegand zeul:
Din sangele lui, ei au facut omenirea;
La munca apoi au pus-o, ca zeii sa se odihneasca...
A fost o lucrare ce mintea omului, putina,
Nu poate sa o inteleaga."

In privinta potopului, Biblia ne ofera o poveste cu destule incoerente si insuficiente motivatii. Avand acces la textele sumeriene Zecharia Sitchin are o explicatie intuita si de alti cercetatori :
"Serioasele dubii privind veridicitatea acestei povesti dispar imediat ce realizam ca ea nu este decat o versiune usor modificata a uneia sumeriene, mult anterioare. Ca si celelalte cazuri pe care le-am aratat mai inainte, Biblia monoteista comprima intr-un singur zeu rolurile jucate de mai multi zei, nu totdeauna aflati in acord."
Singura diferenta dintre placutele sumeriene ce povestesc despre necunoscutul Uta-Napistim, eroul ce a supravietuit potopului si biblicul Noe este doar ca ultimul, cu nume monosilabic, a fost intens mediatizat asigurandu-i-se prioritatea la premiul Nobel pentru navigatie.  :-D :-D

Insasi termenii "denunta in mod provocator" o legatura de netagaduit, intre Babel (Babili) insemnand Poarta Zeilor si Biblie, chiar daca discutiile pe acest subiect nu capata amploarea cuvenita.
Printre textele descoperite in biblioteca lui Asurbanipal se afla unul care relateaza povestea creatiei, nu foarte diferit de Geneza din Vechiul Testament.

Tablitele sparte adunate laolalta si publicate prima data de George Smith, in 1876 - Geneza caldeeana - demonstreaza in mod clar ca a existat un text acadian, scris in vechiul dialect babilonian, care relateaza cum un anumit zeu a creat Cerul si Pamantul si tot ce se afla pe acesta, inclusiv omul.
Exista acum o intrega literatura dedicata compararii textelor mesopotamiene cu Biblia.
Opera zeului creator s-a realizat, daca nu in sase zile ca in Biblie, totusi de-a lungul a sase tablite. Identic cu ziua a saptea in care Dumnezeu s-a odihnit si s-a bucurat de lucrarea sa, epopeea mesopotamiana dedica cea de a saptea tablita laudarii zeului si creatii sale. Din aceasta cauza istoricul L.W. King si-a intitulat studiul sau despre acest subiect The Seven Tablets of Creation (Cele sapte tablite ale creatiei). Numit astazi Epopeea Creatiei textul era cunoscut in antichitate dupa cuvintele cu care incepea: Enuma elish (Cand in inaltimi). Povestea biblica a creatiei incepe cu facerea Cerului si a Pamantului; povestea mesopotamiana este o adevarata cosmogonie si trateaza si despre evenimente de dinainte de acestea, ducandu-ne chiar la inceputul timpului:

Enuma elis la nabu samamu
Saplitu ammatum suma la zacrat...

Pe cand in inaltimi Cerul nu fusese inca numit
Si dedesubt, pamantul tare nu fusese inca chemat..."

[baaron]

O alta similitudine se poate depista intre Primul Iov identificat de Samuel Kramer in "Istoria incepe in Sumer" din descifrarea unor placute de lut aflate in muzeul de Antichitati din Istanbul si personajul biblic Iov atat de cunoscut, dar greu de integrat in context .

HAMMURABI - rege babilonian, si-a pus codul de legi pe care le-a primit din mana zeului, pe o stela funerara . La fel si Moise a fost prezentat ca primind cele zece porunci din mana zeului YHWH.
Legile date de UTU/SAMAS prefigureaza recomandarile din Predica de pe Munte din Noul Testament, dar mare pacat ca nu se indica si sursa documentara:

"Sa nu faci rau potrivnicului tau
La rau tu sa raspunzi cu bine.
Si lasa zeii sa pedepseasca pe dusmanul tau...
Sa nu-ti lasi inima la rau sa se deschida...
Si celui care o mana iti intinde
Mancare sa manance si vin sa bea tu da-i...
Ajuta pe oricine si numai bine fa."

Arta reutilizarii textelor culmineaza cu episodul dat uitarii al nasterii lui Sargon, regele mesopotamian ce a trait in perioada 2400 i.Ch., episod reatribuit prin Biblie lui Moise, cu beneficiul unei intense mediatizari evanghelice:
Un text cunoscut ca legenda lui Sargon ii consemneaza, cu propriile lui cuvinte, straniul trecut personal:

Sargon, viteaz rege din Agade, sunt.
Mama mea a fost mare preoteasa; tatal nu mi l-am cunoscut(...).
Mama mea, mare preoteasa, care m-a procreat,
in secret m-a adus pe lume.
M-a pus in cos de papura, cu catran a lipit capacul.
M-a aruncat in rau; nu m-am scufundat.
Raul m-a purtat pe ape, m-a dus la Akki, cel ce iriga,
Akki, cel ce iriga, m-a ridicat cand a scos apa;
Akki, cel ce iriga, ca pe fiul lui m-a luat si m-a crescut.
Akki, cel ce iriga, gradinar al sau m-a numit.

Aceasta poveste, asemanatoare cu cea a lui Moise (scrisa cu peste o mie de ani inaintea vremurilor lui Moise!) raspunde in continuare la intrebarea cea mai evidenta: cum a putut un om cu tata necunoscut, un simplu gradinar, sa devina un mare rege?

Cred ca pe noi trebuie sa ne preocupe mai putin reusita lui Sargon, care indiferent de originea lui sociala, nu a trecut prin istorie neobservat, ci mai mult cum s-a transformat aceasta legenda intr-un pasaj biblic, atribuit lui Moise:
EXOD (2,1) "Un om din casa lui Levi luase de nevasta pe o fata a lui Levi. Femeia aceasta a ramas insarcinata, si a nascut un fiu. A vazut ca este frumos, si l-a ascuns trei luni. Ne mai putand sa-l ascunda, a luat un cosulet de papura, pe care l-a uns cu lut si cu smoala; a pus copilul in el, si l-a asezat intre trestii, pe malul raului. Sora copilului pandea la o departare oarecare, ca sa vada ce are sa i se intimple. Fata lui Faraon s-a pogorit la rau, sa se scalde; si fetele cari o insoteau se plimbau pe marginea raului. Ea a zarit cosuletul in mijlocul trestiilor, si a trimes pe roaba ei sa-l ia. L-a deschis si a vazut copilul: era un baietas care plangea. I-a fost mila de el, si a zis: Este un copil de al evreilor! Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: Sa ma duc sa-ti chem o doica dintre femeile Evreilor, ca sa-ti alapteze copilul? Du-te, i-a raspuns fata lui Faraon. Si fata s-a dus si a chemat pe mama copilului. Fata lui Faraon i-a zis: Ia copilul acesta, alapteaza-mi-l, si iti voi plati. Femeia a luat copilul, si l-a alaptat. Copilul a crescut, si ea l-a adus fetei lui Faraon; si el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); caci, a zis ea, l-am scos din ape."
Sa fie oare un plagiat irezistibil sau pur si simplu o reteta sigura de succes?

De ce nu este data cunoasterii cronica dacica apocrifa pe placi de aur si apoi de plumb gasita la Sinaia ? Avem inca nevoie de cunoastere si de multa recunoastere.
Marele zeu ANU, seful suprem al geneticienilor-ingeri, minte suprema si generoasa, constient de forta echipei sale, nu contenea sa o laude si sa o respecte. Nu vorbea niciodata la singular, folosea doar pluralul, pluralul de autor. In ebraica, sumerianul ANU se traduce tot prin "Noi".

Biblia, dar mai ales Coranul, uzeaza abundent de divinul plural de autor "Noi".
(Geneza 3,22) "Domnul Dumnezeu a zis: Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci."
(4,LXXVII, 16) "Oare nu i-am nimicit Noi pe cei dinainte? Acum lasam sa urmeze pe cei de apoi. Asa facem Noi cu pacatosii. Vai in ziua aceea de cei ce invinuiesc de minciuna! Oare nu v-am facut Noi din apa lepadata si am adus-o intr-un statornic pana la un termen anumit? Si Noi putem, frumos putem!" Obiceiul pluralului de autor, derivat din modestia supremului in fata infimului, a dainuit autoritar pana mai ieri, cand un autor de geniu autohton s-a trezit din betia succesului, cu maneta in persoana intaia singular.

Un manuscris senzational, descoperit din intamplate in inepuizabilul Egipt, sta sa rastoarne lumea crestina si sa redea boilor locul cuvenit, inaintea carului. Un egiptean initiat in valoarea inestimabila a vechilor manuscrise :-D, descopera unul intr-o pestera, bine protejat intr-o caseta de piatra. Intr-o stare foarte buna, il intoarce pe toate partile, il rasfoieste, apoi il scoate la piata. :-D :-D

Oricat ar fi de subtil si bine gandit un demers, daca prin natura lui este o uneltire, o forta si mai mare il infrange si il anihileaza. Asa s-a intamplat si cu acesta mare descoperire. Mediatizata cu tam tam, pe un canal de televiziune care pana nu de mult se ocupa cu geografia, intamplator isi dezvaluie astfel aspiratia. Visand la geografia de perspectiva a planetei autorii vor sa si-o apropie dizolvand-o in istorie, istoria in religie si religia in simtaminte. Oamenii au ramas si sunt dependenti de sentimentele lor, deci pot fi mult mai convenabil manipulati pe aceasta cale. Dar forta aceea misterioasa care intotdeauna produce efectele nescontate de nici o minte omeneasca sau diavoleasca, a iesit din nou in evidenta. Consecintele au fost exact contrarii.
Anuntata pe toate canalele de media, emisiunea isi tradeaza inalta menire. Nici un eveniment omenesc nu beneficiaza de o asa propaganda decat daca are o inalta menire. Numai ca factori ce raman intotdeauna subtili in atare situatii, gasesc forta sa rastoarne socoteala de acasa. 
Are o prefata preambul clarificator-incurcatoare, are actori documentaristi care iti turuie o noapte fara sa balbaie o silaba. Are actiunea modulata, la secunda, sa inghita calupurile de flasneta ale publicitatii aducatoare de cumparatori. Are antiplictisul bine gandit al alternantei, de la anostul maculaturii mototolite, ca sa devina mai interesanta, la zvacnirea tainicelor limuzinelor de vis. Povestea curge, te impresoara, dar iti lasa si ragazurile sa te dezmeticesti, sa te speli pe dinti, sa-ti faci dusul de seara, cu care trimiti la rigola mizeriile zilei, pe care le vei reprimi maine, fiindca si maine urmeaza o zi.

[baaron]

Gandita sa clarifice intr-o ora, tot ce omenirea nu a inteles in doua milenii povestea reabilitarii lui Iuda este toarsa pentru orice minte mai mult sau mai putin deprinsa cu speculatia si cu subtilul. Uite, s-a intamplat asa si asa, din cauza asta au urmat niste consecinte nedorite, pentru a rade consecintele si a reconcilia va spunem adevarata poveste, iar voi veti renunta la ce ati aflat pana acum. Ati avut niste surse false, adevaratele surse au fost descoperite abia acum. Textele sunt abia acum titrate corect si in cunostinta de cauza, pentru ca abia acum stiinta s-a copt, si noi doi (traducatorii) fara falsa modestie si fara infatuare, suntem cei mai buni cunoscatori de copta, in viata. Nimeni nu ne poate contrazice. :-D :-D

Unde sunt sursele acestea aducatoare de confuzie si nedreptate? Unde sa fie in Biblie! Biblia prezinta personalitatea lui Iuda in 18 locuri. Dar sunt multe si insemnate inadvertentele depistate, de ce nu l-ar privi si pe Iuda unele dintre ele?

(Matei 10,1) "Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai, si le-a dat putere sa scoata afara duhurile necurate, si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice fel de neputinta. Iata numele celor doisprezece apostoli: Cel dintai, Simon, zis Petru, si Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, si Ioan, fratele lui; Filip si Bartolomeu; Toma si Matei, vamesul; Iacov, fiul lui Alfeu, si Levi, zis si Tadeu; Simon Cananitul, si Iuda Iscarioteanul, cel care a vandut pe Isus."

(Matei 26,14) "Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preotii cei mai de seama, si le-a zis: Ce vreti sa-mi dati, si-L voi da in manile voastre? Ei i-au cantarit treizeci de arginti. Din clipa aceea, Iuda cauta un prilej nimerit, ca sa dea pe Isus in manile lor."

(Matei 26,48) "Vanzatorul le daduse semnul acesta: Pe care-l voi saruta eu, acela este; sa puneti mana pe el! Indata, Iuda s-a apropiat de Isus, si I-a zis: Plecaciune, Invatatorule!" Si L-a sarutat."

(Matei 27,3) " Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor, si a zis: Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat." Ce ne pasa noua?" i-au raspuns ei. Treaba ta. Iuda a aruncat argintii in Templu, si s-a dus de s-a spanzurat (nu inainte de a scrie mai multe texte lamuritoare n.a.). Preotii cei mai de seama au strans argintii, si au zis: Nu este ingaduit sa-i punem in vistieria Templului, fiindca sunt pret de sange. Si dupa ce s-au sfatuit, au cumparat cu banii aceia tarina olarului, ca loc pentru ingroparea strainilor."

Dar Biblia e documentul sacru, de referinta, miliarde de oameni o tin la capatai... Nu mai conteaza, nimeni nu e perfect oriunde se poate cuibari un por de minciuna prin care sa patrunda filonul denaturarii. Sursele folosite in reabilitarea lui Iuda sunt infailibile, au o istorie de doua milenii din care ultimii treizeci de ani, sunt prezentati minut cu minut. Oricine poate sa calculeze cate minute sunt in treizeci de ani.
Daca veti intreba de ce doar treizeci de ani din doua mii, raspunsul e incorporat chiar in legenda. Pentru ca Iuda a primit treizeci de arginti. Daca ar fi fost platit, cum merita, cu doua mii de arginti, s-ar fi prezentat detalii pentru doua mii de ani. Dar asa, cat s-a platit, atat s-a prezentat!
Pe buna dreptate nimeni nu poate contesta...

Asta este Biblia, un tezaur, o carte de autori necunoscuti care nu pot fi facuti raspunzatori, nici pentru ce au scris, nici pentru ce nu au scris, nici de ce nu au comunicat sursele folosite. Un adevarat tezaur, dar un tezaur fara bibliografie. Acest criteriu ar trebui atunci aplicat tuturor textelor sacre.

Un episod inca recent a vizat dintr-un unghi caricatural personalitatea lui Mahomed. Evident ca vor urma si altele, acum e randul lui Isus. Cand se vor gasi suficiente sponsorizari se va continua. Exista traducatori pentru toate limbile. Mai putin pentru sumeriana.
"Deveniti in trei sãptãmani stãpani peste Bagdad, soldatii americani l-au alungat pe Saddam care disperat si dispãrut a abandonat atunci singura armã de nimicire in masã pe care o avea: populatia. Bine instruitã, ca un nor de lãcuste, in cateva zile arma si-a dovedit pe deplin eficacitatea. Totul a fost devastat, transat si furat: magazine, scoli, spitale, ambasade, muzee, biblioteci, hoteluri, autoturisme, palate. O singurã exceptie: Ministerul Petrolului si al tuturor derivatelor acestuia, care era securizat cu vigilentã de aceeasi soldati, altfel complet necunoscãtori in ale vidului de putere ce apãruse ca din senin. Faimosul Muzeu National de Istorie al Iraqului era de mult pe lista indezirabililor. Aici erau pãstrate colectii de artã apartinand culturilor babiloniene, asiriene, sumeriene, mesopotamiene, texte islamice, obiecte de cult. Intr-un cuvant o civilizatie de peste 7000 de ani, trebuia sã piarã fiindcã YHWH a fãcut lumea abia acum 6000 de ani. Cat despre nepretuitele exponate, cele ce au scãpat intregi, vor putea fi cumpãrate de colectionari profesionisti, la pretul de relicve contra hranã."

Cine a fost Iuda Iscarioteanul?
Conform Bibliei el este apostolul care l-a tradat pe Isus. Fara el rastignirea ar fi putut sa nu aibe loc. (Ca si cum odata identificat si prins, nimic nu ar mai fi fost de hotarit... Isus, ca un bun fiu al lui Dumnezeu, a avut insa grija sa le indice si celorlalte personaje din casting ce are fiecare de facut...Mai greu a fost cu loteria Barabas contra Isus, care ar trebui la randul ei, dovedita ca prima manipulare in masa, a rezultatului adevarat in alegerile libere desfasurate prin vot galagios)..
Desi detaliile vietii sale (referitor la Iuda) sunt neclare, rolul sau in istorie este clar. Lumea se gandeste astazi la Iuda ca la tradatorul lui Isus, ca la un tradator al cauzei.

Este considerat avar si hot pentru ca se ocupa cu intendenta grupului, in contextul in care era unanim acceptat, ca oricine umbla cu miere se murdareste pana la coate, pentru a se putea apoi linge linistit:

(1,Corinteni 9,7) " Cine merge la razboi pe cheltuiala sa? Cine sadeste o vie, si nu mananca din rodul ei? Cine paste o turma, si nu mananca din laptele turmei? Lucrurile acestea le spun dupa felul oamenilor? Nu le spune si Legea? In adevar, in Legea lui Moise este scris: Sa nu legi gura boului care treiera graul! Pe boi ii are in vedere Dumnezeu aici? Sau vorbeste El inadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; caci cine ara, trebuie sa are cu nadejde, si cine treiera graul, trebuie sa-l treiere cu nadejdea ca va avea parte de el."

Pentru ca si-a tradat invatatorul Iuda a fost damnat pe vecie...(Lucru absolut nedrept numai daca omitem martiriul si rastignirea lui Isus. Si de ce am lua in consideratie un lucru devenit notoriu, mult mai atragatoare si aducatoare de profit s-ar putea dovedi ipoteza inedita contrara)
Isus Cristos si apostolii lui au fost evrei practicanti. Din acest motiv, in timp, faptele lui Iuda au devenit un pretext pentru antisemitism. In mod traditional pentru crestini Iuda a fost asociat cu evreii nu doar din cauza numelui si a caracteristicilor lui devenite stereotipuri pentru evreii din Evul Mediu. Acestia erau priviti ca tradatori, avari, ucigasi. Aceasta ilustrare a lui Iuda (pe fundal apare portretul lui Hitler si coloane de detinuti evrei in lagarele de exterminare naziste) a condus la groaznice acte de antisemitism. 

Si o mica paranteza comica: :-D
"Numarul oamenilor cunoscatori de copta care ar putea crea un asemenea document nu este mai mare de 4-5. Noi suntem doi dintre ei
Cine ar putea crea un asemenea document ar trebui sa cunoasca copta mai bine decat noi. Nu-i asa? Si nu exista nimeni care sa stie copta mai bine decat noi." (secventa din documentar....)

Inutil efort, inutila tevatura...
Cine ar putea sustine ca nu Domnul, sau in numele sau, Fiul Domnului sau in absenta sa, Diavolul, ar conduce viata si faptele oamenilor? Sau daca sustine cineva acest lucru, nu se poate califica decat ca o ratacire subiectiva, de o clipa, neinsemnata si repede indreptata la prima rugaciune prilejuita de un necaz, o boala, un esec. Fiecare fiinta omeneasca cautatoare a adevarului suprem are unghiul sau de incidenta prin care isi primeste ratia.
Absolutul nu exista decat in sursa, noi trebuie sa ne multumim cu unda sa care ne atinge si ne pune in rezonanta.
Si pentru ca nimic omenesc nu ne e strain si toti am auzit de libertatea arbitrariului fiecare rezoneaza cu ce crede de cuvinta.
O vorba straveche insuficient cercetata atribuie conjuncturii rolul decisiv: "Nu e pentru cine se pregateste ci pentru cine se nimereste."
Un detaliu in plus gasim in:

(1Corinteni 9,10) "Da, pentru noi a fost scris astfel; caci cine ara, trebuie sa are cu nadejde, si cine treiera graul, trebuie sa-l treiere cu nadejdea ca va avea parte de el. Daca am samanat printre voi bunurile duhovnicesti, mare lucru este daca vom secera bunurile voastre vremelnice? Daca se bucura altii de acest drept asupra voastra, nu ni se cade cu mult mai mult noua?
Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci rabdam totul, ca sa nu punem vreo piedica Evangheliei lui Hristos... :-D

Pledoaria pentru Iuda este admirabila, este intocmita dupa toate regulile jocului...documentata, echilibrata, concisa, intr-un cuvant realizata in maniera cea mai profesionista. Contine toate sugestiile necesare si o concluzie care vine cu sinceritate: atitudinea popoarelor fata de actul lui Iuda a adus grave prejudicii evreilor. Reabilitarea lui Iuda ar modifica situatia existenta. Riscurile infime: reputatia lui Iuda contra reputatiei specialistilor implicati!
Miza asumata este insa mult prea mare pentru niste muritori aspiranti la nemurire. Reabilitarea lui Iuda vizeaza compromiterea lui Isus.... Fara contexul complet viciat de precedentele si prea abundentele incercari de dezbinare religioasa si blasfemie, ar fi fost o simpla discutie, pe cand asa gratie contextului, ni se dezvaluie ca un aranjament minutios cantarit (cine are urechi de auzit sa auda :-D)
Invaluitori si dezvaluitori, inodatori si deznodatori, incarcatori si descarcatori, legatori si dezlegatori, incurcatori si descurcatori, toti intr-o suflarea isi dau mana intr-o uneltire ampla menita sa-i mantuiasca pe fiecare in parte si pe toti in ansamblu.

Acolo unde sugestia nu strapunge, cuvantul este a doua sansa. Ca orice regizor iscusit Isus Hristos si-a condus intreaga echipa, cu gandul, cu vorba, cu pilda, cu tamaduiri miraculoase, cu previziunile intelese si neintelese. Dar si El actiona pentru implinirea scripturilor, executand o partitura program care ii fusese prezentata la primirea misiunii.
[4,III,48] "Dumnezeu zise: o, Isuse, voi sa te las sa mori si sa te ridic la mine si sa te mantuiesc de cei necredinciosi, iar pe cei ce ti-au urmat voi sa-i pun peste cei necredinciosi pana la ziua invierii, atunci va veti intoarce la Mine, iar eu voi judeca certele intre voi."

Transmisa generatie dupa generatie, misiunea lui Isus fusese deci de domeniul public, de vreme ce razbate prin timpuri pana la detalii. Doar vanturile si uitarea o puteau faramita sau sterge...
(Zaharia 11,12) "Eu le-am zis: Daca gasiti cu cale, dati-Mi plata; daca nu, nu. Mi-o dati! Si Mi-au cantarit, ca plata, trei zeci de arginti. Dar Domnul Mi-a zis: Arunca olarului pretul acesta scump, cu care M-au pretuit! Si am luat cei treizeci de arginti, si i-am aruncat in casa Domnului, pentru olar. Apoi Mi-am rupt la doilea toiag Legamant, ca sa rup fratia dintre Iuda si Israel. Domnul mi-a zis: Ia si uneltele unui pastor nebun!"

Dupa 10 secole primim o sinteza de un paragraf:
(Matei 27,1) "Cand s-a facut ziua, toti preotii cei mai de seama si batranii norodului au tinut sfat impotriva lui Isus, ca sa-L omoare. Dupa ce L-au legat, L-au dus si L-au dat in mana dregatorului Pilat din Pont. Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor, si a zis: Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat. Ce ne pasa noua? i-au raspuns ei. Treaba ta. Iuda a aruncat argintii in Templu, si s-a dus de s-a spanzurat. Preotii cei mai de seama au strans argintii, si au zis: Nu este ingaduit sa-i punem in vistieria Templului, fiindca sunt pret de sange.... Si dupa ce s-au sfatuit, au cumparat cu banii aceia tarina olarului, ca loc pentru ingroparea strainilor. Iata de ce tarina aceea a fost numita pana in ziua de azi: tarina sangelui. Atunci s-a implinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au pretuit unii din fiii lui Israel; si i-au dat pe tarina olarului, dupa cum imi poruncise Domnul."

Iuda avea sa devina un personaj hulit, controversa e de data recenta. Orice amanunt poate deveni prilej de disputa. Un alt Iuda, rob al lui Isus Hristos si frate al apostolului Iacov formuleaza din start un avertisment:
(Epistola lui Iuda 4) "Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi de mult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi, care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru, si tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn Isus Hristos."
Apoi detaliaza:
(Epistola lui Iuda 14) "Si pentru ei a proorocit Enoh, al saptelea patriarh de la Adam, cand a zis: Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai ca sa faca o judecata impotriva tuturor, si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au facut in chip nelegiuit, si de toate cuvintele de ocara, pe cari le-au rostit impotriva Lui acesti pacatosi nelegiuiti. Ei sunt niste cartitori, nemultumiti cu soarta lor; traiesc dupa poftele lor; gura le este plina de vorbe trufase, si slavesc pe oameni pentru castig. Dar voi, prea iubitilor, aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum va spuneau ca in vremurile din urma vor fi batjocoritori, cari vor trai dupa poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau nastere la dezbinari, oameni supusi poftelor firii, cari n-au Duhul."

Uneori, ajunsi la temelia lucrurilor, ne cuprinde indoiala. Si principiul cel mai inalt atat de necesar spiritului intreprinzator, liberul arbitru, ne pune in fata unei dileme neasteptate. Mai tinem cont de sfintele scripturi adunate intre copertile Bibliei sau purcedem la remanierea lor?   :-D

Isus a inviat dupa trei zile, nimeni nu ii poate nega si lui Iuda dreptul la inviere. Daca invierea sa are loc dupa doua milenii nu inseamnaa decat ca a pacatuit grav, dar si el are dreptul la iertare, ca orice pacatos. Un analist roman a intrezarit desfasurarea evenimentelor, intr-un ansamblu religios politico-social extins, exact la doua mii de ani de la nasterea lui Isus Cristos:
INVIEREA LUI IUDA, Radu Theodoru, Ed. Miracol, Bucuresti, 2000
Alt cunoscut cercetator roman, Constantin N. Barbulescu, a gasit pe placutele presumeriene de la Tartaria, o interpretare de toti cautata a sfintei treimi:
ANU, ENKI, ENLIL.
Cercul se strange. :-D In numele Tatalui, al Fiului, al Sfantului Duh, Amin !!

[baaron]

Si separat pentru colegul nostru Elvin... :-D

Daca tot crezi in Biblie conform "crede si nu cerceta", nu vad care ar fi problema daca ai crede in sursa originala a Bibliei, mult mai detaliata.....Ce zici?....Oare unde se situeaza Dumne-zeul tau in cazul asta?

Stiu ca e off-topic dar e doar o intrebare si atat...

[Nox]

Fiecare explicatie a fost conceputa special pentru a se potrivi cu faptele deja observate, asa ca nu ai cum sa decizi care este mai buna pur si simplu uitandu-te la aceste fapte. Toate explicatiile se potrivesc cu ceea ce a fost deja observat.

Sa fac o completare cu un exemplu:

"Cu atât mai puþin poate fi înþeleasã aroganþa unor instituþii de ºtiinþã în aprecierea accesibilului ºtiinþific, când însãºi fizica noastrã clasicã se bazeazã exclusiv pe dovezile experienþelor. Pentru cã se neglijeazã intenþionat faptul cã ºi legile fizice fundamentale nu se dovedesc a fi nicidecum exacte, cu toate cã fizica este consideratã ºtiinþa cea mai exactã. Altfel spus: nici fizica nu se poate lipsi de anumite ipoteze de bazã — presupuneri teoretice de cunoaºtere.
Profesorul doctor W. Schieber, fizician cu multiple orientãri, explicã aceastã decãdere a fizicii utilizând mai multe exemple interesante. Dintre acestea, legea inerþiei, postulatã în 1687 de Isaac Newton: ,,Orice corp îºi pãstreazã starea de repaus sau de miºcare rectilinie uniformã cât time nu este silit de fore externe sã ºi-o schimbe." La asta savantul afirmã ,,Întreaga mecanicã se bazeazã pe aceastã lege, cu toate cã ea nu poate fi doveditã direct. Pentru cã este cu totul imposibil a evita unui corp orice influenþã exterioarã. Legea inertiei este o lege pur experimentalã, fiind doveditã doar prin exemple practice, adicã toate concluziile ce decurg din aceastã lege sunt confirmate din practicã."
Ceva asemãnãtor este valabil in privinta legii cãldurii: ,,Pentru cã, la determinarea temperaturii se pleacã de la presupunerea de nedovedit cã modificãrile proprietãþilor corpurilor depind într-un mod proportional de starea corpului pe care o definim cãldurã." La aceasta fizicienii L. Bergmann ºi C. Schafer adaugã: ,,Dacã vrem sã nu facem asemenea presupunere — ºi în mod logic nici nu suntem obligati s-o facem —, atunci trebuie sã renunþãm la tratarea ºtiinþificã a cãldurii."

[dedeiu]

"interpretare de toti cautata a sfintei treimi:
ANU, ENKI, ENLIL.
Cercul se strange. grin In numele Tatalui, al Fiului, al Sfantului Duh, Amin !!"

Baaron, ai respectele mele.