Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Shambhalla - destinații interzise?

Creat de abyss, 15 Septembrie 2016, 18:46:29

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Ganditorul

@ Grifon, nu se poate sa nu cunosti aceasta serie de filme :

ROMANIA - SFINCSII DIN CARPATI - 1,2,3...

https://www.youtube.com/watch?v=Axw2QfNB8xc

Godak

@Grifon - Psihopomp ca psihopomp, dar în legătură cu lumea subterană. Cât despre acea ilustrație dintr-un manuscris luminat, faci probabil o glumă; e porumbelul Sfântului Duh și jos, cu acel cap animalier e Sf. Hristofor. Dacă te interesează acel sfânt, a apărut o carte (teză de doctorat) pe subiect, Buna ca pâinea caldă.
Nimic "psi", e totul după canon. Și, să-mi fie cu iertare, dar Ruzo nu a vorbit de nici un cap de câine la Sfinxul din Bucegi. Probabil confunzi.

@Gânditorul - Acele filmulețe sunt o emisiune tăiată în bucăți, realizată la Televiziunea Română de Monica Lenos. Ajunsă ilegal pe net, prin bunăvoința lui Dan Brăneanu, Dumnezeu să-l odihnească în pace! Are și emisiunea aia poveștea și întâmplările ei, dar nu-și au locul aici.

@Xanadron - A la Oprea? :rocket:


Grifon

#77
Citat din: Godak din  25 Aprilie 2017, 14:42:49
@Grifon - Psihopomp ca psihopomp, dar în legătură cu lumea subterană. Cât despre acea ilustrație dintr-un manuscris luminat, faci probabil o glumă; e porumbelul Sfântului Duh și jos, cu acel cap animalier e Sf. Hristofor. Dacă te interesează acel sfânt, a apărut o carte (teză de doctorat) pe subiect, Buna ca pâinea caldă

Cunosc binișor cine a fost Sf.Hristofor / St. Cristopher, dragule, si în accepțiunea răsăriteană și în cea apuseană. Nu cred însă că în ce-am arătat este el, fie și numai ptr.că-i lipsesc straiele de ostaș și nimbul (vizibil la cei de deasupra).
Ia fă tu mai degrabă un efort contributiv (căci de șarade începi să mă cam saturi) și comentează mai bine cele trei porți de jos - una zidită în piatră și cealaltă bătută-n scânduri, flancând poarta de acces. Inclusiv cele 12 raze, grupate spre cele două pâlcuri din câte șase sfinți.

Asta dacă ții să faci ceva util. Dacă nu...sayonara !

Ganditorul

De unde e ilustratia aia religioasa prezentata @ Grifon ? (pariu ca din Moldova, de prin nordul ei ??)

abyss


Grifon

#80
Icoana - ce apare și în link-ul d-lui @abyss,  reprezintă coborârea Sfântului Duh de Rusalii, însă nu cred că e realizată în Moldova - după stil, pare armenească, sau bizantină din perioade timpurii.
(ca fapt divers, în nordul Moldovei sfântul amintit, Hristofor, nu apre chinocefalic, ca în majoritatea variantelor, ci uman, însă ținând capul de câine pe o tipsie ).
Dar aici nu e desenat Sf. Hristofor - iar la argumentele ce le-am adus deja adaug și că nu avea ce câuta la momentul Rusaliilor. Acolo sunt desenați cei 12 apostoli, dar nu asta era neapărat enigma, ci desenele de la baza icoanei (câinele și porțile, acces/blocaj...că doar chiar dl @Godak le-a adus în discuție.

E de interes...mai cu seamă că "pogorârea Duhului Sfânt" implică, chiar și-n canonismul ortodox, "deschiderea Cerurilor".

abyss

Adică, acel caine simbolizează paznicul , dragonul , sarpele .... o energie...telurica?
E drept,  acea bulă albastră pare sa fie in plina ascensiune,  iar pasărea seamănă cu o descărcare...bipolara daca ne gandim ca si pe capetele apostolilor apar lumini rotitoare. Iar simbolistica descarcarilor bipolare e extrem de veche. Calea ascensională ...

Grifon

Pot fi mai multe variante de interpretare, dar nu sunt sigur de niciuna.

Prima care îmi vine în minte e cea de "păzitor al pragului" - mai ales că stă exact în calea de acces, si pare a "dialoga" sau a condiționa  "trecerea" omului de alături (care iar, spre deosebire de apostoli, nu e vreun sfânt / inițiat, ci pare un candidat la inițiere). Consider că e o mostră de esoterism creștin, dar n-o pot "tălmăci" decât în mică proporție.

(Dar înainte de a dezvolta sau alterna variantele, aș vrea să precizez ceva. Fila e dintr-un așa numit "manuscris luminat" , ce insemna că ilistrațiile erau spoite cu aur/argint, deci prețioase si strălucitoare. Bănuiala mea este insă că avea și sensul iluminării (adică textele/desenele conțineau si repere ascunse). Camuflarea meta-conținutului era ideală, constituind si o îmbinare a utilului cu plăcutul (ba chiar și cu...siguranța). De erau întrebați realizatorii despre ce "lumină" e vorba, justificau ușor arătând luciul auriu (ca să nu mai spun că manuscrisul era astfel și protejat impotriva efectelor timpului). De asemenea, e evident că nu orice manuscris primea acest tratament preferențial, ci doar cele considerate, cumva, de excepție . De aceea cred că imaginea asta - ca și altele din colecțiile similare - merită studiată cu mai multă atenție.

Grifon

Un alt detaliu relevant este urechea doritorului de iluminare. La o primă vedere pare doar un capriciu al artistului, o deformație stilistică. Nu e - după cum bine se poate remarca si prin observarea celorlalte 12 capete de Apostoli (toți cu urechi normale, ba chiar f.mici, abia sesizabile - tocmai ptr.mărirea contrastului, în vederea evidențierii).
Lobii mari ai urechii simbolizează mai multe lucruri  - e destul să ne amintim toate reprezentările lui Buddha ("Trezitul"). Simbolul nu e numai asiatic, permanent indicând căutarea înțelepciunii, predominanța sufletescului asupra materialului, altruism, etc -adică suma de condiții necesare în prealabil iluminării - primirii Duhului Sfânt.

Porțile de jos...hm...nu sunt sigur. Sare în ochi includerea tuturor stadiilor : mineral (pietrele din poarta 1), vegetal (lemnul din P2) si cele două stadii superioare: animal / uman. Nu înțeleg insă de ce sunt doar 3 porți, din care 2 închise - însă poate fi iar o trimitere, mai subtilă, la 2 "nadi" (canale) laterale, ce nu pot permite "receptarea" , apanaj al canalului spinal central

Ar mai fi helixul (ADN) de sus, ce coincide ca model / culoare (alb pe albastru) cu cei doi stâlpi ce flanchează trecerea, dar...cred că deja mă hazardez. Sigur manuscrisul mai avea și alte repere, pe paginile precedente / ulterioare, după cum poate erau indicii și in adnotările de pe marginea desenului - dintr-o grafie pe care n-o pot bine distinge.

În fine, de reținut de aici sunt posibilele indicii de "tranzit" - sau de pregătire ptr.perceperea altor realități. Mai sunt si altele, in afară de cap câine / poartă - dar să le reținem deocamdată pe acestea, cu titlu de inventar.

abyss


Grifon

Salut efortul dumitale, dle @abyss, căci acest Evangheliar pare ticsit si cu alte mici "inserții" - din ce-am putut remarca la o fugară ocheadă.
Câteva cuvinte însă despre origini.
E armenesc -acum fără dubii - dintr-o zonă tulbure, deținută (si disputată) multà vreme de bizantini, persani si otomani - cu succesul final al ultimilor.
Ca urmare, creștinismul local (să-l numim "armenesc") a suferit f.multe influențe în zonă - gândirea siriacă, elemente de zoroastrism, si nu în ultimul rând inspirații sufi. E greu așadar de conchis care amprentă a produs micile "inserții" (dar să zicem că...poate toate).
Pare doar un simplu Evangheliar - dar e mai mult de atât. Putem înțelege asta prin miniatura din atașament - care, după mine, arată clar o micuță "șmecherie".

E Sf. Luca, inspirat de Duhul Sfânt (același porumbel si rază in albastru), care pare, simultan, a scrie si a țese un covor cu broderii. Alegoria n-ar fi mare lucru, dacă acel covor ar avea modele regulate - dar nu are. Se poate remarca ușor că, desi pare preocupat de un pattern pe diagonale, deja in colțul dreapta jos avem altceva...cam ghiduș Sfântul...

Cred că e indiciul primar referitor la esența lucrării. Textul are aparența canonică (indubitabil), dar miniatura aceasta atestă, destul de elocvent, faptul că e (cel puțin) un schepsis.
Ar fi interesante de comentat si alte bizarerii (ex.: scena botezului sau a venirii magilor), dar mă tem că ieșim din "fruntariile" acestui subiect. Mai degrabă ii puteam găsi utilitatea la "Bisericile Valahe"...

abyss

Putem discuta si aici ... fiindca "Shambala" in esenta pare sa fie termenul pentru mai multe tipuri de "locașuri" atat in cer , in ceruri (!) cat si pe pământ. Locașuri protejate de pereti/membrane tip vortex.

Simbolul din coltul dreapta jos e cel asociat cu Vril?  Ein Tibetanischer Hakenkreuz?

Godak

#87
Colega @abyss, simbolul ăla e "Nodul lui Solomon". Îl găsești într-o mulțime de biserici, pe care poate ar fi bine să le mai vizitezi din când în când (măcar ca obiective turistice). Și da, e "tibetan", via cultura ebraică  :-P

Am vaga idee că Forumul ăsta e privit de mulți observatori din afară ca "Tribuna umoristică", un fel de agora unde se strâng cascadorii intelectului...

Grifon

Citat din: abyss din  27 Aprilie 2017, 22:38:19
Simbolul din coltul dreapta jos e cel asociat cu Vril?  Ein Tibetanischer Hakenkreuz?

Nu mă refeream la un anume simbol din colț, ci cam la toate iregularitățile de model dinspre acel colț. Aici (zic eu) "cheia" nu e un simbol anume, ci transmiterea faptului că sunt..."nește chestii" - o "punere in gardă" a cititorului.

Dar, dacă domniile voastre aduserăți vorba de" zvastica tibetană" (primo) și "nodul lui Solomon" (secundo), voi conchide rabinic : ambii aveți dreptate - concluzia sincretică fiind de construcție transdimensională (adicătelea imposibilă in "matrixul 3d"...cam ca șotiile din atașament).

Cât despre "spectatorii din afară" pe care-i evoci, monsieur @Godak, pot zice că mă bucură...căci astfel aducem o rază de veselă fericire printre iremediabilele lor tristeți auto-suficiente...

Godak

Din categoria: "Așa sigur nu" - ........................................................................................... (aici erau de zis multe)
CitatSimbolul din coltul dreapta jos e cel asociat cu Vril?  Ein Tibetanischer Hakenkreuz?

Din categoria"Așa mai merge":
Crucea sau nodul lui Solomon

   Simbolul pe care îl prezentăm este unul transcultural, fiind prezent pe un vast areal geografic. Vechimea sa este deosebit de mare, începuturile apariţiei sale fiind identificate în epoca de piatră. Persistenţa sa temporală (din preistorie până în prezent), marea gamă de suporturi (de la incizii rupestre, monumente şi mozaicuri, până la podoabe, textile şi tatuaje), cât şi utilizarea duală, religioasă şi laică, argumentează pentru importanţa acestui simbol.
   Atribuirea paternităţii sale regelui iudaic Solomon este târzie în raport cu vechimea simbolului şi  pare că este mai mult o confirmare a importanţei conceptelor pe care le încifrează, de vreme ce în Antichitatea târzie şi Evul Mediu, Solomon devine un simbol aproape universal al înţelepciunii inspirate.
   Simbolul este format din doua zale (bucle) continue şi întrepătrunse, duble sau nu. Denumit de obicei "Nodul lui Solomon", denumirea alternativă de "Crucea lui Solomon" este dată de asemănarea izbitoare a simbolului atât cu crucea grecească (cu braţe egale) cât şi cu swastica. Pe baza acestei asemănări, a fost introdus în familia simbolurilor solare, înca de la primele încercări de decriptare a înţelesurilor sale.
   Compus din două elemente interconectate, a căror acţiune este sinergică, simbolul a fost interpretat şi ca uniune a contrariilor, dar şi ca întrepătrundere a două categorii distincte, care se influenţează reciproc. Ba chiar s-a afirmat că ar reprezenta spaţiul şi timpul - ceea ce credem că este cam prea mult.
   "Împreună rezistăm, divizaţi vom pieri", sintagmă extrasă din Fabulele lui Esop (Cei patru bivoli şi leul) pare a fi o interpretare mai sustenabilă a simbolului. Folosit ca element de tatuaj, este denumit "Nodul îndrăgostiţilor", ceea ce întăreşte explicaţia anterioară şi-i dă noi sensuri: element ce simbolizează şi pecetlueşte o alianţă, fie interpersonală, fie între grupuri.
   Simbolul a fost folosit ca "marcă" a Maeştrilor (Magistri) comacini, meşteri zidari romani, care l-au folosit pentru a-şi însemna lucrările. Istoria paralelă a societăţilor secrete afirmă despre aceştia că ar fi făcut trecerea de la ghildele de constructori romani la grupările proto-masonice, prin asocierea lor ca maeştrii în arcanele (misterele) meseriei lor. Cu timpul, aceste grupuri au alăturat acestor cunoştinţe practice o cunoaştere esoterică şi o mistică iniţiatică, pentru a creea precursoarele masoneriei moderne. În acest mod, este posibil ca "Nodului lui Solomon" să-I fie asociate înţelesuri noi, pe care nu le cunoaştem.
   Cum un simbol poate incuba mai multe înţelesuri, unele interpretări pot fi hazardate, fiind diferite sau total diferite de ceea ce vroia iniţiatorul lor să transmită. De aceea considerăm că "Nodul lui Solomon" ar reprezenta mai degrabă pecetluirea şi reamintirea unei alianţe încheiată sub anumite auspicii decât simbol al mişcării veşnice, cum încearcă unii cercetători să acrediteze. Chiar şi răspândirea sa, atât de însemnată, în spaţiu şi timp pledează pentru un astfel de înţeles...
   Datorită semnificaţiilor pe care le înmănunchează, credem că "Nodul lui Solomon" poate fi inspirat folosit în decorarea verghetelor folosite în căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.
   În final, amintim caracterul apotropaic (protector) - de capcană pentru spiritele malefice, fie ele demoni sau alte categorii de manifestări eterate, rol care justifică prezenţa "Nodului lui Solomon" în numeroase lăcaşuri de cult. Această cheie transcede însă semiotica printr-o proiecţie în utilitar. Subiectul este complex şi trebuie detaliat separat, în corelaţie cu o altă formă intricată căreia i se atribui un rol similar: labirintul. 

Din categoria "Pripici+rima aferentă, corespunzătoare, cum ne place nouă"
CitatCât despre "spectatorii din afară" pe care-i evoci, monsieur @Godak, pot zice că mă bucură...căci astfel aducem o rază de veselă fericire printre iremediabilele lor tristeți auto-suficiente...

NB. Parcă sună puțin diferit față de prestațiile de pe-aici, nu-i așa? Sănătate și un 1 Mai muncitoresc plin de distracții și voie-bună.