Istorie -Timp - Idei și credințe religioase.

[abyss]

   Cred că suntem suficient de maturi sa putem discuta acest subiect în conexiune eventual cu tematica forumului.

    Ce înseamnă "viii cu viii și morții cu morții?
    Ce este credința(convingerea?) , cum aceasta în accepțiunea unora te face "viu"?
    De unde aceasta necesitate? Cum ar fi lumea fără ea?
    Ce înseamnă "cei săraci cu duhul"? Ce este "duhul"?

Iată câteva întrebări care mi-au însemnat existenta.

[SLEAH19]

  Apreciez faptul că de câte ori a fost necesară o ,,supapă,, ai legiferat-o, e apanajul modetratorului care vine din iarbă (ca la fotbal- a nu se interpreta), adică au fost vremuri în care el însuşi a  fost  moderat pe un palier îngust unde greu încăpeau anumite conexe.

Matricea e de natură divină şi trebuie resetată, între noi şi Ceator este un abis de iubire,  până când îşi va recupera întrega Creaţie şi atunci va dispărea abisul!

[Aliosa]

Constiinta de sine , vis sau realitate , necesitate(dependenta) de a te bucura de viata si de a te multumi sufleteste ca la final nu e final , altfel o iei razna la batraneti .
Fericiti cei saraci (nu lipsiti) cu duhul , pentru simplu fapt ca nu-si irosesc viata cu intrebari la care mintea nu poate concepe raspuns, rezultand alte intrebari , oul sau gaina spre exemplu .
Fericirea e dobandita in timpul procesului in sine , nu la finalizarea lui (creatie) .

[Grifon]

Sunt de părere că una din marile probleme ale modernității (și aici ințeleg un interval mai lung, chiar sec.XIX-XXI) este generată de falsul conflict dintre știință și credință - care, din păcate, pare a se perpetua și la generațiile viitoare.

De ce ar fi aici un conflict ireductibil ? De ce să nu studiezi totul, păstrând in suflet credința care o ai (indiferent de forme cultice)? Cum de s-a pornit un asemenea conflict ?

Probabil vinovații se aflã in ambele părți. Au greșit și obscurantiștii religioși care au oprit cercetările științifice, dar au greșit mult și cei care, in elanul unor descoperiri "de etapă", s-au repezit să nege cu totul existența Creatorului. Din cauza celor din urmă, s-a născut "știința fără conștiință" - ale căror efecte s-au răspândit apoi și in plan social, politic, s.a.m.d.

Mulți raționaliști se leagă de faimosul citat "crede și nu cerceta" - pe care-l prezintà ca dovada obscurantismului religios. Este o falsă interpretare. Nicicând Divinitatea n-a oprit cunoașterea omului, ba chiar de aia a dat mintea, lb.arbitru, etc.  Sensul formulei trebuie căutat in intonație, căci nu e un imperativ, ci doar o recomandare.

De ce ? Păi am un bun exemplu: să zicem...multidimensionalitatea (subiect tratat de mai mulți colegi, si unde am postat si eu, preocupat fiind. Aici, matematica (ca ex. de științà) ne ajută - s-a socotit, si chiar desenat, un tesserakt..un pentarakt...etc...până la Xd. Ne-a ajutat asta cu ceva ? Avem noi organele de simț ptr.alte d-uri. ? Nu..ba incà, din demonstrațiile matematice, mai ràu am colecționat frustrări...știm că e ceva acolo (ba chiar f.multe ceva-uri), dar...atât.

Și dacă Dumnezeu e o ființă cu 1000d, să zicem ? Cum il măsurăm ? Cum il percepem ? Cum comunicăm cu el ? (asta ca sà nu zic de unii, care s-or trezi să spună că și multi-d-urile astea sunt o "poveste").

De aia exista credință - ca sà poatà fi comunicare cu Inefabilul. Asta e recomandarea formulei, in sensul de "mai degrabă ajungeți la mine crezând, decât cercetându-mă". Nu că, pentru iscoditorii determinați, nu ar fi voie. Dar, cine știe cât timp vor pierde, cercetând...timp pe care l-ar fi folosit cu mai mult folos..crezând.

[abyss]

Mulți raționaliști se leagă de faimosul citat "crede și nu cerceta" - pe care-l prezintà ca dovada obscurantismului religios. Este o falsă interpretare. Nicicând Divinitatea n-a oprit cunoașterea omului, ba chiar de aia a dat mintea, lb.arbitru, etc.  Sensul formulei trebuie căutat in intonație, căci nu e un imperativ, ci doar o recomandare.

De ce ? Păi am un bun exemplu: să zicem...multidimensionalitatea (subiect tratat de mai mulți colegi, si unde am postat si eu, preocupat fiind. Aici, matematica (ca ex. de științà) ne ajută - s-a socotit, si chiar desenat, un tesserakt..un pentarakt...etc...până la Xd. Ne-a ajutat asta cu ceva ? Avem noi organele de simț ptr.alte d-uri. ? Nu..ba incà, din demonstrațiile matematice, mai ràu am colecționat frustrări...știm că e ceva acolo (ba chiar f.multe ceva-uri), dar...atât.

Și dacă Dumnezeu e o ființă cu 1000d, să zicem ? Cum il măsurăm ? Cum il percepem ? Cum comunicăm cu el ? (asta ca sà nu zic de unii, care s-or trezi să spună că și multi-d-urile astea sunt o "poveste").

De aia exista credință - ca sà poatà fi comunicare cu Inefabilul. Asta e recomandarea formulei, in sensul de "mai degrabă ajungeți la mine crezând, decât cercetându-mă". Nu că, pentru iscoditorii determinați, nu ar fi voie. Dar, cine știe cât timp vor pierde, cercetând...timp pe care l-ar fi folosit cu mai mult folos..crezând.

Sunt cel putin doua referiri in biblie la ceva care  aduce cu ''sa (nu) cercetezi'':

"Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide." (Ev. Matei 7:7-8)
,,Cele mai grele de tine nu le cerca si cele mai tari decit tine nu le cerceta. Cele ce ti s-au poruncit tie, acestea cugeta, pentru ca nu-ti sint de treaba tie cele ascunse. Intru prisoseala lucrurilor tale nu iscodi, pentru ca mai mult decit intelegerea omului s-au aratat tie. Caci pre multi au inselat gindul lor, si in socoteala rea au lunecat cugetele lor." (Intelepciunea lui Isus Sirah, III, 20-23)

   Fiecare cere si cauta după nevoie. Pentru unii setea si atracția fata de înțelegere si adevăr este de neoprit. Ea creste exponențial... Prin urmare căutarea si cunoașterea sunt cu masuri diferite pentru fiecare. Fericirea unora consta in pură ignoranță in ochii altora, in plăceri care pentru cel in cauză sunt supreme (sex, posesiuni, putere) in timp ce pentru altii extazul survine in momentul saltului in abis... adica in acea clipa cand s-a produs renunțarea față de stufoșenia lucrurilor lumești fără de număr in mintea omului si deschiderea inimii prin prisma unei minți clare catre ceea ce ne înconjoară si dincolo de acestea...

   Sa crezi fără sa cercetezi e egal cu timp pierdut sau îngropat. Ce sa facă acel om? sa aștepte liniștit si fericit moartea precum slujbașul simbria? A fi sărac prin lumea aceasta si doar curajos si trăitor cu duhul înseamna mult mai mult...

[Grifon]

Corectă concluzia finală, d-le @abyss  (a-ți "ingropa" singur capacitățile de cercetare, e ca și cum ai "ingropa talantul"...vb.faimoasei pilde).
Uitasem a menționa că și eu sunt un "iscoditor determinat" (cum poate s-a și ințeles din unele postări de-ale mele), dar in niciun caz nu ignor credința.
Pur și simplu, mă bucur de unele calitàți cu care am fost "hărăzit", și incerc să cunosc cât mai multe din tainele universului - nădăjduind, cumva, ca această cunoaștere să-mi intàrească comunicarea cu Divinitatea

Ca urmare, motto-ul meu ar fi simplu "Crede și cerceteză" (oricum am plasa termenii).

[SLEAH19]

,, Crede şi nu cerceta,, ..NU există în Biblie, nu a spus-o nici vreo biserică ci parese că a rostit-o un filosof grec dar manipularea e rostogolită mai departe de secole.
În bibile există fraza (pe care o am la semnătura usernameului meu) rostită de Iisus :

   - Cercetaţi deci totul şi reţineţi doar cele de trebuinţă !

Una din atenţionări ar fi cea prin care Creatorul transmite :

  - Să nu umblaţi în via Mea! 

  Una e să cercetezi/descoperi Creatorul şi Creaţia lui şi alta e să o modifici. Este cunoscut azi că prin modificări/mutaţii  genetice se pot produce dezastre iremediabile.


Ce înseamnă "cei săraci cu duhul"? Ce este "duhul"?

  Cei săraci cu duhul sunt cei care reuşesc să se golească de  Eul personal - teluric /egoist/trufaş  şi să facă loc,  să se umple cu divinitate .

  Pot să încerc să speculez o teorie atacabilă:

Sufletul este cel care ne menţine viaţa/funcţiile fără ca noi să-l controlăm conştient (respiraţia, digestia, circulaţia sângelui, bătăile inimii ...etc continuă şi când dormim)

  Duhul este partea de divinitate prin care ne asemănăm cu Creatorul, partea care nu poate să moară  şi pe care prin liberul arbitru putem să o modificăm la ,,alegere,, !

[Ganditorul]

Timp - Idei - Credinta...

De ce nu incepem cu inceputul si tratam subiectul de la jumatate ?
Omul, ca fiinta constienta si ganditoare dupa ce si-a satisfacut cererile/necesitatile imediate - mi-e foame, mi-e sete, vreau sa dorm si am nevoie de un adapost, am nevoie de siguranta, imi ascult instinctul si fac urmasi - a ajuns sa aiba timpul necesar sa-si puna problema raspunsului la cele 4 intrebari fundamentale :
- cine sunt
- de unde vin (...in aceasta viata)
- unde ma duc (...dupa aceasta viata)
- care e scopul meu in aceasta viata

Neputinta omului in fata furiei  naturii, in fata bolii, a violentei altora a dat nastere altor intrebari :
- Cine guverneaza mersul lumii, al naturii
- cine ne conduce, ne conduce cineva
- suntem singuri in aceasta lume, exista ceva si dincolo de ceea ce vedem = spirit, spirite, duh, suflet ...
etc etc etc.

Neputinta in fata mortii a creeat primele forme de credinta - cultul mortii, cultul ideii ca "dincolo" se mai afla ceva, cineva.

Cati erau aceia care treceau de granita autosuficientei de zi cu zi si gandeau la aceste intrebari ce azi sunt atat de populare si raspandite ? Acum cateva mii de ani erau cativa intr-o civilizatie - iar comoditatea autosuficientei vietii de zi cu zi i-a facut pe oameni sa fie de acord, sa fie adeptii felului cum gandea X, sau cum gandea Y sau cum gandeau B, M, sau I.
- Asa s-a nascut credinta. Printr-un om luminat care a raspuns intrebarilor a mii, milioane de oameni autosuficienti, ancorati in "meandrele concretului".

Raspunsul la intrebarile fundamentale, pornind de la "de unde venim" (facerea lumii...) si unde ne ducem (sfarsitul vietii/lumii) au fost transmise din generatie in generatie, de cele mai multe ori ne-existand nici un alt "om luminat" care sa adage macar o virgula rationamentului initial. "Invatatura" a devenit obligatorie si dogma a devenit exclusivista pana la sange si moarte de om ( si spun asta pentru ca nu s-a inventat alta Biblie, alt Coran sau alta "carte sfanta" de la distrugerea piramidelor, de la inchizitie sau cucerirea Americilor si pama azi ).
Aceleasi invataminte dar altfel de interpretari ale "credintei" au traversat istoria lumii si TIMPUL.

Comoditatea capilor dogmei religioase - indiferent care - a limitat cunoasterea de frica a nu fi surclasati de ganditori contemporani cu ei care sa le stirbeasca puterea - pentru ca e comod sa-ti manifesi puterea absoluta, facand orice pentru ca "Domnu' a zis" . e mai greu sa daugi ceva palpabil, pertinent si logic, in concordanta cu trecerea timpului si dezvoltarea civilizatiei umane.

Pentru ca indiferent de dogma aceasta a fost si va fi totdeauna depasita de ...TIMP.
- Ca s-o scurtez ": Pana la urma asta e credinta = Eu cred in ceea ce a zis X sau Y desprea cele 4 intrebari fundamentale, sunt un adept al gandirii unui inaintas luminat.
Dar oare e de ajuns, este suficient pentru toata lumea ?
- N-as fi oare un "autosuficient" in varianta moderna daca as accepta ca "linie finala de cunoastere" numai ceea ce am primit de la inaintasi, fie ei si cei mai mari luminati ?

- Asa s-a nascut stiinta. Si tot asa s=a nascut si lupta stiintei impotriva dogmei religioase si a reprezentantilor ei - ca o negare a autosuficientei. A fost o etapa din dezvoltarea omenirii care a durat cateva sute de ani.

- Dar azi, cand stiinta a dovedit existenta unor paradoxuri de dezvoltare, cand stiinta a dovedit existenta unor algoritmi, unor matrice de dezvoltare ce anuleaza teoria evolutionista si practic dovedesc existenta unei "puteri divine" dincolo de intelegerea noastra e absurd sa spui ca stiinta e in razboi cu credinta. 
E pentru prima data in ultimele mii de ani cand una se valideaza prin cealalta. E pentru prima data in ultimele mii de ani cand stiinta dovedeste ca acei intelepti de acum mii de ani stiau mai mult decat ceea ce au spus - dovedind in acelasi timp ca dogma a ascuns de mii de ani, din interes meschin, "taine" ce au fost lasate lumii mostenire de catre vechii initiati (si cei care sunt in tema pot confirma zecile de scrieri inacesibile "mirenilor" )

De aceea nu accept din partea nimanui sa-mi arunce acuzatia ca nu cred in Dumnezeu. Ca nu-mi este suficienta explicatia dintr-o dogma religioasa sau alta - OK. Accept si recunosc asta. Dar nu e vina mea ci a TIMPULUI care a depasit cu mult explicatiile antice, e vina mintii si cunoasterii umane care si-a intins orizontul la mii de ani lumina de Pamant, in imensitatea Universului.
- Nu neg credinta unui semen care se multumeste cu explicatia existentei vietii si a lui Dumnezeu raportata doar la "imensitatea" desertului Sinai. Dar am rugamintea ca si eu sa fiu lasat sa cred intr-un Dumnezeu care-si intinde Creatia pana la marginea necunoscuta a Universului.

Reculul dogmelor = atat religioase cat si stiintifice - e explicabil si usor de observat : si religiile tin cu dintii la avantajele dogmatice si stiinta lasa prea putin sa "transpire" din realizarile de varf din ultimii 50 de ani.
- Periculos mi se pare insa "amorsarea" razboiului religios in Europa, unde clar se vede o tendinta de genul " Nu vreti crestinism clasic de buna voie... o sa-l acceptati de nevoie, dupa invazia islamica".

Problema moralei noului val de cunoastere mi se pare relativa. Normele de morala sunt incalcate de unii indivizi ai societatii indiferent intre ce bareme morale ii educam. Normele morale religioase nu sunt o garantie (asa cum vad ca se etaleaza prin discursul colegilor ...) si istoria arata ca sub aceiasi "carte sfanta" au fost comise fapte imorale, atrocitati si crime de nepermis pentru un OM. Abaterile de la morala nu tin de norme ci de constructia umana si reactia slaba a societatii la abateri, la un moment dat.
Si acum vor exista abateri de la normele moralei - fie dintre dogmaticii religiosi, fie dintre ceilalti membrii ai societatii. Totul e ca societatea sa reactioneze promt si la obiect, si sa sanctioneze aceste iesiri din zona morala, civilizata si nu sa accepte "rabat" cu acumulare de tensiuni sociale, tensiuni generatoare de explozii sociale de cruzime si noi abateri morale.

Ma opresc aici pentru a nu va incerca rabdarea, cu regretul ca m-am lasat atras in aceasta discutie despre o problema intima, Credinta.
Pentru ca indiferent ce spun conducatorii dogmei ...suntem 7 miliarde de suflete si legatura cu Dumnezeu este una intima, personala, fiecare intelegand prin Dumnezeu sau Divinitate altceva, un pic sau mai mult, diferit decat ce cred ceilalti 6,99999... miliarde de oameni. Parerea mea.

[Tamerlan]

Timp - Idei - Credinta...

De ce nu incepem cu inceputul si tratam subiectul de la jumatate ?
Omul, ca fiinta constienta si ganditoare dupa ce si-a satisfacut cererile/necesitatile imediate - mi-e foame, mi-e sete, vreau sa dorm si am nevoie de un adapost, am nevoie de siguranta, imi ascult instinctul si fac urmasi - a ajuns sa aiba timpul necesar sa-si puna problema raspunsului la cele 4 intrebari fundamentale :
- cine sunt
- de unde vin (...in aceasta viata)
- unde ma duc (...dupa aceasta viata)
- care e scopul meu in aceasta viata

Conform celor prezentate romanțios de dvs. s-ar putea crede că a existat un "timp" în care Omul nu și-a pus aceste întrebări (fiind pre(a)ocupat să dea cu bâta, să meargă la cules de fructe sau de vânătoare). Nu aș fi de acord cu această viziune, pe care o consider doar o speculație. Mai degrabă consider că în Om este sădit încă de la începutul Creației un Dor de Inefabil, Imuabil, de Înalt... o permanentă "simțire" a Binelui, a ceea ce ce este Moral... o permanentă tendință spre reîntoarcerea Acasă și spre (re)contopirea cu Originea/Sursa Creației. Vedem acest lucru foarte clar în comportamentul copiilor – care cu mult înainte de a fi supuși îndoctrinării efectuate prin intermediul "educației" au un acut simț al Binelui, Dreptății, Moralității, deși nimeni nu le-a insuflat aceste valori în mod conștient. Nu mai vorbesc de faptul că întreg procesul educațional nu reprezintă altceva decât o luptă CONTRA acestor valori înăscute. (nu aș vrea să se înțeleagă acum că, acești copii mici vor pune propriul instinct în fața acestor Principii Înalte (din contra!), ci pur și simplu că, deși o vor face, vor "ști" cumva că nu e Bine). Adultul educat/îndoctrinat – deși procedează la fel – este déjà imunizat împotriva unei asemenea "simțiri", el având déjà argumente (chiar și în fața propriei Conștiințe) pentru propriul comportament imoral)

Neputinta in fata mortii a creeat primele forme de credinta - cultul mortii, cultul ideii ca "dincolo" se mai afla ceva, cineva.

Cati erau aceia care treceau de granita autosuficientei de zi cu zi si gandeau la aceste intrebari ce azi sunt atat de populare si raspandite ? Acum cateva mii de ani erau cativa intr-o civilizatie - iar comoditatea autosuficientei vietii de zi cu zi i-a facut pe oameni sa fie de acord, sa fie adeptii felului cum gandea X, sau cum gandea Y sau cum gandeau B, M, sau I.
- Asa s-a nascut credinta. Printr-un om luminat care a raspuns intrebarilor a mii, milioane de oameni autosuficienti, ancorati in "meandrele concretului".

Pentru că ne aflăm pe tărâmul speculațiilor, eu cred că s-a întâmplat exact invers: la început Omul ȘTIA, dar cu trecerea generațiilor și cu "ancorarea din ce în ce mai solidă în meandrele concretului"... a început să uite. Ceea ce i-a rămas a fost Amintirea (Tradiția, Miturile, etc). Credința este de fapt amintirea a ceea ce Omul Știa în Evul de Aur. Omul luminat nu a făcut decât să reamintească oamenilor, ceea ce de fapt știau!

Raspunsul la intrebarile fundamentale, pornind de la "de unde venim" (facerea lumii...) si unde ne ducem (sfarsitul vietii/lumii) au fost transmise din generatie in generatie, de cele mai multe ori ne-existand nici un alt "om luminat" care sa adage macar o virgula rationamentului initial. "Invatatura" a devenit obligatorie si dogma a devenit exclusivista pana la sange si moarte de om ( si spun asta pentru ca nu s-a inventat alta Biblie, alt Coran sau alta "carte sfanta" de la distrugerea piramidelor, de la inchizitie sau cucerirea Americilor si pama azi ).
Aceleasi invataminte dar altfel de interpretari ale "credintei" au traversat istoria lumii si TIMPUL.

Credințele care nu s-au schimbat sunt cele veritabile. Pentru că doar Adevărurile imuabile nu sunt supuse trecerii vremii. Tot ceea ce a fost supus transformării (aka progresului, modernizării, etc.) reprezintă acțiunea Principiului entropic care se opune Creației.

Comoditatea capilor dogmei religioase - indiferent care - a limitat cunoasterea de frica a nu fi surclasati de ganditori contemporani cu ei care sa le stirbeasca puterea - pentru ca e comod sa-ti manifesi puterea absoluta, facand orice pentru ca "Domnu' a zis" . e mai greu sa daugi ceva palpabil, pertinent si logic, in concordanta cu trecerea timpului si dezvoltarea civilizatiei umane.

Bineînțeles, că aceste forme de Credințe au fost preluate drept vehicule Simbolice de indivizi care (creându-și un ascendent asupra semenilor ca intermediari ai Zeilor/ lui Dumnezeu) le-au folosit în scop de dominație. Odată cu instituționalizarea unei astfel de Credințe a apărut și vehicolul Simbolic în care anumiți indivizi s-au urcat, cu scopul de a-i domina pe ceilalți. Puterea reprezintă capacitatea cuiva – nu are importanţă că este un om, o societate sau un grup – de a elabora viziuni, planuri, tactici sau strategii, pe termen lung sau scurt şi de a deţine forţa necesară pentru a le implementa în mod concret în realitate.

Iar, Puterea are mai multe tipuri de manifestare, în general diferite, dar de foarte multe ori confundate în limbajul obişnuit. În principal, este  vorba aici de puterea militară, cea economică şi... de o formă de putere extrem de subtilă, dar deosebit de puternică în acelaşi timp. Mă refer aici la Puterea Simbolică. O să povestesc cu altă ocazie de ce și cum a apărut această putere Simbolică, care a subjugat complet puterea militara si cea economica. Când spun Putere Simbolică nu mă refer exclusiv la cea oferită de dominația instituțională a unei religii. Paradigmele sociale sau credințele laice ale majorității populației la un moment dat (exemple: Votul democratic permite exercitarea puterii de către popor sau Statul Național sau Comunismul/Socialismul/Social-Democrația/Ecologia sau credința că sistemele sociale au neapărată nevoie de structuri de autoritate, altfel ar cădea în haos... etc.) – toate reprezintă exemple de Putere Simbolică. Cine domină aceste vehicule simbolice, domină și societatea la un moment dat.

Pentru ca indiferent de dogma aceasta a fost si va fi totdeauna depasita de ...TIMP.

Iată o axiomă pe care eu personal o consider FALSĂ. Acesta fiind și motivul pentru care viziunile noastre sunt atât de diferite, fiind construite pe un eșafodaj de axiome complet diferite. Este absolut normală și firească viziunea (teoria) dvs. pornind de o asemenea Axiomă. Dacă însă veți porni de la a mea, care spune exact INVERS (că există DOGME IMUABILE – adică cele cu adevărat veritabile (indiferent ce înseamnă asta la scara Universului)), veți avea posibilitatea de a înțelege pe ce anume se bazează teoria mea (care evident nu e doar a mea, ci a multor învățați și înțelepți care au luminat istoria). Pentru mine, ceea ce NU se schimbă (ceea ce NU este supus transformării) este mai Veritabil și mai de valoare decât ceea ce este supus schimbării / transformării entropice. Pentru dvs. esența universului este Schimbarea. Pentru mine este Neschimbarea. (pentru că pur și simplu nu pot concepe că Dumnezeu/Universul/Unul nu a avut inițial o anume caracteristică, pe care – pentru a o obține – ar avea nevoie de transformare/schimbare).

- Ca s-o scurtez ": Pana la urma asta e credinta = Eu cred in ceea ce a zis X sau Y desprea cele 4 intrebari fundamentale, sunt un adept al gandirii unui inaintas luminat.
Dar oare e de ajuns, este suficient pentru toata lumea ?

Pentru unii da. Pentru unii nu. Chiar și această discuție este un exemplu elocvent în acest sens.  :roll:

- N-as fi oare un "autosuficient" in varianta moderna daca as accepta ca "linie finala de cunoastere" numai ceea ce am primit de la inaintasi, fie ei si cei mai mari luminati ?

Cine spune că trebuie să acceptați NUMAI ce ați primit de la înaintași? Nici măcar religiile pe care în mod trivial le considerați fundamentaliste. Dumnezeu nu vă intezice absolut nimic. Aveți Liber Arbitru pe care-l puteți folosi cum considerați. Inclusiv să ignorați avertismente de genul: "Toate vă sunt îngăduite... însă nu toate vă sunt și de folos!"

- Asa s-a nascut stiinta. Si tot asa s=a nascut si lupta stiintei impotriva dogmei religioase si a reprezentantilor ei - ca o negare a autosuficientei. A fost o etapa din dezvoltarea omenirii care a durat cateva sute de ani.

Știința s-a născut din dorința de Dumnezeu (dorul de Dumnezeu) dominată de Necredință (lipsă de credință). Ce nevoie ar mai avea un Om să cerceteze ceea ce știe deja?  :? De vreme ce știi, ce rost mai are să cercetezi, să măsori, să guști...?  :? Însă îndepărtarea de Sursă (atât Temporal, cât și Spiritual) face ca lucrurile să nu mai fie văzute clar ca la început (Epoca de Aur vs. Kali Yuga). Și astfel apare îndoiala. Nevoia de a te convinge (din nou) de ceea ce știai deja...

- Dar azi, cand stiinta a dovedit existenta unor paradoxuri de dezvoltare, cand stiinta a dovedit existenta unor algoritmi, unor matrice de dezvoltare ce anuleaza teoria evolutionista si practic dovedesc existenta unei "puteri divine" dincolo de intelegerea noastra e absurd sa spui ca stiinta e in razboi cu credinta. 
E pentru prima data in ultimele mii de ani cand una se valideaza prin cealalta. E pentru prima data in ultimele mii de ani cand stiinta dovedeste ca acei intelepti de acum mii de ani stiau mai mult decat ceea ce au spus - dovedind in acelasi timp ca dogma a ascuns de mii de ani, din interes meschin, "taine" ce au fost lasate lumii mostenire de catre vechii initiati (si cei care sunt in tema pot confirma zecile de scrieri inacesibile "mirenilor" )

Absolut corect.  :wink:

De aceea nu accept din partea nimanui sa-mi arunce acuzatia ca nu cred in Dumnezeu. Ca nu-mi este suficienta explicatia dintr-o dogma religioasa sau alta - OK. Accept si recunosc asta. Dar nu e vina mea ci a TIMPULUI care a depasit cu mult explicatiile antice, e vina mintii si cunoasterii umane care si-a intins orizontul la mii de ani lumina de Pamant, in imensitatea Universului.

V-am întrebat și cu altă ocazie, de unde totuși nevoia aceasta de "crede". Am înțeles sincer că nu credeți în dogme religioase manipulate de diverși indivizi care le-au pervertit în sens personal... dar de unde totuși această nevoie de "credință" (chiar dacă doar de alt soi). Pentru că și dvs. Vă este clar că Știința și curiozitatea  și căutarea strict ancorată în meandrele concretului nu vă este totuși suficientă. Este nevoie totuși de a Crede în ceva (chiar dacă la un nivel, care în acest moment îl considerați superior Cunoașterii Revelate, doar pentru că – din când în când – vă mai oferă și niște răspunsuri în accord cu diverse principia pe care ați ales să le adoptați: de ex. Rațiunea, Metoda Științifică, Logica, etc). E ca și cum eu aș simți totuși nevoia de a mă justifica în fața unui Budist sau Adept al Bisericii Scientologice cu care discut principii religioase. Nu am nici în clin nici în mânecă cu ceea ce "crede" respectivul, dar simt nevoie de a denumi la fel Conceptele. Mie mi se pare foarte ciudat acest lucru. Mai ales, mi se pare ciudat... să mă supăr când respectivul îmi spune că el le înțelege diferit.

- Nu neg credinta unui semen care se multumeste cu explicatia existentei vietii si a lui Dumnezeu raportata doar la "imensitatea" desertului Sinai. Dar am rugamintea ca si eu sa fiu lasat sa cred intr-un Dumnezeu care-si intinde Creatia pana la marginea necunoscuta a Universului.

Dar cine vă oprește să faceți asta? Eu mă uit în jur și văd exact lucrul opus: dacă ești ortodox într-o țară ortodoxă nu ai loc în funcțiile de conducere în administrația de stat acaparate în proporție covărșitoare de indivizi aparținând oricărei alte etnii sau credințe religioase, în afara celor românești/ortodoxe, toate televiziunile urlă când îți faci o biserică, toți telectualii te atacă din toate părțile, tinerii frumoși (sic!) sunt încurajați să râdă și să-și bată joc de părinții lor, de moșii și strămoșii lor, deveniți brusc sub acțiunea imperialismului cultural pupători de oase  și așa mai departe. Chiar nu am întâlnit cazuri opuse. Creștinul ortodox stă și se uită cu milă la cei pe care-i consideră pe o cărare greșită... dar nu atacă și nu folosește ofensiva, așa cum face tabăra adversă. Ortodoxia, evident că se adaptează vremurilor și încearcă să se conserve, dar ofensiva este în partea cealaltă. Nu la ea. Și normal că această adaptare la mersul vremurilor deranjează ofensiva...

Reculul dogmelor = atat religioase cat si stiintifice - e explicabil si usor de observat : si religiile tin cu dintii la avantajele dogmatice si stiinta lasa prea putin sa "transpire" din realizarile de varf din ultimii 50 de ani.

Ceea ce dvs. denumiți "Reculul dogmelor religioase" este o chestiune care ține de o anumită ofensivă a imperialismului cultural, care caută să înlocuiască valorile și paradigmele populațiilor care trăiesc în teritoriile nou cucerite din punct de vedere ideologic. De exemplu, valorile creștinismului autentic (sau cele ale ortodoxiei) sunt incompatibile cu valorile pe care – de exemplu – Imperialismul Atlantist le promovează. Un individ cumpătat, atent la nevoile semenilor nu va putea fi unul care "calcă pe cadavre în competiția economică" și nici un consummator model, așa cum îl dorește noul Imperiu. Și de aceea, transformarea are loc în domeniul valorilor și paradigmelor promovate (democrația, competiția economic, individualismul vs. compasiunea, smerenia, suferința senină, etc.). Asta este de fapt: "Reculul dogmelor religioase" pe care îl zăriți dvs. Nu o chestie imuabilă sau de neevitat. Întotdeauna vor exista oameni care vor pune propria piele mai presus de a semenului, și este normal ca aceștia să-și caute justificări în altfel de paradigme care li se potrivesc mai bine. Dar la fel de bine, vor exista mereu oameni pentru care sacrificiul pentru semeni, pentru cei de-același neam este o valoare superioară instinctului de conservare. Existența acestor două tipologii de oameni este un dat la nivelul întregii istorii. O axiomă, care până acum nu a fost contrazisă. Nu a existat nici un moment în care au fost doar de un tip sau numai de celălalt.


P.S: Nu am reușit să răspund în întregime mesajului dvs. Mi-a fost imposibil datorită dimensiunii sale extraordinare și lipsei mele de timp. Poate mâine revin cu câteva considerații și asupra celorlalte lucruri menționate de dvs. În încheiere nu pt decât să vă rog să priviți cu compasiune ceea ce am scris și să înțelegeți lucrurile așa cum sunt ele de fapt: viziuni (teorii) diferite pornite de la axiome diferite. Iar axiomele sunt așa cum sunt. Orice altceva în afara unor chestiuni ce pot fi supuse dezbaterii.

[Ganditorul]

Eu am incercat sa expun o explicatie evolutionista, de la simplu la complex - dvs faceti o expunere involutiva... "omul stia totul lal inceput" si apoi a devenit mai prost, ancorat doar in amintiri ale trecutului.
Abia astept sa aflu si motivul acestei involutii... pentru ca nu poti "stii totul" pt ca apoi sa devi prost, fara motiv.

Vorbiti de imperialism :"sunt încurajați să râdă și să-și bată joc de părinții lor, de moșii și strămoșii lor, deveniți brusc sub acțiunea imperialismului cultural pupători de oase  și așa mai departe"
Nu stiu daca stiti dar si dogmele actuale au venit in Europa ca "imperialism cultural". S-a ucis masiv pentru stergerea vechilor traditii si pentru inpunerea unei dogme venite din Nordul Africii. S-a mintit si s-au facut aranjamente pentru impunerea unei "credinte" comune europene ( varianta actuala fiind cea hotarata si impusa la Niceea 325 e.n.). Despre care strabuni vorbiti ? Despre ai nostrii, dacii (batjocoriti si uitati ...) sau despre strabunii impusi de imperialismul cultural de acum 1500 de ani ?

Vorbiti de moral sau de bine ... ok. E frumos si inaltator. Dar ca cunoscator al doctrinei crestine la care ne raportam - pt ca pe asta o cunoastem cel mai bine - apare o intrebare : face doctrina crestina apologia "varsarii de sange" ? Ridica "varsarea de sange" la nivel de gest "drag lui Dumnezeu" ? Da sau NU ?

Eu am incercat sa explic "credinta" ca si concept, ca si evolutie a gandirii umane, ca si particularitate a constiintei care se ridica deasupra necesitatilor imediate specifica regnului animal. Pt dvs ce este totusi "credinta" ?
Si spun asta ca sa avem o discutie frumoasa, concreta, in care punem in balanta argumente de aceiais categorie - pt ca altfel sa luam ca axioma "credinta" concept plantat in viata omului de "cineva", concept de care ne facem vinovati ca nu-l mai respectam acum, ca in "Epoca de Aur" ...n-ajungem nicaieri.
- Apropo : Ce inseamna " Epoca de Aur", in ce perioada a dezvoltarii umanitatii o plasati in timp si ce dovezi aveti pt ceea ce sustineti ( cred ca nu va referiti la "iepoca de aur" din perioada ceausista).
Toate cele bune.


P.S. Chestia cu "ortodoxia" nu e prezenta intre 'naltii nostrii functionari administrativi e falsa, e manipulare. Daca va aduceti aminte - desi nu asta e scopul de discutii al forumului - toti hotii din Parlament au dat-o cu apropierea de "credinta", au folosit matanii, practici si declaratii crestine, si chiar s-au dat cu  "mir" intr-un parlament laic, ca sa scape de puscarie. Si au scapat ... ca dovada a ponderii "crestinilor" in functiile de conducere, pe care o contestati.
Dar daca e la moda sa va plangeti de ...lipsa, atunci propuneti infiintarea "Regatului Crestin Roman" in care valorile sa fie exclusiv dogmatic religioase, cu premier ales numai dintre arhiepiscopi si "rege crestin" impus pe viata ca si garant al moralei crestine. Poate o folosi asta la ceva si pomana din banii statului va fi mai mare ca acum. Ca hotia se vede...

[Xanadron]

Deocamdata bag doar o stire (raspindaco-getuita :-D d-un site stiti-voi-al-cui):
http://www.descopera.ro/dnews/15332618-campanie-pentru-eliminarea-iadului-sau-cat-dureaza-chinul-vesnic-foto

...care, IMHO, confirma cruciada nu prea demult inceputa-n scopul SMR (Schimbarii Macazului Religio-) si, repet, NU al aneantizarii mega-manglelii actuale a.k.a. Biserica... si NU [neaparat] Credintza, subliniez a enshpea oara si asta.

Toata daravela e insa circumscrisa si altor manevre insidioase atinse pe topicul "reconsiderarilor doxologice" vaticaneze conexe "himerei" ET, :-) asa c-ar fi poate nevoie sa reluam sapaturile si p-acolo. Nu de alta, dar apar continuu updatari cifrate nu numai in declaratii doar aparent hazardate, daca nu chiar blasfemic-lucifeerice :evil: :lol: ale astronomilor iezuiti.

http://www.rufon.org/forum/extraterestri/hai-sa-lamurim-odata-tema-vaticanezo-et/msg89038/#msg89038

[Tamerlan]

Reiau de unde am rămas ieri (răspunsul la mesajul cel mare al colegului @Ganditorul)...

- Periculos mi se pare insa "amorsarea" razboiului religios in Europa, unde clar se vede o tendinta de genul " Nu vreti crestinism clasic de buna voie... o sa-l acceptati de nevoie, dupa invazia islamica".

Rămân siderat de modul grotesc în care sunt interpretate informații/evenimente la care suntem cu toții martori. Nici nu am ce să comentez aici, fără a mă face de rahat. Cum poți contrazice pe cineva care spune că cerul este verde, doar pentru că uită să-și dea jos ochelarii cu lentile verzi, pe care, cu mare grijă, MM i le-a așezat pe nas??? Bineînțeles că dacă te uiți prin ochelarii aceia, vei vedea cerul verde. Este normal. Doar că cerul NU este verde. În rest respectivul are dreptate.

Problema moralei noului val de cunoastere mi se pare relativa. Normele de morala sunt incalcate de unii indivizi ai societatii indiferent intre ce bareme morale ii educam.

Bineînțeles. Este exact ceea ce spun și eu.

Normele morale cum religioase nu sunt o garantie (asa vad ca se etaleaza prin discursul colegilor ...) si istoria arata ca sub aceiasi "carte sfanta" au fost comise fapte imorale, atrocitati si crime de nepermis pentru un OM.

Dar cine a spus că "sunt o garanție"???  :-o Eu v-am spus doar că centrarea pe anumite valori cum ar fi: Binele, compasiunea, smerenia, cumpătarea, etc. (fundamental opuse celor impuse și promovate la nivel oficial de ideologia Imperiului Atlantist (actualmente și trecător, brațul armat al MM în această perioadă istorică)) constituie o opoziție la atingerea obiectivelor acestuia. Atât. Nu e o garanție pentru nimic. Nici măcar pentru mântuire. Problema dvs. este că pur și simplu suferiți de o cecitate autoimpusă, care vă împiedică să vedeți aceste lucruri, doar pentru că ele contravin paradigmei care v-a fost indusă (prin înșelăciune!!!) și pe care ați acceptat-o. A renunța acum la ea (de exemplu pentru a vedea că există o luptă susținută dusă la toate nivelele împotriva a tot ceea ce înseamnă valori tradiționaliste) este un proces mult prea dureros (din punct de vedere psihologic), pe care nu multă lume este dispusă să-l adopte. Eliberarea este dureroasă. Numai și dacă ne gândim la apăsarea psihologică pe care o poate simți cel care înțelege la un moment dat, că a fost folosit/înșelat.

De aceea este mai ușor să fii convins că valorile tradiționale sunt caca și că doar ce este modern reprezintă lucruri demne de a fi apărate și urmărite. De aceea, este mai ușor să ignori toate argumentele și dovezile, care îți arată clar agresiunea unei tabere asupra celeilalte, (auto)mințindu-te și (auto)justificându-te prin diverse tertipuri preluate din arsenalul MM, că tabăra agresoare are totuși dreptate să procedeze așa. Sărăntocul smerit trebuie educat să devină mai agresiv, pentru că e prea moale... Lipsitul acesta de ambiție trebuie educat să fie și el mai combativ... Smeritul ăsta trebuie învățat și îndoctrinat cu binefacerile sistemului concurențial... Ăsta care se tot gândește la nemurirea sufletului, fiind prea atent la ce face, cum face și de ce face... trebuie și el educat să trăiască viața din plin, să guste, să consume, să aibă, să dețină, să controleze... Ce atâta mers la Biserică??? La club și la concert Lady Gaga cu voi. Ce atâta cerut de iertare între voi??? Trebuie să fii mai combativ, pentru că altfel de te iau toți de prost. Ce atâta discuții și cerut de sfaturi (de ex. de la duhovnici)??? Faceți după capul vostru și după ce vă spunem noi la televizor și în reviste, pentru că doar noi și voi știm, ce vreți și ce vă trebuie. Popi ăștia vă manipulează. Ce atâta moleșeală și atitudine mioritică? Mai vioi... mai agresiv... hai că stă producția!...

Nimeni nu mai pare să vadă agresiunea ce are loc constant asupra altor semeni, care NU VOR să fie combativi, nu vor să calce pe cadavre, nu vor să-și explice doar logic și rațional lucrurile, care nu vor să aibă mai mult și mai repede, nu vor să adopte individualismul ca valoare supremă, nu se închină la autoritățile cu parafă și țidulă... într-un cuvânt... NU VOR SĂ FIE cetățeni model așa cum Statul și Sistemul se tot chinuie să-i creeze. Acestor înșelați de propaganda ideologiei dominante pur și simplu li se pare normal și firesc ca cei care sunt diferiți de ei, care au alte valori, să fie aduși și ei în turmă, chiar pe cale violentă, dacă nu înțeleg de vorbă bună sau nu învață din dresajul permanent: renunți la valorile tradiționaliste... uite, devii mai bogat, ai o viață mai comodă (de ex. cetățeanul occidental) sau corolarul acestuia: Aha... nu vrei să renunți la ele, atunci te facem mai sărac, te spoliem mai mult de ceea ce ai, ca să te înveți minte să accepți din toată inima binefacerile pe care ți le oferim.

Abaterile de la morala nu tin de norme ci de constructia umana si reactia slaba a societatii la abateri, la un moment dat.
Si acum vor exista abateri de la normele moralei - fie dintre dogmaticii religiosi, fie dintre ceilalti membrii ai societatii. Totul e ca societatea sa reactioneze promt si la obiect, si sa sanctioneze aceste iesiri din zona morala, civilizata si nu sa accepte "rabat" cu acumulare de tensiuni sociale, tensiuni generatoare de explozii sociale de cruzime si noi abateri morale.

Deși spuneți societatea (a se vedea sublinierea mea din textul dvs.), vă referiți la Sistem, la poliție, la autorități... care în opinia dvs. trebuie să vină și să facă ordine. Cineva înzestrat cu suficientă forță și autoritate pentru a impune – chiar pe cale violentă – ceea ce reprezintă morala respectivului moment prezent (morală mereu transformabilă și permanent supusă schimbării)
Altfel cele spuse de dvs. sunt de-a dreptul inexplicabile, deoarece DOAR în societățile cu adevărat tradiționale, abaterile de la morală sunt sancționate de ÎNTREAGA SOCIETATE în sine, nu de către instrumente/instituții oficiale create în acest scop... În societățile moderne/civilizate/avansate (sic!), ca prin minune  :wink: - și evident din pură coincidență  :-P – aceste instrumente ale autorității sunt deturnate mai mereu de niște Prădători, care le folosesc pentru a-și impune de fapt propria morală, justificându-se în fața pulimii că nu fac altceva decât să impună morala acceptată (sic!) de toți.  :wink:

Ma opresc aici pentru a nu va incerca rabdarea, cu regretul ca m-am lasat atras in aceasta discutie despre o problema intima, Credinta.

Mie nu-mi pare rău deloc. Pentru că de fapt ne-am apropiat în acest fel de esențe. Fie măcar doar prin înțelegerea faptului că sunt oameni care gândesc/simt altfel.

Pentru ca indiferent ce spun conducatorii dogmei ...suntem 7 miliarde de suflete si legatura cu Dumnezeu este una intima, personala, fiecare intelegand prin Dumnezeu sau Divinitate altceva, un pic sau mai mult, diferit decat ce cred ceilalti 6,99999... miliarde de oameni. Parerea mea.

Chiar mi-e peste puteri să vă fac să vă dați jos ochelarii prin care vedeți lucrurile, dacă nu doriți și dvs. acest lucru (măcar și doar pentru a vedea altceva, nu neapărat de a accepta acele lucruri!). Dvs. eșuați să vedeți că sunteți cu mult mai dogmatic în gândire decât cei de care râdeți cu superioritate, doar pentru că dogmele la care vă închinați țin de Rațiune, logică, materialism, cauzalitate, plus cele cu care v-a îndoctrinat MM (superioritatea modernității, progresului, Schimbării, Evoluției (către ce?!), individualismul, autosuficiența, statul de drept, valorile democratice și multe altele asemenea). Eșuați să vedeți că NU EXISTĂ nici o diferență fundamentală între băbuța care cu smerenie sărută moaștele Sfintei Parascheva la Iași și individul care în spațiul public face apologia votului și mecanismului democratic, ca instrumente fundamentale de reglare a mersului cetății sau între cel care merge la spovedanie și cel care crede în mâna nevăzută a pieții, care va regla ea cererea și oferta pe o piață liberă (sic!). Doar pentru că dogmele sunt de alt fel, asta nu înseamnă că nu sunt tot dogme. Nu puteți accepta acest lucru deoarece, MM le-a denumit doar pe unele așa, pentru a le combate. Exact ca inamicul la război: acesta nu mai este OM; el devine în procesul de îndoctrinare al propriilor soldați neamț/rus/american/evreu/vietnamez/chinez/irakian/ticălos/sălbatic/terorist/etc.. Dacă ar fi denumit drept ceea ce este de fapt (adică OM), MM ar avea surpriza să observe că soldații săi nu mai vor să-l împuște. Așa și cu dogmele astea. Dacă s-ar recunoaște că astfel de credințe moderne sunt de fapt tot niște dogme (cineva înzestrat cu suficientă autoritate la un anumit moment istoric a decretat că e așa și nu altfel, creând mai apoi cadrul insituțional pentru a le promova și apăra), efectul asupra pulimii nu ar mai fi același. Cei care sunt asentimentul gândirii/viziunii dvs. văd doar Bisericile ca instituții apărătoare ale dogmei, dar eșuează în a vedea Universitățile, mijloacele de informare în masă, vectorii de opinie, autoritățile științifice și laice ca apărătoare și promotoare ale celorlalte Dogme.

[Ganditorul]

Imi pare rau ca am intrat in discutia asta. Se pare ca nu sunt destul de inspirat pentru a face fata subiectului.
Astept insa niste raspunsuri (la intrebarile puse mai sus) ca sa vad pe unde sa caut sa vad daca am un punct comun cu discutia, intrebari la care mai adaug una : Ce inseamna pt dvs "traditional", "valori traditionale" si unde se exista/a existat acea societate model de "valori traditionale" ?
Multumesc
Toate cele bune

[abyss]

Și as vrea sa adaug o întrebare la întrebările colegului Gânditorul: ce este omul luminat, și în ce consta aceasta luminare/iluminare?

  Problema dogmelor , ar putea fi faptul că indiferent de natura segmentului lor de manifestare ele nasc tensiuni în rândul celor cărora sunt adresate. Adevărurile imuabile ar trebui percepute de către toată lumea. Și nu prea e așa. Doar cei așa zis luminați o pot face. Și auzim trimiteri la o epoca de aur a omenirii... în care majoritatea se nășteau luminați. Cum era posibil?  Ce părere aveți?

[mr]

Și as vrea sa adaug o întrebare la întrebările colegului Gânditorul: ce este omul luminat, și în ce consta aceasta luminare/iluminare?

  Problema dogmelor , ar putea fi faptul că indiferent de natura segmentului lor de manifestare ele nasc tensiuni în rândul celor cărora sunt adresate. Adevărurile imuabile ar trebui percepute de către toată lumea. Și nu prea e așa. Doar cei așa zis luminați o pot face. Și auzim trimiteri la o epoca de aur a omenirii... în care majoritatea se nășteau luminați. Cum era posibil?  Ce părere aveți?

Abyss, incerc eu o parere personala (poate nu asa dezamagitoare ca precedenta.. :) ):
Pe de o parte este complicat de explicat ce este omul iluminat si in ce consta iluminarea, pe de alta este relativ simplu, cu cateva conditii elementare. Trebuie sa plecam din start de la ideea ca oricat ne-am stradui sa ne asezam pe picior de egalitate in a intelege acest tip de notiuni, acest lucru nu se va intampla.

Oamenii iluminati cu adevarat (si recunoscuti ca atare de catre semeni, intr-un mod natural), au cateva particularitati vizibile care le caracterizeaza modul in care inteleg sa-si traiasca viata in trup, si anume: relatia cu oamenii - in care nu li se poate reprosa nimic, curiozitatea permanenta, centrarea mereu pe partea plina a paharului, linistea interioara, aspectul fizic, privirea patrunzatoare etc. Binenteles, aceastea nu sunt aspecte stiintifice, cuantificabile, insa ele pot fi percepute cu usurinta de orice individ care intra in contact cu un astfel de om - chiar daca vrea sa le ia in considerare sau nu. Acest profil corespunde termenului hindus de sattwa, una dintre cele trei gune care definesc tendintele omului in a-si trai viata, si anume tendinta ascendenta, pozitiva, creativa, cea care permite auto-educarea, cea care permite eliminarea partilor negative si un management mai eficient al energiei individuale, fapt care conduce la acumularea de cunostinte, de cunoastere morala si spirituala de alta factura decat cea obisnuita si recunoscuta in societate.
Practicand cea ce s-ar putea numi virtuti, automat se elimina din ecuatie partile egoiste, deblocand intelegeri superioare, altruiste, de anvergura, cu caracter unitar.

Imaginati-va ca oamenii care isi traiesc vietile dupa celelalte gune, respectiv rajas si tamas, nu au cum sa inteleaga prea usor notiuni ce tin de sattwa, pentru ca comportamentul lor este unul care se limiteaza doar la lumea cunatificabila, sau mai rau, la exprimarea negativitatii. Practic mesajele se propaga pe frecvente paralele, in registre diferite. Totusi, din ce am observat, intre cele trei tendinte exista legaturi subtile, iar reprezentantii tenditelor mai lumesti pot recunoaste anumite valori imuabile care se regasesc dobadite in indivizii sattwa. Ma gandesc ca originea spiritelor care ne anima este una comuna, diferenta fiind facuta de experienta pe care a acumulat-o fiecare in creatie, de aici si aceste legaturi subtile. De aceea cred ca adevarurile imuabile sunt percepute de toata lumea, dar sunt intelese si practicate doar de cativa. :star:

Oamenii iluminati ar fi cei mai indicati pentru a conduce destinele comunitatilor, pentru ca ei intelegand mai mult decat ceilalti modul in care functioneaza creatia, ii pot ajuta si pe ceilalti sa inteleaga, fiecare in ritmul propriu, ce e viata, ce e stiinta, ce e spiritualitatea si mai ales faptul ca la modul real, nu exista nici o diferenta intre acesti termeni, ei fiind exprimari diferite in timp si spatiu ale Unitatii.
Atributele unui om iluminat, din pacate, pot enerva/irita oamenii rajas si tamas, deoarece acestea ii obliga/silesc sa se expuna asa cum sunt, sa se reflecte in omul sattwa, sa li se demaste actiunile egoiste etc, acest fapt ducand la deschiderea unui conflict importriva...demascatorilor. :) Poate de aceea oamenii iluminati au ajuns sa fie asa huliti si renegati, in timp, si pe fondul unui procent majoritar al tinereilor...:)

Poate Pamantul initial nu a fost o scoala, insa ulterior prin intruparea spiritelor mai tinere, a devenit una. Dar fraiele planetei sunt mai sus, in zona stralucitorilor si acolo cred ca se stie exact ce si cum, inclusiv rolurile agentilor negativi... :rainbow: