Subiecte...Ireale/Science Fiction! > Idei plate.

Paradoxul Orbitei Galactice

<< < (2/4) > >>

tractorbeam:

--- Quote from: Dharanis on  01 July 2014, 17:31:04 ---...Adica asupra fiecarei planete simultan cu fortele care pastreaza planetele in orbita in jurul Soarelui (in versiunea heliocentrica) AR TREBUI SA ACTIONEZE INCA O FORTA DE DEVIERE LATERALA, asa cum se poate vedea din grafic, unde orbitele planetare devin de fapt CURBE ELICOIDALE.

....Traiectoria planetelor in jurul Soarelui ar trebui sa fie plana NUMAI daca 'centrul sistemului solar', AR FI IN REPAUS.


--- End quote ---

De acord cu curbele elicoidale. Dar cu toate astea planul sistemului solar nu se modifica. Sa nu uit, nu avem frecare. Dupa teoria asta sistemele solare ar trebui sa-si piarda planetele destul de repede adica stelele le vor lasa in urma si uite asa o sa avem o mare de planete vagaboande care s-au desprins de steaua mama, ceea ce deocamdata nu a fost observat.

IN REPAUS fata de cine? Probabil fata de un sistem de referinta. Care ar fi acela? Nu am inteles la ce te referi.

Nu cumva masele planetare si masa solara mai ales, sunt atat de mari incat efectul fortei laterale dispare sau nu se mainfesta?

Dharanis:
tractorbeam...trebuie sa ai cunostinte avansate din domeniul teoriei bifurcatiilor ca sa intelegi ca notiunea de "nu avem frecare" este gresita.

KEPLER MOTION

In an appropriate coordinate system, the motion of a planet around the sun (considered as fixed) with the attractive force being proportional to the inverse square of the distance /z/ of the planet from the sun is given by the solution of the second order conservative system with the potential function -/z/^-1 for z =/0.

A mechanical system without friction can be described in the Hamiltonian formulation.

References for Celestial Mechanics and Hamiltonian mechanics:

V.I. Arnold, Mathematical Methods of Classical Mechanics, Springer-Verlag, 1978

C.L. Siegel and J. Moser, Lectures on Celestial Mechanics, Springer-Verlag, 1971

J. Moser, Stable and Random Motions in Dynamical Systems, Princeton Univ. Press, 1973

Area Preserving Maps, Nonintegrable/Nearly Integrable Hamiltonians, KAM Theory:

http://www.math.rug.nl/~broer/pdf/kolmo100.pdf


Stability of the heliocentric planetary system:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php/topic,30499.msg987360.html#msg987360 (chaos/horseshoe theory, original quotes from Henri Poincare and much more)


Numai ca Dr. Dayton Miller a descoperit existenta ether-ului, adica exact termenii de frictiune care nu sunt luati in calcul de astrofizica oficiala.

http://www.davidicke.com/forum/showpost.php?s=95dbf19076537a77dc22743d6030f70e&p=1062252860&postcount=7

De aceea, formularea ecuatiilor orbitelor sistemului planetar intr-un sistem de ecuatii diferentiale neliniare cu valori initiale este catastrofal de gresita: iata demonstratia, cu citatele originale ale lui Henri Poincare care a descoperit exact acest lucru in 1892:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php/topic,30499.msg987360.html#msg987360


Si adu-ti aminte de citatul din Sir Oliver Lodge:

The sun moves in space at a velocity of about twenty kilometers a second (in relation to the nearby stars). This motion, according to Lodge, must change the eccentricities of some of the planetary orbits to an extent which far exceeds the observed values.

Xanadron:
Hai sa fiu de acord cu posibilitatea existentei unei "frecari etherice", chiar daca nimeni n-a demonstrat-o inca - evident ca nu includ aici eructatiile (pardon, postarile) de pe www.theflatearthsociety, citata de parc-ar fi muma Sophiei si tac'su lu' Einstein simultan. :lol:

Eu am o alta mica-mare nelamurire si rog sa fiu (il)luminat macar cu 2-3 wati amariti, :star: ca altfel amusinez deja o disonantza cognitiva care-mi afecteaza neuronu' si organismu' deopotriva.

Deeeeci: cum vine ca-n CGI-urile alea sustinute de tine,  colega Dharanis - in sustinerea... insustenabilului -, Soarele nu-i figurat la maximum 18-20 km deasupra Pamintului ?! :roll:
Pamint care apare in plus - blasfemieee !!! - SFERIC si nu cu platfus. :-D

Concluzie - serioasa de asta data (si sfat amical laolalta): incearca macar sa-ti sistematizezi teoremele aberante (desi unele pornind de la premise veridice) intr-o teorie UNITARA, ca altfel se vor bate cap in cap pina s-alege prafu' pina si de "nada" ineditului lor.
Nada cu care-s atrasi ce-i drept destui Gica-Contristi structurali pe orbita buchiselilor inutile, mincatoare de timp si mai ales subtil deviatoare de la adevaratele probleme pe care ar trebui sa le discute - si mai ales sa le rezolve - omenirea asta.
Atit de naiva.... inca. :wink:

Hai si-un P.S., ca-i musai: in locul tau, mi-as fi ales un nick-name tip acronim - din 3 litere. 8-) :lol: :-D

Dharanis:
xanadron...lasa stiinta si ecuatiile in seama celor care se pricep sa le aplice, tu mai ai de invatat.

Habar nu aveai ca setul de ecuatii diferentiale cu valori initiale (neliniare) care chipurile ar descrie orbitele planetelor nu functioneaza absolut deloc.


Pentru inceput, ca sa inveti despre ce e vorba, originea acestor ecuatii, intr-o lucrare clasica:

http://books.google.ro/books?hl=ro&id=fCwv7JlIE9IC&q=newton#v=snippet&q=newton&f=false (pg. 37-43)


Pana la Henri Poincare, nimeni nu reusise sa studieze setul de ecuatii diferentiale neliniare intr-un mod mai aprofundat.

H. Poincare, cel mai important matematician al lumii la sfarsit de secol XIX, si-a aplicat intuitia formidabila si puterea de inventa noi metode matematice (qualitative theory of dynamical systems), pentru a investiga aceasta problema.

Iar ceea ce a gasit, faptul ca aceste ecuatii nu pot descrie nici un de orbite planetare, a fost cenzurat inca din 1892 incoace: doar doctoranzii in teoria sistemelor dinamice neliniare cunosc citatele exacte.

As Poincare experimented, he was relieved to discover that in most of the situations, the possible orbits varied only slightly from the initial 2-body orbit, and were still stable, but what occurred during further experimentation was a shock. Poincare discovered that even in some of the smallest approximations some orbits behaved in an erratic unstable manner. His calculations showed that even a minute gravitational pull from a third body might cause a planet to wobble and fly out of orbit all together.

Pentru cel mai simplu caz, the three body problem, Poincare a descoperit fenomenul extraordinar al transverse homoclinic points.

Cea mai buna lucrare pe aceasta tema, ramane desigur: https://books.google.ro/books?id=GYcOfuZDOKMC&printsec=frontcover&dq=wigging+nonlinear+dynamical+systems&hl=ro&sa=X&ei=1myZVL6AKcf4ywOu0YGYCw&ved=0CCkQ6AEwAA#v=onepage&q=wigging%20nonlinear%20dynamical%20systems&f=false

O introducere mai accesibila poate fi gasita aici:

http://www.uwosh.edu/faculty_staff/kuennene/Chaos/ChaosNotes11.pdf


Citatul din Poincare:

If one tries to imagine the figure formed by these two curves with an infinite number of intersections, each corresponding to a doubly asymptotic solution, these intersections form a kind of trellis, a fabric, a network of infinitely tight mesh; each of the two
curves must not cross itself but it must fold on itself in a very complicated way to intersect all of the meshes of the fabric infinitely many times. One will be struck by the complexity of this picture, which I will not even attempt to draw.



Fenomenul "sensitive dependence on initial conditions", de asemenea descoperit de Poincare, a contribuit de asemenea la exprimarea urmatoarei concluzii:

'If we knew exactly the laws of nature and the situation of the universe at the initial moment, we could predict exactly the situation of that same universe at a succeeding moment. but even if it were the case that the natural laws had no longer any secret for us, we could still only know the initial situation approximately. If that enabled us to predict the succeeding situation with the same approximation, that is all we require, and we should say that the phenomenon had been predicted, that it is governed by laws. But it is not always so; it may happen that small differences in the initial conditions produce very great ones in the final phenomena. A small error in the former will produce an enormous error in the latter. Prediction becomes impossible, and we have the fortuitous phenomenon.' - in a 1903 essay 'Science and Method'


Poincare a spus negru pe alb ca orbitele planetare NU POT FI DESCRISE printr-un set de ecuatii diferentiale neliniare: pana si la cel mai simplu caz, the three body problem, va aparea imediat fenomenul denumit transverse homoclinic points/orbits.


Pentru a salva situatia, conspiratii/falsificatorii stiintei, au apelat la serviciile celor mai importanti cercetatori al acestui subiect la inceput de secol XX: Garrett Birkhoff si Norman Levinson.

Ei au creat ceea ce acum se numeste teoria haosului, pentru a camufla concluziile originale ale lui Poincare.

In 1963, Stephen Smale, bazandu-si lucrarea pe articolul scris de Levinson in 1949, a inventat potcoava Smale, insasi prototipul matematic care poate descrie complexitatea incredibila a transverse homoclinic orbits.

Descrierea completa a Smale Horseshoe, incepand cu capitolul 23:

https://books.google.ro/books?id=GYcOfuZDOKMC&printsec=frontcover&dq=wigging+nonlinear+dynamical+systems&hl=ro&sa=X&ei=1myZVL6AKcf4ywOu0YGYCw&ved=0CCkQ6AEwAA#v=onepage&q=wigging%20nonlinear%20dynamical%20systems&f=false


O abordare mai simpla:

http://www.its.caltech.edu/~mcc/Chaos_Course/Lesson23/Predicting.pdf (prezentare superba)

http://www.math.umn.edu/~rmoeckel/presentations/PoincareTalk.pdf (de la pg 16)


Despre stabilitatea ecuatiilor care descriu sistemul solar:

http://chaos.if.uj.edu.pl/~karol/pdf/solar.pdf


Acesta este motivul pentru ca matematicienii actuali, ca Jacques Laskar de exemplu, nu inteleg ca gravitatia nu are nimic de a face cu fenomenul de atractie: ei isi creeaza o lume a fanteziei, in care programeaza un sistem de ecuatii cu parametri alesi tot de ei, fara sa ia in calcul faptul ca, conditiile initiale ale acestui sistem de ecuatii, NU POT FI STIUTE/ANTICIPATE ABSOLUT DELOC mai ales in cazul teoriei actuale a formarii sistemului solar, iar orice aproximare va conduce la un rezultat absolut fals.


Velikovsky Stability:

http://www.ralph-abraham.org/interviews/abraham-ebert.html

KAM theory:

http://www.math.rug.nl/~broer/pdf/kolmo100.pdf


Cea mai exceptionala lucrare pe tema citatelor lui Poincare si a stabilitatii sistemului solar heliocentric:

https://web.archive.org/web/20090108031631/http://essay.studyarea.com/old_essay/science/chaos_theory_explained.htm


Acum, putem explica si greselile din conceptul de Lorenz' butterfly effect:


http://en.wikipedia.org/wiki/Lorenz_attractor
http://en.wikipedia.org/wiki/Butterfly_effect

E. Lorenz did not realize that a system of three nonlinear differential equations could not approximate at all such a complicated natural phenomenon; there is no butterfly effect, the weather in Asia will not change due to the movement of a butterfly's wings in North America (sensitive dependece on initial conditions).



StarDust:
Domnu' Dharanis, ma scuzati ca intervin si eu...
De obicei nu prea iti citesc "ciorbele" scrise pe aici caci, stii cum e cu o ciorba, nu trebuie sa o mananci toata ca sa-ti dai seama ca e stricata, e suficient doar sa gusti...


--- Quote from: Dharanis on  23 December 2014, 15:48:51 ---...lasa stiinta si ecuatiile in seama celor care se pricep sa le aplice, tu mai ai de invatat.

--- End quote ---

Ohoooo, am eu un feeling ca nici tu nu stii cu ce se "mananca" ecuatiile alea, nu vrei sa lasi tonul putin mai jos?

Nu de alta, dar afirmatia(aberatia) asta:


--- Quote from: Dharanis on  23 December 2014, 15:48:51 ---...
Acesta este motivul pentru ca matematicienii actuali, ca Jacques Laskar de exemplu, nu inteleg ca gravitatia nu are nimic de a face cu fenomenul de atractie: ei isi creeaza o lume a fanteziei, in care programeaza un sistem de ecuatii cu parametri alesi tot de ei, fara sa ia in calcul faptul ca, conditiile initiale ale acestui sistem de ecuatii, NU POT FI STIUTE/ANTICIPATE ABSOLUT DELOC mai ales in cazul teoriei actuale a formarii sistemului solar, iar orice aproximare va conduce la un rezultat absolut fals.
...

--- End quote ---

... ma face sa fiu sigur ca habar nu ai despre ce vorbesti. Ma scuzi, dar tocmai datorita faptului ca efectele gravitatiei sunt foarte bine cunoscute, sondele noastre navigheaza bine merci prin sistemul solar, printre planete (care nu stiu cine mama naibii le-a facut sferice nu plane), se folosesc de atractiia gravitationala a planetelor, le folosesc ca si "prastii" gravitationale, etc...
Ma rog... la nivelul milioanelor/miliardelor de ani evolutia planetelor pe orbitele lor din sistemul solar probabil ca nu poate fi prevazuta exact, dar asta te asigur... e tot din cauza influentelor gravitationale nu numai a miilor de corpuri din acest sist. solar (ma refer si la norul Oort&stuff) cat si la influente externe din galaxia noastra.
...
Si acum, sa ne intoarcem la "ciorba" noastra.
Si... ma scuzati de umila interventie, sunt si eu un muritor limitat si am indraznit sa ma exprim pe aici...  :roll:

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page

[*] Previous page

Go to full version