HIPERBOREENII ŞI SHAMBALLA

[acme]

http://www.realitatea.net/soc-si-groaza-pe-facebook-scheletul-unui-dac-inalt-de-zece-metri-descoperit-la-rosia-montana_1003197.html

Mie imi pare un hoax; in afara de Ion Moiş nu e nici un alt nume pomenit.

Comentariile de la stirea : http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,550.msg75311.html#msg75311

http://www.realitatea.net/soc-si-groaza-pe-facebook-scheletul-unui-dac-inalt-de-zece-metri-descoperit-la-rosia-montana_1003197.html

au fost mutate pe acest subiect. StarDust

[zamotrak]

http://www.realitatea.net/soc-si-groaza-pe-facebook-scheletul-unui-dac-inalt-de-zece-metri-descoperit-la-rosia-montana_1003197.html

Atentie ,in documentarul de mai sus ,undeva,citim ,""era vorba într-adevăr de o piatră compozită, obţinută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55% pulbere de aur de 50 de karate.......""

Articolul e...beton,mai ales la chimia aliajelor. 8-)(pentru cei care nu stiu...aurul in aliaj cu cuprul si/sau argintul,poate fii pur,adica de max 24 Karate)
Scuze pentru comentarii ,la acest topic :|

[Irwin]

http://www.realitatea.net/soc-si-groaza-pe-facebook-scheletul-unui-dac-inalt-de-zece-metri-descoperit-la-rosia-montana_1003197.html

mi se pare pura cinamareala  :-D ... felul cum este redactat imi pare tare familiar, parca am mai citit asa ceva pe net acum 1 an, cred... dar atunci era vorba despre lucrarile din anii 80 la metroul bucurestean; tot asa, se dadea numai un singur nume, cel al personajului care povestea tot felul de bazaconii (mumie in manta rosie descoperita in subterane, purtand in mana o toporisca; pamantul "viu" care ii inghitea pe lucratorii din adancuri, etc.)

cand se precipita treburile in viata social-politica, mai arunca si Securitatea asa, cate o fumigena in media, doar-doar va distrage atentia oamenilor de la cele cu adevarat importante.

[Ganditorul]

Frumoasa poveste - dar "atza alba" se vede de la distanta. Probabil ca un sambure de adevar exista pe undeva dar sunt prea multe lucruri care bat campii. Parerea mea.

[Ganditorul]

Hai ca am revenit pe subiect, pt ca articolul ala m-a enervat destul de tare - seamana cu o intoxicare de tip confesiune in care ei spun un pic ...imbracat intr-o poveste siropoasa, in speranta ca s-o gasi vre-un fraier pe net ca sa dea mai multe detalii.

Probabil ca au gasit ceva, vre-o galerie inchisa si care trebuie "descarcata arheologic", numai ca astia, arheologii, sunt oameni meticulosi, vin cu periutza si linguritza si tin in loc ditamai companie americano-canadiana si 10 ani. Si cum probabil omul principal e arheologul cu cicatrice la ochi s-au gandit sa-l compromita un pic in speranta ca va veni unul fara cicatrice ... care sa vada mai bine spaga oferita pentru a se face ca nu vede ...

Adica "cum dom'ne, te dai patriot, esti profesor universitar si dai lectii de demnitate si istorie la altii, si matale ai lucrat cu securistii si KGB-istii inca din tinerete, tradand si vanzand bogatiile neamului asta romanesc HUUUOOO ... si sa vina altul mai tanar si mai fara "albeatza" la ochi, care sa dea voie la exploatare, ca nu stam 10 ani pt 3 cioburi de ulcele". - cam asa ar trebui sa functioneze fantezia gandita de canadianul/americanul ce a compus articolul.
Spun asta pt ca :
- Prin 76 mai gaseai KGB-isti prin Romania poate doar sub acoperire si nu la vedere - dar cine stie, or mai fi ramas cativa de samanta, la vedere, pentru aurul si uraniul din m-tii nostrii
- Dar KGB-ist care sa ia oasele uriasului la Moscova, sa nu sape mai adanc si dupa comori ce insotesc de obicei un mormant, si sa lase apoi placa ce continea "900 tone de aur de 50 de karate" - pentru ca romanii de azi sa aiba ocazia sa o dea canadienilor de-a moaca... acel KGB-ist inca nu s-a nascut. Ca sa nu mai spun ca "sapaturile" din 2012 si semnele de pe placa se puteau fotografia si cu mobilul. Doar un americano-canadian ar putea sa insaileze o poveste prosteasca ca asta.
- Ca sa nu mai spun de romanii care-si musca pumnii de "foame" prin Rosia Montana ... dar care n-au mai vb de acea intamplare si nu s-au mai dus acolo pana acu - cand veni reporterul.
- Ca sa nu mai spun ca prin 76 mai erau "legionari" prin paduri doar in povestile americane de la "europa libera" etc etc
Asa ca cei care mai stiti cate cerva ... dati fuga de-i povestiti amaratului asta de a inventat povestea, ca altfel il dau astia afara pt incompetenta si prostie.
Parerea mea !

[Ganditorul]

Mai revin o data ca sa va enervez si pe voi ... cel mai tare m-a enervat articolul ca o da cu agatarsii - adica pe aici pe la noi au fost agatarsii, romanii, tatarii, hunii, rusii ... numai strabunii nostrii daci, NU  (ca asa e moda acum... toti au fost statornici pe aici, si stiau de toate - si agricultura, si metalurgie, si scris, si olarit, si minerit - numai noi am fost in trecere si am invatat totul de la altii - iar asta a fost doar in ultimii 500 de ani, ca mai 'nainte am fost "maimute" si traiam in copaci).  :fullmoon:

[RRMan]

Am primit un e-mail cu acest subiect, care mi s-a parut foarte fascinant, mai ales ca e la noi in tara, de aceea am simtit nevoia sa il postez aici, pentru a putea dezvolta subiectul, care este de ultima actualitate, din contextul in care a fost redactat. Daca este cumva cunoscut, atunci imi cer scuze ca nu am studiat mai bine site-ul. Sper sa va starneasca ineteresul. Din pacate, nu stiu cine a redactat povestea, ca nu se dau nume, dar cred cu certitudine ca exista adevar in scriere.

HIPERBOREENII ŞI SHAMBALLA
O descoperire senzaţională zguduie lumea oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă.

BOMBA
În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea
răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieşit că era vorba într-adevăr de o piatră compozită, obţinută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale.

HIPERBOREANUL
Faptul este cu atât mai surprinzător cu cât galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită şi Galeria Hiperboreană şi aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roşia Montană, fusese cercetată în urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 şi, datorită uluitoarelor descoperi arheologice şi antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă şi apoi sigilată la comanda Securităţii. Printre mineri încă se mai vorbeşte în şoaptă despre această galerie şi nu sunt puţini cei ai căror taţi sau fraţi mai mari, foşti mineri la Roşia Montana, care au luat parte la consolidările şi săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă şi s-au întors bătuţi după câteva săptămâni. Între timp cei mai mulţi dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămaşi în viaţă nici măcar nu mai doresc să-şi amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiş, fost şef de echipă pe timpurile acelea, după o îndelungă chibzuială, s-a hotărât totuşi să rupă tăcerea. Iată relatarea faptelor petrecute atunci, aşa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiş:
,,Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: în iarna lu' 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galeria 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le plăcea lor să le spună. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede şi că au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat aproape până în vara lui 76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât vâlvele din mină cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu ne mai fusese dat să vă niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii evident iar după ce ne-a pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei.
Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşaaa... ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili daar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze nouă legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnasem declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină.
Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da' ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-şi vadă ăla cu Densuşianu de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologu cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scapat una cum că scheletu ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! ,, Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!" - a răcnit la el unul gras în haine de piele şi cu accent rusesc! - ,,Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul ăsta pleacă la Moscova!... Ia luaţi-l pă reacţionaru' ăsta d-aici! Bîstro, bîstro!" Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. ,,Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă! " Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul.
S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde?, nu ştiu.... Dar ştiu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac...!? Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta.
Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut, a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu când l-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. ,,Uite Ioane, - mi-a zis -, şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montana. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Eu ca şi tine am fost martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poză. Să ştii de la mine că acolo în galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăştia din securitate care nu ne speriem aşa de uşor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?" ,,Da, am priceput!". S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată . Dar mai am în schimb poza cu hiperboreanul de la el".

LESPEDEA
Dar să revenim la lespede...
Ne aflăm în luna aprilie 2012. În urma discuţiilor purtate cu uşile închise la Ministerul Minelor Petrolului şi Geologiei, partea canadiană a opinat ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă de urgenţă. Partea română a fost de acord cu păstrarea secretului însă a insistat să continue cercetările şi să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrân cu o cicatrice în colţul ochiului stâng. Timp de trei luni, săpăturile în jurul lespezii s-au derulat în secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriaşului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu săpatul rocii şi cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect şlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lăţime de 6 metri şi o înălţime de 3 metri, cântărind cu aproximaţie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată "piatra femeii insarcinate" respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conţinut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obţine prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roşia Montană în urma exploatărilor aurifere, şi de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafaţă şi din toate galeriile de agatârşi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari şi de români la un loc.
Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată şi pusă sub pază militarizată iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puţ cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012.
La sfîrşitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafaţă, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere şi transportată de urgenţă noaptea, sub escortă militară către o destinaţie necunoscută. Totuşi există unele informaţii din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi şi că au deja topite şi transformate în lingouri de aur şi wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaşte.

SCRIEREA DACICĂ VECHE
Faptul că lespedea a dispărut şi nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei este lesne de înţeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei suţine că există totuşi un set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist şi care, a atras atunci atenţia autorităţilor că lespedea prezintă o valoare culturală şi istorică inestimabilă pentru poporul român şi pentru întreaga umanitate şi în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmaţiei arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafaţa ei era acoperită de o scriere în basorelief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei şiruri paralele care porneau din partea stângă sus şi şerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, şi sfârşind apoi la baza ei, în colţul din dreapta. Se pare că autorităţile române au rămas insensibile la aceste atenţionări şi dovezi şi au dispus tăierea şi topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de 19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului şi a metalelor rare ale zonei.

SHAMBALLA ?
,,Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când, - declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranţă personală nu-l putem face public - la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri în interiorul căruia cobora o scară elicoidală ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, totuşi înafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare şi să verifice ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi a fost deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui şi-apoi au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi au fost închise gura puţului exterior precum şi intrarea în galeria săpată in vremuri imemoriale de către agatârşi. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea Secretului de Stat şi-apoi am plecat cu toţii speriaţi înapoi pe la casele noastre, care-ncotro."
La sediile Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, aşa cum de altfel era şi de aşteptat, nimeni nu ştie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a aşternut tăcerea. Există unele voci carea firmă că persoane suspuse de la Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheologul şi cu lucrătorul martor a fost în după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată aceşti doi martori care s-au expus şi au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiţi la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi găsiţi nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre nişte ridicări cu dubele, cu agenţi mascaţi în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.

ÎN ATENŢIA CITITORILOR!
Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să vă aventuraţi singuri prin pădurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, să nu vă miraţi dacă veţi întâlni un om cu o privire luminoasă, violacee, care susţine că a fost în Shamballa şi că ştie un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce către minele de aur de la Roşia Montană. Iar dacă începe să vorbească într-o limbă necunoscută, probabil pelasgă, ascultaţi-l cu atenţie, chiar dacă nu înţelegeţi ce spune în acel moment. Va veni o vreme când veţi pricepe.

[panta_rh_ei]

Interesanta si frumoasa povestea dar daca nu-i doar o poveste si domnul Ion Mois s-a hotarat sa rupa tacerea de ce nu le-a permis/dat celor care i-au ascultat marturisirea si fotografia pe care zice ca o are inca, sa fie facuta publica?
  Mi se pare nefiresc ca un arheolog care se respecta:) sa nu faca fotografii acelui obiect(lespede) mai ales ca era acoperita c-o scriere veche(poate era dovada incontestabila ca prima scriere a aparut pe aceste meleaguri si " Dacia preistorica' a lui Densusianu ar fi avut astfel cel mai puternic argument  care s-o sustina ) si mai ales, cu orice risc, ar fi facut publica descoperirea pe toate canalele mass-media.
Paleolingvistul ala n-avea familie care sa  intre in panica ?
Le-a facut  omul cu privirea violacee o vizita si le-a spus sa stea linistiti ca omul e bine merci in Shambala?
E frumos dar nu tot ce-i frumos e si adevarat:(
E doar parerea mea.
P.S
Daca pe aici sunt si persoane din Galati n-ar fi rau ca din aproape in aproape sa incerce sa afle daca lespedea in cauza a fost transformata in lingouri la combinatul de acolo - operatiunea s-a facut tot cu oameni si... oamenii vorbesc, mai ales despre asa ceva, chiar daca doar pe la colturi:)

[kefren]

  Nu-ti fac un repros dar daca ai fi citit mai multe pe forum ai fi gasit postarea mea de acum cateva zile

http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,550.2520.html

unde am dat linkul povestii aparute pe realitatea tv.Poveste care l-a iritat,si pe buna dreptate,pe prietenul si colegul  nostru Ganditorul :-(

Comentariile in legatura cu subiectul mutate de la "Stiri interesante", aici. StarDust

[fiulploii]

...În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea
răsturna toată istoria omenirii.

De exemplu, am fost intr-o galerie aurifera dacica . Nu stiu cum va imaginati voi o astfel de galerie si de aceea scriu aici pentru a lamuri niste aspecte.
In primul rand , o galerie de mina nu poate fi datata daca nu se descopera alte elemente de tip arheologic ce permit o datare aproximativa , cum ar fi cioburi de sticla sau lut, daca prezinta incizii , modele sau desene/picturi e cu atat mai bine, alte elemente metalice prelucrate candva astfel incat pe baza designului sa fie datata o epoca de exploatare a galeriei.
Nu ai cum sa datezi exact nici cand a fost deschisa galeria , nici cand a fost ultimul om care a dat cu unealta pe acolo.
Apoi, intr-o astfel de galerie se sta/statea cel mult in genunchi , foarte rar si pe portiuni mici se putea sta in picioare si mai mult in pozitie culcata . Latimea galeriei nu permitea ca doi oameni sa treaca unul pe langa celalalt decat in locurile unde structura solului permitea - dupa calculele inginerilor antici - saparea galeriei astfel incat un om sa stea in picioare .
  Galeria in care am fost era surpata pe alocuri nepermitand in vremurile noastre vizitarea intregului parcurs . In unele din locurile in care s-a produs surparea exista gropi adanci in care , de obicei au cazut animale de-ale satenilor din imprejurimi , fapt care a dus la intarirea legendei existentei unei mine in zona.
Cat despre agatharsi negura este totala , cel putin cea oficiala. Iar asemanarea lingvistica cu agharta si shamballa - creatii fantasy dupa mine - consider a fi o lucratura pentru confuzionarea totala in caz ca cineva se trezeste sa urmeze anumite fire.
Evident, doar parerea mea..