Animalele de companie evolueaza oare alaturi de noi?

[Xanadron]

Eu inclin sa cred ca DA.

Clipul asta (care-ar fi mers si la Pagina Comica) cred ca-i o dovada pro-evolutie - v. partea de la inceput, cu animalutele "vorbitoare".

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=MVWJtFAEajI#!

Videoul asta cu corbul care face snowboard :-D din pura placere/distractie ar fi un argument tangential (fiindca "ciori de companie" :lol: inca n-am vazut), dar e sugestiv cred eu in favoarea teoriei resurselor desori ignorate si/sau subevaluate ale creaturilor aparent inferioare care ne insotesc in trecerea noastra incarnata.

Crowboarding: Russian roof-surfin' bird caught on tape

Astept cu interes si parerile voastre - inclusiv pe teme pur speculative aparent, cum ar fi cea a posibilelor reincarnari "ascendente" animal>om (sau si "descendente" poate? :roll:) etc etc.

[padme]

Tu nu prea esti fan Animal Planet - The world's funniest animals, nu-i asa? :))))

Imi pare rau ca o sa-ti cam tai entuziasmul, dar ce e postat de tine nu este o dovada de evolutie.
Corbul si cioara au o inteligenta legendara! S-a scris despre ele, s-au scris poezii, exista studii facute
http://www.descopera.ro/natura/6849690-60-de-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-ciori-corbi
http://www.descopera.ro/natura/8328326-o-minte-sclipitoare-in-lumea-animalelor-corbul-de-noua-caledonie

si cred ca mai sunt inca pe atatea...

Cainii si pisicile: trebuie sa-i felicit pe aia care au reusit sa dreseze pisicile, pt ca pisica pare un animal domestic dar de fapt e cam semi-salbatic, greu de dresat, este incapatanata si cam face ce vrea, cred ca la un moment dat te si ignora. Recent am vizitat niste prieteni care au vreo 4 exemplare. Unul dintre ele a suferit niste traume halucinate de-a dreptul, a fost victima unor abuzuri si doar datorita personaei care l-a adoptat si s-a ocupat de el nu a fost eutanasiat intrucat parea imposibil ca o sa mai fie vreodata un animal cat de cat sociabil. De fapt cand i l-au adus era... adormit! Ei (stapanii) imi povesteau ca pisoiul respectiv nu se apropie de nimeni si ca ei de fapt recomanda oaspetilor sa nu-l atinga pt ca nu se stie cum va reactiona. Si cand colo, surprize, surprize, motanelul a veni si s-a asezat pe scaun langa mine, chiar m-a mirosit nitel si s-a apropiat atat de mult incat i-am facut o fotografie si zici ca vine sa ma pupe! De ce? Pai, oi fi eu mai speciala :))), dar l-am si ignorat si probabil ca a devenit curios sa vada cine e creatura care nu-i acorda nici un pic de atentie! 

Cainii: cei din videoclip sunt dresati la greu, saracii pt o bucatica buna sunt in stare sa faca orice! Cainele nu poate vorbi, m-am gandit si eu la asta mult. Nu cred ca are corzile vocale pentru asa ceva si nici gura. Cred ca pe noi ne ajuta mult obrajii, limba si chiar dintii. N-am studiat sa vad de ce si cum vorbesc oamenii. Dar din cauza formei gurii putem si fluiera si face tot felul de chestii, ca sa nu mai zic de buze! Buzele care ne ajuta sa dam "forma" sunetelor!
In plus de asta, o cunostinta mai speciala mi-a spus o data ca animalele au alta...chestie energetica fata de om! Comunicarea cu ele se face in alt mod nici intrun caz vorbit pe voce si ele cand vor sa transmita ceva incearca...eu stiu, intr-un fel in care sa-l pricepem si noi, de aceea persoanele care inteleg ceea ce spune un caine sunt acelea care isi cunosc foarte bine animalul si vad cum aceasta reactioneaza in anumite situatii, mai ales in cele limita. Sunt situatii cand caninele si-a salvat stapanul de la infart, sau de la o cadere brusca  de glicemie pt ca a deschis usa de la frigider a luat o cutie de suc si i-a pus-o in poala, ceea ce a determinat-o pe stapana sa schimbe locul sucului in figider astfel incat cainele sa ajunga la el!
O dovada mai clara de evolutie ar fi aceea unde cainele isi pazeste tovarasul lovit de masina!
Daca acesti caini ar fi vorbit din proprie intiativa as mai fi zis, dar asa, nu!
Am incalecat p'o sa si v-am spus parerea mea! :)))

[abyss]

Dap, corbii sunt mortali... Aveam un amic in scoala al carui tata crestea acasa animale exotice de tot felul. Casa-i arata precum arca lui Noe si dupa ce le facea invitatilor turul de rigoare le arata la final o cusca mare cu doua ciori aparent banale. Era amuzant deoarece dupa atatea pasari multicolore, cameleoni etc etc vedeai si ciorile alea doua... La care gazdoiul mandru le zicea invitatilor : ...eeeeeh pe astea doua le iubeste tata cel mai mult... Hai! intrebati-le, "ti-e foame - ti-e foame???" Evident unul ceda ispitei si se apropia de cusca rostind "codul" declansator... "Sugi pu#@ - Sugi pu#@" raspundeau corbii caraind pe niste voci ragusit-pitigaiate spre totalul extaz al tatalui amicului meu care savura expresiile vizitatorilor sai care in numeroase ocazii erau si de la CD...

Imi prezint scuzele cuvenite pentru faptul ca am redat exact limbajul cioroilor.

[nicky22me]

Sa va spun cateva intamplari petrecute in legatura cu catelul meu, un metis soricar si pichinez. Urmatoarea "povestioara" s-a intamplat in urma cu un an jumate. In urma unui accident am fost tinut la pat in ghips (partea superioara a corpului) catelul nici nu s-a deslipit de mine si cand ma durea ma lingea incontinu. Cand imi aducea mama de mancare trebuia sa ii aduca si lui deoarece nu pleca din camera. Cand mergeam la toaleta pleca si el in curte, dupa ma trezeam cu el asteptandu-ma in fata usii toaletei si cam asa a continuat povestea timp de doua luni. Acum va scriu una mai recenta, care sa intamplat acum o luna, doua. Aceasta intamplare mi-a fost relatata de mama care este suferinda de diabet si insuficienta corticosuprarenala. Se afla singura acasa, in bucatarie impreuna cu catelul. Ii era foarte rau nu se mai putea tine pe picioare si la un momen dat a lesinat. S-a trezit linsa pe fata de caine care chiorleia si facea pauze de la lins alergand spre usa de la intrare si sarind pe ea, dupa intorcandu-se din nou la mama si lingando in continuare. S-au mai intamplat astfel de lucruri, in general cand mie sau mamei ne este rau, ne doare ceva vine langa noi ne linge si se aseaza cu capul pe noi.

[Urban]

Orice fiinta vie echipata cu glanda pineala evolueaza.

[fiulploii]

Interesant cum nu putem scapa de antropomorfism , de sentimentul de centru al universului  :lol:
Pentru ca nu e musai ca animalele de companie sa evolueze , vezi doamne, alaturi de noi, adica din cauza noastra , ca noi am fi mai buni sau mai evoluati .
  Intrebare nerealista dupa mine, fara suparare , colega @Xanadron .
Faptul ca omul, in specializarea lui umana , a uitat sa inteleaga limbajul animalelor duce inevitabil catre o concluzie : anumiti oameni merita sa evolueze alaturi de animale si nefiind capabili sa invete oamenii limba animalelor, atunci animalele o rup putin pre a oamenilor limba vorbita atunci cand nu le dau de inteles ca le citesc direct gandurile.
  Parerea mea..

   P.S. De ce trebuie ca totul sa se invarta in jurul orgoliosului Om? Nici macar nu stim ce inseamna cu adevarat om , nu ne stim nasterea si nici moartea . Traim intr-o lume creata pe supozitii , pareri si  Gentlemen's agreement
http://en.wikipedia.org/wiki/Gentlemen's_agreement
conventii devenite atat de puternice incat s-au transformat intr-un Sistem care tine omul captiv astfel incat unii mai treji si-au dat seama de asta si si-au pus in gand sa ucida sistemul .
  Sau poate ca si asta face parte din Sistem , este o supapa de armonizare a presiunii interioare si totul este un vis, o parere.

   P.P.S. Evident , din nou , doar parerea mea  :lol:

[Xanadron]

1. Mamma mia, acu' vaz ce prompta-i IA (Intelighentia Artificiala) de-a bagat mintenas o reclama veterinara chiar pe threadul asta "animalier"!

2. Nici vorba sa ma ofuscheze opinii contrare tizule, ca doar d-aia ne pierdem vremea (si indirect banii... potentiali uneori) prin zona asta, ca din contradictii constructive sa ni se mai destupe cite-un neuron - constipat :-D de conditionarile Matrixului poate, cum zici si tu.
D-aia si dau cu Likes in mai toate postarile care ma contrazic - cu oaresce argumente totusi.

3. Chestia care denatureaza cumva mesajul (sau intelegerea lui deplina) pe orice topic e, din pacate, inevitabila concizie la care ne obliga forumurile, unde nu putem scrie romane. Neavind intotdeauna timp sa dezvoltam cite-o idee, concizia ajunge sa fie confundata cu simplismul si/sau ignorantza.
De unde si-o butada pe care o mai folosesc si eu citeodata, chiar cu riscul de-a parea arogant: :-P "Sint responsabil doar pentru ceea ce spun/scriu, nu pentru ce intelegi tu".

4. In cazul asta particular (ca si pe topicul ala "prometeic", unde la fel de respectabila colega Siberia se cam grabeste si ea sa-mi reproseze ignorantza pe teme "arhontice" :evil:) e vorba insa chiar de viziuni diferite.
Mai clar: acuzarea de antropocentrism nu prea tine (zic eu),  fiindca una-i sa analizam diferentele intre metodele de comunicare umane/animaliere si alta-i sa negam pozitia  clara din virful piramidei evolutive de pe Terra a omului.

5. Stiu deci prea bine ca animalele comunica prin imagini si/sau "bule de senzatii" - zic asta nu din carti ci din surse directe, adica de la un fost coleg de facultate ajuns expert hipnoterapeut printre altele, care si-a cultivat doar un pic predispozitiile native-n sensul asta. Daca tot m-am apucat sa scriu deci romane p-aici, reamintesc povestea spusa cindva - tipu' comunica f. eficient cu animalele si-n vacantze chiar mai hipnotiza cite-o oaie/capra etc, "ca sa-si elibereze un surplus de energie tensionanta" - asa o definea el cel putin. :roll:

6. Ce zisei la pct. 5 nu implica insa vreo superioritate a animalelor in raport cu noi, ba chiar dimpotriva - lipsa resurselor de "abstractizare" si mai ales absentza constiintzei de sine le aseaza deci automat mai jos (cu anumite... exceptionale exceptii - delfinii de pilda).
Chiar daca latura telepatica a comunicarii inter-animale ar fi teoretic un plus, saracia "bazei de date" utilizate de ele comparativ cu oamenii (aia evoluati, evident, nu cei cu 150 cuvinte-n vocabular) anuleaza atuul asta teoretic al lor.

7. O sa continui subiectul cind oi avea mai mult timp (si p-ala "arhontic", evident), atingind si tema ipotezelor legate de reincarnarile evolutive ale animalelor (cele de companie fiind se pare in avantaj la capitolul asta in comparatie cu alea salbatice).
Aici nu risc in orice caz sa-mi iau posete amicale-n freza, :lol: fiind vorba doar de teorii neverificabile (inca) si pot sa bat cimpii cu sua fara succesuri. :lol:
Teoriile-s in orice caz foarte diferite, de la Mme Blavatski la diverse secte budiste - fiecare cu convingerile lor, ca si noi p-aicisha. :wink:

[padme]

atunci animalele o rup putin pre a oamenilor limba vorbita atunci cand nu le dau de inteles ca le citesc direct gandurile.
  Parerea mea..

Animalele "o rup" putin in umana asa cum oamenii o rup putin in caineasca, pisceasca, pasareasca sau canareasca!
Tu cand latri sau mierloi (daca ai facut-o vreodata) intelegi ce spui? Da' pisica sau cainele coparticipant la "discutie"?
Totul e un imitat, ne imitam reciproc. Si mai grav, cand animalul nu este crescut ca un animal ci ca om si invers, isi pierd ambii propria identitate si se readapteaza la identitatea reala greu sau deloc!

Apropo de chestia cu cititul gandurilor, puteti da exemple concrete? Credeti ca daca v-ati intalni cu un...zic la nimereala, tigru, v-ati citi gandurile reciproc? Sau mai bine zis el le-ar citi pe ale voastre? Cainele de companie va citeste gandurile? Ai mei nu!

S-au mai intamplat astfel de lucruri, in general cand mie sau mamei ne este rau, ne doare ceva vine langa noi ne linge si se aseaza cu capul pe noi.

Pt ca simte mah nicky22me - probabil ca da alarma inainte, ia sa fii mai atent!

[Xanadron]

Apropo  de chestii concrete legate de citirea gindurilor la modul general, dar si particular: personal am o singura experientza d-asta "umana" - cu mai sus numitul coleg si prieten "ciudat", 8-) care mi-a dovedit de numeroase ori ca-mi poate citi gindurile. Si nu doar p-ale mele!!!
Noroc ca nu abuza de "indiscretia" asta :-D si-o facea doar la cerere expresa - cel putin asa-mi spunea si n-aveam alta varianta decit sa-l cred, fiindca eu nu detectam neam "scanarile" lui.
As putea scrie 2-3 monitoare pe tema asta, da' nu cred ca-i cazul, fiind vorba de chestii strict personale de-acum 3 decenii. Evident ca si eu pot fi - sau nu - crezut pe cuvint.

Cit despre telepatia animala, pot spune ca, din zecile de pets crescute / salvate / adoptate / donate etc in prea lunga-mi viatza, doar doua-mi citeau cu certitudine gindurile - si eu p-ale lor uneori, desi cred ca mai putin "acut" decit ele.
Conteaza poate si durata "convietuirii" :roll: - zic asta fiindca si pisica Aurica (d-aia banala, de container, negru cu alb), si catzeaua 90% border-collie Bella (tot "de container" si ea initial) mi-au fost fiecare vreo 12 ani alaturi.

Aurica, pe linga faptul ca facea chestii inmaginabile pentru o pisica (aport al jucariilor de ex., fara vreun dresaj, darrr numai la cerere, uneori doar mentala) stia de pilda clar cind aveam de gind sa plec de la bloc la o casa de vacantza -  racaia usa inainte de-a face bagajele si se urca singura si-n lift, si-n masina, exact ca un caine. Nici vorba de nevoia vreunei custi/lese etc - statea cuminte-n portbagaj (aveam un break p-atunci) linga Bella, care-o spala si purica :lol: exact ca pe puiul ei.

Cu raposata Bella povestile ar fi si mai lungi, incepind chiar cu momentul adoptiei sale deloc planificate ("catzelul blocului" initial, la 2 ani si gravida cu 13 pui in burta, urca zilnic pe scari 7 etaje si batea cu coada-n usa nu pentru haleala, ci doar ca sa se joace cu noi si c-un alt colocatar felin - motanul birmanez Birlic, cu un caracter deloc asemanator insa "banalei" Aurica, cam fioros si imprevizibil-independent ca orice pisica, dar si el la fel de sedus din prima clipa de mamoasa catzelusa.
Desi, paradoxal, pe alti caini Birlic ii ataca instantaneu - avind nu doar tupeu, ci si 10 kile. :lol:

Bella (nume cam naspa dupa mine, dar asa am "preluat-o") intelegea perfect peste 300 de cuvinte (verificat fara dubii), juca fotbal cu botul... dar si cu labele din fatza aproape ca Hagi, :lol: tragea copiii pe skateboard dar se mai "dadea" si ea, baga in curte cite 20 de oi sau gashte p-o mica portitza uitata deschisa (OK, aici sa zicem ca-i vorba de instinctul ereditar transmis de pe tapsanele scotiene ale stramosilor ei ciobanesti), infrunta fara probleme haite de 7-8 comunitari nevricosi :-D cu o tactica aiuritoare de hartzuiala si anihilare a "sefului trupei" ori s-a intors acasa "la punct fix", evadind dupa 6 zile de captivitate prin zona opusa a Bucurestiului si orientindu-se perfect prin haosul Capitalei, dupa ce-o cautasem prin toate adaposturile canine si pierdusem orice sperantza de regasire.
P.S. deloc secundar, zic eu: Avea "boala" greu de reprimat doar pe doua categorii de oameni: hingheri si... popi. :-D :evil:

Uite cum iar m-am lungit prea mult si din pacate nu mai am acum timp de povestile telepatice canine.
O alta tema interesanta cred c-ar fi insa si faptul ca, deseori, animalele de companie ne... aleg pe noi si nu invers. :wink:

[Siberia]

Colega @Xanadron, m-ai facut sa rad pe ziua de azi  :-D Deci, multumesc !
In paranteza fie spus, orgoliul tau n-a fost atins de o poseta peste fatza, ci mai degraba de un rucsac :-D

   Sa revenim la oile noastre. Vorbesc acum din punctul de vedere al unui crescator atat de caini cat si de papagali, pesti sau pisici.
   Animalele inteleg ce vorbim, percep starile noastre atat de fericire cat si de boala si reactioneaza ca atare. N-o sa ma lungesc prea mult dand multe exemple despre ciobanesti germani (pe care i-am crescut de mici) dar pot sa spun ca au inteles intotdeauna ceea ce spun, au simtit intotdeauna cand vin acasa  chiar daca eram la distanta de 1 km, au stiut intotdeauna cand nu ma simt bine sau cand sunt trista, au stiut  sa-mi cheme membrii familiei la masa, si au suferit enorm cand si-au pierdut alti prieteni canini. As putea sa insir povestioare pe 2 pagini despre asta...
   Daca e sa vorbim despre motanul care-l am acum, pot spune ca in ciuda ideilor preconcepute precum ca pisicile sunt proaste sau fac doar ce vor ele, este inteligent. Recunosc, gandirea pisicilor difera mult de cea a cainilor, dar si pisicile se ataseaza de oamenii cu care locuiesc, nu doar de locul in care salasluiesc. Tot spre deosebire de caini, motanul simte diverse prezente in casa, pe care eu nu le percep vizual decat arareori, si-mi indica mereu locul in care acestea se afla. Mai mult, in privinta acestor prezente are o atitudine ciudata, incepand sa maraie ca un caine si preluand o atitudine agresiva de aparare a teritoriului casei. Deseori am impresia ca mai are putin si latra :-D Cand am migrenele mele ingrozitoare, motanul e cel care simte primul si vine langa mine, isi pune capul langa al meu si toarce intr-un ritm care reuseste sa-mi atenueze durerea de cap pana la o limita suportabila.
   Ceea ce am observat de-a cursul timpului, este faptul ca mieunatul sau latratul nostru care incearca sa imite modul de conversatie al patrupedelor, mai mult le baga in ceata. Atat cainii cat si pisicile inteleg limbajul nostru normal, gandurile si starile noastre, dar nu inteleg de ce simtim nevoia sa ne prostim ca sa comunicam cu ei.
   Parerea mea este ca animalele reusesc sa se mentina pe aceeasi linie evolutiva naturala, in timp ce oamenii evolueaza in cu totul alta directie, o directie rupta de ordinea naturala a lucrurilor.
   Poate unii dintre voi au citit diverse mituri de pe alte meleaguri ce ilustrau relationarea dintre oameni si animale la inceputurile existentiale ale civilizatiei umane. Si nu vorbesc acum din amintirile doamnei Blavatski  :wink: Intr-unul din miturile raspandite in America de Sud (daca nu ma insel), inceputurile Pamantului este descris astfel: oamenii si animalele salasluiau impreuna sub pamant, sub obladuirea unui mare zeu (al carui nume nu-mi vine acum in minte) fiindca suprafata Pamantului nu putea fi locuita din cauza conditiilor infernale. Cand conditiile s-au stabilizat la suprafata, zeul a dat semnaul de iesire din subteran atat a animalelor cat si a oamenilor. Se zice ca pe Pamant crescuse un copac imens, ale carui radacini ajungeau pana in locurile unde slasluiau animalele si oamenii. Pe aceste radacini s-au catarat toti si au iesit sa traiasca la suprafata, populand astfel Pamantul. Animalele si oamenii au trait in deplina armonie, fiecare parte intelegand limbajul celeilalte parti, ajutandu-se reciproc. Cand oamenii au descoperit focul, ordinea fireasca, naturala a lucrurilor s-a rupt. Animalele i-au parasit pe oameni si simtindu-le intentiile agresive, s-au ascuns. Legatura dintre ei s-a rupt, nici o parte nu mai putea sa inteleaga limbajul celeilate parti si astfel au ajuns sa se departeze tot mai mult, ba chiar sa se vaneze reciproc.
   
   Ma intreb si eu:
Delfinii oare, se considera a fi cei mai evoluati de pe planeta asta, sau se simt egali cu celelalte specii ?
Ce cred delfinii despre oameni ?
De cat timp pentru evolutie, cred delfinii, ca mai au nevoie oamenii, pentru a ajunge la acel nivel de inteligenta care sa-i faca sa inteleaga ca nici o specie nu este mai presus decat cealalta si ca oamenii ar trebui sa fie un factor important in pastrarea echilibrului natural si nu in destabilizarea acestuia ?
   

[angellla29]

Probabil ca da....uneori ele sunt cele mai bune prietene ale noastre.

[uforever]

Cand am migrenele mele ingrozitoare, motanul e cel care simte primul si vine langa mine, isi pune capul langa al meu si toarce intr-un ritm care reuseste sa-mi atenueze durerea de cap pana la o limita suportabila.

Al meu e mai nesimtit, intai haleala si dupa "terapia" :-D dar asa e, pisicile simt durerile si se ghemuiesc in zona cu pricina. O evolutie a animalelor este vizibila, in primul rand domesticirea lor ar fii un argument. Ma intreb daca omul poate fii "domesticit", aici animalele au o bila alba, ele pot, omul este un animal care culmea, cica nu se bazeaza doar pe simturi, instincte...etc. N-am sa inteleg niciodata de ce "omul este stapan peste animale", nu vad vreo evolutie extraordinara, inafara de cea tehnologica, in rest omul este un animal feroce si se comporta ca atare, asta fara sa generalizam. Exista posibilitatea ca animalele in curand sa utilizeze computerul, motanul meu e disperat sa stea pe laptop :lol: :lol: e gras si mi-a facut tastatura praf :lol: 

Scuze, dar e haios subiectul si nu m-am putut abtine.

[tractorbeam]

Raspunsul meu este DA. Pana la  data prezentei am crescut 3 teckeli , 1 brac german si acum am un yorkshire. Cel putin in privinta canis vulgaris nu am nici un dubiu, interactiunea indelungata a omului cu cainele duce la evolutia si umanizarea cainelui si mai putin la adoptarea de catre om a unor caracteristici canine.

[padme]

Raspunsul meu este DA. Pana la  data prezentei am crescut 3 teckeli , 1 brac german si acum am un yorkshire. Cel putin in privinta canis vulgaris nu am nici un dubiu, interactiunea indelungata a omului cu cainele duce la evolutia si umanizarea cainelui si mai putin la adoptarea de catre om a unor caracteristici canine.

La faza asta m-ai distrat! Ia cauta niste documentare despre copii crescuti de caini, chiar cainele din curte: copiii salbatici - sau pe romgleza - feral children si dupa aia mai vorbim! Nu poti face comparatia caine pui- om adult!
Tot pe aceasta cale descriu experimentul facut de un cercetator care decide sa-si creasca copilul impreuna cu un pui de cimpanzeu. Rezultatul a fost ca cimpanzeul a devenit uman iar copilul a devenit cimpanzeu, ceea ce l-a determinat pe acesta (cercetator) sa intrerupa experimentul si sa-i separe pe cei doi - cimpanzeul nu si-a mai revenit niciodata la realitatea de animal, dar asta nu inseamna ca a evoluat!

PS: animalul de companie pare mai uman pentru ca-l dezanimalizam noi cel/cei care il crestem si nu pt ca a evoluat facandu-ne companie, asta e orgoliu pur uman!

[fiulploii]

Inca o parere..
Hello Sir. I wanna talk with you about God.

http://9gag.com/gag/4324359