Sectiune pentru limba româna > Tehnologii vechi și noi

Timpul-concepte, fapte, enigme .

<< < (2/22) > >>

Nox:

--- Quote from: fiulploii on  12 February 2012, 16:49:19 --- Exemplu-anecdotic.
   In 1951, CGJung primeste un pacient care ii spune ca il doare gatul. Jung crede ca aceasta durere este doar psihosomatica insa ii recomanda totusi pacientului sa isi faca analize complete.
   La o jumatate de ora de la plecarea acestui pacient Jung primeste un telefon de la sotia sa. Era cuprinsa de panica pentru ca niste pasari se adunasera in numar mare la fereastra ei, fenomen care se mai intamplase cand bunicul si apoi tatal ei murisera. Jung o linisteste  cum se pricepe mai bine.
 Dar, in momentul acestei convorbiri telefonice, pacientul era deja mort; fusese rapus de un infarc cand se intorcea acasa pe jos.
 Intr-o ordine logica, nu se poate spune ca adunarea pasarilor a provocat moartea , nici ca moartea a provocat adunarea pasarilor.
 Cele doua evenimente au fost sincrone.
Perpendicular pe axa timpului , s-au influentat.

--- End quote ---

Cred că ceva greşit acolo... poate s-a pierdut în traducere. Între evenimente există o corelaţie (sau nu) ceea ce nu implică neapărat cauzalitate.

http://en.wikipedia.org/wiki/Correlation_and_dependence

horia2008:
Tot aici, daca s-a inceput cu mayasii si continuat cu I-Ching, ar trebui mentionat si Terence McKenna (subiect atins si in alte topicuri) cu TimeWave Zero (teoria Noutatii (Unda temporala) teorie in care Mckenna interpreteaza si analizeaza tipare numerice în sirul King Wen al I Ching-ului, descriind grafic fluctuatia dintre obisnuit si Noutate)



fiulploii:

--- Quote from: Nox on  12 February 2012, 18:22:21 ---Cred că ceva greşit acolo... poate s-a pierdut în traducere. Între evenimente există o corelaţie (sau nu) ceea ce nu implică neapărat cauzalitate.

--- End quote ---
Ceea ce este evident sau real pe un nivel , nu e obligatoriu sa aiba aceeasi valoare de adevar logic si pe alt nivel .
Si apoi , incerc doar o trecere in revista a unor concepte, fapte si enigme cu si despre timp , pe cat posibil din surse istorice .  Am incercat sa despart legenda de real si mai ales sa evit formule si matematici ne-euclidiene, absolut necesare cand se discuta fizica fundamentala .

Ruggiero Giuseppe Boscovici
 - nascut la Dubrovnik , in 18 mai 1711
 - a intrat in Societatea lui Iisus in 1726 si a fost prof de matematica la universitatea iezuita.
 - a parasit Italia in 1740 pentru Franta unde a fost director al departamentului de optica din cadrul  Ministerului Marinei
 - in 1758 ii apare lucrarea Theoria philosophiae naturalis   
Printre altele, el vorbeste in aceasta lucrare despre :
          - posibilitatea de a ajunge la universuri care nu sunt nici din timpul si nici din spatiul nostru
          - posibilitatea de a traversa materia solida
          - posibilitatea de a te afla in mai multe locuri in acelasi timp
          - existenta unui univers in care al nostru e doar un atom
          - despre calatoria in timp

Astfel, zice ca poate exista o ordine a lucrurilor diferita de a noastra, cu care, de exemplu, sa nu avem nici o legatura de distanta sau de timp. Mintea umana are probleme incercand sa conceapa acest lucru si mai ales sa admita aceasta realitate.
       Fie un punct material oarecare.
    Daca, mai intai , acest punct material este unit in acelasi punct spatial cu el insusi in mai multe momente ale timpului separate de un interval  oarecare, se va produce o regresie in acel loc . Astfel , ar fi posibil sa trecem prin orice materie solida - porti, ziduri- fara sa intampinam nici un obstacol cu conditia mentinerii unei viteze..suficiente  :-D
   Apoi, s-ar putea ca Soarele si toate stelele fixe sa nu fie decat o singura particula de un ordin superior si sa apartina unui ordin si mai mare. Inevitabil, exista mai multe particule de acelasi ordin.
  Tot in aceasta lucrare se specifica ca grauntele de materie, grauntele de spatiu si grauntele de timp pot sa se combine in 8 moduri diferite .
 Theoria   contine si pasaje despre universurile care nu reactioneaza intre ele si plutesc fara sa se influenteze unul pe altul , despre forme de materie foarte densa , despre ideea ca universul nu poate niciodata sa revina la aceeasi stare , despre un timp plasat in afara timpului nostru , adica format din momente care nu sunt nici in prezent , nici in trecut, nici in viitor.

ceva surse :
   http://www.newadvent.org/cathen/02691a.htm
   http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Boscovich.html
 L.E.
--- Quote from: horia2008 on  12 February 2012, 23:35:20 ---Tot aici, daca s-a inceput cu mayasii si continuat cu I-Ching, ar trebui mentionat si Terence McKenna (subiect atins si in alte topicuri) cu TimeWave Zero (teoria Noutatii (Unda temporala) teorie in care Mckenna interpreteaza si analizeaza tipare numerice în sirul King Wen al I Ching-ului, descriind grafic fluctuatia dintre obisnuit si Noutate)

--- End quote ---
  Esti binevenit sa contribui la subiect . Si oricine doreste. De fapt asta e si scopul subiectului, pentru ca o minte umana nu poate cuprinde totul  si e nevoie de cooperare. Multumesc.

fiulploii:
Universul holografic
In 1982 la Universitatea din Paris, grupul de cercetători condus de fizicianul Alain Aspect a realizat unul dintre experimentele
epocale din secolul al 20-lea.
http://www.drchinese.com/David/EPR_Bell_Aspect.htm
Aspect şi echipa sa au stabilit că, în anumite condiţii, doi electroni sunt capabili să comunice instantaneu între ei indiferent de distanţa care-i separă, 10 metri sau 10 miliarde de kilometri. Fiecare electron pare să fie, nu se ştie cum, "informat" despre ce se întâmplă cu cealălalt. Problema este că acest comportament încalcă teza lui Einstein conform căreia o informaţie nu poate călători mai repede
decât lumina.
Astfel, fizicianul David Bohm  de la Universitatea din Londra crede că, din perspectiva descoperii lui Aspect, realitatea obiectivă
nu există, că, în pofida aparentei solidităţi, Universul este o fantasmă, o gigantică şi splendid de amănunţită hologramă.
Până în prezent, ştiinţa occidentală a operat sub deviza conform căreia calea optimă de înţelegere a unui fenomen fizic este "disecarea" lui în părţile componente. Holograma ne învaţă că unele lucruri din univers nu se  pretează la o astfel de abordare. Dacă încercăm să disecăm ceva structurat după principiul hologramei, nu vom obţine părţile componente ale acelui ceva ci doar versiuni ale "întregului".
Această abordare i-a sugerat lui Bohm o altă cale de înţelegere a descoperirii lui Aspect. Astfel, Bohm crede că motivul pentru care particulele subatomice sunt capabile să rămână în contact, indiferent de distanţa care le separă, nu rezidă în faptul că ele schimbă un fel de mesaj misterios, ci pentru că separarea lor spaţială este, pentru noi, o iluzie! Avansând pe firul deducţiilor, Bohm afirmă că, la un nivel mai profund al realităţii, particulele nu sunt entităţi individuale ci extinderi ale aceluiaşi "ceva" fundamental.

Pentru o mai bună înţelegere, Bohm propune următorul exemplu: Să ne imaginăm un acvariu în care înoată un singur peştişor. Nu putem vedea direct acvariul, iar ceea ce se petrece în el observăm doar cu ajutorul a două camere TV, una orientată spre partea frontală a acvariului, iar cealaltă spre laterală. Pe cele două monitoare vom vedea doi peşti (aparent diferiţi) fără să ştim că ei
sunt de fapt unul şi acelaşi. Când o imagine se mişcă, observăm că şi cealaltă se mişcă simultan, dar oarecum diferit. Concluzia ar fi că cei doi peşti comunică între ei. In realitate există doar un singur peşte, în timp ce noi vedem două imagini diferite ale acestuia. La fel se întâmplă şi în cazul electronilor din experimentul lui Aspect.
       Conform ipotezei lui Bohm, aparenta comunicare cu viteză superluminică între particule ne conduce la ideea că există un nivel mai profund al realităţii la care nu avem acces, o dimensiune cu mult mai complexă decât cea ilustrată în exemplul cu peştele din acvariu. Particulele subatomice le observăm ca entităţi separate deoarece noi avem acces doar la o parte din realitatea acestora. Aceste particule nu sunt « părţi » separate, ci faţete ale unei unităţi mai   profunde care, în ultimă instanţă, este la fel de indivizibilă ca şi holograma unui obiect.
        Şi, întrucât tot ceea ce există în realitatea fizică este compus din astfel de entităţi holograme, universul însuşi este o proiecţie holografică,  o Super-hologramă. In afară de natura iluzorie (pentru noi), un astfel de univers ar trebui să posede caracteristici şi mai surprinzătoare: dacă separarea dintre particulele subatomice este iluzorie, rezultă că, la un nivel mai profund al realităţii, toate lucrurile din univers sunt infinit interconectate.
         Intr-un univers holografic chiar şi spaţiul şi timpul nu mai pot fi considerate entităţi fundamentale. Deoarece conceptul de localizare spaţială dispare într-un univers în care nimic nu mai este izolat, atunci timpul şi spaţiul 3-dimensional (asemenea imaginilor peştişorului) ar trebui privite ca proiecţii ale acestei ordini mai profunde. La acest nivel mai adânc, realitatea este un
fel de superhologramă în care trecutul, prezentul şi viitorul coexistă. Astfel, cu mijloace potrivite, am putea cândva să ajungem la nivelul superholografic al realităţii şi să surprindem scene dintr-un trecut de mult uitat.
         Ce anume conţine Superholograma rămâne o întrebare fără răspuns. Admiţând, de dragul argumentaţiei, că Superholograma este matricea care a dat naştere la tot ceea ce există în universul nostru, atunci ea conţine fiecare particulă subatomică existentă sau viitoare, fiecare configuraţie posibilă a materiei şi energiei, de la fulgii de zăpadă până la quasari, de la balena albastră până la razele
gama. Această matrice poate fi privită ca un soi de depozit cosmic a "Tot Ceea Ce Există". Deşi Bohm admite că nicicum nu putem cunoaşte ce se află ascuns în superhologramă, el îndrăzneşte să spună că nu avem nici un motiv să credem că ea nu conţine mai multe. Probabil, nivelul superholografic  al realităţii este doar o "treaptă"  dincolo de care «"există o infinitate de extinderi superioare".

                                 O dovada in sprijinul acestei teorii vine din alt domeniu al cunoasterii
Karl Pribram, neurofiziolog la Stanford, a fost fascinat de misterul stocării memoriei în creier. Timp de decenii, nenumărate
studii au arătat că, în loc să fie localizate într-o anumită zonă, amintirile sunt dispersate în tot creierul. Intr-o serie de experimente efectuate în anii 1920, neurologul Karl Lahley descoperise că, indiferent care porţiune a creierului de şobolan este îndepărtată,
memoria animalului legată de efectuarea unor operaţiuni complexe, învăţate anterior, nu era afectată. Singura problemă era că mecanismul din culisele acestei stocări de tip holografic a memoriei nu a putut fi explicat.
          Pribram crede că informaţiile (amintirile) nu sunt codificate în neuroni sau în formaţiuni restrânse de neuroni ci în configuraţii de impulsuri nervoase care se încrucişează în creier la fel cum structurile de interferenţă a razei laser se întrepătrund pe bucata de film care conţine imaginea holografică. Cu alte cuvinte, Pribram crede că însuşi creierul este o hologramă. Unul dintre cele mai uluitoare
aspecte ale procesului de gândire la om este faptul că fiecare unitate de informaţie pare să fie interconectată cu oricare alta – o altă caracteristică intrinsecă a hologramei.
           O altă enigmă este modul în care creierul translează avalanşa de informaţii vibraţionale venite pe calea simţurilor (frecvenţe luminoase, sonore, mecanice, etc.) în lumea concretă a percepţiilor noastre. Codarea şi decodarea acestor frecvenţe este exact ceea ce holograma poate face mai bine. Aşa cum holograma funcţionează ca un fel de "lentilă" (dispozitiv de translare capabil să convertească noianul aparent fără noimă de vibraţii într-o configuraţie/imagine coerentă), Pribram crede că şi creierul conţine o "lentilă" similară şi
foloseşte principiile holografice pentru a converti matematic frecvenţele pe care le primeşte prin simţuri înspre universul interior al percepţiilor umane. Există numeroase dovezi care sugerează că creierul apelează la principii holografice
pentru a-şi realiza sarcinile. Teoria lui Pribram, de fapt, a câştigat un sprijin tot mai consistent din partea neurofiziologilor.
Insă, aspectul cel mai derutant al modelului holografic al minţii umane propus de Pribram este rezultatul fuziunii cu teoria lui Bohm.
              Dacă palpabilitatea lumii înconjurătoare este doar o realitate secundară şi ce se află "acolo" este de fapt o
multitudine holografică de frecvenţe, şi dacă creierul este la rândul lui o hologramă care selectează din acest amestec vibraţional doar unele vibraţii şi le transformă matematic în percepţii senzoriale, ce devine atunci realitatea obiectivă?
Această realitate încetează să mai existe. După cum susţin religiile orientale, lumea materială este Maya, o iluzie, şi, deşi suntem convinşi că suntem fiinţe materiale evoluând într-o lume fizică, şi aceasta este o iluzie!
              Noua şi surprinzătoarea faţetă a realităţii, de fapt sinteza teoriilor lui Bohm şi Pribram, a fost numită paradigma holografică .Acesta ar putea fi cel mai corect model al realităţii din câte a elaborat ştiinţa până în prezent. Mai mult chiar, unii consideră că el poate descifra unele mistere care nu au fost nicicând explicate de ştiinţă şi că readuce paranormalul chiar în sfera normală a naturii.Bohm şi Pribram, au remarcat că numeroase fenomene parapsihice devin mult mai comprehensibile prin prisma noii paradigme.
              Prin anii 1950, în timp ce efectua studii privind utilizarea LSD ca unealtă psihoterapeutică, Stanislav Grof ţinea sub observaţie o femeie care, deodată, a simţit că o invadează identitatea unei femele dintr-o specie de reptile preistorice. Pacienta nu numai că a furnizat, în timpul halucinaţiei, o descriere detaliată a senzaţiilor trăite pe când era "captivă" în noua identitate, dar a remarcat că un mascul din aceeaşi specie avea o coloraţie deosebită în zona capului. Ce l-a uluit pe Grof a fost faptul că femeia nu avea habar despre reptilele preistorice iar, ulterior, o discuţie avută cu un zoolog a confirmat că anumite specii de reptile preistorice aveau zone ale capului colorate identic cu cele descrise de pacientă, coloraţii care aveau rolul atragere a sexului opus. Regresiile subiecţilor umani în regnul animal nu au fost singurele fenomene neobişnuite cu care Grof s-a confruntat. El a întâlnit pacienţi care păreau să pătrundă într-un fel de inconştient colectiv. Indivizi cu nivel scăzut de educaţie ofereau descrieri detaliate despre practici funerare zoroastriene sau scene din mitologia hindusă. In alte experienţe, subiecţii relatau amănunţit despre călătoriile lor în afara trupului, străfulgerări precognitive sau regresii în vieţile lor anterioare.
              Deoarece elementul comun în aceste experimente era transcenderea conştiinţei individuale dincolo de graniţele egoului şi/sau limitările spaţiului şi timpului, Grof a numit aceste manifestări "experienţe
transpersonale" iar în anii ‘ 60 a pus bazele unei ramuri a psihologiei numită "psihologia transpersonală" dedicată în totalitate studierii acestor fenomene.
               După cum remarca însuşi Grof, dacă mintea este în realitate o parte dintr-un continuum, asemenea unui labirint conectat nu doar cu oricare altă minte care există sau a existat vreodată, ci şi cu orice atom, organism şi regiune din imensitatea spaţiului şi timpului, nu mai pare un lucru straniu faptul că ea (mintea) este capabilă sa efectueze incursiuni în labirint şi să trăiască experienţe transpersonale.
              Paradigma holografică are implicaţii şi pentru ştiinţele aşa-zise clasice cum este biologia.
Keith Floyd, psiholog la Virginia Intermont College, a arătat că, dacă palpabilitatea realităţii este doar o iluzie holografică, nu ar mai fi corect să afirmăm "creierul secretă/produce conştiinţa", ci, mai curând, conştiinţa este cea care creează apariţia creierului – dar şi a corpului şi a tot ceea ce există în jurul nostru şi pe care le interpretăm ca fiind realitatea fizică.
             Dacă aparenta structură fizică a corpului este doar o proiecţie holografică, reiese clar că fiecare dintre noi este mult mai răspunzător faţă de propria sănătate decât (ar) admite înţelepciunea medicală actuală. Ceea ce considerăm acum drept remisii miraculoase ale unor boli incurabile se poate datora schimbărilor la nivelul conştiinţei care, la rândul ei, operează modificări în holograma corpului.
             Similar, noile şi controversatele tehnici de vindecare care folosesc tehnici de vizualizare pot funcţiona atât de eficient pentru că în zona holografică imaginile gândite sunt în ultimă instanţă la fel de reale ca şi "realitatea" însăşi.
             Chiar şi viziunile şi experienţele care implică realitatea "ne-obişnuită" devin exeplicabile sub paradigma holografică. In cartea sa "Daruri de la Lucrurile Necunoscute", biologul Lyall Watson descrie întâlnirea sa cu o femeie şaman din Indonezia care, prin efectuarea unui dans ritual, a fost în stare să facă un pâlc de arbori să dispară din faţa martorilor oculari. Watson relatează că în timp ce urmărea femeia-şaman continuându-şi dansul magic, aceasta a readus arborii la locul lor, apoi i-a făcut nevăzuţi din nou, miracolul repetându-se de mai multe ori. Deşi ştiinţa actuală este incapabilă să explice astfel de fenomene, ele devin mai acceptabile dacă admitem că realitatea "concretă" este doar o proiecţie holografică.
              Experienţe miraculoase cum este cea la care martor a fost Watson nu sunt la ordinea zilei pentru că minţile noastre nu au fost programate cu credinţe sau convingeri care ar permite repetarea unor astfel de miracole. Intr-un univers holografic, "canavaua"
realităţii poate fi modificată fără limite. Ceea ce percepem drept realitate este doar un fundal, o urzeală, pe care putem "desena" orice imagine dorim. Aşadar, orice este posibil, de la îndoirea lingurilor cu puterea minţii până la faptele fantsmagorice experimentate de Carlos Castaneda în timpul remarcabilelelor sale întâlniri cu Don Juan şi asta pentru că magia este un dar funciar dobândit de om chiar de la naştere. In acest caz chiar şi cele mai fundamentale noţiuni despre realitate devin superflue pentru că, într-un univers holografic
aşa cum l-a imaginat Pribram, chiar şi evenimentele întâmplătoare trebuie considerate ca bazându-se pe principii holografice şi, prin urmare, determinate.
              Sincronicităţile sau coincidenţele semnificative capătă brusc sens şi tot ce există în realitate ar trebui considerat doar ca o metaforă, pentru că până şi cele mai întâmplătoare evenimente ar trebui să fie manifestări ale unei ordini sau simetrii ascunse.

fiulploii:
O scurta trecere in revista de legende si mitologie .

Traditiile aztece
    - masoara marile perioade de timp din trecutul Pamantului prin cicluri denumite Sori .
    - Primul Soare - Nahui Ocelotl - lumea era locuita de giganti ce traiau in interiorul pamantului . Aceasta perioada s-a sfarsit atunci cand lumea animalelor a pus stapanire peste lumea oamenilor.
    - Al Doilea Soare - Nahui Ehecatl - perioada cand oameni noi au inceput sa cultive si sa incruciseze plante. Aceasta periaoda s-a sfarsit cand si-a facut aparitia un mare vant care a maturat totul in calea sa.
    - Al Treilea Soare - Nahui Quiauhuitl - oamenii Pamantului au construit temple si orase . Ciclul s-a incheiat cand Pamantul s-a cascat larg in multe locuri si a fost acoperit de o ploaie de foc.
    - Al Patrulea Soare - ciclu care s-a sfarsit prin acoperirea Pamantului cu gheata urmata de o mare inundatie.
    - Al Cincilea Soare - ciclu care se sfarseste in zilele noastre prin suferinta si purificare ( ???)
    - Al Saselea Soare - ciclu despre care nu s-a descifrat nimic , cel putin aparent .

Traditiile indienilor Hopi din America de sud-vest
        - zic ca au existat mai multe cicluri ale experientei umane , inainte sa fie consemnata istoria noastra  .
        - fiecare s-a terminat printr-o perioada de distrugere , un fel de formatare a hard-ului  :-D
        - inainte de incheierea actualului ciclu , exista o perioada de declin , numita vremea purificarii pentru ca Pamantul si trupurile noastre sunt una, starile pamantului sunt un fel de feedback care ne arat cand am facut alegeri prin care am afirmat sau am negat viata din lumea noastra.
        - una din viziunile Hopi , cea referitoare la 3 semne care indica programul de desfasurare a Marii Transformari :
                     - primul semn zice aparitia Lunii in Cer si pe Pamant . Se considera ca implinirea acestei parti a profetiei s-a petrecut in 1993 , anul cand imagini lunare au aparut sub forma cercurilor in lanuri din regiunile agricole ale UK.
                     - al doilea semn zice aparitia unei stele albastre     Acest semn se considera ca s-a implinit in 1994 la impactul cometei Shoemaker-Levy cu Jupiter . Analizandu-se imaginile spectrografice ale lui Jupiter dupa coliziune s-a observat ca avea o stralucire albastra .
                     - al treilea semn zice ca timpul marii schimbari va fi sosit atunci cand oamenii din cer sau kachinas se vor intoarce din stele si vor dansa din nou in pietele satelor lor , in zilele de sarbatoare.

Timpul nu este deloc ceea ce pare a fi. Nu curge doar intr-o singura directie , iar viitorul exista in mod simultan cu trecutul .
                    Albert Einstein

O coincidenta ciudata este faptul ca doar 10% din masa universului este cunoscuta si doar 10% din capacitatea creierului este utilizata. Unde e restul din creatie si care e scopul celor 90% de procente neutilizate?

Fiecare posibilitate exista deja. Fiecare rezultat este real. Diferenta intre rezultate este o chestiune de perspectiva personala prin prisma a 6 parametri : gand, sentiment, emotie, respiratie, hrana si miscare precum si a calitatii fiecaruia dintre ei.

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page

[*] Previous page

Go to full version