Sectiune pentru limba româna > Cafenea

Biserica egipteana a celor trei valahii

<< < (2/30) > >>

Xanadron:
Tema-i extrem de incitanta si-i perfect ca daos a initiat-o (aveam si eu un gind mai demult, dar inclinam sa cred c-as putea fi acuzat de protocronism acut :-D sau chiar de legionarism - v. sursa "Fondazione Dragan").

http://www.fondazionedragan.org/media/12_1984_nt_dicembre.pdf

"Le progres egyptien" ediţia de duminică, 25 aprilie 1982, scrie că nu departe de Sharon EI-Sheik (Egipt), la poalele muntelui Caterina (cel mai înalt din Sinai, 2.642 m) se află o mânăstire cu acelaşi nume, construită de împăratul Justinian, în sec. VI. Mânăstirea este înconjurată de un zid de apărare lung de 320 m., înalt de 11 m. şi gros de peste 2 m. Manuscrisele medievale spun că Justinian a trimis pentru apărarea mânăstirii 200 soldaţi, împreună cu familiile lor, originari din Valahia, asigurându-le aprovizionarea. După venirea Arabilor, ei au trecut la islamism, fiind strămoşii tribului Gabalia, care şi azi îi ajută pe călugări, aflându-se în serviciul mânăstirii Caterina şi îngrijind livezile din afara incintei. Călugării spun că ei prezintă un tip antropologic diferit de ceilalţi beduini din peninsulă şi au în dialectul lor «cuvinte de origine necunoscută».
Dar care poate fi acea limbă «necunoscută», vorbită de urmaşii unor Valahi, dacă nu limba strămoşilor noştri, geto-daca?

sau:   http://www.fondazionedragan.org/media/11_1988_nt_novembre.pdf

ori:  http://www.fondazionedragan.org/media/03_1986_nt_marzo.pdf

("I VALACCHI DEL SINAI") :-o

Ar fi destul de comentat pe marginea respectivelor articole, in conexiune cu ipoteza cuprinsa-n titlul prezentului topic (primul studiu pe tema asta nici acum lamurita datind din 1973 in "Magazin Istoric" - din pacate nu l-am putut detecta pe net, poate reusiti voi), dar, in criza de timp fiind pe moment, va las pe voi sa dati startul. 8-)

fiulploii:
Asta este ce am gasit pana acum :

Enigme ale istoriei
Beduini de origine valaha?

d U.Friedberg – Valureanu

(articol aparut in revista Magazin Istoric 1973)
X


In urma cu mai mult de un an, la Tel Aviv, un cunoscut mi-a istorisit o intamplare careia, atunci, mi-a venit greu sa-i dau crezare. Interlocutorul meu lucrase un timp in Peninsula Sinai, la Ras Abu Rhodeis. Intr-o zi, se afla acolo impreuna cu un coleg. Vorbeau romaneste. Deodata, zari alaturi de ei un beduin — lucrator pe un santier din apropiere — care ii asculta cu interes si care, surprins, le-a explicat, prin translator, ca a inteles, parca, unele din cuvintele rostite de ei. Prins de alte preocupari, interlocutorul meu nu a mai avut prilejul sa stea de vorba ca neobisnuitul beduin, sa afle in ce masura cunoaste — si de unde — rostirea romaneasca. Un singur lucru mai stia : ca satul beduinului se afla la cativa kilometri de Abu Rhodeis.
Dupa catva timp am avut prilejul sa rasfoiesc un numar mai vechi al saptamanalului englez Observer. In pagina rezervata turismului, mi-a atras atentia un reportaj despre Manastirea Sf. Ecaterina, din sudul Peninsulei Sinai. Redand istoricul asezarii, ridicata in secolul VI din porunca imparatului Justinian (527–565), ziaristul britanic Eric Newby — care vizitase manastirea — furnizeaza cateva informatii uimitoare. El povesteste ca imparatul bizantin a daruit manastirii un grup de robi, din care o parte au fost Wallachian Christians („valahi crestini„).
O ipoteza tulburatoare : era oare, beduinul din Abu Rhodeis un urmas al robilor valahi ? Nu cumva, de-a lungul generatiilor, in desertul Sinai s-au transmis si s-au raspandit cuvinte ale vorbirii de acum 14 secole ?
Avand, in sfarsit, primele elemente concrete, am incercat sa gasesc alte informatii. Raspunsul unui lingvist a fost negativ : nu se stie absolut nimic despre faptul ca in Peninsula Sinai ar putea exista beduini care sa cunoasca limba romana. Am fost primit cu solicitudine la biblioteca Patriarhiei din Bucuresti si la biblioteca Manastirii Antim. Dar consultarea materialelor ce mi-au fost puse la dispozitie nu mi-a adus nimic nou. Am apelat la profesorul Niculae Serbanescu, din serviciul Patriarhiei din Bucuresti, caruia intrebarile mele i-au evocat unele amintiri din tinerete. Da, el mai auzise de valahii trimisi la Manastirea din Sinai. A vrut chiar sa cerceteze aceasta chestiune. Odinioara s-a mai scris ceva despre ea. O lucrare a lui Marcu Beza care s-a ocupat intens de studierea urmelor romanesti in Orientul Apropiat si Mijlociu, descoperind elemente valoroase *, apreciate intre altii de Nicolae Iorga, in revista Boabe de grau. In numarul din octombrie 1932 figureaza articolul Urme romanesti la Muntele Sinai si la Manastirea Sf. Sava.
In articolul citat, el povesteste cum, prin anul 1922 — dupa ce i-a aparut studiul Calatori englezi despre romani — cineva i-a semnalat ca Thomas Herbert amintise, in 1626, de asezari valahe in Asia. Unde puteau fi aceste asezari? Abia dupa zece ani a gasit raspunsul. Cu prilejul unei vizite la Ierusalim, a citit cartea scrisa de C. S. Jarvis, guvernatorul englez al Peninsulei Sinai, publicata la Londra in 1931. Jarvis scria : „Printre cei ce ajuta pe calugari in treburile manastirii se afla o ciudata rasa de oameni, zisi Gebalié. Nu fac parte din stocul arabesc, ci sunt urmasii robilor valahi, trimisi de Justinian in veacul al saselea, pentru a servi manastirilor„.
Marcu Beza a scris imediat guvernatorului pentru a-i solicita amanunte si, mai ales, pentru a-l intreba daca in informatiile sale se bizuie pe vreun act documentar. Raspunsul lui Jarvis a venit
prompt: informatiile fusesera luate de la alti calatori. El oferea, totusi, cateva amanunte in plus despre oamenii Gebalié (Djebalieh): „Mai exista aproximativ 400; ei traiesc in afara zidurilor manastirii. Au fost obligati sa treaca la religia mahomedana putin timp dupa Hegira„ (622).
Beza a cautat si alte surse documentare. Folosindu-se si de indicatiile lui Jarvis, a facut descoperiri semnificative. A gasit ca „chestia colonistilor se intretese in chiar faptul intemeierii manastirii in Sinai la 536„. Astfel, Eutichius, patriarhul Alexandriei intre anii 933–940, „da intregul istoric al fundatiei Manastirii Sinai, aratand ca Justinian a trimis o suta de «sclavi ai Romei cu sotiile si copiii lor»„. Formula „sclavi ai Romei„, in araba abid al-rum — precizeaza Marcu Beza — „atat traditia cit si diferiti calatori socotesc a se referi la Valahi„.
Un autor englez, John Levis Burckardt, intr-o carte aparuta in 1822, ne ofera amanunte interesante despre viata si obiceiurile celor numiti Gebalié : „Cand Justinian a cladit manastirea, a trimis un grup de sclavi originari de pe tarmurile Marii Negre [...] Ei marturisesc in chip unanim pogorarea lor din robii crestini, de unde [de aceea — n.r.] si-i numesc ceilalti beduini «Fiii crestinilor». Se casatoresc numai intre dansii, alcatuind o comunitate aparte din vreo suta si douazeci de oameni inarmati. Sant o rasa muncitoare si robusta„.
Intr-o lucrare din 1841 a lui Edward Robinson, se citeaza explicatia egumenului manastirii privitoare la trecerea „fiilor crestinilor„ la mahomedanism : „Justinian, zidind manastirea, trimisese o suta de prizonieri valahi. In cursul vremii, cum navalisera arabii si rapisera manastirii multe din posesii, urmasii acestor valahi au devenit musulmani si au adoptat obiceiurile arabe„.
Un alt cercetator orientalist, profesorul american E.H. Palmer, intrigat si el de ciudatii locuitori din Sinai, scria : „Acest trib se zice a fi de obarsie europeana, tragandu-se dintr-o colonie de robi valahi, asezati de Justinian sa pazeasca manastirea. Ei insisi cred sa fi venit dintr-o tara numita «Llah» si trasaturile lor deosebite de ale obisnuitului tip de beduini par a favoriza presupunerea„.
Marcu Beza a cunoscut personal un asemenea beduin, care i-a servit drept calauza. Era un om tanar si voinic, infasurat la cap cu o broboada alba, cu camasa tot alba, cu cingatoare de piele si incaltat in opinci. L-a condus pe cararile muntelui si, la intoarcere, i-a aratat in gradina manastirii coltul unde fusese ingropata, in 1750, cea din urma femeie crestina a tribului. La Manastirea Sf. Ecaterina, arhiepiscopul Porfirios i-a daruit lui Marcu Beza o carte greceasca a lui Pericle Grigoriade, Sfanta Manastire Sinai, tiparita la Ierusalim, in 1875, in care se dau lamuriri si amanunte despre colonistii Gebalié. In discutia cu oaspetele orientalist, arhiepiscopul a staruit asupra unui detaliu important, dupa parerea sa: djebalieh inseamna „oameni de la munte„...
Aici se opresc informatiile oferite de Marcu Beza, el nedand alte detalii in plus asupra modului cum s-a inteles cu calauza sa. Nici in familie nu a povestit ulterior lucruri care sa intregeasca cele aratate in articolul din Boabe de grau, dupa cum ne-a spus fratele sau Vasile George Beza.
Socotind posibila cunoasterea unor cuvinte romanesti de catre beduinul din Abu Rhodeis si tinand seama de insemnarile ziaristului englez de la Observer, ne aflam, se pare, in fata unor noi informatii cu privire la existenta descendentilor din valahii daruiti de Justinian. De fapt, nu numai ca se confirma iarasi, dupa patru decenii, existenta lor, dar sunt indicii ca tribul Djebalieh s-a raspandit pe un spatiu mai larg, Abu Rhodeis aflandu-se la peste 100 km de manastire. Pe de alta parte, pentru prima data s-ar pune acum si problema supravietuirii, in spatiul desertului Sinai, a unor elemente ale limbii vorbite pe teritoriul Romaniei cu 14 veacuri in urma ! Se naste urmatoarea intrebare: n-ar putea oferi, oare, „oamenii de la munte„ din desert marturii lingvistice si toponimice in sprijinul legaturii de continuitate dintre populatia daco-romana si poporul roman? Poseda cumva Manastirea Sf. Ecaterina in vasta si valoroasa ei biblioteca — una din cele mai vechi din lume — documente lamuritoare privind imprejurarile in care au sosit sclavii valahi ?
Ce taine, ce mosteniri nedeslusite poarta oare cu ei, pe potecile intortocheate ale istoriei, beduinii de origine valaha din Sinai ?

NOTA REDACTIEI. Ipoteza este, in adevar, interesanta. Sant necesare, insa, unele precizari. In primul rand, Justinian nu putea da ctitoriei sale din Sinai decat niste locuitori ai Imperiului sau; este vorba, deci, de o populatie romanizata. In al doilea rand, in limba araba al-rum inseamna roman, bizantin, crestin ortodox, astfel incat abid al-rum a putut avea semnificatii variate, intre care si pe aceea de sclavi crestini, nu numaidecat originari de pe pamantul viitoarelor principate romanesti. Aceasta cu atat mai mult, cu cat nu e dovedit ca tribul Djebalieh a fost adus din nordul Dunarii si nu din sudul ei, din Muntii Balcani, de pilda. Cercetari viitoare vor limpezi, poate, aceasta enigma.
Editor: Uli Friedberg – Valureanu
Str. Beit El 19, Haifa 34564
Tel. 972 4 833 4017, 0548 131345
uli@netvision.net.il
http.www.isro.press.net
 
   
 
Articol preluat de aici :
http://abcd.top-me.com/t142-beduini-de-origine-valaha

Se pare ca acesti beduini au fost implicati in diferite actiuni si sprijiniti de-a lungul vremurilor de domnitorii Tarilor Romane .
Atentie , se pare , am zis . :-)

SLEAH19:
La acest trib se face referire tangential si int-un film englezesc,  referitor la istoria religiei crestin ortodoxe .

     Cu circa o lună în urmă, BBC difuza acest episod, Orthodoxy - From Empire to Empire, al unui serial mai amplu, A History of Christianity, realizat de profesorul de istoria religiei, Diarmaid MacCulloch, de la Universitatea Oxford

           Mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai, cea care este prezentată în film ca deţinătoare a celei mai vechi colecţii de icoane ortodoxe, se află de secole sub paza unui trib de aşa-zişi beduini, Djebalieh, despre care C.S. Javis, guvernatorul englez al Peninsulei Sinai, scria în 1931 (la fel ca şi un alt englez J.L. Burckardt, în 1822) că sunt urmaşii robilor valahi de la sud de Dunăre, aduşi aici de împăratul Iustinian în secolul VI.
 

 http://antiiluzii.blogspot.com/

Interesanta definitia ecumenismului data in deschiderea articolului de Arsenie Boca.

Siberia:
   Ar fi interesant de vazut legatura domnitorilor romani cu Sinaiul, si poate cumva ajungem si la cea secreta Biserica egipteana a celor trei Valahii.
(Evident ca niste clarificari din partea colegului @daos ar fi binevenite)

   Sinaia - Romania si Sinai - Egypt ?
Orasul Sinaia a fost numit dupa manastirea Sinaia - manastire care la randul ei a primit acest nume de la Muntele Sinai.
O casa domneasca la Sinaia pentru continuitatea legaturilor domnesti intre Valahia - Romania si Sinai ?
   "The town was named after Sinaia Monastery, around which it was built; the monastery in turn is named after the Biblical Mount Sinai. King Carol I of Romania built his summer home, Peleş Castle, near the town."
http://en.wikipedia.org/wiki/Sinaia

   "Vedem de aici cum relaţia româno-sinaită se sprijină pe conlucrarea atât a Ţării Româneşti cât şi a Moldovei, şi menţionăm că la sfârşitul sec. al XIX-lea, stareţul M-rii Sinaia din România descoperea cu uimire existenţa la Sinai a unei hărţi „vechi”, ce cuprindea figura unui domnitor alături de reprezentarea comună a celor două provincii româneşti  amintite mai sus. În aceeaşi perioadă amintită mai înainte, domnitorul Ţării Româneşti, Mihnea Turcitul (1530-1532) fixează o dare anuală către M-rea Sf. Ecaterina de la Sinai de 15.000 de aspri."
Leg Domnitorilor cu Sinaiul

Cat despre ce ar fi avut printre altele de pazit beduinii/tribul Gebeliye pe muntele Sinai ?
Poate un Codex Sinaiticus ?
Nu stiu, zic si eu...

fiulploii:
http://www.planetware.com/tourist-attractions-/st-catherines-monastery-egy-sin-scm.htm
St Catherine Monastery & Mt Sinai, Egypt - HD 720p

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page

[*] Previous page

Go to full version