Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Biserica egipteana a celor trei valahii

Creat de daos, 28 Decembrie 2011, 19:39:44

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Grifon

Eh, la R. Theodoru e clar, referirile sale sunt și explicite, nu doar implicite.
Oricum, dialogând cu d-ta, colegule @Gânditorul, imi aminesc de o postare pe care ai inserat-o la subiectul "Detectivi din spatele tastaturii" (reproduc link-ul ce l-ai dat atunci):

"Societatea secretă a scriitorilor români: a fost descoperit un jurământ ,,misterios" semnat de Ion Creangă, N. Culianu şi alţii

http://www.descopera.ro/dnews/12469328-societatea-secreta-a-scriitorilor-romani-a-fost-descoperit-un-juramant-misterios-semnat-de-ion-creanga-n-culianu-si-altii

Ei bine, am bănuiala (doar chestie de fler, cam indoielnic, poate) cà acest jurământ are legătură, intr-un fel sau altul, cu ceea ce dezbatem aici.
Căci NU e vorba de loja masonică Junimea - oricât s-ar confunda unele personaje.
Voi reveni cu detalii - deși o asemenea discuție aș fi preferat să o dezvolt intr-o promisiune veche făcută colegului @SLEAH19 -"Detectivii II - Mihai Eminescu".

Ganditorul

Da, si eu am impresia ca undeva, intr-o sfera mult mai inalta de cunoastere, se duce o lupta dura, cumplita, la un nivel pe care noi putem doar sa-l banuim, sa-l intuim. Iar manifestarile belicoase cu ciomege, puscoace sau masinarii sofisticate sunt doar prelungiri ale acelei lupte din sfera inalta, o incercare de distragere a atentiei, de acaparare de sentimente nascute din actiunea directa a oamenilor. Imi doresc sa intuiesti d-le @Grifon ceea ce vreau sa zic pentru ca mi-e greu sa exprim exact in cuvinte aceast tablou al realitatii, pe care desi il intuiesc si eu din cele spuse pana acum in tot cuprinsul RUFOn, mi-e extrem de greu sa-l sintetizez in cateva cuvinte fara teama de a ma duce spre ridicol.

Probabil ca aici putem gasi o explicatie a incifrarii scrierilor pe acest subiect - pentru ca un autor lovit de inspiratie va gasi cu greu un subiect pe care sa-l puna in pagina in asa fel incat sa satisfaca si dorinta cititorului ancorat in realitatea imediata dar si a celui care vede printre randuri o altfel de confruntare, de realitate, virtual energetica. Mai ales ca trebuie sa faca asta intr-un mod credibil pentru cele doua genuri de cititori fara sa cada in ridicol ( si imi amintesc aici de regretatul Ion Tugui si al lui conte Incappucciato).

Grifon

Citat din: Ganditorul din  28 Ianuarie 2017, 00:11:17
Imi doresc sa intuiesti d-le @Grifon ceea ce vreau sa zic pentru ca mi-e greu sa exprim exact in cuvinte aceast tablou al realitatii, pe care desi il intuiesc si eu din cele spuse pana acum in tot cuprinsul RUFOn, mi-e extrem de greu sa-l sintetizez in cateva cuvinte fara teama de a ma duce spre ridicol.
Nimic ridicol aici, d-le @Gânditorul. Absolut nimic ridicol.
Adevărat, când datele concrete lipsesc, nu ne rămâne decât intuiția. Problema e că, deși ades utilă, intuiția nu e un instrument validat, și trebuie susținută și cu detalii, cât mai concrete.

Revenind la misteriosul manifest indicat de d-ta, ipoteza unui patronaj masonic cade din pricina prezenței lui Creangă (care, precum scrie si in material, NU  fost niciodată mason inregimentat). Cum n-a fost nici Eminescu, dealtfel (chiar dacă ambii frecventau Junimea, fiind in colaborări și amiciții cu membrii de acolo).
Reperăm aici o arie de intersecție - probabil legitimată, in acea perioadă, de un sentiment mai pregnant al conștiinței naționale. De altfel, aceeași zonă bivalentă am remarcat-o si analizând pe Sadoveanu (tot mason) in primele postări.
Poate Iglesia pactizase, pe anumite momente, cu Zidarii. Poate infiltrase lojile de obediență occidentală, intr-un joc mai adânc decât putem percepe (mai ales după atâta vreme). Nu putem ști, dar putem lega logic de faptul că masoneria sec. XIX incă avea un pronunțat caracter anti-catolic - fapt ce nu putea decât să convină egipto-valahilor, contextual.

Complementar, prezența lui Creangă in acest peisaj cu valență inițiatică imi amintește de Lovinescu, ce îl statua pe humuleștean pe un soclu greu comprehensibil de "mare maestru". A se vedea tezele sale, și in special hermeneutica aplicată basmului Harap Alb.

Nu mă pronunț incă ferm pe această ipoteză, intrucât nu am putut "lega" toate firele "intinse" in epocă. Sigur insă poate fi luată in conexiune și teoria lui V.Lovinescu - ca de altfel și misterioasa sa activitate, ce ne va duce la...Dacia Hiperboreeană, și la guenonism (alt curent ce a făcut - si incă face - opoziție la hegemonia masonică).

Cumva, e ca in jocurile de logică. Unii s sunt p, unii p sunt q...deci câți s sunt (sau nu) q ? (a se echivala p ca zonă de tranzit, interfața oferità de paravanul masonic).

hanzo

peste 60 - 100 de ani, cand vor cauta pe vastul internet informatii despre acea "biserica a celor trei valahii" vor gasi ce scriem noi acum...iar informatiile de aici facute pdf, vor circula pe sub mana.. vor capata valente de "adevarate informatii" caci uite, niste oameni (cronicari domnule) candva au scris despre ele..

si uite asa vor afla ca dacii erau cei mai viteji dintre traci, ca nu au ciordit ciricliul, dar "zice ca nu-i la ei".

din gura in gura pana in ... spate la taxatoare. :mrgreen:

Grifon

Aha...
Se prea poate.
Și, ar fi rău ?
Sau ar trebui ca, peste suta de ani evocată, să se citească doar despre ...ce ? Mlaștina care pare piscinà pentru mediocrități ?

In sfârșit, n-am nimic impotriva obiectivizării studiului. Sunt oricând binevenite și opiniile comform cărora această Iglesia e doar o aiureală, plăsmuită de naivi exaltați.
Opinii...dar parcă n-ar strica și niscaiva argumente.
Cel puțin cu aceeași potențialitate...mitică.
Mitică - nu Mitică (se ințelege sper schimbarea accentului pe a doua silabă, într-o mai neaoșă onomastică românească).

Xanadron

Citat din: Xanadron din  18 Octombrie 2016, 13:41:26
Mi-e să nu devii si... furios, curiosule coleg @Grifon ! :lol: - cind n-o să afli mai mult decit aluzii d-astea criptice. Cum mai aiuram demult p-acilea, ex-aventurosul aviator, dar si navigator acum arhi-pensionar R.T. pare să stie mult mai multe, da' nexam detalieri mură-n gură nicăieri, te asigur.

Nici eu n-am aflat de ex. pină acum dacă... sau CIT de multe stie despre descoperirile arheologice "incomode" din anii '60 făcute-n străfundurile litoralului Mării Negre, dincolo de enigmaticul Glykon... dezgropat - fiindcă a si participat efectiv la multe scufundări autonome-n zonă cu prima lui barcă Hai-Hui, alături pare-se si de - bingo - p-atunci inginerul-inventator in mecanică fină al unui detentor original romanesc... Sergiu Nicolaescu , premiat la Cannes in tineretze taman pentru un filmuletz documentar subacvatic. Bănuiesc că n-o stiati [nici] p-asta, relevantă insă pe alte directii decit Iglesia Valahă.

Presupun toate astea la decenii bune de la citirea aparent minorului mini-roman al lui Radu Theodoru "Steaua de Mare" - găsibil si pe net -, despre care am aflat mult mai tirziu ca-i mai... autobiografic decit pare. 8-) Si-n care "bate cimpii" la fel de insistent pe spatiul traco-getic extins, cu divagatii pavliciene s.a.m.d. (pe profetul Saul-Pavel il avea la inimă de-atunci, spre deosebire de Simon-Petru, hehe.)
Ma autocitez  ca sa subliniez din nou senzatia de "nisipuri miscatoare" data de topicul asta - f. incitant, ce-i drept, desi bazat in mare masura pe zvonistica, egal daca sutanica ori triliterata -, dar si sa re-recomand citirea numitului mini-roman celor 2-3 :-D aiuriti [JE included] interesati de tema - repet, mult mai autobiografic decit pare (un singur ex.: personajul I.G. Düller e fostul oceanograf Iuliu Geza Müller de la Institutul de Cercetări Marine din Constantza).

In orice caz si la modul f. general[izator], subscriu si la opinia @Ganditorului "ca undeva, intr-o sfera mult mai inalta de cunoastere, se duce o lupta dura, cumplita, la un nivel pe care noi putem doar sa-l banuim"... dar nu neaparat pentru binele "nostru" (al astora multi da' nu chiar totzi... tontzi, pe care-l vor sa ni-l ia :lol: si elitele vestice, si alea estice - cu mult inainte de aventurierul cam condotier Mihai si cu mult dupa reconfigurarea liniei "frontului invizibil" post-WW-II.)

Si similitudinile pseudo-gasite (dupa mine) de catre unii istorici intre cultul "pagin" zalmoxian cu accente gnostice si [proto]crestinismul dacic par de fapt fortzate, incercind doar sa explice comod-convenabil o schimbare de macaz radicala dictata pastorilor de containere/baterii vivante din arealul nostru De-Mai-Sus (sau de-ma-jos, tot un drac.) :evil: :-D
Trăim pe-o planetă nebună - opriţi-o să mă cobor !!!
http://povestoteca.wordpress.com/

Grifon

Nisipuri mișcătoare, bine spus - dar tocmai asta face subiectul mai incitant.
Preocuparea mea e mai veche față de această prezumtivã entitate - nu provine din postările din debut ale colegului @daos. Dincolo de altele, in principal că exact acesta este modul de lucru al unei asociații cu adevărat secrete.
Problema pe care mi-o pun este alta - cât din activitatea acestei prezumtive "biserici" are legătură cu concretul cotidian ? Nu cumva reprezintă o forță cu scopuri mut mai elevate, greu de ințeles, si care transcede generații, chiar sacrificându-le nonșalant ?

Cărțile lui R. Theodoru sunt OK, dar, ca multe altele, sunt doar o "romanță". Inclin a crede că generalul a prins, la vremea sa, unele fire vagi și disparate (cum ne chinuim a repera și noi), insă, neputându-le completa, s-a consolat prin incropirea unei povești proprii - incluzând și propriile sale fantazii și / sau deziderate.
Oricum, cu cât scopurile acestei presupuse "biserici" ar fi mai elevate / trancendente, cu atât m-ar interesa mai mult. Că de coterii dâmbovițene, pseudo-masonice sau cu altfel de tichii / fistichii, chiar că mi s-a acrit....

Xanadron

Posibil ca probabil sa ai poate sigur dreptate eventual, :-D meticulosule coleg Grifon, si RT sa nu fie decit un alt protocronist exaltat, doar ca unu' cu ceva mai mult talent de... improvizatie sugestiva decit altii.

Serios acu', eu inclin sa cred ca, desi n-o avea nici el "probe tangibile", mosu' s-ar baza si pe unele informatii primite din surse credibile - dar cu adevărat secrete. 8-)
...De ce? Fiindca prin natura ex-profesiei lui de aviator militar pe jet-fighterele vremii avea nu doar "top-secret clearances", ci si ocazia sa asculte / discute unele chestii transpirate para-oficial.
"Sifonari" posibil mai detaliate decit zvonistica auzita la un pahar de vorba de colegul @daos, ca sa nu mai adaug contactele lui certe pe linie culturala de top (astea extinse si-n Europa / Orient / Ursia dughineza mai ales dupa pensionarea lui de-acum un secol :lol:), dar si cele ecleziastice - nu intru-n amanunte, dar crede-ma ca stiu ce spun.

In rest, 90 de procente din precedenta-mi postare de pe topicul Disclosure sint fix ontopic si aici, in ciuda lungimii ei plicticoase si-a aparentelor generalizari excesive.
Concluzia mea: NU vom avea vreodata parte de clarificari... inteligibile nici pe tema Iglisiei Igipsia Valakhia etc, decit in perspectiva improbabila  a aterizarii unui ozenici :ufo: intai pe peluza Casei Boborului inainte de pajistea Casei Albe.
...Si nici atunci de fapt daca ma gindesc mai bine, c-o sa fie 'de-al nostru'. :lol:
:abduct:
Trăim pe-o planetă nebună - opriţi-o să mă cobor !!!
http://povestoteca.wordpress.com/

kandaon

#53
Cum vad eu lucrurile, si daca o astfel de organizatie exista (si, ca sa parafrazez pe cineva, a posibil ca probabil sa existe), nu cred pe de o parte ca ar lasa sa se stie prea multe despre ea, iar pe de alta parte membrii ar fi alesi cumva de ei, invitati sa faca parte, pe niste principii, reguli si mijloace de ei stiute si folosite (ca sa dam frau liber imaginatiei, cum au facut si altii cred, poate chiar chestii d-alea mai para-psiho mai greu accesibile muritorului de rand).
Nu ca n-ar putea lasa sa circule niste aluzii asa, destul de vagi, care sa pluteasca in subconstientul unora si sa dea de gandit altora.

Iar daca exista si in realitate si nu doar in imaginatia unor scriitori (desi se zice ca realitatea depaseste orice imaginatie  :-D ) ar trebui sa aibe radacini stravechi, antice chiar, si sa fie extraordinar de eficienta daca s-a perpetuat pana in zilele noastre (si teoretic merge si in viitor sa zicem).
Scopurile ei ar fi iarasi unele pe termen lung si nu neaparat legate de lumea vizibila, cea de zi cu zi in care isi duce viata imensa majoritate a oamenilor. Desi in mod cert au treaba si cu oamenii si locurile de pe aici (de unde ar fi logic ca isi si recruteaza membrii)
E posibil sa foloseasca inclusiv chestii de genul "psiho-istoriei" lui Asimov (poate cu ceva modificari sau adaugiri de care sa se fi apropiat Eliade sau Culianu s.a. cand au studiat de la credinte religioase, spirituale, cicluri istorice, mituri si pana la magie si manipularea maselor) pentru a prevede si dirija unele tendinte si manifestari istorice, spirituale si sociale.

Acum, daca sunt si unii "de mai sus" (sau "de mai jos") care isi baga coada/aripile/ozn-urile sau altceva pe aici, nu e exclus, scopurile iarasi se pot discuta si supozitii se pot face o gramada.

Dar sa parafrazez iarasi pe altcineva, adevarul pare cam dincolo de noi si cam greu de aflat  :-D

Grifon

Un mic memento istoric - nu doar din cartea lui R. Theodoru:

E un fapt indubitabil că forul ecleziastic bizantin, deși amenințat de certa cucerire otomană in sec XV,  a preferat - adică, scuze, a ales in deplină cunoștință de cauză să intre sub stăpânirea lui Mahomed II, decât să accepte patronajul Vaticanului (ce ar fi capacitat trupe, in schimbul anulării schismei din 1054 !)
Absurd, nu ? Adică erau de preferat păgânii sângeroși, in detrimentul fraților creștini ?
Hm...timpul a dovedit că da. In Ardeal, s-a incercat din greu anularea ortodoxiei, in timp ce la noul Istanbul, creștinii au fost lăsați deplin in pace !
Mai mult, cei din cartierele Pera / Fanar, nu doar că au fost lăsați in ortodoxie, dar li s-a mai dat și stăpânire cu firman.
Unde ?
Desigur, in Valahiile rămase ! Că Ardealul era deja al...papistașilor.

Ei ? Plan de plan, nu ? Chiar de au trebuit peste două veacuri pentru a-și arăta roadele...
Și asta e istorie, nu ficțiune.

Ganditorul

Maestrul Xanadron (dar si postarile colegilor de discutie) ne duce pana aproape de a pune punctul pe i si in ultima clipa il pune pe y.
Uite ce am inteles eu din discutiile de pana acum :

Intrarea in marea taina a "izvorului" nu e intamplatoare. Trebuie sa te afli la momentul potrivit in locul potrivit - si probabil acolo vei gasi pe altii ca tine. Exemplul Generalului Radu Theodoru si a lui Sergiu Nicolaescu este evident - amandoi au pornit de la un moment dat pe un drum (unul in scris altul prin imagine) pentru ca s-au intalnit la un moment dat la "locul potrivit".
     Pe de alta parte nu cred ca intrarea in zona cunoasterii o gasesti TU. Mai degraba cunoasterea te alege pe tine pentru anumite calitati native sau educate.
- In al treilea rand nu cred ca interferenta cu aceasta zona, cu aceasta Iglesia ( care mie imi aduce aminte doar de "nostalgie" a lui Hulio Iglesias ) este accesibila pentru oricine. E ca si cum ai vrea sa prinzi ProFM cu un aparat de radio care merge pe unde medii. E imposibil sa treci de portile cunoasterii daca nu esti acordat pe "frecventa" limbajului de comunicare - care este probabil telepatic.
Un popa imbracat in negru, cunoscand latina si greaca se poate amesteca printre 1 milion de chinezi imbracati in galben - dar nu va afla niciodata istoria Chinei din gura lor, va interpreta, cel mult, in varianta proprie gesturile celor care il inconjoara . Tot asa cum unii "esoterici" incearca sa afle adevarul citind cuvintele invers si direct sau asociind cifre, limbaje si desene unor notiuni pe care nu le inteleg pe deplin dar incearca sa pozeze in fata altora ca profesori.
- In al patrulea rand cred ca transferul de date catre "cronicarii" care duc cuvantul prin lume spre stirea tuturor este limitat. Si este limitat nu numai de capaciteatea de perceptie a acestor cronicari ci si de capacitatea de perceptie a umanitatii, care la un anumit moment dat ii trebuie un anumit discurs filozofic pentru ca numai peste 10 ani, cand valoarea "frecventei" a crescut, discursul public acceptat si inteles sa fie altul. De aceea am trecut in lista mai multi cronicari decat se asteptau colegii de discutie - pentru ca unii au doar cateva pasaje scurte, rupte din actiunea principala a romanului, dar necesare tabloului complet, cel mare, din care toti cautam sa intelegem cate ceva...
- Talentul cronicarilor  este ca privind spre cele 4 puncte cardinale, acolo unde altii vad doar ruine si chetroaie, ei "vad" aievea edificii, intamplari si personaje inlantuite intr-o logica atat de exacta incat tu, ca cititor, te intrebi prostit : "Cum drk de n-am vazut asta pana acum ?".
- Raman convins ca acolo, undeva, in sfera inalta a cunoasterii, exista o confruntare cumplita pentru "acapararea de suflete" care sa priceapa sau sa adere inconstient la una din "frecvente" (fie la cea de jos, fie la cea de sus), si ca toate cele din jurul nostru, religii, conflicte, mariri sau decaderi sunt prelungiri ale aceleiasi confruntari - asa cum culorile care inconjoara un punct de pe un tablou sunt opera aceleiasi pensule si aceluiasi pictor care schimba doar borcanele de culoare cu care isi manifesta vointa artistica. Noi, ca punct, vom vedea multitudinea de valente de culoare materiala - dar ele sunt doar expresia de voina a aceleiasi manifestari, mult superioare intelegerii noastre. De aceea nu cred ca plasarea acestui "izvor" in spatiu si timp (Egipt, Dacia, orient, occident ...) este prea relevanta. El poate fi si langa tine daca esti acordat pe "frecventa".
- In ultimul rand subliniez calitatea temporara a evocarilor cronicarilor. Daca la primii cronicari mentionati vedem evocate intamplari plasate cu mult timp in urma, la cei contemporani intamplarile evocate sunt doar cu cativa ani in urma. Daca pentru primele cronici nu aveai, ca umanitate consumatoare de informatii celeste, mintea "destul de coapta" pentru a vedea realitatea imediata a confruntarii si trebuia sa primesti informarea cu intamplari/pilde mult plasate in urma - pentru a putea avea puterea de a judeca corect prin prisma educatiei si cunostintelor avute ghemul de cunoastere ce ti se oferea - azi intamplarile sunt aproape contemporane - aratand ca "frecventa" de existenta a umanitatii s-a ridicat, ca poate pricepe aceasta confruntare de forte si energii in timp real, fara acordari temporale sau atemporale care sa permita accesul la cunoastere.
Tot aici subliniez incapatanarea unora de a se agata de scrieri extrem de vechi, cu pilde puerile si blocaje in practici arhaice, de mult depasite de cunoasterea si "frecventa" umanitatii versus accesul la cunoastere dat de cronicarii moderni care aduc in prim plan intamplari contemporane, ancorate in realitatea imediata - un conflict inutil, pentru ca ambele tabere sunt pe calea cunoasterii, dar pe repere vibrational-temporale diferite. Parerea mea.


Grifon

Vă pot povesti un aspect interesant, legat de momentul in care am citit prima dată despre această Iglesia (in romanul "Corsarul" al lui Radu Theodoru).
Cartea o găsisem la un anticariat, cumpărând-o mai degrabă din pricina prețului ( 1 leu, haahaha !), dar si ptr. că imi plac, de regulă, romanele cu/despre pirați. De autor stiam puține (il reținusem in trecut ca fiind cam anti-ițicar, tovarăș cu Vadim, Ilie Neacșu, Merce, mă rog, trupa aia), dar am fost curios să mă delectez cu o aventurà ficționalà.
Lecturând romanul, am fost plăcut surprins de adâncimea nebănuită, și, evident, de introducerea in poveste a "Valaska Iglisiei". Tot citind insă, am descoperit si altceva - mai intâi nesigur, ulterior totalmente convins.
Exemplarul ce-l achiziționasem, dincolo de conținut, fusese utilizat ca și cod.

Știu, sună a clișeu literar, fumat incă din romantismul sec.XIX ("manuscrisul străvechi, din prăvălia anticarului"), dar lucrurile chiar așa au stat (și chiar stau, incă, de vreme ce mai posed exemplarul). Mai exact, din loc in loc, intr-o secvențialitate aleatorie, unul din anteriorii posesori ai cărții a marcat prin fine sublinieri ori câte o literà, ori grupe de 2, max.3. Inițial am crezut că-s imperfecțiuni de tipar (ediția fiind pe hârtie poroasă, ieftină), dar apoi am sesizat că nu e vorba de asta - mâna cuiva fàcuse clar sublinierile (am verificat și cu lupa).

Inutil să precizez cum s-a trezit Sherlock-ul din mine ! Cunoșteam superba eficiență a criptării cu cheie = carte (metodă care este aproape infailibilă, lăsând oricând cu buzele umflate și mega-computerele NSA), și am fost incântat că am in față suportul codului . Firește, m-am lansat in studierea tuturor literelor marcate - doar ca să am o (rapidă) deziluzie.
Textul marcat era la rândul său codat, cu un al doilea algoritm, ce-mi râmânea totalmente necunoscut.

Așadar, vă puteți imagina impactul acestei cărți asupra unui amator de enigme, ca mine ! Nu doar cà descopeream intriga pasionantă a cărții, dar mă aflam și in fața unui cod real, sesizabil ! De aceea am rămas cu interes major față de subiect, și caut cu orice prilej să-l adâncesc...

P.S. - Știu cã suprapunerea codului peste romanul in cauză poate fi doar o pură coincidență (corespondenții neavând, poate, o alta la indemână), dar...hm...cumva nu cred.
Coincidențele imi saltă intotdeauna cel puțin o sprânceană.

padme


Arhanghelul

Citat din: Grifon din  10 Februarie 2017, 19:55:52
Vă pot povesti un aspect interesant, legat de momentul in care am citit prima dată despre această Iglesia (in romanul "Corsarul" al lui Radu Theodoru).

""Dacii leagă astfel cultul zamolxian de cel creştin, prin convingerea că şi Zamolxe a putut fi un ales a lui Dumnezeu. Adoptarea arianismului de către daci este mai mult ca sigură , având în acest sens trei dovezi :
1. prima este legată de comunitatea cu goţii ; obiceiurile celor două popoare se întrepătrund pe parcursul sutelor de ani. Aşa cum goţii au preluat cultul lui Zamolxe, tot aşa au preluat şi dacii arianismul de la goţi.
2. numai astfel se poate explica dispariţia prezenţei cultului lui Zamolxe din spiritualitatea dacă, prin identificarea cu Iisus Christos.
3. descoperirea unei inscripţii, datată 1128, care afirmă aurmătoarele :''egipsis iglisia i Valaki'', adică '' biserica egipteană şi valahă'', termenul de biserică egipteană reprezentând tocmai forma ariană a cultului practicat la începuturi.
Primele comunităţi creştine au fost persecutate de împăraţii romani, iar practicanţii ucişi. Pe teritoriul Daciei, braţul romanilor e mai scurt, creştinii putând să-şi desfăşoare activităţile legate de cult mai în voie. Totuşi în timpul domniilor lui Domiţian şi Galerius, creşte intensitatea persecuţiilor faţă de creştini, ajungând şi în Dacia, mulţi adepţi ai lui Christos fiind martirizaţi.""

http://istorieveche.ro/2014/06/02/istoria-credintei-si-inceputurile-bisericii-dacia-valahia/

____________________________________________________________________________

http://neinfrantii.forumactual.net/t60-legenda-sau-adevar

http://www.evz.ro/palma-sfantului-nicolae.html
https://ro.orthodoxwiki.org/Arianism
____________________________________________________________________________

http://fastupload.rol.ro/3f8e45e0cc1c8583ebc9190d6b7042f6.html
Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamânt, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu îl mutase. Caci înainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu.   Evrei 11:05

Grifon

Folositoare completări, dle.@Arhanghelul - si pot preciza că, in afara inscripției din 1128, in Evul Mediu au mai existat unele mențiuni (le-a inventariat prof. Em.C. Grigoraș, in lucrarea pe care am comentat-o in postări anterioare).

Revenind insă la ciudatul cifru descoperit, pot spune că, la vremea respectivă (vara lui 2003) chiar mi-am bătut o vreme capul cu el. Mai intăi am descoperit și că lipseau pagini, rupte chiar la sfârșitul cărții. Nu multe - doar ultimele două, și rupte doar pe jumătate - cea inferioară. Așa am și realizat că e vorba doar de două, căci pe ultima rămășiță se mai putea vedea scris "Cuprins".

Ce motiv ar fi avut cineva să rupă (doar parțial) ultimele două pagini ? M-am dumirit abia când am descoperit, intâmplător, o altă ediție a lucrării. Atât penultima, cât și ultima, erau pe jumătate goale - penultima având doar câteva rânduri rămase, iar ultima conținând doar "Cuprinsul", relativ scurt. Ca urmare, cel ce le-a rupt sunt convins că a folost spațiile libere pentru a-și nota reperele codului, ulterior rupându-le pentru șterge urmele.

Am putut deduce și că respectivul era un "receptor", nu un "emițàtor". Dacă era invers, literele marcate pe text ar fi avut sens - abia in faza a doua urmând a fi re-alambicate. Așa, omul a primit mesajul (in cheia numerică pag./rând/cuv./literă(e), și a marcat ce-a găsit - ininteligibil. Ulterior, trecând literele extrase pe o hârtie, a putut să le "joace" și prin al doilea algoritm - care mie (cu mare tristețe o spun !) mi-a fost imposibil de spart.

Deci, cineva (cel mai probabil din orașul Iași) a primit prin intermediul romanului "Corsarul" un mesaj, undeva intre 1984 (anul de apariție al cărții) si 1990. Nu cred că mai târziu, căci unele elemente din sublinierile "codului" semânau cu semnătura de pe prima pagină - si, de regulă, doar primul proprietar se semnează pe o carte.
De altfel, și semnătura e ciudată. Deși indescifrabilă, pare a fi in grafie chirilică - lucru care m-a dus instant cu gândul la "prietenii" mai din răsărit.

Intrebarea care m-a bântuit (si periodic mă mai ințeapă) este : ce era atât de important, cândva, de a trebuit codat atât de...profesionist ? Nu doar prin cheie = carte, ci si printr-un al doilea sistem ?
Asta nu știu, dar, intr-o postare viitoare, vă voi povesti unde am mai intâlnit o asemenea metodă - aproape identicà.