Lantul Supunerii

[Tayka]

'' intr-o lume anormala , a fi normal este un lucru deplasat ''

În ultima vreme ştiinţa evoluează geometric,tehnologia ,,explodează''şi ea.Unii oameni evoluează şi ei la fel(în special cei tineri),alţii însă nu reuşesc şi rămân de căruţă.Această evoluţie draconică împarte lumea în două;cei care pot ţine cadenţa (meseriaşii) şi cei care rămân în urmă.Dintre cei care rămân în urmă se disting mai multe caractere umane:
Conducătorii-aceştia sânt în general oameni limitaţi evolutiv,nu ştiu să producă ceva,în schimb sânt lideri foarte dotaţi în arta conducerii.Ei conduc şi supun pe toţi ceilalţi,inclusiv pe meseriaşi.
,,băieţii deştepţi''-aceştia nu sânt foarte inteligenţi,dar sânt foarte ageri şi şmecheri,mafioţi,au oroare în a produce ceva pentru că sânt leneşi,în schimb sânt extrem de perseverenţi în a exploata munca celorlalţi.
Militariisânt oameni mărginiţi,care recunosc că nu sânt evoluaţi
şi acceptă să-i păzească şi chiar să-şi dea viaţa pentru ceilalţi în schimbul pâinii.
Oamenii de rândAceştia pot fi de fapt oricând,,meseriaşi'' dar ei din păcate sânt timizi,modeşti,oneşti,evlavioşi credincioşi,şi de aceia sânt mereu la periferia societăţii,dar spre deosebire de toţi ceilalţi care sânt consumatori,ei sânt singurii care produc totul,inclusiv inteligenţă.
Se observă aşa dar o răsturnare a valorilor.Iar atunci când ,,meseriaşii''care produc ceva devin tot mai rari şi mai puţini,iar consumatorii tot mai mulţi şi mai bogaţi,atunci apare ...criza.
În timpul crizei meseriaşii se revoltă,ne mai acceptând să producă pentru toţi,adâncind astfel şi mai mult criza.În această perioadă poate să apară şi trezirea din sclavie,Conducătorii în aceste cazuri produc diversiuni,scenarii uriaşe,războaie,fac totul în ideia de a readormii producătorii.Dacă reuşesc,atunci ingrata societate draconică va renaşte iarăşi pentru o vreme,dacă nu reuşesc însă atunci probabil că se va rupe lanţul supunerii  şi va apare..Apocalipsa. :wink:

[calator astral]

Foarte exacta clasificarea ta colega tayka. Aceste diverse tipologii pot avea totusi un numitor comun, indiferent de nivelul de indoctrinare se pot regasi sub acelasi drapel al Rezistentei in cazul interventiei exterioare, cind vor realiza ca Saltul evolutiv al Constiintei Colective e de fapt doar o Desteptare in fata amenintarii directe,un reflex universal de autoaparare declansat de agresivitatea vectorilor acelei "societati draconiene" de care pomeneai, un cod automat care se va activa instantaneu si care mai simplu se poate defini Supravietuire.

Mesaj Deschis catre Miscarile de Rezistenta !.(Sub.Ro)

[angellla29]

Si iata fratilor...sfarsitul Libertatii...O lege care mai are putin....si e GATA!!!! Acest...proiect de lege ar da armatei dreptul sa aresteze si sa inchida, fara mandat si proces, civili de oriunde in lume. Deci un fel de Secu' mondial....Daca vecinului tau nu ii place mutra ta....te denunta la americani....ca esti terorist...Acum glumesc....dar aceasta lege....este SFARSITUL DEMOCRATIEI!!! Si nu e o gluma....Ne miram de unde ne iau astia date personale, poze, informatii??? De la noi....noi le furnizam astfel de informatii....utilizand Facebook, Hi5, twiter, etc....

"Puterea armatei ar fi practic nelimitata, incat si cetatenii SUA ar putea fi arestati de armata si acest lucru s-ar putea produce departe de orice teatru de operatiuni, chiar si pe teritoriul SUA.

Casa Alba (secretarul de stat pentru aparare si chiar si sefii serviciilor secrete au declarat, la randul lor, ca prevederile detentiei nedeterminate sunt daunatoare) a amenintat insa ca va folosi dreptul de veto pentru a opri legea, daca nu sunt adoptate amendamente care sa indeparteze detentia nedeterminata (retinerea fara proces si mandat a civililor de catre armata) insa organizatiile de sustinere a drepturilor civile se tem ca daca proiectul devine lege urmatorul presedinte ar putea sa "recupereze" legea. Este, fireste, un joc electoral, de imagine, prin care administratia americana vrea sa arate ca respecta "democratia" si nu se afla in remorca complexului militaro-industrial. Exista si temeri ca, odata proiectul adoptat, Obama oricum ar avea mari dificultati sa il respinga, deoarece in intregul sau actul contine prevederi importante referitoare la cheltuieli necesare unor programe militare vitale."

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/12/02/sfarsitul-libertatii-in-sua-si-dictatura-militara-la-orizont-proiect-legislativ-in-sua-ce-ar-autoriza-detentia-militara-fara-mandat-a-civililor-din-intreaga-lume/

Cand am facut asemanarea...dureroasa cu Auschwitz...parca "simteam" noi  ceva...Si parca vad ca este legea premergatoare  introducerii cipurilor.....Asta ca sa nu mai poti sa zici nimic sau sa refuzi.....ca vin baietii in uniforma si te "incalta" :evil:

[SLEAH19]

Curbăm universul, ajungem la stele
Căutăm OZN-uri, ajungem la Zei,
În lumea de azi , ..nu există atei.
Doar ignoranţi.. pe diferite nivele .

Iubim creaţia , cu maladivă disperare,
Dorim ...să nu existe Creator,
Sperând că lumea-i o întâmplare,
Ne prosternăm la  egregor.

                                          Sleah


   Libertatea de exprimare menţine spirtul uman treaz  aşa cum îngradirea libertăţii  nu a dus şi nu va duce la dezumanizarea..umanitãţii.
Credinţa mea este că tocmai acesta este cel mai mare pericol pentru Elite, gândirea şi exprimarea  liberã , cu aşa ceva nu se pot lupta .   
     
   Când cuţitul va ajunge la os, sigur vom privi în istoria noastră şi vom găsi acolo exemple care ne vor arăta cum se rupe lanţul supunerii. Putem crede că astfel de oameni nu mai există dar adevăr zic vouă că în acea zi când  vom fi nevoiţi să renunţăm la confortul vieţii noastre , din unghiul sclaviei acceptate ne vom  trezii unii (mulţi) şi  vom fi altfel , fără limite în acţiuni.

   Doamna Ileana Silveanu , este o persoană care a aflat dureros  din istoria propriei familii, cum se luptă împotriva supunerii. Locuieşte discret într-o casă , pe strada Cluj din Timişoara şi eu am reuşit să îi spun ,, sărut mâna ,, de câteva ori cu mult respect .

A scris 10 cărţi exact despre topicul nostru , a fost arestată pentru că nu s-a supus noii orânduiri care se impunea atunci :

  ,,Am avut o obligaţie morală faţă de cei care s-au sacrificat, care au ştiut să rămână demni de-a lungul anilor. Am vrut să demonstrez că tot Banatul a fost în flăcări, începând cu 1946, de la fraudarea alegerilor, până la revoluţia din 1989",


"Inchiziția era copil mic pe lângă ce făcea statul comunist"
   
  Spicuiesc mai jos câteva rânduri din cartea ,, Cărările Speranţei,,. , doar pentru  cei care nu au timp să citească cartea , ca să îşi facă o ideie despre cum ar trebui să abordăm lupta împotriva Noii Ordini care ni se impune acum, să vedem cum indiferent de orientările de atunci: ţărănişti, regalişti , liberali, legionari sau coalizat şi au făcut front comun împotriva pericolulu luptând în linişte şi plătind cu propria viaţă.


..............Sânnicolaul a avut un grup format din 16 tineri care erau dirijati de Nicolae Serbescu si George Serban.

Dorind cu tot dinadinsul sã se ralieze celor din munti, cautã întâi si întâi sã-si procure arme si munitii. Atunci acest lucru nu constituia o greutate, fiindcã rãmãseserã destule în depozitele pãrãsite în mare grabã de nemti.

Pe la începutul lui februarie 1949, George Serban se hotãrãste împreunã cu Ion Vintan sã se ducã la Mehadia pentru a realiza un prim contact cu grupul de partizani ai colonelului Utã. Pentru a nu stârni suspiciuni, sunt dotati cu o delegatie din partea unui economat din Sânnicolau Mare ca sã ridice mere din zona Mehadia-Teregova. Nu fãrã emotii, ajung la Mehadia si trag la familia Crãciun, unde, spre regretul si durerea lor, aflã despre uciderea colonelului Utã.
Locuitorii comunei Mehadia stiau de cei din munti si le veneau în ajutor pe mãsura posibilitãtilor. Înspre searã, când erau adunati la un pahar de vorbã în han, sunt avertizati de proprietar în legãturã cu sosirea lui Petre Anculia, care era de fapt o valoroasã legãturã pentru grupurile Utã -Spiru Blãnaru cu cei din Mehadia, Teregova, Globu Rãu, Domasnea.

Dorind sã aibã informatii depline despre grupul din Sânnicolau, Petre Anculia cere detalii, intervenind ori de câte ori era cazul pentru a afla amãnunte legate de seriozitatea participãrii la aceastã luptã.

Impresionat de seriozitatea celor doi tineri, Anculia cautã sã afle dacã au arme, munitii si cum vor fi acestea transportate. S-a discutat posibilitatea de-a veni tot cu trenul de la Sânnicolau la Mehadia, desi atunci încã nu fusese luatã legãtura cu mecanicul de locomotivã Ioan Belintan. Pentru a înlãtura orice suspiciune din partea organelor de represiune, Anculia le-a indicat tinerilor locul unde trebuia sã coboare din tren, sub ce formã sã aducã armele si cum sã se lase recunoscuti. Punct strategic bine ales de cei care cunosteau terenul rãmâne curba pe care o fãcea calea feratã înainte de Mehadia, unde tinerii puteau fi asteptati de o cãrutã pentru ca transportul sã se facã rapid si în cele mai bune conditii. Multumiti pe deplin de cele hotãrâte împreunã cu Anculia, tinerii George Serban si Ion Vintan se întorc la Sânnicolau sã se pregãteascã.
Într-o searã, dupã drumul fãcut la Mehadia, când analiza posibilitãtile de organizare ale grupului pentru plecarea în munti, Serban este cãutat de o fatã, Gheorghina Albotã, ce aderase deja la grup. Era însotitã de o doamnã Maria, care-l cunostea bine pe Ioan Belintan si care se oferea sã fie intermediarã.

Având adresa de acasã a lui Belintan, Serban vine chiar a doua zi pe strada Pop de Bãsesti nr. 33, la casa conspirativã de care am pomenit. Ajuns acasã, Serban precizeazã cã este trimis de doamna Maria, relatându-i succint gazdei ceea ce întreprinsese deja pentru a ajunge cu grupul în munti si-i solicitã ajutorul pentru transportul armelor. Rãspunsul a fost net si binevoitor, acela oferindu-se ca, o datã aduse armele de la Sânnicolau, sã fie transportate la Mehadia.

Pentru a avea siguranta cã lucrurile se vor desfãsura normal, fãrã surprize, Belintan sugereazã sã se mai facã un drum la Mehadia si sã se ia din nou legãtura cu Anculia pentru a se fixa data exactã pentru preluarea armelor si numele celor care veneau cu ele.

Dinamic si întreprinzãtor, Serban actioneazã în consecintã. Primul lucru pe care îl va face este sã adune armele care erau: un pistol-mitralierã, o armã Z.B., 4 grenade, trei pistoale mici de buzunar. De fapt se pare cã au fost mai multe, dar acum nu mai este sigur pe numãrul exact al acestora. Fiecare armã avea si munitia ei. Nicolae Serbescu s-a oferit sã pãstreze dânsul tot armamentul pânã la plecare.

Întovãrãsit de aceastã datã de Vasile Ilin, Serban face drumul la Mehadia pentru a pune la punct ultimele amãnunte.

Ajunsi la Mehadia, trag din nou la familia Crãciun, dar în aceeasi searã aflã despre dureroasa tragedie cãreia îi cãzuse victimã Anculia, ca si înainte Utã.

Zona era acum în plinã agitatie, Securitatea misunând peste tot. Fãrã sã mai piardã timp, cei doi fac drum întors la Timisoara, gândind cum sã realizeze o nouã legãturã pentru a se putea alãtura rezistentei.

Desi numerosi studenti ca si unii elevi ai cursului superior din liceele timisorene fãceau parte din Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului, legãtura dintre grupuri nu era încã pe deplin realizatã. Belintan, cel care cunostea pe conducãtorii grupurilor si pãstra contact permanent cu acestia, se resimtea în urma pierderii celor doi: Anculia si Utã. Numãrul mortilor era mult mai mare, dar atunci nu stiau; Serban se opreste la Timisoara pentru a-l informa pe Belintan de cele întâmplate.

Temperându-i durerea, mai ales cã i-o împãrtãsea, Belintan îl roagã sã astepte linistit acasã pânã când îi va putea da de stire cum si când sã actioneze. Februarie îsi terminase foile din calendar, iar martie se anunta cu aceleasi zile încãrcate de ninsoare si de frig. Totusi speranta nu le dispãruse din inimi, mai ales cã primãvara bãtea la usã. Sosirea doamnei Maria în casa lui Pavel Foale naste sperante, mai ales cã le comunicã hotãrârea lui Belintan ca un grup mai mare de tineri sã fie la Timisoara în seara zilei de 17 martie. Curajul de-a participa direct la o întâlnire majorã le lipseste unora si astfel la casa Belintan ajung doar doi, Nicolae Sârbescu si George Serban. Respectând cu strictete informatiile, în seara de 17 martie se prezintã la casa lui Belintan, unde sunt întâmpinati chiar de acesta. Aici sunt informati cã tocmai în noaptea aceea se luase hotãrârea de a se actiona împotriva punctelor strategice din oras. Toate grupãrile erau pregãtite sã intre în fortã la semnalul hotãrât, fãrã însã a avea cunostintã unii despre ceilalti.
Din cauza arestãrilor masive de la Timisoara, legãturile s-au întrerupt. Grupul din Sânnicolau se readunã în casa Anei Farca, unde se plãnuieste realizarea unei actiuni de sabotaj si împrãstierea unor manifeste scrise de mânã. Dorind sã aibã mai mult armament si organizatia sã fie mai puternicã, într-una din noptile de sfârsit de martie, George Serban pleacã, însotit de Nicolae Sârbescu si Gheorghe Dãian, la Cenadul Mare, la familia Kovacs, care poseda o armã Z.B., cartuse si grenade. Bucurosi de a-si fi mãrit arsenalul, concep manifestele în locuinta Anei Farca si pun la cale incendierea bazei de cereale. Se urmãrea fortarea sublt. Iulian Mãlin sã participe la investigatii si la încercarea de stingere, ca-n felul acesta sã poatã fi pedepsit pentru toate ororile la care fuseserã supusi arestatii din sediul Securitãtii.

Planul fusese foarte bine pus la punct, dar realizarea lui n-a fost pe mãsura gândului.

A doua zi dupã ce focul a fost stins, s-a gãsit o sticlã incendiarã nespartã. Cum atunci mai existau bãcãnii, Mãlin îi cheamã pe patroni sã recunoascã sticla. Fãrã sã se gândeascã la urmãri, Duca, de meserie comerciant, îsi recunoaste recipientul si spune cui i-a vândut benzinã. Nicolae Sârbescu era în aceea periodã mecanic la o moarã de decorticat orz pentru arpacas. Arestat la locul de muncã si tratat fãrã menajamente, va vorbi, luând totul asupra lui ca si când ar fi actionat de unul singur.

În aceeasi zi, Serban aflã pe stradã de arestarea operatã si, fiind însotit de un membru al organizatiei, Mihai Sârbescu, acesta îl invitã prompt sã rãmânã în casa lui pânã la o viitoare hotãrâre.

În locuinta lui Mihai Sârbescu apare Pavel Barna, care se oferã sã-l ascundã pe Serban la o familie cunoscutã. Asa va ajunge în casa doamnei Otilia Nestor. I se va pune la dispozitie o camerã nemobilatã, dar care era deosebit de feritã. Socotind cã ar fi mult mai bine dacã ar sta la periferie, Serban discutã cu Mihai Sârbescu si Nicolae Boldovici sã se mute în casa lui Nãrãiantu. Bucuros sã fie util Securitãtii, care îi plãtea consistent informatiile, Nãrãiantu se aratã îndatoritor. În noaptea de 2 spre 3 aprilie, însotit de Nicolae Boldovici si de Mihai Sârbescu, Serban pleacã la Nãrãiantu. O datã ajuns aici, conform planului stabilit, sare gardul, dar i se pare cã înspre fundul curtii se miscã douã umbre. Temându-se de neprevãzut, revine tot peste gard în stradã si se întoarce la casa doamnei Nestor. Pentru a-si gãsi linistea dupã emotiile prin care trecuse, se culcã. În dimineata urmãtoare, crezând cã nu mai are chirias si socotind camera goalã, doamna Nestor se aratã surprinsã dând peste Serban. Departe de a gândi rãu despre Nãrãiantu, cum privea pe fereastrã, Serban îl vede pe acesta si o roagã pe doamna Otilia Nestor sã-l cheme pentru a stabili un nou transfer. Greseala avea sã-l coste 11 ani de temnitã grea.

Cum se desparte de Serban, Nãrãiantu se opreste la Securitate si-n aceeasi searã de 4 aprilie1949 avea sã cunoascã talentele de anchetator ale celui care ajunsese, prin jocul sortii, seful Securitãtii locale.

Socotindu-l deosebit de periculos si pentru a-i tãia orice încercare de fugã, sublocotenentul Mãlin înconjurã casa. Conducând personal actiunea, va fi cel care-l va aresta si-i va lega mâinile la spate, apoi, bine strãjuit de o duzinã de înarmati, îl îndreaptã spre portile iadului.

Hotãrât sã se rãzbune pentru ceea ce i s-ar fi putut întâmpla dacã ar fi iesit cu ocazia incendiului, Mãlin îsi suflecã mânecile cãmãsii si trece la actiune. Bine legat, fãrã a fi foarte înalt, saten, cu privire durã, agresiv prin structura caracterului si a functiei pe care o ocupã, mai înainte de a adresa vreo întrebare, încearcã fãlcile aresta-tului cu gorbaciul (o împletiturã de vine, de cornute mari, de aproximativ 70 cm. lungime, prinse la capãt cu o mãciulie de plumb). Incapabil sã reziste loviturilor, prizonierul se prãbuseste la podea. Împotriva lui este asmutit si câinele-lup. Prins între muscãturile câinelui si loviturile de gorbaci, Serban îsi pierde cunostinta.

Socotind cã se preface, Mãlin asmute din nou câinele, care-i rupe carnea de pe picioare. Cine era Iulian Mãlin? Înrolat în armatã, conform pregãtirii, avusese gradul de soldat si participase la rãzboi pe frontul de Rãsãrit, unde fusese fãcut prizonier. Când Ana Pauker, însotitã de acoliti, a cutreierat lagãrele de prizonieri din fosta U.R.S.S. în cãutare de voluntari pentru formarea diviziilor "Horea, Closca si Crisan" si "Tudor Vladimirescu", Iulian Mãlin s-a înscris voluntar. Pentru fapta-i deosebitã a fost ridicat în grad (în ciuda faptului cã n-avea pregãtirea corespun-zãtoare), devenind sublocotenent. Asemenea situatii n-au fost rare si multi din cei ce-au depãsit sase decenii de viatã îsi mai amintesc de asta. Fãrã liceu - asistent la catedra de Stiinte Politice; student în anul II, avea si functia de decan.

Ajuns în tarã, a fost repartizat ca politruc la unitatea de grãniceri din Jimbolia. Securitatea din Timisoara îi apreciazã abnegatia si sublocotenentul Iulian Mãlin este mutat în Sânnicolau Mare în functia de comandant. Cruzimea acestuia atinge cota bestialitãtii în anchetã si cei ce vor trece prin mâinile lui, asemeni lui Serban, vorbesc cu rãsuflarea întretãiatã evocând clipele de groazã trãite odinioarã, în timp ce mâna le tresare usor pe vechi cicatrici................



................duminicã 25 iunie 1949:

"Dusmanii poporului muncitor, complotisti si asasini, si-au primit pedeapsa binemeritatã

Sentinta Tribunalului din Timisoara în procesul bandei subversive teroriste

Azi, la orele 12, Tribunalul Militar din Timisoara a pronuntat în unanimitate, sentinta în procesul bandei subversive teroriste.

Au fost condamnati:

Spiru Blãnaru, moarte prin împuscare

Domãsneanu Petre, moarte prin împuscare

Vernichescu Aurel, muncã silnicã pe viatã

Tãnase Ioan, moarte prin împuscare

Popovici Gheorghe, muncã silnicã pe viatã

Ungureanu Teodor, 20 de ani muncã silnicã

Smultea Gheorghe, 20 de ani muncã silnicã

Puschitã Petre zis Liber, 15 ani muncã silnicã

Ghimboasã Nicolae zis Miclut, 20 de ani muncã silnicã

Puschitã Petre zis Mutascu, moarte prin împuscare

Maritescu Romulus zis Fert, moarte prin împuscare

Luminosu Gheorghe, 10 ani închisoare corectionalã

Sentinta Tribunalului Militar din Timisoara a fost primitã cu vii aplauze si cu o puternicã manifestatie de aprobare de cãtre sutele de muncitori, femei si tineri, prezenti în salã."

............
Astãzi data de mai sus orele 3.30 ne-am transportat la Pãdurea Verde-Timisoara, poligonul de tragere, pentru a asista la executarea susnumitilor, condamnati la moarte........



.......Timp de nouã luni va fi gãzduit la penitenciarul de pe strada Popa Sapcã din Timisoara. Înainte de a ajunge la Gherla, cunoaste, timp de 24 de zile, teroarea închisorii din Oradea.

Dupã gratiile de la Gherla va sta doar trei sãptãmâni, fiindcã statul socialist avea nevoie de oameni policalificati, asa cã este trimis în Deltã, la recoltatul stufului. Calvarul drumului de la Gherla la colonia de la Periprava îl va împãrti cu avocatul Alexandru Roscoban din Timisoara, cãruia îi pãstreazã o amintire caldã. Timp de patru ani, cel pentru care agricultura nu avea taine a lucrat la stuf, mutat fiind de la Periprava la Luciu-Giurgeni, apoi la Strâmba, de unde va face cale întoarsã la Gherla.

În ziua de 21 iunie 1964, portile grele ale cumplitei închisori se vor închide în urma sa, devenind liber între sârmele ghimpate ale patriei socialiste.

În ciuda iadului în care a trãit, David, asemeni tuturor românilor, a stiut sã facã si câte un pic de haz de necaz. Din acea perioadã a retinut câteva stante alcãtuite de un alt David (Petru), care era din Hunedoara si pe care, cu o distinctã notã de malitiozitate, mi le-a încredintat:

"Cât de micã fu gâlceava,

Te trezesti la Periprava.

Toatã iarna stai în frig,

Tai la stuf si faci la dig.

Uite-asa trecurã anii

Asteptând americanii.

S-a fãcut gâtul ca fusul

Asteptând sã vinã-Apusul,

Si urechile-s subtirele

De vezi Moscova prin ele."

Revenit acasã, îsi va relua îndeletnicirile legate de pãmânt. Gospodãria sa dovedeste ce înseamnã hãrnicia si chibzuinta.....



...........Se lasã tãcerea. În camera în care stãm la Domasnea, odinioarã se râsese, se sperase, s-a plâns cu lacrimi din cele mai amare. Dar nãdejdea si, mai ales, credinta în Dumnezeu i-a adunat pe urmasi.


http://miscarea.net/despre-rezistenta.htm

La Pădurea Verde , în jurul Crucii Martirilor unde au fost executaţi luptătorii  anticomunişti , lumea iese în zilele noastre la aer curat , stau pe pături, copii se jocă şi toţi micuţii  doresc să urce pe monument până la cruce.

99,99% nu ştiu de ce este acel monument acolo

PS   alx , sunt în măsură să respect procentul dar de data asta o fac prin cuvintele nescrise.

[angellla29]

Curbăm universul, ajungem la stele
Căutăm OZN-uri, ajungem la Zei,
În lumea de azi , ..nu există atei.
Doar ignoranţi.. pe diferite nivele .

Iubim creaţia , cu maladivă disperare,
Dorim ...să nu existe Creator,
Sperând că lumea-i o întâmplare,
Ne prosternăm la  egregor.

                                          Sleah


   Libertatea de exprimare menţine spirtul uman treaz  aşa cum îngradirea libertăţii  nu a dus şi nu va duce la dezumanizarea..umanitãţii.
Credinţa mea este că tocmai acesta este cel mai mare pericol pentru Elite, gândirea şi exprimarea  liberã , cu aşa ceva nu se pot lupta .   
     
   Când cuţitul va ajunge la os, sigur vom privi în istoria noastră şi vom găsi acolo exemple care ne vor arăta cum se rupe lanţul supunerii. Putem crede că astfel de oameni nu mai există dar adevăr zic vouă că în acea zi când  vom fi nevoiţi să renunţăm la confortul vieţii noastre , din unghiul sclaviei acceptate ne vom  trezii unii (mulţi) şi  vom fi altfel , fără limite în acţiuni.

   Doamna Ileana Silveanu , este o persoană care a aflat dureros  din istoria propriei familii, cum se luptă împotriva supunerii. Locuieşte discret într-o casă , pe strada Cluj din Timişoara şi eu am reuşit să îi spun ,, sărut mâna ,, de câteva ori cu mult respect .

A scris 10 cărţi exact despre topicul nostru , a fost arestată pentru că nu s-a supus noii orânduiri care se impunea atunci :

  ,,Am avut o obligaţie morală faţă de cei care s-au sacrificat, care au ştiut să rămână demni de-a lungul anilor. Am vrut să demonstrez că tot Banatul a fost în flăcări, începând cu 1946, de la fraudarea alegerilor, până la revoluţia din 1989",


"Inchiziția era copil mic pe lângă ce făcea statul comunist"
   
  Spicuiesc mai jos câteva rânduri din cartea ,, Cărările Speranţei,,. , doar pentru  cei care nu au timp să citească cartea , ca să îşi facă o ideie despre cum ar trebui să abordăm lupta împotriva Noii Ordini care ni se impune acum, să vedem cum indiferent de orientările de atunci: ţărănişti, regalişti , liberali, legionari sau coalizat şi au făcut front comun împotriva pericolulu luptând în linişte şi plătind cu propria viaţă.


..............Sânnicolaul a avut un grup format din 16 tineri care erau dirijati de Nicolae Serbescu si George Serban.

Dorind cu tot dinadinsul sã se ralieze celor din munti, cautã întâi si întâi sã-si procure arme si munitii. Atunci acest lucru nu constituia o greutate, fiindcã rãmãseserã destule în depozitele pãrãsite în mare grabã de nemti.

Pe la începutul lui februarie 1949, George Serban se hotãrãste împreunã cu Ion Vintan sã se ducã la Mehadia pentru a realiza un prim contact cu grupul de partizani ai colonelului Utã. Pentru a nu stârni suspiciuni, sunt dotati cu o delegatie din partea unui economat din Sânnicolau Mare ca sã ridice mere din zona Mehadia-Teregova. Nu fãrã emotii, ajung la Mehadia si trag la familia Crãciun, unde, spre regretul si durerea lor, aflã despre uciderea colonelului Utã.
Locuitorii comunei Mehadia stiau de cei din munti si le veneau în ajutor pe mãsura posibilitãtilor. Înspre searã, când erau adunati la un pahar de vorbã în han, sunt avertizati de proprietar în legãturã cu sosirea lui Petre Anculia, care era de fapt o valoroasã legãturã pentru grupurile Utã -Spiru Blãnaru cu cei din Mehadia, Teregova, Globu Rãu, Domasnea.

Dorind sã aibã informatii depline despre grupul din Sânnicolau, Petre Anculia cere detalii, intervenind ori de câte ori era cazul pentru a afla amãnunte legate de seriozitatea participãrii la aceastã luptã.

Impresionat de seriozitatea celor doi tineri, Anculia cautã sã afle dacã au arme, munitii si cum vor fi acestea transportate. S-a discutat posibilitatea de-a veni tot cu trenul de la Sânnicolau la Mehadia, desi atunci încã nu fusese luatã legãtura cu mecanicul de locomotivã Ioan Belintan. Pentru a înlãtura orice suspiciune din partea organelor de represiune, Anculia le-a indicat tinerilor locul unde trebuia sã coboare din tren, sub ce formã sã aducã armele si cum sã se lase recunoscuti. Punct strategic bine ales de cei care cunosteau terenul rãmâne curba pe care o fãcea calea feratã înainte de Mehadia, unde tinerii puteau fi asteptati de o cãrutã pentru ca transportul sã se facã rapid si în cele mai bune conditii. Multumiti pe deplin de cele hotãrâte împreunã cu Anculia, tinerii George Serban si Ion Vintan se întorc la Sânnicolau sã se pregãteascã.
Într-o searã, dupã drumul fãcut la Mehadia, când analiza posibilitãtile de organizare ale grupului pentru plecarea în munti, Serban este cãutat de o fatã, Gheorghina Albotã, ce aderase deja la grup. Era însotitã de o doamnã Maria, care-l cunostea bine pe Ioan Belintan si care se oferea sã fie intermediarã.

Având adresa de acasã a lui Belintan, Serban vine chiar a doua zi pe strada Pop de Bãsesti nr. 33, la casa conspirativã de care am pomenit. Ajuns acasã, Serban precizeazã cã este trimis de doamna Maria, relatându-i succint gazdei ceea ce întreprinsese deja pentru a ajunge cu grupul în munti si-i solicitã ajutorul pentru transportul armelor. Rãspunsul a fost net si binevoitor, acela oferindu-se ca, o datã aduse armele de la Sânnicolau, sã fie transportate la Mehadia.

Pentru a avea siguranta cã lucrurile se vor desfãsura normal, fãrã surprize, Belintan sugereazã sã se mai facã un drum la Mehadia si sã se ia din nou legãtura cu Anculia pentru a se fixa data exactã pentru preluarea armelor si numele celor care veneau cu ele.

Dinamic si întreprinzãtor, Serban actioneazã în consecintã. Primul lucru pe care îl va face este sã adune armele care erau: un pistol-mitralierã, o armã Z.B., 4 grenade, trei pistoale mici de buzunar. De fapt se pare cã au fost mai multe, dar acum nu mai este sigur pe numãrul exact al acestora. Fiecare armã avea si munitia ei. Nicolae Serbescu s-a oferit sã pãstreze dânsul tot armamentul pânã la plecare.

Întovãrãsit de aceastã datã de Vasile Ilin, Serban face drumul la Mehadia pentru a pune la punct ultimele amãnunte.

Ajunsi la Mehadia, trag din nou la familia Crãciun, dar în aceeasi searã aflã despre dureroasa tragedie cãreia îi cãzuse victimã Anculia, ca si înainte Utã.

Zona era acum în plinã agitatie, Securitatea misunând peste tot. Fãrã sã mai piardã timp, cei doi fac drum întors la Timisoara, gândind cum sã realizeze o nouã legãturã pentru a se putea alãtura rezistentei.

Desi numerosi studenti ca si unii elevi ai cursului superior din liceele timisorene fãceau parte din Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului, legãtura dintre grupuri nu era încã pe deplin realizatã. Belintan, cel care cunostea pe conducãtorii grupurilor si pãstra contact permanent cu acestia, se resimtea în urma pierderii celor doi: Anculia si Utã. Numãrul mortilor era mult mai mare, dar atunci nu stiau; Serban se opreste la Timisoara pentru a-l informa pe Belintan de cele întâmplate.

Temperându-i durerea, mai ales cã i-o împãrtãsea, Belintan îl roagã sã astepte linistit acasã pânã când îi va putea da de stire cum si când sã actioneze. Februarie îsi terminase foile din calendar, iar martie se anunta cu aceleasi zile încãrcate de ninsoare si de frig. Totusi speranta nu le dispãruse din inimi, mai ales cã primãvara bãtea la usã. Sosirea doamnei Maria în casa lui Pavel Foale naste sperante, mai ales cã le comunicã hotãrârea lui Belintan ca un grup mai mare de tineri sã fie la Timisoara în seara zilei de 17 martie. Curajul de-a participa direct la o întâlnire majorã le lipseste unora si astfel la casa Belintan ajung doar doi, Nicolae Sârbescu si George Serban. Respectând cu strictete informatiile, în seara de 17 martie se prezintã la casa lui Belintan, unde sunt întâmpinati chiar de acesta. Aici sunt informati cã tocmai în noaptea aceea se luase hotãrârea de a se actiona împotriva punctelor strategice din oras. Toate grupãrile erau pregãtite sã intre în fortã la semnalul hotãrât, fãrã însã a avea cunostintã unii despre ceilalti.
Din cauza arestãrilor masive de la Timisoara, legãturile s-au întrerupt. Grupul din Sânnicolau se readunã în casa Anei Farca, unde se plãnuieste realizarea unei actiuni de sabotaj si împrãstierea unor manifeste scrise de mânã. Dorind sã aibã mai mult armament si organizatia sã fie mai puternicã, într-una din noptile de sfârsit de martie, George Serban pleacã, însotit de Nicolae Sârbescu si Gheorghe Dãian, la Cenadul Mare, la familia Kovacs, care poseda o armã Z.B., cartuse si grenade. Bucurosi de a-si fi mãrit arsenalul, concep manifestele în locuinta Anei Farca si pun la cale incendierea bazei de cereale. Se urmãrea fortarea sublt. Iulian Mãlin sã participe la investigatii si la încercarea de stingere, ca-n felul acesta sã poatã fi pedepsit pentru toate ororile la care fuseserã supusi arestatii din sediul Securitãtii.

Planul fusese foarte bine pus la punct, dar realizarea lui n-a fost pe mãsura gândului.

A doua zi dupã ce focul a fost stins, s-a gãsit o sticlã incendiarã nespartã. Cum atunci mai existau bãcãnii, Mãlin îi cheamã pe patroni sã recunoascã sticla. Fãrã sã se gândeascã la urmãri, Duca, de meserie comerciant, îsi recunoaste recipientul si spune cui i-a vândut benzinã. Nicolae Sârbescu era în aceea periodã mecanic la o moarã de decorticat orz pentru arpacas. Arestat la locul de muncã si tratat fãrã menajamente, va vorbi, luând totul asupra lui ca si când ar fi actionat de unul singur.

În aceeasi zi, Serban aflã pe stradã de arestarea operatã si, fiind însotit de un membru al organizatiei, Mihai Sârbescu, acesta îl invitã prompt sã rãmânã în casa lui pânã la o viitoare hotãrâre.

În locuinta lui Mihai Sârbescu apare Pavel Barna, care se oferã sã-l ascundã pe Serban la o familie cunoscutã. Asa va ajunge în casa doamnei Otilia Nestor. I se va pune la dispozitie o camerã nemobilatã, dar care era deosebit de feritã. Socotind cã ar fi mult mai bine dacã ar sta la periferie, Serban discutã cu Mihai Sârbescu si Nicolae Boldovici sã se mute în casa lui Nãrãiantu. Bucuros sã fie util Securitãtii, care îi plãtea consistent informatiile, Nãrãiantu se aratã îndatoritor. În noaptea de 2 spre 3 aprilie, însotit de Nicolae Boldovici si de Mihai Sârbescu, Serban pleacã la Nãrãiantu. O datã ajuns aici, conform planului stabilit, sare gardul, dar i se pare cã înspre fundul curtii se miscã douã umbre. Temându-se de neprevãzut, revine tot peste gard în stradã si se întoarce la casa doamnei Nestor. Pentru a-si gãsi linistea dupã emotiile prin care trecuse, se culcã. În dimineata urmãtoare, crezând cã nu mai are chirias si socotind camera goalã, doamna Nestor se aratã surprinsã dând peste Serban. Departe de a gândi rãu despre Nãrãiantu, cum privea pe fereastrã, Serban îl vede pe acesta si o roagã pe doamna Otilia Nestor sã-l cheme pentru a stabili un nou transfer. Greseala avea sã-l coste 11 ani de temnitã grea.

Cum se desparte de Serban, Nãrãiantu se opreste la Securitate si-n aceeasi searã de 4 aprilie1949 avea sã cunoascã talentele de anchetator ale celui care ajunsese, prin jocul sortii, seful Securitãtii locale.

Socotindu-l deosebit de periculos si pentru a-i tãia orice încercare de fugã, sublocotenentul Mãlin înconjurã casa. Conducând personal actiunea, va fi cel care-l va aresta si-i va lega mâinile la spate, apoi, bine strãjuit de o duzinã de înarmati, îl îndreaptã spre portile iadului.

Hotãrât sã se rãzbune pentru ceea ce i s-ar fi putut întâmpla dacã ar fi iesit cu ocazia incendiului, Mãlin îsi suflecã mânecile cãmãsii si trece la actiune. Bine legat, fãrã a fi foarte înalt, saten, cu privire durã, agresiv prin structura caracterului si a functiei pe care o ocupã, mai înainte de a adresa vreo întrebare, încearcã fãlcile aresta-tului cu gorbaciul (o împletiturã de vine, de cornute mari, de aproximativ 70 cm. lungime, prinse la capãt cu o mãciulie de plumb). Incapabil sã reziste loviturilor, prizonierul se prãbuseste la podea. Împotriva lui este asmutit si câinele-lup. Prins între muscãturile câinelui si loviturile de gorbaci, Serban îsi pierde cunostinta.

Socotind cã se preface, Mãlin asmute din nou câinele, care-i rupe carnea de pe picioare. Cine era Iulian Mãlin? Înrolat în armatã, conform pregãtirii, avusese gradul de soldat si participase la rãzboi pe frontul de Rãsãrit, unde fusese fãcut prizonier. Când Ana Pauker, însotitã de acoliti, a cutreierat lagãrele de prizonieri din fosta U.R.S.S. în cãutare de voluntari pentru formarea diviziilor "Horea, Closca si Crisan" si "Tudor Vladimirescu", Iulian Mãlin s-a înscris voluntar. Pentru fapta-i deosebitã a fost ridicat în grad (în ciuda faptului cã n-avea pregãtirea corespun-zãtoare), devenind sublocotenent. Asemenea situatii n-au fost rare si multi din cei ce-au depãsit sase decenii de viatã îsi mai amintesc de asta. Fãrã liceu - asistent la catedra de Stiinte Politice; student în anul II, avea si functia de decan.

Ajuns în tarã, a fost repartizat ca politruc la unitatea de grãniceri din Jimbolia. Securitatea din Timisoara îi apreciazã abnegatia si sublocotenentul Iulian Mãlin este mutat în Sânnicolau Mare în functia de comandant. Cruzimea acestuia atinge cota bestialitãtii în anchetã si cei ce vor trece prin mâinile lui, asemeni lui Serban, vorbesc cu rãsuflarea întretãiatã evocând clipele de groazã trãite odinioarã, în timp ce mâna le tresare usor pe vechi cicatrici................



................duminicã 25 iunie 1949:

"Dusmanii poporului muncitor, complotisti si asasini, si-au primit pedeapsa binemeritatã

Sentinta Tribunalului din Timisoara în procesul bandei subversive teroriste

Azi, la orele 12, Tribunalul Militar din Timisoara a pronuntat în unanimitate, sentinta în procesul bandei subversive teroriste.

Au fost condamnati:

Spiru Blãnaru, moarte prin împuscare

Domãsneanu Petre, moarte prin împuscare

Vernichescu Aurel, muncã silnicã pe viatã

Tãnase Ioan, moarte prin împuscare

Popovici Gheorghe, muncã silnicã pe viatã

Ungureanu Teodor, 20 de ani muncã silnicã

Smultea Gheorghe, 20 de ani muncã silnicã

Puschitã Petre zis Liber, 15 ani muncã silnicã

Ghimboasã Nicolae zis Miclut, 20 de ani muncã silnicã

Puschitã Petre zis Mutascu, moarte prin împuscare

Maritescu Romulus zis Fert, moarte prin împuscare

Luminosu Gheorghe, 10 ani închisoare corectionalã

Sentinta Tribunalului Militar din Timisoara a fost primitã cu vii aplauze si cu o puternicã manifestatie de aprobare de cãtre sutele de muncitori, femei si tineri, prezenti în salã."

............
Astãzi data de mai sus orele 3.30 ne-am transportat la Pãdurea Verde-Timisoara, poligonul de tragere, pentru a asista la executarea susnumitilor, condamnati la moarte........



.......Timp de nouã luni va fi gãzduit la penitenciarul de pe strada Popa Sapcã din Timisoara. Înainte de a ajunge la Gherla, cunoaste, timp de 24 de zile, teroarea închisorii din Oradea.

Dupã gratiile de la Gherla va sta doar trei sãptãmâni, fiindcã statul socialist avea nevoie de oameni policalificati, asa cã este trimis în Deltã, la recoltatul stufului. Calvarul drumului de la Gherla la colonia de la Periprava îl va împãrti cu avocatul Alexandru Roscoban din Timisoara, cãruia îi pãstreazã o amintire caldã. Timp de patru ani, cel pentru care agricultura nu avea taine a lucrat la stuf, mutat fiind de la Periprava la Luciu-Giurgeni, apoi la Strâmba, de unde va face cale întoarsã la Gherla.

În ziua de 21 iunie 1964, portile grele ale cumplitei închisori se vor închide în urma sa, devenind liber între sârmele ghimpate ale patriei socialiste.

În ciuda iadului în care a trãit, David, asemeni tuturor românilor, a stiut sã facã si câte un pic de haz de necaz. Din acea perioadã a retinut câteva stante alcãtuite de un alt David (Petru), care era din Hunedoara si pe care, cu o distinctã notã de malitiozitate, mi le-a încredintat:

"Cât de micã fu gâlceava,

Te trezesti la Periprava.

Toatã iarna stai în frig,

Tai la stuf si faci la dig.

Uite-asa trecurã anii

Asteptând americanii.

S-a fãcut gâtul ca fusul

Asteptând sã vinã-Apusul,

Si urechile-s subtirele

De vezi Moscova prin ele."

Revenit acasã, îsi va relua îndeletnicirile legate de pãmânt. Gospodãria sa dovedeste ce înseamnã hãrnicia si chibzuinta.....



...........Se lasã tãcerea. În camera în care stãm la Domasnea, odinioarã se râsese, se sperase, s-a plâns cu lacrimi din cele mai amare. Dar nãdejdea si, mai ales, credinta în Dumnezeu i-a adunat pe urmasi.


http://miscarea.net/despre-rezistenta.htm

La Pădurea Verde , în jurul Crucii Martirilor unde au fost executaţi luptătorii  anticomunişti , lumea iese în zilele noastre la aer curat , stau pe pături, copii se jocă şi toţi micuţii  doresc să urce pe monument până la cruce.

99,99% nu ştiu de ce este acel monument acolo

PS   alx , sunt în măsură să respect procentul dar de data asta o fac prin cuvintele nescrise.

Frumoase vorbe colega!!!! Crezi ca vom mai putea suporta din nou....Securitatea, dar de data asta....una oribila si mult mai puternica? Mi-am dorit intodeauna ca fiul meu sa nu traiasca ce am trait noi....Dar se pare ca noi acum...traim ultimele vremuri....Ei si-au pus planurile in aplicare....noi am fost inrobiti in diferite moduri...si am tacut...probabil de asta ei fac ce fac....

Rupe iluzia ! Nu ignora acest filmulet minunat - Trimite-l mai departe :)

De aceea...haideti sa rupem iluzia!!!!

[Arhanghelul]

Oaia trebuie "dresata" de cand e miel ... :mrgreen:

Prostirea intenţionată a Americii


Sunt om ... si-am dreptul sa fiu ... furios ...

http://www.youtube.com/watch?v=dib2-HBsF08&feature=player_embedded#!

Distrugatorul sufletului uman ... sistemul unde omul este un numar asignat la un cont bancar...

http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=1&cap=9

[fiulploii]

Oaia trebuie "dresata" de cand e miel ... :mrgreen:

Pai , e greseala sau moliciunea sau timiditatea sau lasitatea parintilor care nu iau atitudine . Si asta vine din conditionarea fricii fatza de Sistem , recte autoritati. Sa nu se inteleaga ca as fi .. anarhist , absolut deloc , insa autoritatile sunt puse acolo unde sunt pentru a lua atitudine functie de cei care ii finanteaza , adica platitorul de impozite  . Si iarasi deviem spre topicul cu ...Sistemul  :-D

Sunt om ... si-am dreptul sa fiu ... furios ...

Esti om si ai dreptul sa ... iei atitudine ...
Evident, parerea mea.

[Arhanghelul]

Pai , e greseala sau moliciunea sau timiditatea sau lasitatea parintilor care nu iau atitudine . Si asta vine din conditionarea fricii fatza de Sistem , recte autoritati. Sa nu se inteleaga ca as fi .. anarhist , absolut deloc , insa autoritatile sunt puse acolo unde sunt pentru a lua atitudine functie de cei care ii finanteaza , adica platitorul de impozite  . Si iarasi deviem spre topicul cu ...Sistemul  :-DEsti om si ai dreptul sa ... iei atitudine ...
Evident, parerea mea.

Si eu ce trebuie sa fac ? (retorica) ...

http://www.220.ro/documentare/Cand-Oamenii-Devin-Cu-Adevarat-Liberi/Olu60ANl3o/