Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Teoria vortex a materiei

Creat de protelisav, 01 Decembrie 2011, 12:39:27

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

protelisav

Citat din: mm din  31 Iulie 2015, 19:15:06
  In lipsa raspunsurilor la obiectiile/intrebarile (pertinente si politicoase) si eu am ajuns la concluzia ca teoria dipolilor vortex este - intr-adevar - o teorie dar a polilor waxtext. Sau waxtest, dupa preferinte. "Alte opinii nu ma intereseaza!", deci nu mai insistati, va rog.

Vă mărturiresc cu toată sinceritatea că respect opiniile participanţilor pe forum, chiar şi pe cele critice, dacă sunt constructive şi la obiect. Ca dovadă, am încercat să vă prezint o abordare  a teoriei dipolior vortex la nivel intuitiv, pentru o mai bună înţelegere a cadrului cognitiv, dar nu ştiu în ce măsură am reuşit. Vă rog să precizaţi semnificaţia "polilor waxtext" şi ce legătură au cu teoria dipolilor vortex.
Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont.

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053

mm

#46
  Waxtext provine de la expresia populara "Wax albina". Dar intrucat te crezi mai destept decat toti cititorii tai, ne prezinti la nivel intuitiv, o teorie. Pai, ne cam jignesti moncher. Daca ai grad de absolvent cu studii superioare, inseamna ca eu am un grad in plus fata de tine.
  Cred ca sunt mai batran ca tine si la viata mea a trebuit mereu sa fac legatura intre teoriile profilor (universitari de regula) si practica. Dar s-a dovedit in mod sistematic (timp de 30 de ani) ca teoriile profilor nu functioneaza in practica. Mai specific: formulele din cartile tehnice de nivel superior nu functionau in practica. Intrucat ce faceam eu pe-acolo era obligatoriu sa functioneze in practica, pana la urma eram nevoit sa-mi confectionez propriile formule (care sa si functioneze in practica) si niciodata nu am dat chix (in practica). Datorita acestei imprejurari (ce a durat vreme de 30 de ani zi de zi), care m-a scos din sarite mereu, am ajuns sa fiu foarte circumspect si extrem de atent cu teoriile si cu autorii lor - teoreticienii [si sa fiu forte sigur pe mine in domeniul meu]. Pe tine te urmaresc de cand ai lansat "Misterele Timpului" si care e la fel in structura sa cu TDV. Singurul lucru pe care ti-l pot spune foarte concis este vorba unui fost coleg de-al meu: "Si care-i legatura intre coada vacii si stampila primariei?", care "lua asa" pe oricine, ori de cate ori avea impresia ca "oricine" nu avea logica. Cu toate ca tipul acela a plecat cu prima ocazie in Germania si cred (nu-s chiar sigur) ca si-a cam omorat nevasta cu felul lui de-a fi, in cazul de fata constat ca sunt in asentimentul lui. Sorry.

  Numai din cauza ca ai intrat pe domeniul meu - cercetarea stiintifica, mi-am permis sa-ti dau note.  :-D mNu e domeniul tau, calci pe "mine" acilea.

  Nu mi-ai raspuns la intrebarile si la obiectiile (daca au fost) mele. Am decis ca acest lucru nu inseamna decat ca nu poti sa-ti sustii teoria "nicidecat". Am punctat deja partea pozitiva din teoria ta si de la bun inceput ti-am atras atentia ca nu se leaga intre ele elemntele teorie tale. Prin mesajul meu nu am dorit altceva decat sa le semnalez colegilor de forum ca-si pierd vremea daca se apuca sa-ti urmareasca mesajele.

  Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este insa faptul ca nu te-ai prins ca iti sunt un sustinator si nu un dusman. Dar, daca judeci la fel ca majoritatea romanilor, si nu-ti deosebesti prietenii de dusmani, am hotarat ca un "tratament soc" te-ar putea ajuta. Cu mine, tu si inclusiv clonele, nu trebuie decat sa tineti cont ca desi sunt bun si bland (o mai scrantesc uneori, scuze!) am o idee fixa: "Ma respecti, te respect! Nu ma respecti, nu te respect!"
Cand te afli la frontierele cunoasterii trebuie sa privesti dincolo de gard.

protelisav

Citat din: mm din  01 August 2015, 17:21:10
  Cred ca sunt mai batran ca tine si la viata mea a trebuit mereu sa fac legatura intre teoriile profilor (universitari de regula) si practica. Dar s-a dovedit in mod sistematic (timp de 30 de ani) ca teoriile profilor nu functioneaza in practica. Mai specific: formulele din cartile tehnice de nivel superior nu functionau in practica. Intrucat ce faceam eu pe-acolo era obligatoriu sa functioneze in practica, pana la urma eram nevoit sa-mi confectionez propriile formule (care sa si functioneze in practica) si niciodata nu am dat chix (in practica). Datorita acestei imprejurari (ce a durat vreme de 30 de ani zi de zi), care m-a scos din sarite mereu, am ajuns sa fiu foarte circumspect si extrem de atent cu teoriile si cu autorii lor - teoreticienii [si sa fiu forte sigur pe mine in domeniul meu].
Pe tine te urmaresc de cand ai lansat "Misterele Timpului" si care e la fel in structura sa cu TDV.

Aşa cum am mai afirmat, respect dreptul la opinie al participanţilor pe forum. Vă asigur că afirmaţia "am încercat să vă prezint o abordare  a teoriei dipolior vortex la nivel intuitiv, pentru o mai bună înţelegere a cadrului cognitiv" nu are conotaţii ironice, ci exprimă faptul că am postat pe forum o variantă simplificată a teoriei dipolilor vortex. Îmi cer scuze dacă aţi interpretat  altfel...
Vă rog să faceţi mai multe precizări referitor la "Pe tine te urmaresc de cand ai lansat "Misterele Timpului" si care e la fel in structura sa cu TDV".
Cu sinceritate şi cele mai bune gânduri
Vasile Tudor

Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont.

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053

alx

#48
@protelisav
Urmaresc acest topic de cand a fost deschis,chiar daca pana acum nu am intervenit pe el decat din punct de vedere...administrativ.
  Adevarul e ca incercand sa aprofundez TDV...ma cam doare (si pe mine) capul! ;D   Cu alte cuvinte,aceasta teorie pare sa NU se adreseze oamenilor...obisnuiti,ca mine.  Cu toate acestea,am reusit sa inteleg ca aceasta teorie este un...panaceu universal pentru fizica moderna,rezolvand in 2 timpi si 3 miscari toate...problemele si necunoscutele actuale.
   Acuma,ca sa nu se spuna ca am poluat topicul,am si eu niste...nelamuriri:
1. Am inteles ca,conform acestei teorii,prin dipolii vortex se face schimb de masa si de informatie intre 2 universuri.Intrebarea mea este de ce v-ati limitat doar la 2 universuri?
2. Daca schimbul de masa se face in raporturi diferite,functie de universul care se dilata si cel care se contracta,nu cumva timpul de transfer difera functie de directie? Pentru ca,conform teoriei dvs. si a modului de "functionare" a dipolului vortex,acesta 'permite" transferul simetric prin el. Si atunci,asta ar insemna ca timpul curge diferit in cele 2 universuri,nu-i asa? De unde ar rezulta ca si vitezele de expansiune/comprimare sunt diferite...
3. Care este forta care creeaza si tine functional dipolul vortex?
4. Ca sa functioneze,un dipol vortex consuma energie?
5. Exista un singur dipol vortex intre 2 universuri?
6. Ce se intampla cu dipolul vortex cand un univers ramane fara materie?


Mai am si alte nelamuriri,dar le voi prezenta doar daca primesc raspuns la acestea...
"O piatră nu cade din cer.Sau,daca se intamplă să cada,atunci nu mai e piatră,ci aerolit."

protelisav

Citat din: alx din  02 August 2015, 11:42:11
@protelisav
Urmaresc acest topic de cand a fost deschis,chiar daca pana acum nu am intervenit pe el decat din punct de vedere...administrativ.
  Adevarul e ca incercand sa aprofundez TDV...ma cam doare (si pe mine) capul! ;D   Cu alte cuvinte,aceasta teorie pare sa NU se adreseze oamenilor...obisnuiti,ca mine.  Cu toate acestea,am reusit sa inteleg ca aceasta teorie este un...panaceu universal pentru fizica moderna,rezolvand in 2 timpi si 3 miscari toate...problemele si necunoscutele actuale.
   Acuma,ca sa nu se spuna ca am poluat topicul,am si eu niste...nelamuriri:
1. Am inteles ca,conform acestei teorii,prin dipolii vortex se face schimb de masa si de informatie intre 2 universuri.Intrebarea mea este de ce v-ati limitat doar la 2 universuri?
2. Daca schimbul de masa se face in raporturi diferite,functie de universul care se dilata si cel care se contracta,nu cumva timpul de transfer difera functie de directie? Pentru ca,conform teoriei dvs. si a modului de "functionare" a dipolului vortex,acesta 'permite" transferul simetric prin el. Si atunci,asta ar insemna ca timpul curge diferit in cele 2 universuri,nu-i asa? De unde ar rezulta ca si vitezele de expansiune/comprimare sunt diferite...
3. Care este forta care creeaza si tine functional dipolul vortex?
4. Ca sa functioneze,un dipol vortex consuma energie?
5. Exista un singur dipol vortex intre 2 universuri?
6. Ce se intampla cu dipolul vortex cand un univers ramane fara materie?
Mai am si alte nelamuriri,dar le voi prezenta doar daca primesc raspuns la acestea...

     Este meritul lui Einstein de a fi încercat unificarea câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional, dorinţă pe care genialul savant nu a finalizat-o până la moartea sa, însă  a rămas în istoria ştiinţei ca o mare provocare pentru cercetarea fundamentală şi aplicativă. 
   De aproape un deceniu am fost preocupat de un model gnoseologic transdisciplinar care să permită abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional, precum şi a conceptelor de  sarcină electrică,  inducţie electrică, masă, intensitate a câmpului gravitational etc.  Punctul de plecare în demersul cognitiv l-a reprezentat  expresiile similare pentru forţele electrice şi gravitaţionale – exprimate prin legea lui Coulomb, respectiv legea atracţiei universale descoperită de Newton. 
   În fig. 1 este prezentat un  dispozitiv experimental simplu, format din două sfere goale cu pereţii perforaţi, racordate prin tuburi flexibile - din cauciuc sau alt material impermeabil şi flexibil - la o conductă comună prevăzută cu un robinet (pentru reglarea debitului de fluid) şi o pompă pentru circularea forţată a fluidului prin sistem, într-un sens sau celălalt. Prin scufundarea dispozitivului  în apă şi efectuarea de măsurători, s-a constatat că sferele se reping sau se atrag, după cum apa este evacuată  prin acestea, respectiv, este  absorbită. Mai mult, în limita erorilor experimentale, forţele de interacţiune sunt aproximativ direct proporţionale cu produsul debitelor şi invers proporţionale cu pătratul distanţei dintre sfere. 
   Formal, acest experiment este sugestiv pentru introducerea - prin similitudine şi aprofundare - a  conceptului de  "vortex",  care permite explicarea unitară a interacţiunilor electrice şi gravitaţionale la nivelul structurii materiei.   Într-o primă etapă, am emis ipoteza că particulele elementare din modelul standard care au masă de repaus sunt configuraţii de  tip "vortex" de particule universale primordiale.
   Se pune firesc întrebarea: ce sunt particulele universale primordiale?  Evident, fotonii sunt  particulele universale primordiale, deoarece  sunt "particule mesager"  pentru  câmpul electromagnetic, nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare, nu au antiparticule, au un timp mediu de viaţă infinit (sunt indestructibile) şi se deplasează cu viteza luminii în vid. Aceste caracteristici confirmă faptul că fotonii au un statut special în cadrul modelului standard al particulelor elementare.
   Într-o a doua etapă a demersului cognitiv, se impune introducerea unor noi concepte, având în vedere că fotonii sunt particule primordiale indestructibile, care  "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă" în vortexuri. Pentru a depăşi această contradicţie, este necesar să redefinim vortexurile  ca dipoli vortex - cu semnificaţia de "punţi de legătură"  prin care se face schimb de particule primordiale  între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar ( format din antimaterie).
   Faptul că  proprietăţile  particulelor elementare  sunt  reflexia "în  oglindă" a  proprietăţilor antiparticulelor  corespunzătoare,  poate  fi  explicat  prin  raportare  la dipolul  vortex  în cele două  universuri,  în  care  particulele universale  implicate  intră / ies   printr-un  pol  şi  ies / intră  prin celălalt pol cu sensuri  de  mişcare opuse.  De fapt,  dipolul vortex  corespunde unităţii dialectice "particulă-antiparticulă" în cadrul unei existenţe lărgite. Pe  de  altă  parte, se  deduce  că  particulele elementare  şi  antiparticulele corespunzătoare au aceeaşi pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea primordială a existenţei.
   În esenţă, un dipol vortex este un model fizic  asociat unităţii dialectice "particulă-antiparticulă", având două stări posibile, şi anume:
-starea  normală, în  care  particula  se  află  în Universul  nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în  Universul complementar;
-starea  inversată, în care polii  vortexului  au locaţia  schimbată  faţă de cazul  normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puţin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare. Cele două stări nu pot exista  împreună în Universul nostru pentru că dispar simultan - transformându-se  în fotoni prin  procesul de anihilare.
   Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual.  Afirmaţia este în concordanţă cu faptul că dipolii vortex asociaţi unităţilor dialectice "particulă-antiparticulă"  sunt punţi de legătură între cele două universuri, altfel spus, conexiunile sunt pretutindeni.
   Deşi schimbul de particule universale se desfăşoară în ambele sensuri, la nivel global fluxul de particule primordiale este preponderent spre Universul nostru şi determină expansiunea acestuia şi modul de structurare pe diverse nivele de organizare, iar Universul complementar se află în contracţie. Pe de altă parte, expansiunea Universului nostru  sugerează faptul că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi "cuante spaţio-temporale", ipoteză care ar justifica pe deplin  manifestarea  existenţei ca "unitate în diversitate" la graniţa dialectică dintre cauzalitate şi întâmplare, libertate şi necesitate, actualitate şi potenţialitate.
   În ultimă instanţă,  conceptul de  "dipol vortex" nu a fost  introdus arbitrar, fiind sugerat  de  teoremele lui Gauss  pentru  câmpul electric  şi câmpul gravitaţional, care pun în evidenţă surse de tip  divergent (izvoare)  respectiv  convergent (puţuri)    pentru  particulele universale  primordiale.  Pe lângă dipolii vortex simpli – de tip convergent,  divergent sau mixt – există combinaţii ale acestora mai mult sau mai puţin stabile, rezultate prin interacţiuni fundamentale ( electromagnetice, gravitaţionale, tari, slabe) în procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare.
   Un alt  argument în favoarea teoriei dipolilor vortex  este identificarea gravitonului - "particula mesager" pentru interacţiunile gravitaţionale.  Deoarece la nivelul structurii materiei forţele gravitaţionale sunt forţe de atracţie dintre paticulele elementare, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex. Mai mult, având  în  vedere  că  gravitonii  intră  într-un  dipol vortex prin  polul  din  Universul nostru şi  ies ca fotoni  prin celălalt pol din Universul complementar,  rezultă că fotonii şi gravitonii, precum şi antiparticulele acestora, coincid, deci  pot  fi  identificaţi  prin  conceptul  unitar  de  particulă  universală primordială.    Într-o  exprimare concisă, fotonii  sunt  particule  primordiale care  ies  dintr-un  vortex  din  Universul  nostru,  iar  gravitonii  sunt  particule  primordiale care  intră  într-un  vortex  din  Universul  nostru.  Răspunsul  la  întrebarea  firească "de ce gravitonii nu au fost descoperiţi până în prezent?" este că  nu  au  fost  identificaţi cu fotonii  care  intră  în  vortexurile  din  Universul nostru.
   În acest cadru conceptual, mărimile fizice cunoscute capătă o profundă  încărcătură de semnificaţii. De  exemplu, sarcina  electrică  şi  inducţia  câmpului electric  pentru  o  particulă elementară sunt proporţionale cu  intensitatea fluxului de fotoni,  respectiv cu densitatea intensităţii fluxului de  fotoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în  care  se  află  dipolul vortex  asociat, iar  masa  şi intensitatea câmpului gravitaţional sunt proporţionale cu  intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv cu  densitatea  intensităţii  fluxului  de  gravitoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în care  se  află  dipolul vortex  asociat.  Chiar şi semnificaţia conceptului clasic de "vid absolut" trebuie revizuită  prin  admiterea configuraţiilor de particule universale primordiale, care sunt nestructurate în  cazul vidului  şi structurate  prin dipoli vortex  în cazul organizării materiei pe diverse nivele, de la micocosmos la megacosmos.    
   Referitor la apariţia şi evoluţia Universului, astronomia contemporană  reţine în circulaţie două  ipoteze,  şi anume:  ipoteza "Big Bang" (Marea Explozie) şi  ipoteza "expansiunii-contracţiei". Prima  ipoteză  aparţine  astronomului  american Edwin  Hubble, care  a  studiat  deplasarea  spre  roşu  a  radiaţiilor primite  de  Terra  de  la galaxiile îndepărtate  ale Universului. Pe  baza  efectului Doppler, Hubble  a tras concluzia că sursele  de  lumină se îndepărtează una faţă  de alta, viteza  expansiunii Universului fiind  exprimată analitic prin celebra relaţie 
                                                                 v= Hr
unde  H reprezintă constanta  lui Hubble, iar  r  este distanţa faţă  de  un  observator  terestru  a galaxiei  în  mişcare.
   Adepţii  acestei  teorii  presupun că  apariţia  materiei, spaţiului  şi  timpului  au  la  origine  o singularitate  primordială, deosebit  de  fierbinte  şi  densă,  din  care  a  apărut  Universul  nostru prin Big Bang, în urmă cu circa 13,7 miliarde de ani.  Stephen W. Hawking  se află în prima linie a fizicienilor care caută o teorie unificatoare pentru explicarea întregului Univers.  Împreună cu Roger Penrose a   explicat semnificaţia găurilor negre şi a demonstrat că, în conformitate  cu  relativitatea  generală, spaţiul şi  timpul  trebuie să  fi  avut un  început  în  Big Bang.  De menţionat că  premiul Nobel pentru Fizică în 2011 a fost decernat cercetătorilor Brian Schmidt, Adam Riess şi Saul Perlmutter pentru descoperirea expansiunii accelerate a Universului, fapt care a condus la introducerea în ştiinţă a termenului de "energie întunecată".
   Teoria dipolilor vortex oferă o nouă viziune asupra devenirii existenţei,  prin luarea în considerare a interferenţei undelor progresivă şi regresivă, corespunzătoare expansiunii Universului nostru,  respectiv contracţiei Universului complementar.  Unda staţionară rezultată  se caracterizează prin  ventre şi noduri succesive în zonele pentru care amplitudinea are valori maxime, respectiv se  anulează. Distanţa dintre  două  ventre  consecutive este egală cu distanţa dintre două noduri consecutive, valoarea comună fiind egală cu o semilungime de undă.  De  remarcat că  oscilaţiile  sunt în fază între două  noduri  succesive, iar  faza  acestora  se  schimbă cu  π rad  la  trecerea  printr-un  nod.
   Pentru punerea în evidenţă a undelor staţionare la nivel intuitiv, se poate utiliza un dispozitiv simplu format din doi cilindrii coaxiali, cel interior fiind prevăzut cu o sursă de oscilaţie şi  având peretele perforat. Un  participant pe forum.edu.ro a avut amabilitatea să realizeze un model pe calculator, fig. 2, pentru acest experiment cu unde  staţionare, cilindrul  interior fiind  prevăzut cu găuri distribuite  regulat şi având diametru de  5 mm .  Mediul este  aer  în  condiţii normale de  presiune şi  temperatură,  iar  sursa de oscilaţii este un piston cu  frecvenţa  de  700 Hz  situat  la  extremitatea  cilindrului  interior.
   Se poate afirma că, deşi Universul nostru se află în prezent  într-un stadiu  de expansiune accelerată, este  posibil ca după  foarte  mult  timp  să  treacă  într-un  stadiu  de  contracţie, prin inversarea dipolilor vortex şi transformarea  materiei  în  antimaterie. Mai mult, devenirea exisistenţei este  dialectică,  deoarece   tot  ce  există "in actu"  şi "in potentia" se  manifestă  într-un  Multivers dual, Universul nostru împreună cu Universul  complementar  fiind  doar  o componentă duală  a  unei  existenţe  fără  limite  spaţio-temporale, aflată în permanentă mişcare şi transformare. Altfel  spus, Universul nostru împreună cu Universul complementar, reprezintă doar  una dintre  posibilităţile  infinite  de  manifestare  dialectică  a  existenţei  prin  universuri  duale  paralele.   
   În concluzie, este fascinant că teoria dipolilor vortex  permite   scheme  de   raţionament explicative şi predictive  care pun în evidenţă  legătura profundă dintre  configuraţiile de particule universale primordiale cu  spaţiul, timpul şi materia în mişcare şi transformare. Se poate astfel realiza o "scientia nova" cu deschidere largă către filosofie şi religie.

Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont.

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053

mm

#50
Citat din: protelisav din  03 August 2015, 09:52:37
     In concluzie, este fascinant că teoria dipolilor vortex  permite   scheme  de   raţionament explicative şi predictive  care pun în evidenţă  legătura profundă dintre  configuraţiile de particule universale primordiale cu  spaţiul, timpul şi materia în mişcare şi transformare. Se poate astfel realiza o "scientia nova" cu deschidere largă către filosofie şi religie.
Teoria permite orice. Inclusiv un dialog cu Dumnezeu. Si cu filozofia. Partea mai putin sigura (din rationamentul din citat) este ca teoria dipolilor vortex s-ar putea sa nu se bazeze pe nimic. Deci, prima parte din rationament sa fie nicidecat valabila, in timp ce partea a doua a rationamentului sa fie perfect valabila. Deci, construim pe nisip.
  Parerea mea este ca TDV nu este suficient fundamentata pe niste realitati experimentale. Am subliniat acest lucru inca de la prima postare pe subiectul acesta. Ca atare, orice fel de extensie a TDV in spatiul religios este inutila/ neadevarata/ gresita/ neproductiva/ etc. Eu sunt "un pic deplasat" - in acceptie publica/ "rustica" intrucat niciodata nu voi accepta o teorie = ipoteza stiintifica, daca nu se bazeaza pe niste dovezi, cat de cat sigure (accept si licente personale).
Cand te afli la frontierele cunoasterii trebuie sa privesti dincolo de gard.

alx

@protelisav
Eu am postat 6 nelamuriri ale mele,la care asteptam raspunsuri...punctuale si la obiect.
Dvs. in schimb,veniti cu o intreaga poliloghie,care nu raspunde decat generic(sau nici macar) la nelamuririle mele.Ca sa nu mai vorbesc ca a-ti sustine teoria si a demonstra existenta Dipolilor Vortex cu o experienta cu basici cu apa mi se pare hilar de-a dreptul.Sau cu un model facut de cineva de pe un alt site...asta denota amatorism de inalta clasa,plus o lipsa crasa de respect pentru cei care citesc. Sau sa amintesc ca a amesteca religia si/sau filozofia in ceea ce se vrea o demonstratie a unei teorii "novatoare",in acest "panaceu universal" al fizicii moderne mi se pare jignitor.
Asa ca eu nu va voi mai deranja cu intrebari,pentru ca dvs. nu raspundeti la ele!  Si daca veti continua in acest stil,probabil ca in curand voi bloca acest topic...forever.Sau macar pana cand se va schimba polaritatea dipolilor vortex!


In rest,sa aveti o zi buna.
alx
"O piatră nu cade din cer.Sau,daca se intamplă să cada,atunci nu mai e piatră,ci aerolit."

mm

#52
  Scuze pentru postarea precipitata anterioara.

  "Meritul" lui 1stein de a fi incercat unificarea, nu este un merit ci este un chix obisnuit! Cand o sa fie romanii inteligenti - tu, ion tudor, esti considerat de mine un inteligent -  capabili sa discearna un chix de un fapt real, de o dovada? Iti recomand sa citesti teoria (mult mai apropiata de experiment) a unui alt roman (necunoscut), Gheorghe Adrian, care face calcule extrem de detaliate (bazate exceptional de bine pe fapte experimentale adevarate), printre altele privitoare la experimentul pueril - pe care il redai aici, al celor doua sfere - cu rezultate exceptionale, vizibile pe cercetare.forum gratuit.ro Exceptional, acest autor (amator) de teorie (bazata tot timpul pe practica activitatii sale -electrotehnice- de o viata)!

  Nu am nimic impotriva ipotezelor pe care un cercetator (fie el si amator) le face, dar sunt foarte impotriva ca acele ipoteze sa nu se sprijine pe nimic sau sa se sprijine pe pareri personale intuitive. Intuitive, de acord, dar sa se sprijine pe dovezi! Orice fel de dovezi, accept!

  Nu vreau sa-ti mai bag de vina ca ne subestimezi pe noi, cititorii tai. Iti trec cu vederea orice fel de defecte personale, cu conditia sa vii cu dovezi (experimentale sau deductive), in sprijionul teoriei tale, Pai daca nu vrei sa-ti sustii teoria, indiferent ce intrebari (unele idioate) ti se pun, inseamna ca nu esti sigur pe ceea ce spui.
  Intre noi fie vorba, orice teorie (inclusiv TR) este o ipoteza, o presupunere, care, ulterior, careva ar putea sa o valideze prin vreun experiment. Daca reusesti sa dovedesti ca teoria ta este valida, "atunci te cred si eu ca Dumnezeu se plimba prin gradina ta". Nu-mi mai fac probleme. Altfel insa, in nici un caz nu pot sa cred extensiile pe care tu le faci teoriei tale (pe care doar tu o presupui dovedita experimental), extensii precum acelea ca "stai de vorba cu Dumnezeu". Intre altele(by the way), pot sa-ti " pasez" niste metode prin care chiar poti sa te intalnesti si sa vorbesti cu Dumnezeu!

  Zici asa: "Evident, fotonii sunt  particulele universale primordiale " Pai, nu-i deloc evident pentru unii. Cuvantul asta (evident), te poate induce intr-o grava eroare. Demonstreaza mai intai ca fotonii sunt primordiale, apropo ce inseamna primordiale ? Vezi ca astfel de rationamente, insuficient controlate, te pot duce la rezultate gresite?

  Nu ai raspuns direct la nici una din intrebarile lui @alx, si nici la ale mele, senzatia noastra a tuturora este ca ocolesti raspunsurile directe la intrebari (din spatiul fizic) si te refugiezi/divaghezi in spatiul metafizic.
Cand te afli la frontierele cunoasterii trebuie sa privesti dincolo de gard.

protelisav

#53
Cum am conceput teoria dipolilor vortex

În orizontul axiologiei, cunoaşterea este considerată o dimensiune a condiţiei umane, în cadrul căreia se înscrie şi problematica adevărului, a valorii şi a valabilităţii cunoştinţelor. Numai o viziune sintetică, care să integreze într-un tot unitar tipurile de adevăr (analitic şi sintetic, formal şi factual, logic şi matematic) ar putea decide asupra valabilităţii cunoştinţelor din domenii extrem de diverse, altfel spus, asupra comprehensibilităţii lumii.
Orice teorie novatoare are la bază ipoteze verosimile, care trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
-să aibă coerenţă logică şi generalitate maximă;
-să nu contrazică total rezultatele anterioare ale ştiinţei;
-să explice calitativ şi cantitativ relaţiile cauză–efect din realitatea obiectivă;
-să aibă valoare predictivă, altfel spus, să anticipeze evoluţia unei game variate de fenomene;
-să fie testabilă, adică să dea naştere la enunţuri empirice verificabile în practică.
Numai o viziune sintetică, care să integreze într-un tot unitar diversitatea tipurilor de adevăr (analitic şi sintetic, formal şi factual, logic şi matematic) ar putea decide asupra valabilităţii cunoştinţelor din domenii extrem de variate, altfel spus, asupra unui model gnoseologic transdisciplinar.
Pentru verificarea unei teorii ştiinţifice, M. Bunge indică patru categorii de teste:
a) teste interteoretice (examinarea compatibilităţii unei teorii cu restul cunoaşterii ştiinţifice acceptate la un moment dat);
b)teste metateoretice (analiza critică a unor principii logice, cum ar fi noncontradicţia, dar şi raportarea la criterii semantice, cum ar fi posibilitatea interpretării în termeni empirici);
c) teste filosofice (judecarea teoriei prin prisma filosofiei dominante în cercurile ştiinţifice);
d) teste empirice (verificarea acordului cu experienţa a unor concluzii ce decurg din ipotezele de bază ale teoriei ştiinţifice).
Subscriu la părerea lui Hegel că "adevărul este un cuvânt mare, şi un lucru şi mai mare...Dacă spiritul omului este sănătos, inima trebuie să-i bată mai tare ori de câte ori este vorba despre adevăr".
De aproape un deceniu am fost preocupat de un model gnoseologic transdisciplinar care să permită abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional. Pentru a afla cum am conceput teoria dipolilor vortex, vă invit să accesaţi link-ul la fişierul ataşat.
http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2463564
Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont.

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053

mm

#54
  @protelisav, apreciez pozitiv mesajul tau, din care deduc ca doresti sa argumentezi TDV si prin urmare doresti un dialog constructiv cu noi, cititorii tai.

  Am avut rabdarea sa citesc linkul pe care l-ai atasat la mesaj. Am constatat in prima instanta ca deja stiam continutul acestui link din postarile tale (lungi) anterioare. Si, deci nu am aflat lucruri noi.

  Incerc sa-ti fiu de folos cu parerile mele dar nu esti obligat sa tii cont de ele. In mesaj te-ai referit la modul general ce trebuie si cum trebuie ca o teorie sa fie teorie/teoretica. E OK! Din pacate, asa putem fiecare dintre noi sa emitem teorii, conform regulilor pe care le-ai enuntat, dar care teorii sa nu fie bune decat ca exercitiu mental. In realitatea in care traim, am invatat de la Lenin (pe cand eram in clasa I elementara) ca din teorie te duci in practica si inapoi la teorie. [De fapt a zis altfel: de la practica la teorie si apoi inapoi la practica.] Eu, care am probleme cu memoria, am retinut numai/si am o idee fixa, o tin una si buna: orice teorie trebuie verificata in practica. Chestia cu verificarea este incredibil de complicata si cere abilitati speciale din partea subiectului.
  Daca nu se poate face aceasta verificare, atunci ai dreptate: ai o teorie teoretica (pura) si atat. In acest caz, adica in situatia ca teoria ta nu are legatura cu practica (opinez ca singura legatura valabila e experimentul), si comentariile mele sunt de prisos si nu voi mai insista.

  Totusi, ai prezentat experimentul cu doua sfere gaurite si zici ca el-experimentul confirma TDV. Parerea mea este alta, cele doua sfere dovedesc niste chestii legate de presiune, asemanator efectului Coanda, deci e in legatura cu presiunea. Experimentul poate fi interpretat si altfel, in mai multe feluri, deci nu este tocmai o dovada hotarata pentru TDV anume, ci poate fi o dovada pentru orice alta teorie. [E o asociere, nu neaparat o dovada.] Nu e sfarsitul lumii din asta si este acceptat ca daca mai ai vreo cateva experimente diferite care sa conduca spre aceeasi concluzie (TDV), atunci ai castigat o etapa. E un fel de lege a redundantei, ce nu poate fi neglijata.

  Acum, referitor la linkul indicat - si ca sa nu ma intind prea mult - voi comenta cateva pasaje.

  -  Excelenta ideea cu sarcina electrica punctiforma (cu linii de camp divergente radiale) si asocierea cu fluxul fotonilor dintr-o sursa luminoasa. Din pacate, sarcina electrica nu emite fotoni deci asocierea pe care ai facut-o a fost de alta natura.

  -  Imi pare extrem de inteligenta observatia /conceptul nou/ ca "reflexia in oglinda" particula-antiparticula este o consecinta a dipolului vortex (concept nou anterior). Din pacate nu e dovedita in nici un fel.

  -  " Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual. " La acest citat sunt trei ipoteze concomitente, complementaritatea universurilor in loc de paralelismul lor, au axa timpului comuna, existam intr-un Univers (dual) cvadridimensional. Toate cele trei ipoteze pot fi contrazise. Se naste intrebarea: ce este aceea axa timpului comuna; poate ca in lumea cealalta (in oglinda, eventual) timpul are o alta curgere, deci si o alta axa. Dupa mine, toate cele trei presupuneri pot fi f. usor demontate (fie si din simplul motiv ca nu pot fi dovedite).

  -  "Deoarece la nivelul structurii materiei forţele gravitaţionale sunt forţe de atracţie dintre paticulele elementare, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex."  Intre particulele elementare fortele gravitationale sunt cu totul neglijabile (1038 ori), nu rezulta ca gravitonii, nu rezulta nimic pur si simplu, nu exista gravitoni dovediti inca (deci nu putem baza o ipoteza noua pe o ipoteza nedemonstrata mai veche), de unde stim ca intra sau ies in/din tr-un ipotetic vortex fie el si dublu. In propozitia asta sunt mai multe dubii decat afirmatiile facute, ceea ce tine de logica unui rationament.

  -  In privinta ipotezei ca unii fotoni intra in vortex(ul din Univ. nostru) si altii ies, se naste intrebarea: cum ii deosebim pe unii de altii, ca sunt identici parca. Daca nu exista o posibilitate de a-i deosebi pe unii de ceilalti, n-ar fi mai bine sa nu-i mai diferentiem? Si sa-i lasam asa cum sunt ei?

"Chiar şi semnificaţia conceptului clasic de "vid absolut" trebuie revizuită  prin  admiterea configuraţiilor de particule universale primordiale, care sunt nestructurate în  cazul vidului  şi structurate  prin dipoli vortex  în cazul organizării materiei pe diverse nivele, de la micocosmos la megacosmos."  Aici sunt partial de acord, ma gandesc la notiunea de Koilon, definita in urma cu 100 de ani de teozofi. Atentie insa: dipolii vortex trebuie dovediti mai intai cumva si de-abia apoi folositi in structuri gramaticale afirmative, precum cea din citat.

  -  Dilatarea Universului, de care vorbesti, presupusa pe baza constantei Hubble, este destul de tare contestata pe net. Ea este doar o interpretare a unor masuratori (deplasarea spre rosu).

  -  Nu am inteles cum demonstreaza cei doi cilindri ipoteza undelor stationare. Ma opresc aici deocamdata, cu aceeasi senzatie - ca folosesti elemente (re)cunoscute stiintific pe care le asamblezi prin operatii superficiale de genul "este evident" in scopul dovedirii teoriei tale. Elementele (demonstratiei tale) par a nu fi legate intre ele ci sunt lasate la latitudinea cititorului care prin imaginatia sa proprie sa le inglobeze logic intre ele, bazandu-se evident si pe increderea in autorul teoriei.

  Raman la parerea ca repetarea unor formulari in postari repetate nu duce la mai buna explicare a teoriei. Dar, asa cum am spus deja la inceput, daca TDV este doar o teorie, nu mai trebuie sa fie comentata. Raman intrebari firesti fara raspuns, precum: cum arata acest dipol? Pai daca e o particula, atunci "cum face ea pe dipolul"? Nu pot fi eludate aceste tipuri de intrebari. Cred ca ar fi benefic sa faci o lista a dovezilor care iti sprijina teoria. Dovezile precum gaurile negre (contestate), TR (contestata), materia neagra (o pura inventie, din interpretarea unor masuratori), s.a., nu ajuta.
  Pe de alta parte, e posibil ca eu sa nu am dreptate "de nici o culoare" si asta e un indemn ca tu sa continui ceea ce ai inceput.
Cand te afli la frontierele cunoasterii trebuie sa privesti dincolo de gard.

abyss

Vortexurile sunt eliberate in acceleratorul de particule. Vortexuri formate din quarci si gluoni. Explicatia data vortexurilor este bazata pe o 'simetrie speciala'...a particulelor.
https://www.youtube.com/watch?v=kXy5EvYu3fw

Se vorbeste de o plasma de quarci si gluoni.
https://www.youtube.com/watch?v=Rk9KZLaVItI

Si se mai vorbeste despre energia acestor particule. Dar ma intreb ce este aceasta energie? Aceasta forta care tine in loc totul. Teoretic ar trebui sa fie o particula mai mica decat acesti quarci care sa se comporte ca si energie atunci cand este in miscare. Dar stiinta actuala spune ca aceasta particula teoretica exista pentru scurt timp, venind din nimic si disparand in nimic. Aceasta afirmatie in opinia mea e eventual o parte din adevar.
   Aparent ar veni si pleca din nimic daca noi cei care observa materia am privi particula printr-o fanta/segment de timp. Adica daca am avea doua cercuri (sau unul) rotative de particule cu polaritati diferite cu miscari rotative opuse (perpetuum) particula si antiparticula si am privi miscarea lor printr-o fanta in care sa apara la o anumita viteza doar imaginea unei particule care sa dea impresia ca e si nu e acolo...ca vine si pleaca...din viitor (particula) si din trecut (antiparticula). Atunci se pune intrebarea ce este segmentul/fanta noastra de timp? o intersectie de planuri? Traim intr-un un angrenaj energetic multidimensional?

protelisav

#56
Citat din: abyss din  23 August 2015, 10:25:53
Vortexurile sunt eliberate in acceleratorul de particule. Vortexuri formate din quarci si gluoni. Explicatia data vortexurilor este bazata pe o 'simetrie speciala'...a particulelor.
https://www.youtube.com/watch?v=kXy5EvYu3fw

Se vorbeste de o plasma de quarci si gluoni.
https://www.youtube.com/watch?v=Rk9KZLaVItI

Si se mai vorbeste despre energia acestor particule. Dar ma intreb ce este aceasta energie? Aceasta forta care tine in loc totul. Teoretic ar trebui sa fie o particula mai mica decat acesti quarci care sa se comporte ca si energie atunci cand este in miscare. Dar stiinta actuala spune ca aceasta particula teoretica exista pentru scurt timp, venind din nimic si disparand in nimic. Aceasta afirmatie in opinia mea e eventual o parte din adevar.
   Aparent ar veni si pleca din nimic daca noi cei care observa materia am privi particula printr-o fanta/segment de timp. Adica daca am avea doua cercuri (sau unul) rotative de particule cu polaritati diferite cu miscari rotative opuse (perpetuum) particula si antiparticula si am privi miscarea lor printr-o fanta in care sa apara la o anumita viteza doar imaginea unei particule care sa dea impresia ca e si nu e acolo...ca vine si pleaca...din viitor (particula) si din trecut (antiparticula). Atunci se pune intrebarea ce este segmentul/fanta noastra de timp? o intersectie de planuri? Traim intr-un un angrenaj energetic multidimensional?

   În teoria dipolilor vortex, fotonul  şi  gravitonul sunt   "entităţi"  care corespund  cerinţelor impuse  particulelor universale primordiale, având în vedere că  sunt "particule mesager"  pentru  câmpul electromagnetic, respectiv gravitaţional, nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare, particula şi antiparticula coincid, au un timp mediu de viaţă infinit (sunt indestructibile) şi se deplasează cu viteza luminii în vid. Pe  de  altă  parte, expansiunea Universului nostru  sugerează  faptul  că  particulele  universale primordiale sunt cuante,  nu  numai  pentru  energie,  masă,  sarcină electrică  sau  informaţie, ci  şi "cuante spaţio-temporale", ipoteză care ar justifica pe deplin manifestarea existenţei  ca "unitate în diversitate" la graniţa dialectică dintre cauzalitate şi întâmplare, libertate şi necesitate, actualitate şi potenţialitate.  De asemenea, prezintă interes descifrarea semnificaţiei neutrinului (neutrino), deoarece este  o  particulă stabilă, neutră din punct de vedere electric, cu masă de repaus neglijabilă (aproape nulă), care interacţionează foarte slab cu alte particule, având o mare putere de pătrundere. Aceste caracteristici situează neutrinul la limita încadrării acestuia în categoria particulelor universale primordiale.     
       Este bine de amintit că teoria dipolilor vortex  nu contrazice ştiinţa actuală, ci o aprufundează prin aducerea la numitor comun a domeniilor sale. Pentru exemplificare, se face trimitere la mecanica analitică,  în care  legile de conservare a unor mărimi fizice sunt  intrinsec legate de omogenitatea şi izotropia spaţiului, precum şi de uniformitatea timpului, prin aşa-numitele operaţii de simetrie(translaţia în spaţiu, rotaţia spaţială, translaţia în timp). Conform teoremei Nother, într-un sistem închis fiecărei operaţii de simetrie îi corespunde o lege de conservare a unei mărimi fizice. Din invarianţa funcţiei lui Lagrange faţă de translaţiile infinitezimale în spaţiu, rotaţiile spaţiale infinitezimale  şi translaţiile infinitezimale în timp, rezultă legile de consevare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv energiei mecanice totale. Este o provocare tulburătoare pentru cercetarea teoretică să pună în evidenţă ansamblul complet al operaţiilor de simetrie care să justifice toate legile de conservare din reacţiile nucleare.
     Particulele universale primordiale  "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă", ci în derularea proceselor şi fenomenelor  sunt  transferate prin dipolii vortex  între cele două universuri, mai precis, între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar (format din antimaterie). Faptul că  proprietăţile  particulelor elementare  sunt  reflexia "în  oglindă" a  proprietăţilor antiparticulelor  corespunzătoare, poate  fi  explicat  prin  raportare la dipolul vortex în cele două universuri, în  care  particulele universale  implicate  intră / ies   printr-un  pol  şi  ies / intră  prin celălalt pol cu sensuri de mişcare opuse.  De fapt,  dipolul vortex  corespunde unităţii dialectice "particulă-antiparticulă" în cadrul unei existenţe lărgite, deşi în Universul nostru se manifestă  doar  particulele în stare liberă sau asociate între ele  pe diverse nivele de organizare a materiei prin interacţiuni electromagnetice, gravitaţionale, tari şi slabe.  Mai precis, particula este modelată doar printr-un pol al vortexului, cu o anumită imprecizie de localizare spaţio-temporală, aspect care în teoria cuantică este exprimat prin relaţiile de nedeterminare ale lui Heisenberg. Pe  de  altă  parte, se  deduce  că  particulele elementare  şi  antiparticulele corespunzătoare au aceeaşi pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea primordială a existenţei. 
     Devenirea la scară megacosmică a Universului nostru are la bază diferenţa concentraţiei de particule universale primordiale faţă de Universul complementatar, care determină configurarea dipolilor vortex, adică structurarea materiei pe diverse nivele de organizare.  În  teoria  relativităţii generalizate - concepută de Einstein - spaţiul, timpul şi gravitaţia sunt corelate între ele în cadrul geometriei  Universului cvadridimensional, numit  spaţiu Riemann, în  care componentele  tensorului  metric  sunt  dependente   local  de  concentraţiile  de masă.  În  teoria dipolilor vortex, modelarea geometrică a Universului nostru este descrisă  printr-un spaţiu  cvadridimensional neeuclidian  în  care componentele  tensorului  metric  sunt  dependente   local  de  concentraţiile  de  particule  universale  primordiale. 
         Pentru extinderea demersului cognitiv la o existenţă lărgită, trebuie avut în vedere faptul că dipolii vortex asociaţi unităţilor dialectice "particulă-antiparticulă"  sunt punţi de legătură între cele două universuri, altfel spus, conexiunile dintre acestea sunt pretutindeni. Este firesc să presupunem că Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual.
        În zona din Galaxia noastră (Calea Lactee), în care se află Sistemul solar, electronul şi protonul sunt particule elementare stabile, cu timp mediu de viaţă infinit, deoarece dipolii vortex asociaţi corespund fluxului de particule universale dintre cele două universuri. De aceea, în valoare absolută sarcina electronului este egală cu sarcina protonului. În stare liberă, neutronul este instabil, având timpul mediu de viaţă de 917 s. Doar prin  configurarea dinamică a nucleelor atomice se pot asigura condiţiile necesare ca neutronul să devină stabil. În această "cheie" trebuie explicată structura substanţei din Sistemul solar, care corespunde zonei electrono-protonice de stabilitate. Este firesc să presupunem că zonele marginală şi centrală ale Galaxiei noastre asigură alte condiţii de stabilitate pentru dipolii vortex asociaţi particulelor elementare.  Faptul că în centrul Căii Lactee se află o gaură neagră (denumită Sagitarius A), la distanţa de 26.000 ani lumină de Terra, constituie un argument pentru ipoteza că ceastă zonă asigură "neutronizarea substanţei"  conform  schemei devenirii existenţei pe baza diferenţei de concentraţie a particulelor universale din cele două universuri. În acest cadru conceptual se poate afirma  că structra şi evoluţia stelară concepută de astronomii E. Hertzsprung şi H. N. Russell, poate fi explicată prin apropierea progresivă a stelelor de centrul galaxiei sub acţiunea forţelor gravitaţionale. Pe de altă parte,  se oferă o viziune a corelării universale a proceselor din Univers prin schimbul de microparticule între diverse surse cosmice, mai mult sau mai puţin îndepărtate.
     Teoria dipolilor vortex oferă o nouă abordare a devenirii Universului, fiind un instrument util în descifrarea unor enigme ale cunoaşterii.  După unii cercetători,  materia obişnuită -  formată din electroni, protoni şi neutroni -  are o pondere mică în Univers,  aproape 95%  din  componenţa acestuia fiind  materie şi energie întunecată.  Materia întunecată nu poate fi observată cu telescoapele, pentru că  nu emite radiaţii electromagnetice. Se consideră că materia întunecată este responsabilă de  unele  abateri  gravitaţionale, particulele  constitutive  fiind  altele  decât  cele  cunoscute în prezent (aşa-numiţii axioni şi neutrini sterili). Cosmologii au fost derutaţi atunci când  a  fost surprinsă o gaură neagră aruncând jeturi de energie, deşi se ştia că aceste structuri cosmice  aspiră şi nu refulează materia. Energia întunecată  ar explica de ce expansiunea Universului este accelerată, având în vedere că  se manifestă ca o "forţă antigravitaţională". Pentru a da o justificare încetinirii procesului de formare a megastructurilor din Univers, cercetătorii Valentina Salvatelli, Najla Said şi Alessandro Melchiorri de la Universitatea "La Sapienza" din Roma şi Marco Bruni şi David Wands de la University of Portsmouth, Marea  Britanie, au conceput un model cosmologic în care materia întunecată se transformă în energie întunecată. Rezultatele  obţinute  au fost publicate în Physical Review Letters.
       În  cadrul conceptual al teoriei dipolilor vortex - în care materia, spatiul  şi timpul sunt legate indisolubil între ele - se pune firesc întrebarea: care sunt şansele ca fiinţa umană să intre în contact direct cu  fiinţe  inteligente extraterestre? Se poate afirma că  există posibilitatea interacţiunii directe doar a civilizaţiilor relativ apropiate din Univers,  având în vedere că cele îndepărtate sunt separate  nu numai prin distanţe foarte mari, ci şi prin bariere cosmice legate  de  structura materiei în diverse zone ale Universului. Aceste  impedimente nu împiedică însă stabilirea unor relaţii în cadrul Biouniversului prin schimb de informaţii pe canale electromagnetice. Se confirmă astfel că, în ultimă instanţă, "fotonul este totul în devenirea Universului", având în vedere că gravitonii pot fi identificaţi prin fotoni care intră în dipolii vortex.
        În concluzie, se poate afirma  că teoria dipolilor vortex este un model gnoseologic transdisciplinar care  permite  scheme  de  raţionament explicative şi predictive pentru punerea  în evidenţă  a  legăturii profunde dintre  configuraţiile de particule universale primordiale cu  spaţiul, timpul şi materia în mişcare şi transformare.

P. S.
Referitor la experimentele prezeentate într-o postare anterioară, ele sunt doar sugestive,  mai precis, o încercare de modelare la nivel macroscopic a proceselor din microcosmos.
Dovezi incontestabile în favoarea teoriei dipolilor vortex sunt confirmarea că gravitonii sunt fotoni care intră în dipolii vortex, precum şi faptul că  stabilitatea particulelor elementare depinde de zona din  Univers în care se află.
Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont.

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053

alx

Cand sunteti pregatit sa raspundeti PUCTUAL la intrebarile puse pe aici,sa ma anuntati.Pana atunci,TOPIC BLOCAT!
alx
"O piatră nu cade din cer.Sau,daca se intamplă să cada,atunci nu mai e piatră,ci aerolit."

alx

#58
Raportat de către protelisav în Azi la 09:49:40. A lăsat următorul mesaj :
Către moderatorii şi administratorii forumului RIFOn,
Raportat de către protelisav în Azi la 09:57:11. A lăsat următorul mesaj :
Către moderatorii şi administratorii forumului RIFOn, Vă rog să deblocaţi acest topic pentru a transmite participanţilor informaţii noi despre teoria dipolilor vortex. Prof. Vasile Tudor





Am deblocat acest topic la cererea dvs. Insa daca nu raspundeti prima data la intrebarile puse anterior de colegii de pe forum,postul dvs. va fi sters,indiferent ce alte informatii contine,iar acest topic va fi blocat din nou.
Asa ca va rog sa nu-mi puneti rabdarea la incercare.
alx



PS  Poate ca ar fi bine sa scrieti corect numele forumului...
"O piatră nu cade din cer.Sau,daca se intamplă să cada,atunci nu mai e piatră,ci aerolit."

protelisav

Stimaţi participanţi pe forum,
Lucrarea transdisciplinară Teoria dipolilor vortex a obţinut PREMIUL ŞI TROFEUL DE EXCELENŢĂ la Simpozionul Internaţional "UNIVERSUL ŞTIINŢELOR", ediţia a VI-a din 6 septembrie 2o15.
Prof. Vasile Tudor
Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont.

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053