Spaţiul - timpul si limitele raţiunii umane

[Nicipreaprea]

Ce este timpul in afara mea ? Nu stiu, poate fi multe. Poate fi o energie, sau gravitatia/atractia, sau miscarea, poate are geometria unui vortex, spirala... nu stiu. Dar spatiul ce ar putea fi ? Ca sa atest existenta unui obiect, el trebuie sa fie in constiinta mea. (Dar spatiul constiintei mele e real ?)
Fiind in constiinta mea, e supus timpului la care am "acces" eu. Obiectele cu timp mai mare poate ca si devin vizibile fizic. Altele poate nu reusesc sa se materializeze din forma gand care le origineaza. De observat ca formelor carora le acordam mai intens atentie, dureaza mai mult. Chiar si o unealta de fier pare ca isi incetineste ruginirea, cand ne folosim de ea mai des. Sau ea se foloseste de atentia noastra pentru a exista ? O facem consumand din timpul nostru, sau noi gestionam timpul dupa cum consideram de cuviinta ? Suntem creatorii timpului, sau el se scurge prin noi la fel ca razele soarelui printr-o lupa ? Unde focusam, acolo materializam ?

Ms pentru topic, m-am descarcat de unele intrebari. Nu m-am putut abtine.  :-D

[mm]

Ce este timpul in afara mea ? Nu stiu, poate fi multe. Poate fi o energie, sau gravitatia/atractia, sau miscarea, poate are geometria unui vortex, spirala... nu stiu. Dar spatiul ce ar putea fi ?

Pe internet se gasesc diverse raspunsuri (diferite de versiunea oficiala) dintre care unele sunt foarte interesante, credibile si pot fi puncte de plecare pentru analiza, cercetarea si eventual "descifrarea" notiunilor de spatiu si timp.
  O sursa, neprecizabila din pacate, afirma ca timpul este "ceva ce separa evenimentele" iar spatiul e "ceva ce separa corpurile materiale". Nu par niste definitii prea grozave odata ce sunt destul de banal evidente. Dar, in continuare se spune ceva mai mult: "Trebuie sa recunoastem ca acele evenimente pe care le observam apar ca fiind simultane in aceeasi masura in care observatorul (uman) e luat in considerare. Astfel, simultaneitatea evenimentelor e o conditie care depinde pe de-a intregul de pozitia observatorului fata de acele evenimente." Cred ca aici se gaseste un raspuns la intrebarea ta, Nicipreaprea, in care vorbesti de " obiectele cu timp mai mare".
  O concluzie importanta se impune: doua evenimente simultane pentru mine nu sunt simultane pentru un alt observator (mai ales daca intre observatori exista o diferenta de energie sau de frecventa). Nu mai introducem in ecuatie diferentele de constiinta, sensibilitate, aura, etc. dintre cei doi observatori si care diferente scapa stiintelor exacte.

  In privinta spatiului, ca ceva ce separa corpurile materiale, se specifica: Aceasta separare e un vector functie de trei ecarturi (diferente), ecartul de timp, ecartul de energie si ecartul de masa (dintre doua corpuri de ex.) N-am reprodus exact.
  Se mai spune aici ca: Legile naturale, dintre doua corpuri sau puncte de referinta, pot fi modificate prin alterarea valorii legaturii dintre cele doua referentiale. Adica, modificand ecartul de energie (prin marire/scaderea energiei unuia din cele doua corpuri) sau ecartul de timp (prin modificarea timpului propriu al unuia din cele doua corpuri asa cum am vazut la Chernobrov iar el a vazut pe filmele cu OZN-uri) sau ecartul de masa sau toate trei, se poate mari/micsora distanta dintre cele doua corpuri fara ca ele sa-si modifice starea de miscare mecanica. Acest lucru este foarte important si el permite in principiu deplasarea unui vehicul cosmic de la Pamant la un sistem planetar apropiat, aflat la distanta de patru ani-lumina, in doi ani sau o luna sau chiar in cateva ore in functie de cat s-a lucrat pentru modificarea "vectorului distanta" definit mai sus.

Din experimentele dr. Chernobrov si celelalte articole conexe publicate de rusi am desprins ca ei considera timpul ca pe o curgere de eter, de fapt eterul insusi si am ramas cu impresia ca inca nu s-au hotarat nici ei prea bine.

  Un alt cercetator pe cont propriu, col. Bearden, creatorul a numeroase surse de energie din ... vid, ii acorda timpului calitatea de energie considerand o valoare de 9x10¹⁶ jouli pentru o secunda.

  Fara indoiala ca e greu sa se avanseze in "descifrarea" timpului (si spatiului) pe calea "stiintei oficiale" sau pe calea poetica (specifica multor forumuri romanesti) fiind destul de evident ca la baza studiului trebuie pus eterul (si repus in drepturi), eter ce trebuie reluat ca si conceptie de unde l-au lasat Maxwell si teozofii si complectat cu munca si rezultatele cercetatorilor (particulari) de astazi.

[Nox]

  Pe internet se gasesc diverse raspunsuri (diferite de versiunea oficiala) dintre care unele sunt foarte interesante, credibile si pot fi puncte de plecare pentru analiza, cercetarea si eventual "descifrarea" notiunilor de spatiu si timp.

A existat acum ceva timp o discuție aprinsă în legătură cu aceste noţiuni...
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,906.msg28777.html#msg28777

[mm]

A existat acum ceva timp o discuție aprinsă în legătură cu aceste noţiuni...
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,906.msg28777.html#msg28777

Multumesc, Nox, pentru aceasta rememorare. La sfarsitul topicului semnalat de tine am intervenit si eu iar ce-am spus ramane valabil deci nu le mai repet.
  In continuare insa la ceea ce am spus acolo doresc sa adaug un fapt important si anume ca s-au efectuat experimente de fotografiere ale unui corp in miscare la intervale extrem de mici de timp (de ordinul picosecundelor, daca nu ma inseala memoria), care au dovedit ca nu exista nici o "intrerupere in curgerea timpului" (asa cum suntem obisnuiti la cuantica). De aici se poate trage concluzia ca ceea ce produce asupra noastra impresia de timp poate da cea mai importanta dimensiune din lumea noastra.

Cât despre ce am zis mai sus se poate rezuma astfel: dacã nu ai miºcare/deplasare în spaþiu nu poþi cunatifica timpul. Iar timpul fiind o propietate existã indiferent dacã îl poþi sau nu cunatifica.

Observatie foarte corecta care isi are explicatia in faptul ca stiinta actuala foloseste "comparatorul" atunci cand se refera la timp. Astfel, secunda e definita ca fractiune din miscarea diurna a Pamantului, asa cum a aratat la prezentul topic si tractorbeam vorbind despre lucrarea (reusita) a lui Nillo Gallindo. Ca urmare se compara miscari in mecanica, atunci cand se da viteza unui mobil deoarece practic, prin intermediul secundelor, miscarea mobilului este raportata/comparata volens-nolens cu aceea a Pamantului. Cu alte cuvinte, tocmai prin intermediul secundei (definita ca mai sus) miscarea mobilului este comparata cu aceea a Pamantului. Si acest lucru e normal deoarece mecanica de azi foloseste aceleasi concepte ca si in urma cu 2000 de ani (cu rectificarea ca mecanica de atunci cuprindea elemente mai simple precum parghia, scripetele, palanul -daca nu ma insel- si diverse aruncatoare, de la prastie pana la catapulta).

exista un loc ,unde timpul viteza si spatiul,au valoarea zero.

, spune antoniu in acelasi topic.
  Nu stiu daca acest lucru se intampla, insa inclin sa cred ca "timpul" poate fi zero pentru un observator si aici ne referim la TR. Intr-adevar, atunci cand un vehicul cosmic atinge "viteza luminii" (aceasta notiune o pun mereu intre ghilimele deoarece nu sunt de acord cu ea) fata de un observator de pe Pamant, atunci observatorul mobil din vehiculul cosmic constata ca orice miscare de pe Pamant inceteaza, se opreste, se suspenda.
  Acest lucru este posibil datorita faptului ca observatiile se fac prin intermediul razelor de lumina emise/reflectate de corpuri.

[Nicipreaprea]

  Nu stiu daca acest lucru se intampla, insa inclin sa cred ca "timpul" poate fi zero pentru un observator si aici ne referim la TR. Intr-adevar, atunci cand un vehicul cosmic atinge "viteza luminii" (aceasta notiune o pun mereu intre ghilimele deoarece nu sunt de acord cu ea) fata de un observator de pe Pamant, atunci observatorul mobil din vehiculul cosmic constata ca orice miscare de pe Pamant inceteaza, se opreste, se suspenda.
  Acest lucru este posibil datorita faptului ca observatiile se fac prin intermediul razelor de lumina emise/reflectate de corpuri.

Imi plac speculatiile astea cu viteza luminii.  :-D
Cand atingi viteza luminii, constati ca esti peste tot. Nava aia cosmica ar putea calatori oriunde in univers, iar calatoria ar dura cat ii este necesar sa atinga viteza luminii + deccelerarea de la viteza luminii la viteza 'normala'.

[mm]

Imi plac speculatiile astea cu viteza luminii.

Nu despre speculatii e vorba aici.
  In primul rand, nu exista nici un motiv de logica sau vreun considerent de natura practic-experimentala care sa ne faca sa presupunem ca un obiect nu poate fi accelerat decat pana la o viteza egala cu "c". Aceasta limitare o afirma doar o teorie (TR) care are drept baza o anume interpretare a unui fapt experimental cert. O interpretare mult mai buna poate fi: intre doua corpuri din lumea noastra materiala poate exista o diferenta maxima de energie a carei masura e data de constanta "c". Recomand cu caldura aceasta interpretare in dauna postulatului din TR care -in mod aleatoriu- limiteaza viteza corpurilor.

  La atingerea vitezei "c", observatorul mobil M, inceteaza sa mai existe dar numai pentru observatorul fix O, in raport cu care se face masuratoarea. In raport cu orice alt observator -aflat la un nivel energetic diferit de al observatorului O- mobilul M nu va avea viteza "c".