Cine suntem...de unde venim?

[abyss]

As adauga referitor la ce a spus colegul @mr ca la baza demersului trebuie sa stea o minte clara...

Ce poate insemna a avea mintea clara? Adica daca ai avea-o ai mai putea omora gandacul din bucatarie ce te sperie fugind pe jos disperat de eclipsa de "bec" pe care tocmai i-ai oferit-o?  Oare conteaza dimensiunea acelui gandac? daca era mai mic l-ai fi iertat?

[Urban]

Omul ar trebui SA FIE.
In loc de asta el permanent cauta SA FACA CEVA pentru A AVEA si astfel SA POATA FI.
Acestea sunt principalele Erori.
Aici s-a ajuns printr-o totala uitare a ceea Ce suntem noi.
Parasind punctul initial de potentialitate maxima si risipind efort si atentie in mult prea multe directii, nu mai suntem nici pe departe o sageata plina de energie ci un vector rezultat din cuplarea a mult prea multor directii uneori chiar opuse.
Energia unui astfel de vector ramane foarte slaba, deci valoarea lui este mica.
Preluam prin educatie niste "valori" rezultate din aceasta necunoastere de Sine si cu aceasta deja programul a fost viciat iremediabil.
Daca toata evolutia civilizatiei a avut loc sub imperiul fricilor, Omul s-a simtit mereu mai mic si neputincios.
Ca atare a predat generatiei care a urmat un bagaj si mai mare de frici, si mai diminuat in ceea ce priveste Constiinta de Sine.
Mi se pare chiar uimitor acest proces, rezultat firesc datorat identificarii cu corpul fizic.
Este o teama atat de mare de ce ar putea pati, ce suferinte majore risca, este o frica atat de mare de "moarte" incat rezultatul nu poate fi decat suferinta si moartea.

A considera ca Viul, Viata, incep cu formarea primei celule mi se pare absurd, excluzand prin inconstienta cea mai mare parte din viata Vietii.
Daca admitem ca fiind Viu tot ce se reproduce si manifesta inteligenta si memorie, si mie asa mi se pare corect, atunci Viata este aproape in Tot ceea ce noi putem percepe si desigur si dincolo de limitele perceptiilor noastre.
Daca nu facem asa ar insemna ca "spiritul" din capul locului este lipsit de Viata, ceea ce mi se pare un non sens.
Ar insemna ca Intelectul Colectiv nu are Viata, ca nici o Constiinta Colectiva nu traieste, dar conduce existenta unor specii.
Informatia este vie sau moarta?
Energia este sursa vietii sau este chiar VIATA...?
Sa intreb acum cam care este logica de a avea disciplina sau stiinta ca Fizica Pamantului, cand nu stii ca Pamantul este Viu, ca vorbesti de fapt despre o Constiinta?!
Ca toata fenomenologia legata de aceasta mare necunoscuta care ne suporta este in stransa corelatie cu inconstienta Constiintelor care din pacate suntem.
Avem pedologia care analizeaza calitatea solului, in scopul ameliorarii lui in vederea unor mai bune rezultate agricole, dar solul se poate ameliora de la Sine si plantele isi gasesc conditiile optime tot de la Sine.
Cand vom constientiza asta, vom scapa de servitutile ingrasamintelor chimice, ale analizelor solului si ale ameliorarii plantelor, adevarate iluzii pluridisciplinare.
Dar noua ne plac servitutile, ca atare nu ne dorim sa ne eliberam.
Daca nu suntem capabili de o relatie constienta, macar am face bine daca am lasa aceste Constiinte libere, sa-si faca treaba fara a ne mai opune noi "creator" in calea Armoniei pe care ele, spre deosebire de noi, o recunosc.
Apa stie singura sa se purifice, daca noi nu ne vom opune prea mult si daca vom sti macar sa o respectam... Si Aerul la fel.
Nu de "grijile" noastre au ele vreo nevoie, doar sa le recunoastem locul si sa il respectam... Ar fi o minima Constienta, nimic mai mult.
Dar noi am uitat sa ne respectam pe noi insine, cum ar putea cineva sa ne ceara sa respectam altceva.
Din pacate este, pe cat de logic pe atat de adevarat...
Suntem 70% apa si restul "Pamant", iar in procesele interne Aerul are functia lui, deci suntem practic produsul acestor Constiinte pe care, insumandu-ni-le, le reducem si pe ele la starea noastra de Inconstienta...
Apa din noi devine Inconstienta, la fel Aerul si Pamantul. Le uzam si le aruncam in afara corpului fizic, lasand rolul de purificare tot Constiintei din care ele Sunt. Si ele nu se plang desi o facem de zeci si sute de mii de ani.
Menirea noastra ar fi sa le aducem la un nivel de Constiinta mult superior fata de cea pe care ele o au, ar trebui ca simpla noastra privire sau gand sa le "sfinteasca" pur si simplu, doar noi suntem in cadrul Creatiei "facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului", sau daca preferati, cea mai evoluata veriga a Existentei.
Cat de departe ne aflam de aceasta conditie a primordialitatii!
Ce anume ne face sa fim la asemenea distanta?!
Iluzia, nevoia, micimea, frica sunt principalele motive pentru statutul nostru prezent.
Mai putem adauga infatuarea ca Stim, ca Putem, ca Avem si ca Suntem.

[Siberia]

Ok. Eu consider ca nu mai am nevoie de un raspuns la intrebarea/intrebarile mele, mai ales ca-l cautam la colegii care cred ca vor ajunge in Raiul Biblic dupa moarte. Ca sa clarific lucrurile, nu am nevoie de o motivatie pentru Mine ca sa accept ascensiunea mea in Rai dupa moarte ci doream sa primesc un raspuns care sa-mi clarifice motivatia prin care unii oameni sunt convinsi ca vor ajunge fie in Rai fie in Iad.
Din pacate, aceleasi intrebari le-am pus unor oameni mai mult sau mai putin credinciosi/religiosi si chiar unui preot foarte deschis la minte. Oamenii mai putin sau moderat religiosi mi-au raspuns sincer ca nu si-au pus niciodata problema a ceea ce au de facut in Rai ci au luat de buna aceasta supozitie ca vor ajunge acolo cu ajutorul religiei, a bisericii si a educatiei religioase primite in familie. Oamenii mult mai religiosi mi-au zis: piei Satana ! Nu cred ca ati vrea sa aflati ce mi-a zis preotul deschis la minte fiindca ar zdruncina credinta in Biserica si Religie a multor oameni.
Mi-am pus si singura intrebarile acestea si multe altele si in adancul meu am primit raspunsurile care pe moment ma satisfac. Odata cu trecerea timpului si acumularea de noi cunostinte si experiente de viata sunt convinsa ca aceste raspunsuri se vor schimba sau se vor clarifica. Nu caut raspunsuri filozofice fiindca fiecare e liber sa-si creeze propria lui filozofie despre existenta care poate fi sau nu poate fi inteleasa de ceilalti. Caut sa inteleg factorul psihologic care mentine aceasta credinta in Rai si Iad in ciuda posibilitatii de cercetare a acestor notiuni, accesibile tuturor in ziua de azi.
Cat despre "ridicarea vibratiei" mi se pare o notiune supraapreciata si care tinde sa devina o moda a acestor ani tulburi. Din punct de vedere fizic exista anumite aspecte peste care toata lumea trece usor cu vederea. Ridicarea vibratiei se confunda de-acum cu starea meditativa, cu explorarea eu-lui tau interior. Din punct de vedere stric stiintific, nu stiu cine a stat sa masoare vibratia unui individ pe timpul meditatiei si sa compare vibratia masurata cu cea a individului in restul timpului pentru a vedea daca exista o modificare a acesteia. In alta ordine de idei, evident ca percepem tot ce exista in jurul nostru rezonand la diferite vibratii emise de materia inconjuratoare. Cea mai fina modificare de perceptie a vibratiei materiei ne poate face sa vedem lucrurile in alt mod. De aceea fiecare percepe culorile, lucrurile materiale si imateriale in felul sau. Dar conceptul de ridicare a vibratiei, de modificare a rezonantei individului duce automat la schimbari atat genetice, fizice cat si psihice. Daca rezonanta Schumann s-ar modifica, automat ar fi afectate toate vietuitoarele pamantului, modificandu-se rezonanta acestora, ADN-ul, forma lor fizica, etc. Pot sa practic meditatia, sa gasesc in forul meu interior intrebari la raspunsurile mele, fara sa pretind ca-mi modific vibratia. Dar asta este cu totul alta discutie si nu-si are locul aici.
E inutil sa caut un raspuns in interiorul meu, in starile mele de meditatii la o notiune de genul Rai, Iad, Mantuire, atata timp cat eu nu admit notiunea de Pacat Originar, de Diavol sau de Dumnezeu Biblic material ca si creator al Universului, aceste concepte ingradindu-mi gandirea rationala, filozofica. Conceptul meu de Dumnezeu se situeaza in alte sfere decat cele descrise de Biblie, in nivele energetice pe care nu le putem atinge. As putea mai degraba considera ca Dumnezeu este un Neutrino decat ca Dumnezeu este un om primordial zugravit de religie ca fiind creatorul tuturor lucrurilor vazute sau nevazute, un Dumnezeu care ma iubeste dar imi interzice cunoasterea si viata vesnica, un Dumnezeu care hotaraste ca eu sunt un pacatos chiar de cand ma nasc, ca majoritatea sentimentelor cu care sunt inzestrat in urma creatiei sale sunt de prisos, dar totusi, intr-o buna zi cand voi muri imi va ierta sau nu pacatele si imi va acorda sau nu un loc in Raiul lui cu proprietati fizice, materiale. Chiar daca mi-as "ridica vibratia" notiunea de Rai nu va aparea din neant pentru mine, pentru ca ea nu exista in circuitele mele neuronale. In circuitele si-n constiinta mea exista stele, universuri, energii, care pentru moment imi satisfac curiozitatile existentiale si ma ajuta sa trec cu bine prin viata asta modelata de principii morale sanatoase, cu fruntea sus si cu ochii atintiti spre astre.
N-am abordari fin-orgolioase, nici complexe de inferioritate, ci doar incerc sa inteleg sau sa analizez si alte puncte de vedere. Intrebarile mele au fost sincere; daca vi s-au parut deranjante pot sa ma abtin in a mai intreba ceea ce-mi trece prin cap - si dupa cercetari minutioase in toate domeniile imi voi da raspunsurile singura ca de obicei :)
Si in incheiere, poate spre surprinderea ta mr si-n urma precizarii tale, te cred ca nu aveai intentia de a ma ofensa. Imi cer scuze ca ti-am interpretat gresit cuvintele, dar la mijloc erau probabil niste frecvente diferite de perceptie a cuvintelor.
Va multumesc pentru raspunsurile acordate pana acum si va doresc o seara/noapte cat mai placuta.

Later edit - apreciez foarte mult postarea ta Urban.

[arckadii]

Siberia, mai multa atentie la limbaj, ti-am editat postarea.
Arckadii, am rugamintea sa nu mai faci trimiteri ( a caror iz e mai mult decat evident) la ocupatia vre-unui anumit membru de pe forum. Orice meserie e respectabila, chiar si cea de maturator. Regret ca nu impartasesti si tu un asemenea punct de vedere.
Reveniti la exprimari civilizate!
Acestea fiind zise, reveniti la subiect, nelamuriri si comentarii off-topic pe PM. Orice mesaj care se abate de la subiect il mut direct la cosul de gunoi.

O, nu ma intelege gresit. N-am nimic cu soferii. Si eu conduc aproape zilnic deci chiar daca nu am asta ca meserie, practic "sportul sofatului" si imi place. Eu am ceva impotriva ipocriziei, lasitatii, prostiei si nesimtirii, fara trimitere la vreun membru de pe forum ca am vazut ca sunteti sensibili la "atacuri la persoana". Eu stiu ca nu meseria il defineste pe om, dar atunci cand un grup de oameni care au aceeasi meserie se comporta aproximativ la fel, gandesc si vorbesc la fel, pot fi cu usurinta catalogati.

Asta de mai sus reprezinta clar unul din sensurile vietii. Felul in care te definesti pe tine si pe cei din jur, felul in care privesti lucrurile si ce intelegi si inveti din ele asta este important. Cineva poate incearca sa se inalte folosindu-se de lucruri mici gen minciuna, furt, falsitate etc. Nu va reusi pentru ca micile meschinarii nu vor aduce iluminarea sufleteasca. Dimpotriva, te vor face mult mai mic.
Altii incearca sa ia calea credintei, sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa incerce sa traiasca in mod curat, decent si armonios, fara excese, fara rautatile cotidiene. Ei sunt mult mai aproape de adevar. Nu putem spune cu siguranta de 100% ce este adevarat pentru ca pana la urma, si ceea ce vedem poate fi o iluzie, dar mai ales ce simtim. Totusi, anumite trairi legate de divinitate sunt putin cam greu de contestat.
Pentru cineva care nu a experimentat mersul cu un rollercoaster este greu sa inteleaga cum se simte si ar putea sa nu creada ce spune cineva care a incercat aceasta experienta pentru ca el nu a vazut asta, nu a simtit-o si nu a trait-o pe pielea lui.
In mod asemanator cineva care a reusit sa ia legatura cu Dumnezeu si sa-L simta, nu se poate face crezut de ceilalti.
Din aceasta cauza, cu totii ar trebui sa fim putin mai toleranti cu ceilalti, sa acceptam si credintele celor de langa noi si sa incercam, avand TOATE aceste informatii sa ajungem la un numitor comun.

Ark

[kefren]

Siberia,sunt in parte de acord cu ceea ce zici,de asemenea vad ca recunosti existenta unei entitati supreme,ca unii o numesc Dumnezeu iar tu Neutrino are mai putina importanta,important e ca recunosti ca exista cineva/ceva superior care a creat aceasta lume si acest univers in care traim.Am o nedumerire referitor la afirmatia :"nu am nevoie de o motivatie pentru Mine ca sa accept ascensiunea mea in Rai dupa moarte "-daca te referi la cea religioasa e ok,dar totusi de ce  ai nevoie sau mai bine zis ce iti da convingerea ca vei ajunge in Rai?Parerea mea despre ce va fi "dincolo",este una simpla,atunci cand voi muri ma voi intoarce............... ACASA.
   

[Urban]

Siberia,sunt in parte de acord cu ceea ce zici,de asemenea vad ca recunosti existenta unei entitati supreme,ca unii o numesc Dumnezeu iar tu Neutrino are mai putina importanta,important e ca recunosti ca exista cineva/ceva superior care a creat aceasta lume si acest univers in care traim.

Nu exista Ceva/Cineva Superior care A CREAT aceasta lume si acest Univers.
UNIVERSUL nu a fost CREAT, s-a NASCUT din el insusi, din cauza asta Sursa/Dzeu e TOT.
Tu ca fiinta bipeda nu esti SEPARAT de nimic, tu vietuiesti IN INTERIORUL acestui TOT si nu in afara lui.
Dzeu nu sta cocotat undeva in afara Universului uitandu-se blajin la oamenii care nu il inteleg.
:roll:

In concluzie, ESTI deja ACASA.

[Tayka]

Parerea mea despre ce va fi "dincolo",este una simpla,atunci cand voi muri ma voi intoarce............... ACASA.
   

Ar fi grozav sã fie aºa;ne-am reîntâlni acolo cu toþii,familia,cunoºtinþe,prieteni,neamuri..ar fi o hãrmãlaie continuã zi ºi noapte(asta dacã or mai fi zile ºi nopþi pe acolo)sau o sãrbãtoare a revederii non stop.Dar ce te faci cã tot vin mereu alþii ºi alþii..cã doar cu toþii au drepturi egale sã revinã acasã,ºi cum savanþii noºtrii au împins apariþia omului la vreo 5,5 milioane de ani(alþii ºi mai departe) îþi cam închipui câtã lume s-o fi adunând la iarmarocul de pe... ''Dincolo'',
Câtã frunzã ºi iarbã..la pãtrat.Ori de aceia eu bag seamã cã toþi cei care au trãit,trãiesc,s-au vor mai trãii pe acest pãmânt au murit definitiv,ºi vor cam... murii de-adevãrate-lea,pentru cã noi oamenii nu vom face altceva dupã moarte decât sã îngroºãm un pic glia strãbunã cu resturile noastre(asta în cazul în care nu ni le vor folosii ca îngrãºãminte sau hranã urmaºii într-un viitor parcã nu prea îndepãrtat.),celelalte acareturi ce ne-au aparþinut ºi ne-au þinut în viaþã;corpul energetic,astral,(sufletul)se dezintegreazã ºi ele la scurt timp.Aceasta cred eu cã e soarta omului de carne.Ceiace merge ''Dincolo''adicã zestrea,conºtiinþa spiritualã,ego-ul,este altceva,o altã entitate,care a parcurs împreunã cu fiinþa umanã acelaºi drum de-a lungul vieþii,dupã care însã drumurile lor din pãcate se despart pentru todeauna.Ideia cã nu murim,cã mergem în rai sau ''Dincolo'' unde vom fii rãsplãtiþi,este doar o iluzie deºartã creatã pentru oamenii mai slãbuþi cu firea, pentru aceºtia ea chiar fiind de un real ajutor un fel de cârjã spiritualã fãrã de care poate cã n-ar reuºii sã parcurgã singuri drumul vieþii lor-(Sã aibe asta oare vreo legãturã cu cârja Papei!?) :-D :mrgreen: :evil:

[Siberia]

Kefren, daca citeai postarile din urma vedeai ca puneam niste intrebari tocmai ca sa inteleg de ce altii cred in notiunea de Rai.

Ca sa clarific lucrurile, nu am nevoie de o motivatie pentru Mine ca sa accept ascensiunea mea in Rai dupa moarte ci doream sa primesc un raspuns care sa-mi clarifice motivatia prin care unii oameni sunt convinsi ca vor ajunge fie in Rai fie in Iad.

E inutil sa caut un raspuns in interiorul meu, in starile mele de meditatii la o notiune de genul Rai, Iad, Mantuire, atata timp cat eu nu admit notiunea de Pacat Originar, de Diavol sau de Dumnezeu Biblic material ca si creator al Universului

Cat despre Dumnezeu, citez din ceea ce am postat:

Conceptul meu de Dumnezeu se situeaza in alte sfere decat cele descrise de Biblie, in nivele energetice pe care nu le putem atinge. As putea mai degraba considera ca Dumnezeu este un Neutrino...

Sper ca acum am clarificat faptul ca nu eu am convingerea ca voi ajunge in Rai.

[jean]

Dar ce te faci cã tot vin mereu alþii ºi alþii..cã doar cu toþii au drepturi egale sã revinã acasã,ºi cum savanþii noºtrii au împins apariþia omului la vreo 5,5 milioane de ani(alþii ºi mai departe) îþi cam închipui câtã lume s-o fi adunând la iarmarocul de pe... ''Dincolo'',
Ceiace merge ''Dincolo''adicã zestrea,conºtiinþa spiritualã,ego-ul,este altceva,o altã entitate,care a parcurs împreunã cu fiinþa umanã acelaºi drum de-a lungul vieþii,dupã care însã drumurile lor din pãcate se despart pentru todeauna.

Eu cred ca, spiritele din asa zisa lume a spiritelor, sufletelor, nu sunt in numar egal cu fiintele care au trait pe Pamant. Asta pentru ca spiritele se intrupeaza de mai multe ori pe Pamant pt. definitivarea evolutiei lor. Unele de mai multe ori, altele de mai putine ori, in functie de puterea de evolutie a fiecaruia. Sau de misiunea primita. Deci planul,dimensiunea, respectiva nu va fi suprapopulata. Si daca mai tinem cont ca noi, ca spirit, suntem scantei din Dumnezeu sau din inteligenta universala, cum spun altii si cum scrie in unele carti si tinand cont de dimensiunile universului, este loc suficient pt. fiecare. Si oricum nu se pune problema daca avem loc, pentru ca deja facem parte din acest univers. Am avut loc dintodeauna aici. Si sa nu uitam celelalte spirite nonumane. Au si ele locul lor. Este loc pt. toti. Energia care ne tine in viata, sufletul, este de natura cosmica, universala, si acolo se va intoarce. Corpul apartine acestui Pamant si aici va ramane.
O zi buna va doresc.

[@Lex]

bine zis jean.totusi, tayka de crezi ca dupa moarte 'the game is over'?? tu spui ca acea constiinta spirituala este alta entitate diferita de fiinta umana care impreuna au parcurs drumul vietii.chiar asa sa fie? adica eu care sunt constient de lumea din jurul meu(eu fiind o fiinta umana)  sunt animat de acea constiinta spirtiuala.eu aici nu pot sa fiu de acord :p. acea scanteie divina , spiritul , constiinta este cea care ramane dupa moarte, eu cel care acum gandesc si scriu, sunt de fapt acea constiinta, cea care e capabila sa realizeze lumea din jur si sa o experimenteze cu ajutorul trupului. el este de fapt 'haina',imbracamanintea  constiintei mele care dispare la sfarsit dar spiritul ,scanteia divina ramane si isi continua evolutia.eu nu sunt de parere cum ca acea constiinta a omului este diferita de constiinta universala din contra e una si aceeasi (zic yo)  :-)

[mr]

Omul ar trebui SA FIE.
In loc de asta el permanent cauta SA FACA CEVA pentru A AVEA si astfel SA POATA FI.
Acestea sunt principalele Erori.
Aici s-a ajuns printr-o totala uitare a ceea Ce suntem noi.

Colegul Urban a sintetizat foarte bine un posibil raspuns valabil la intrebarile topicului. In momentul un care esti, in care te identifici cu centrul actiunii, poti sti si celelalte raspunsuri complementare. Si nu este o simpla afirmatie filozofica. Este un mod de actiune propriu celui care a "indraznit" sa se deprogrameze de paradigma invatata si sa inteleaga in Sine principiile adevarate si imuabile care guverneaza inclusiv lumea fizica. Dupa ce simti gustul acestui mod de a cunoaste nu mai exista cale de intoarcere deoarece cunoasterea se face simultan pe mai multe planuri si incep sa apara tot felul de conexiuni complexe care depasesc cu mult prea mult sfera rationala. Din acest moment innebunesti la propriu daca nu esti capabil sa gestionezi fluxul de informatii, ori devii "nebun" pentru ceilalti, ori inveti sa taci si sa-ti vezi de drum.

P.S. Siberia, iti inteleg modul de abordare chiar mai bine decat cred ca te-ai astepta pentru ca el reprezinta un fel de sablon de reactie prin care, sub o forma sau alta, cu totii trecem ...si prin care am trecut si eu. De aceea, imi cer scuze pentru disconfortul generat de raspunsurile mele mai directe si mai generale (care in viziunea mea includ si "definitia" Raului crestin).  

[Tayka]

,... constiinta este cea care ramane dupa moarte,iar eu cel care acum gandesc si scriu, sunt de fapt acea constiinta,...

Dacã ar fii aºa, ar însemna cã iatã ne-am bulucii din nou cu toþii la iarmaroc aºa cum am descris mai sus,numai cã aºa cum f. bine a subliniat ºi Jean nu noi (cei care gândim ºi scriem acum) vom ajunge ''acolo'' ci un mesager comun care atunci când îºi va umple tolba cu nestemate (mai mult sau mai puþin strãlucitoare) va merge acolo,ºi pentru munca sa va fi rãsplãtit,iar printre altele mii ºi mii culese de el,ºi mesajul tãu va fii studiat ºi..judecat,ºi dacã ce ai fãcut(sau mãcar ce ai fi dorit sã faci) pe acest pãmânt este demn de a fi luat în seamã,atunci ea(conºtiinþa ta ) ajunsã acolo va fii reactivatã ºi ajutatã sã-ºi realizeze idealul,iar dacã nu ai realizat nimic deosebit,trãindu-þi doar din plin clipa vieþii,atunci probabil cã se va apãsa clapa..delete ºi vei dispãrea definitiv din..baza de date... :-D :-D

Eu cred ca, spiritele din asa zisa lume a spiritelor, sufletelor, nu sunt in numar egal cu fiintele care au trait pe Pamant. Asta pentru ca spiritele se intrupeaza

Ai înþeles f. corect problema;ideia cu spaþiul insuficient ºi iarmarocul au fost doar alegorice,ºi asta doar pentru a sublinia marea diferenþã dintre drumul parcurs de om ºi mesagerul sãu.Mulþi confundând sau identificându-se direct cu mesagerul,ceiace este o mare greºealã.Aceastã amarnicã iluzie fiind inventatã ºi susþinutã de-a lungul vremii de cãtre mesagerii fricii ºi ai morþii,îmbrãcaþi în robe negre.. :mrgreen: :-(

[abyss]

Omul ar trebui SA FIE.

Sa Fie, ....dar cum?
Vorbeam mai inainte despre claritatea mintii si despre faptul ca ne lipsesc disciplinele care sa permita o aplicare ce ar putea sa arate partea ce este cu adevarat remarcabila a fiintei umane. Asa cum bine s-a observat deja ma refeream la discipline care sa permita omului o perceptie si o intelegere mult mai mare decat cea care se poate accesa la modul general in prezent, impreuna cu oportunitati de aplicare a acestei intelegeri. Pentru ca desi pentru majoritatea dintre noi realitatea pare a fi lumea aceasta fizica, ei bine...de fapt nu este si despre acest lucru se tot povesteste de mii de ani. Adevarul este ca noi suntem in alta parte. Filmul Matrix e destul de graitor in acest sens.
Cei care au studiat disciplinele despre care in mod subtil aminteam stiu in aparenta ca acestea pot prezenta inconsistente. Vorbeam mai demult cu Shadow despre fantasticele invataturi cuprinse in cartile lui Carlos Castaneda precum si in cele scrise de Jiddu Krishnamurti ori Rabindranath Thakur (cu eseul Sadhana), impartind impreuna aceleasi opinii in legatura cu necesitatea unor discipline care sa permita atingerea unei claritati mentale.
Prin urmare, nu mai stau sa enumar disciplinele deoarece ele exista intr-o mare varietate si pe toate gusturile culturale ori genetice. Voi aborda problematica pornind de la efectele ce in aparenta pot fi catalogate drept inconsistente ale Marilor Invataturi. Cu alte cuvinte si intr-un mod simplist spus, noi suntem inconsistenti nu invataturile. Si ce deranjeaza pe toata lumea este acea dorinta launtrica de a martturisi ca este prea ,,greu". Insa nu e niciodata prea greu. In ziua in care vom fi UNUL cu ceea ce invatam, in acea zi in care abordam viata cu mintea clara este ziua in care ne-am trezit. Si astfel Marile Invataturi nu mai pot fi percepute ca fiind neregulate devenind astfel insasi forta si increderea vietii. Pentru ca doar prin claritatea mintii cineva are o imediata accesare a mintii subconstiente, acea parte a mintii noastre care percepe simultan marile frecvente energetice... energia=informatie... si care minte subconstienta a fost mereu ''acolo''. Exista si nu mai le descriu, studii impresionante despre arhitectura creierului si functionalitatea acestuia, despre cum subconstientul ESTE Mintea Cosmica sau Cronica Akashica. Aceste studii au aratat cu exactitate felul in care subconstientul poate fi ,,utilizat" de catre cineva care a trait sa zicem, mai putin de un sfert de secol. Exista deci discipline care iti arata unde este Dumnezeu, scotandu-te din aceasta linie temporala pentru ca mai apoi sa te conecteze la intreaga manifestare a Vietii dovedindu-ti unde ESTE ce doresti a gasi si CUM functioneaza acel ceva. Exista cunoasterea care sa-ti ofere informatia despre acea regiune cerebrala care e responsabila de a tine la un loc partile atomice ale umanitatii, ale trupului uman insusi.
Exista o ,,cortina" si un ,,voal" pe care noi ni le-am asezat acolo unde sunt cu intentia de a ne inhiba ,,instructiunile". Ne-am straduit intens unii dintre noi si am descoperit ca daca lupti cu tine insuti indeajuns, daca reusesti sa devii sincer indeajuns, voalul apare si cortina cade. Dar trebuie avut curajul de a merge pana la marginea gandului si de a incerca sa indrepti curbura pamantului... Si cand cortina cade acolo il gasesti pe Dumnezeu. Toate acestea sunt obtinute numai prin claritatea mintii. Si ce e claritatea mintii? Personal sunt de parere ca, claritatea mintii este detasarea fata de implicarea emotionala in impedimentele vietii noastre. Daca esti clar-mental si focalizat stabilesti imediat, chiar in acel moment, o conexiune directa cu aceasta Minte Comica deoarece nu ti-ai mai ocultat, n-ai mai umbrit problemele folosind ca ingrediente ,,trecutul", cu enervantele ,,posibilitati", cu ,,sentimentele ranite", ,,dezamagiri/autocompatimiri/vaicareli/plansete/". Si culmea, problemele noastre a caror rezolvare ne da de lucru deoarece deja pornim cu premisa ca ,,e prea greu", ajung sa actioneze precum o furtuna electrica tocmai si direct in lobul frontal al creierului unde toate incep sa sune dinspre neocortex... si totul se recicleaza si se regurgiteaza pe acolo, se dicuta si analizeaza iarasi si iarasi... si taman atunci mai apare cineva care incepe sa-ti apese butoanele sensibile si bannnnng – futuna porneste... Aceasta stare nu poate fi numita claritate a mintii ci mai degraba ,,implicare personala" care-ti reconsolideaza falsa realitate, intareste convingerile false si limitarile personale impreuna cu si bineinteles vestita victimizare. Insa, dupa ce furtuna electrica din minte pleaca ori s-a risipit si persoana ramane limpede, clara, inafara circuitului emotional, poate avea acces instantaneu la raspunsuri dintre care unele chiar uluitoare. Se intampla asa deoarece perceptia nu ar trebui ,,judecata" ori ,,asamblata" in furtuna cerebrala, nu trebuie sa ne agatam de ea si de suma unor amintiri si nici s-o purtam atarnata cumva de noi. Pentru a ramana in claritate mentala nu trebuie sa lasi loc si pentru altceva ce ar implica emotii, de unde si legea care spune ca fiecare aspect continut in Marile Invataturi pentru care nu avem experienta personala ramane doar o filozofie si uneori un potential plin de speranta sprijinind astfel ideea ca nu putem deveni fiinte remarcabile daca nu ne adresam acestora, schimbandu-ne printr-un efort si asigurand directia devenirii catre starea de puritate si starea de claritate mentala.

E greu, sigur ca este deoarece acceptam mereu lucrurile usoare punandu-le pe cele mai dificile imediat deoparte. Si unde la punem deoparte in mintea noastra? De cate ori in decursul unei zile am avut ocazia sa devenim inteligente sclipitoare in loc de simple inteligente mundane? Am fost atenti macar cate oportunitati au fost sau furtuna electrica facea ravagii ori mocnea prin cine stie ce coclauri? Cred ca oportunitatile curg neantrerupt zi si noapte. Non-stop deoarece lucrurile carora am intarziat in a le acorda atentie reprezinta ENERGIE care izvora in mintea noastra din mijlocul haosului conform unei organizari profunde a universului. Am reusit ca oameni dupa cum spunea cineva cu mintea clara, sa ne organizam imbracati fiind cu viata noastra, intr-o rama a referintelor care face ca tabloul vietii personale sa ne fie cat mai dragut, finut si placut. Cu aceasta rama incadram si judecam ceea ce privim. Rama e important sa o constientizam deoarece perceptia noastra o coaguleazasi si o tine in locul de cinste. Ea, rama/cadrul este principiul conform caruia acordam sau nu atentie energiei/informatiei care ne inunda permanent constientza, energie care nu ne da pace deoarece ea trebuie exprimata, traita, constientizata conform ordinii ascunse universale. Asa neementinem neschimbata atitudinea fata de viata ori devenim foarte mandri de ,,dificilele" schimbari realizate eventual, pt ca nu ar fi fost deloc dificile daca erau lasate nerealizate. Culmea e ca noi organizam totul in mintea noastra, organizam energia cum sa se alcatuiasca in ,,orice". Noi ne fabricam obiceiurile cum ar fi si acela de a transforma energiile in simple si ordinare inregistrari mundane.
De aceea, claritatea mintii aduce in discutie un aspect mult discutat in cartile lui Castaneda si anume acela al impecabilitatii. Iar impecabilitatea ar trebui sa trimita la ideea ca zi de zi traim o viata neimpecabila deoarece impecabilitatea devine o problema atunci cand cineva nu e impecabil. Carlos s-a straduit enorm sa dea sens acestui termen si modului in care el functioneaza in viata unui om al cunoasterii. Devenim neimpecabili atunci cand mereu apelam la mici scuze pentru a camufla faptul ca nu dorim sa ne schimbam. In ziua in care aceasta stare ne va deranja sau dupa cum ar fi faptul de a pastra ceva ce nu ne apartine ori de a ,,imprumuta ceva" si printr-un mod convenabil sa uitam a-l mai inapoia este ziua in care incepem sa ne eliberam de haos. Si cand eliberam haosul captiv din noi atingem o devenire ce e situata deasupra impecabilitatii. Acela e momentul evolutiei reale a unei fiinte.
Urban spunea ca TOTUL e UNUL. Bun, si daca si un gandac din bucatarie e din UNUL dar reprezinta o parte mai mica a lui, atunci devine OK sa-l omoram? Dar intre noi oamenii e ok sa ne ucidem prin mii de gesturi ori indiferente ? Care parte din acest UNUL e ok sa o omoram? Cele mici precum gazele, buburuzele, mustele pot fi macelarite? Sau pisicile nefolositoare ori cainii fara stapani? Care sunt prioritatile noastre si care e sensul urmarit in viata fiecaruia?  In ziua in care ne va deranja sa luam viata unui gandacel inocent mic si negru, o mica creatura din acest vast univers, care traieste intr-un mediu uman extrem de ostil, in acea zi cand nu va mai fi in regula sa omori o creatura in care pulseaza viata va fi ziua in care VIATA va reverbera in noi pentru eternitate. Ziuain care ne vom simti strapunsi in suflet de durere la vederea unei fiinte vii cum e brutalizata si omorata fara nici un sens va fi ziua in care putem afirma ca avem o constienta treaza.

In concluzie, inteligenta umana extraordiara atinsa de anumiti oameni ai cunosterii a fost posibila doar prin limpezirea mentalului si atingerea starii de claritate mentala. Aceasta stare cu alte cuvinte inseamna ca lobul frontal nu mai are ,,probleme", nu mai e ocupat de nimic, este liber si nu mai randeaza nimic aleatoriu. Asa pot fi contactate inteligente din alte dimensiuni superioare. Inteligenta care izvoraste direct din mintea subconstienta apartine urmatoarei dimensiuni. Astfel de manifestari au fost realizate atat de catre oameni ai stiintei cat si de catre oameni religiosi, persoane care au realizat o deschidere catre mintea subconstienta macar la acest nivel al nostru care e un mediu ce insista pe o calibrare a vietii ce transcende mediocratia, prejudecatile , ura si razboiul. O astfel de intelegere permite demonstrarea esentelor acelor inteligente in aspectul relational tridimensional al lumii noastre. Pentru aceasta trebuie sa ne reorganizam energia intr-o forma mult mai acceptabila, care sa permita comunicarea detasata si neimplicata permanent in angajarea judecatilor si al razboiului argumentelor concomitent cu atingerea unei constientze care si-a dizolvat conflictele.

[varu]

Eu cred ca evolutia ori involutia noastra nu are nici o legatura cu noi...are o cauza pur naturala.Mai devreme sau mai tarziu ne vom transforma in resurse(suport) pentru ce va fi sa fie si ma refer aici la tot ce exista in univers.

[@Lex]

dar v ati intrebat cum era omul Inainte sa cada in ''pacat'' si sa devina Muritor?? cel putin asa scrie la Biblie. sa inteleg ca INAINTE era NEMURITOR deci nu cunostea moartea. CUM era omul atunci inainte sa vina in trup de carne si sa cunoasca moartea.Unde era acel mesager comun atunci? :p