Cine suntem...de unde venim?

[Urban]

@Ark

Avem datoria, in primul rand pentru noi, sa evoluam si sa ne indreptam spre Dumnezeu.

Cum adica sa ne indreptam spre Dzeu?
Dzeu e TOT, nu e nevoie sa te indrepti inspre el, traiesti in si prin el.
Separatia asta omoara credinciosii.

Ideea de baza cred ca a fost ca noi sa nu trebuiasca sa trecem prin viata asta.

Tocmai, ideea de baza e sa iti traiesti Viata si atat, adica sa te manifesti, sa experimentezi, si prin tine Dzeu.

Totul a plecat de la "pomul cunoasterii".

Ma indoiesc, stii cine a scris "povestile" dar nu ai chef sa recunosti, cel putin nu acum, da nu e bai.


@Lex

Dumnezeu e iubire , e lapte si miere dar EL te pedepseste daca nu faci cum zice EL...

Dzeu e TOT, inclusiv Soarele sau firul de praf de la fereastra ta.
Si atunci, daca Dzeu e TOT, ce mai cauta Diavolul in ecuatie?

O zi excelenta

[darksid3]

Diavolul vine din limitarea mintii dualiste ce nu intelege ca un TOT are nevoie de + si - pentru a se manifesta.

[Urban]

Diavolul vine din limitarea mintii dualiste ce nu intelege ca un TOT are nevoie de + si - pentru a se manifesta.

Dualitatea vine din "imperfectiunea (imaturitatea)" lui Dzeu, eu cred ca Dzeu e inca un copil... care evolueaza si creste odata cu noi...
Cand o sa intelegem toti cine suntem, ce este Dzeu si de unde venim cred ca o sa dispara Universul.

[StarDust]

Putem intelege multe, putem sa ne facem o oarecare imagine a locului in care traim. Dar va fi intotdeauna o imagine incompleta. Vastitatea universului nu poate fi cuprinsa si inteleasa complet de mintea noastra, o putem exprima in cifre, dar asta nu inseamna mare lucru. Si e vorba doar de acest univers. E si parerea mea ca adevarul e dincolo de noi.

[Arhanghelul]

In cateva luni ne vom schimba pareriile/conceptele/crezurile ... ἀποκάλυψι ... acest lucru este in desfasurare ...


Cu acestea am incheiat si eu  ...

[abyss]

Dumnezeu este TOTUL, este in tot si toate, este Nimicul din care Toate au izvorat prin intentia sa. EL este si diavol si inger, om si neom, organic si anorganic, cauza si efect, perfectiune prin imperfectiune, fara inceput si fara sfarsit. Este insusi campul cuantic. Neintelegerea realitatii in care traim, felul in care particulele apar si dispar, arhitectura realitatii, modul in care energia colapseaza si devine materie sub actiunea gandurilor noastre, cum se formeaza perceptia in creier si toate astea la un loc duc la confuzie, adica se naste religia. Religia nu e Dumnezeu si Dumnezeu nu e religia. Religia e perceptia unei persoane ori a unui grup despre cum trebuie sa fii spiritual, avand la indemana cunoasterea a doar catorva modalitati de intelegere; restul cunoasterii fiind doar presupus. Suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Cineva mai sus umbla cu citate din biblie dar adevarul continut de acele citate ramane ocultat de prostia de care toti ne facem vrednici intr-o oarecare masura.
 Raspunsurile la intrebarile acestui topic sunt de ordin spiritual caci de ordin spiritual este si Eternitatea. Iar Infinitul, eternul, Este cauza propriei existente in potentialul sau nelimitat cat si sursa a acestei cauze. Sursa este Nimicul. Pentru a intelege cumva abstractul ce ne inconjoara a trebuit sa ne folosim de anumite instrumente de masura. Asa a aparut Dumnezeu, ca termen si explicatie pentru anumite necunoscute si variabile din ecuatiile noastre ce tin de inventarul uman. Prin urmare, Dumnezeu reprezinta puterea de a crea ceva din nimic, insa acest aspect ni se intampla in fiecare zi. Acest fapt e atat de general incat nu-l intelegem in acest fel si-l percepem ori il luam ca atare.

Dumnezeu nu te judeca deoarece s-ar judeca pe sine. Acesta e liberul arbitru. Toate posibilitatile exista simultan. Altfel nu s-ar explica de ce atatea jeguri si japitze o duc inainte fara jena, fara limite. El e japitza, El e si in acel jegos care fura, minte sparge, violeaza ori ucide. El, TOTUL. El e diavolul, el e ingerul. De ce? Sa fie oare din cauza ca Natura divinului este pragmatica in concept si se plictiseste?  Inclin sa cred ca da, este plictisita deoarece natura divinului inseamna a evolua experiente.

... La inceput a fost Nimic. Asta inseamna ca Aici nu exista nici un Lucru. "Aici" nu exista. Era un mare si vast Nimic, un mare Vid, deci nici un lucru si totusi potential toate lucrurile. Vidul nu continea nimic si totusi potential vorbind putea fi sursa a tuturor lucrurilor. Deci era un mare si vast Nimic, potential toate lucrurile in acelas timp. Si ce s-a apucat Nimicul sa faca? pai s-a apucat sa faca ce ar face acum oricare destept dintre noi... s-a apucat sa se contemple pe Sine, chestie ciudata nu? Si cand a inceput sa contemple s-a intors catre sine insusi. Aceasta miscare a creat un punct in Nimic. Acel punct a fost PRIMA CREATIE, samanta tuturor lucrurilor. Si Nimicul a exclamat de bucurie emanand Cuvantul. Probabil aceasta simpla manifestare a durat eoni. Si apoi Vidul ce s-a mai gandit? Sa mai creeze ceva, asta si-a zis deoarece Acum era Ceva. Si aceasta contemplare s-a intrebat pe sine: Cine, eu sa fac asta, sa mai creez ceva?.....aaa, da, Eu sun si acel ceva. Desi nu stia acum ce anume sa mai faca caci totusi trebuia sa devina si acel lucru s-a gandit sa-si mute contemplarea in alt Loc dar neexistand un Cadru era intotdeauna tot in acelasi Punct. S-a miscat pe toate partile si sensurile, a stat in cap si coada dar neexistand un cadru se afla in acelasi loc. A facut asta probabil timp indelungat ca in final - totul bazandu-se pe singura lege ce exista atunci adica a te intoarce si contempla pe sine - in timp ce se contempla s-a divizat si intre cele 2 parti s-a creat Cadrul manifestarii. S-a contopit la loc si si-a zis sa repete iar figura... intoarcere catre sine-contemplare-divizare. Deci contemplarea este sursa evolutiei. Atunci cand contemplam, crestem, ne dezvoltam. Deci Vidul avea ceva acum, ceva intre cele 2 parti divizate, avea un Inceput si un Sfarsit. Din nimic exista acum un Punct de pornire si Altul de oprire...si ntre cele doua avem SPATIUL. Acum se putea masura spatiul ceea ce in nimic si fara Cadru nu puteai face asta... Si timpul petrecut efectuarii masuratorii e primul concept de timp. Prin urmare avem acum Timp-Distanta-Spatiu, ingredientele necesare pentru a face Lucruri. Acesta e trecutul nostru. Deci Vidul s-a divizat in 2 Constientze de sine statatoare ce puteu dialoga intre ele dupa care s-a lipit la loc apoi iarasi s-a divizat si ce a gandit deci mai inainte a aparut in planul dintre cele doua. Comunicarea  dintre cele doua se numeste Energie si Constiinta. Unde e Dumnezeu acum? Pai acesta e Dumnezeu in acest moment si asa arata el atunci adica in momentul contemplarii de Sine cand si-a creat propria reflexie, Copilul sau Fiul. Deci cei doi, Dumnezeu si Sinele (constiinta primara si cea secundara) vorbeau intre ei si ce spuneau aparea in Cadrul format din Timp-Distanta-Spatiu. Asa, deci, pentru a putea crea lucruri deosebite au fost nevoie de dimensiuni speciale si un punct de referinta pentru a avea putinta de a le masura.
Suntem Constiinta si Energie ce creaza natura realitatii....in final si dincolo de toate aspectele. Si ceea ce ne-a dat viatza este Vidul iar noi suntem contemplarea sa. Intodeauna am fost si vom fi aceasta.

 Un singur Dumnezeu ne-a creat pe Toti si noi suntem acel Dumnezeu Unic care este deasemenea noi toti la un loc.

 Constiinta + Energia = Realitatea.



 

[@Lex]

frumos zis @biss   

[mr]

Nici unul dintre noi nu cred ca ajuns la nivelul de profunzime necesar de a afla raspunsurile adevarate, prime. Frumusetea vietii umane si a manifestarii in general, cred ca vine din imbunatatirea continua a acestor raspunsuri (gen titlul topicului), pe baza experientei inevitabil acumulate de fiecare dintre noi, atat in particular cat si in grup. Astfel invatam sa ne ascultam reciproc, sa ne intelegem unicitatea si sa ajungem sa lucram impreuna pentru aflarea adevarului. Calea pana la adevar este lunga si implica mult efort personal. Stiu ca unii nu cred acest lucru....dar viata are grija sa dea semnale...si nu mereu placute, in acest sens.

Polemica, cum e cazul pe acest topic (si nu numai), este nascuta datorita faptului ca fiecare din cei implicati in ea nu "vede" (temporar) decat o frantura din adevar si inca nu intelege ca pentru a vedea tot adevarul trebuie sa invete sa asculte si sa faca echipa deoarece singur ramane izolat. Este o experienta de intelegere peste care nu are cum sa treaca... decat modificandu-si perspectiva si abordand altfel propriul sine, relatiile cu cei din jur si nu in ultimul rand informatiile cu care intra in contact. E un melanj interesant...   
La modul general, este o atitudine in care se manifesta cu preponderenta ego-ul si ratiunea. Un nivel grosier totusi.....pentru a primi raspunsuri atat de profunde...

Si chiar daca unul dintre noi ar da un raspuns mai aproape de adevar (cred ca sunt pe acest forum oameni care o pot face) ce garantie ar fi, pentru toti ceilalti, ca este un raspuns bun?

Sunt sigur, cu tot respectul, ca sunt multi dintre noi care nu au cu ce baze sa aprecieze un raspuns bun. Dar nu inseama ca trebuie sa fie judecati pentru asta. De aceea pomeneam de intelegere... Invatam individual, virtual....si aplicam in comunitate. Frumos, nu? ...si al naibii de greu pana la un anumit moment dat pentru cei mai rigizi si rationali in abordare.
Unii dintre noi sunt mai "tineri" ca si spirite, altii mai "batrani"... de aici si experienta in "evaluare". Cu totii invatam....dar trebuie sa intelegem si sa acceptam unde ne este locul ...la un moment t0. Asta e o dovada de maturitate necesara in cautarea adevarului... un fel de prima materia. Din momentul in care iti vezi locul real, efectiv in viata poti spera sa te apropii, incet incet, de adevar.

[abyss]

frumos zis @mr   

[Siberia]

Diavolul vine din limitarea mintii dualiste ce nu intelege ca un TOT are nevoie de + si - pentru a se manifesta.

Diavolul este o inventie a religiei.

...pomeneam de intelegere... Invatam individual, virtual....si aplicam in comunitate. Frumos, nu?

Da, frumos !

Frumos explicat si de @abiss si de mr. Cine are ochi sa citeasca, cine are urechi sa auda, si cine are putina vointa de a gandi sa inteleaga. Cine nu... sa se bucure caci : " fericiti cei saraci cu duhul... :D " deci oricum e bine :)

[abyss]

" deci oricum e bine :)

Este, deoarece cand privesti Creatia din afara ei o vezi precum un buchet de flori, sume ale tuturor manifestarilor posibile si imaginabile. Totul s-a terminat, raspunsul s-a dat.

Am epuizat oare ce am putea face ca sa ne plangem de ce nu putem face?

[mr]

Diavolul este o inventie a religiei.

Eu nu cred ca-i doar o inventie. Si am motive personale sa cred asta...
Poate daca ar avea o denumire mai moderna, tehnica...in alt context decat religia...ar fi mai credibil? :P

[arckadii]

Excelenta expunere @biss. Mi-a facut o deosebita placere sa citesc cele scrise de tine.

Ark

[Nox]

Eu nu cred ca-i doar o inventie. Si am motive personale sa cred asta...
Poate daca ar avea o denumire mai moderna, tehnica...in alt context decat religia...ar fi mai credibil? :P

Normal cã existã, ceea ce cunoaștem noi este doar un spin off instituționalizat, comercial... Dar pentru orice poate observa, cel puțin, dualitatea lucrurilor, rãspunsul e evident.

[Siberia]

Cand a aparut notiunea de Diavol in istoria omenirii ? De cate ori este mentionat in Vechiul Testament ? Si apropos de asta: Satan la origine insemna adversar, nu ?
Dar inainte de aparitia Vechiului si Noului Testament, cate mentiuni ale Diavolului sunt ?
Dar inainte de aparitia religiei egiptene care dezvolta caracterele Osiris, Horus, Seth, etc... unde era Diavolul ?