Intoarcerea la Principiu

[Xanadron]

Tot pe scurt, ca sa nu contrazic expose-ul lui Tayka despre smerenie si desharta marire. :evil: (n.b. capitol greu, daca nu imposibil  de criticat din atit de criticabila Dogma - vezi bine deci c-ai grait cumva si ca un popa :-D mai sus, draga Tayka...)

"Intoarcerea la Principiu" inclin sa cred deci ca se va produce prin inevitabile shocuri - nu cele galactice, solare sau razboinice fiind de fapt cele mai demolatoare si contructive simultan prin consecinte, ci taman desprinderea de Dogma teocratiilor patrirhale a majoritatii traitorilor din Matrix.

Proces care ar coincide temporal cu controversata perioada 2012-2017 si-ar fi - zic eu - influentat decisiv de pina acum reprimata "Big Disclosure".
Parerea mea deci: vremile-s deja "coapte", Arhontii-s in criza de imaginatie, :lol: iar Omul se desteapta - ajutat pe fatza sau nu.

[fiulploii]

Dogma a avut si are inca rolul ei binefacator pentru un anumit nivel de constiinta si/sau de constienta.
Prin imperfectiunile , contradictiile si lacunele sale , dogma poate sa te faca sa gandesti mai profund si sa incepi sa descoperi singur . In afara de acest aspect , dogma contine inca o parte din adevarul raspindit in intreaga lume pentru ca , din acest Adevar, fiecare a luat doar ceea ce i-a convenit pentru a-si conduce supusii . Si aici ma refer nu numai la dogma crestina ci la toate religiile care au fost si care sunt.
   In ceea ce priveste incercarea de analiza stiintifica de aici
http://members.home.nl/tgeorgescu/sufletul.html
sunt curios cum a ajuns domnul Georgescu la formulele enuntate si in plus , pacatuieste  :lol: prin faptul ca analizeaza numai din prisma ortodoxismului .
   Faptul ca la unii le repugna visceral conceptul de dogma si cei care traiesc in ea si o raspandesc poate insemna o lipsa de maturitate in intelegerea naturii umane si a binelui facut cu forta  :lol:
   Fiecare are in spate a anume experienta - cineva zicea ca experienta reprezinta totalitatea erorilor si greselilor unui om in proportie de 90% , restul fiind succesurile - experienta care indreptateste omul respectiv ca in anumite situatii de viata sa aplice principiul autoritatii in judecarea unor aspecte.
  Bineinteles , experienta fiecaruia trebuie si merita a fi respectata insa nu absolutizata fiindca, cum se spunea pe aici ,
Tayka a zis :

Dea -lungul vieţii am ajuns (târziu e drept) să mă conving că lumina deşteptării nu ţi-o poate da nimeni,dar că ea vine de-la sine doar atunci însă când îndeplineşti condiţia.

Se discuta despre suflet si mai ales despre definitia lui . Cum poti sa definesti o parte a unui intreg holografic ?
 

Spiritul se întoarce la Dumnezeu pentru că de acolo vine. Pierdem legătura cu divinitatea pentru că involuăm . Blocajele sunt în noi, nu poţi fi conectat la divinitate , nu poţi primi iubire divină, dacă eşti un receptor blocat.   

Intrebare de nestiutor :
  De ce Dumnezeu a imprastiat cu aceste spirite adica de ce s-a impartit ?
  De unde stim ca intreruperea legaturii cu Divinitatea nu face parte din plan ? Cum putem dovedi asta?

Colega @SLEAH19 , nu ma refer la tine in mod special ci la oricine doreste sa raspunda . Faptul ca tu ai adus problema in discutie a fost baza mea de plecare  :-D

  Eu sunt de acord ca fiecare are calea lui proprie si poate manipula viitorul - de exemplu - si este dator sa-si refaca legatura cu Intregul - indiferent cum se numeste acesta . Insa intreb mai direct: care e scopul ?
  Si nu cred ca scopul ar fi umplerea clonelor-hibrizi puse la pastrare de catre gri , nu la scopul asta ma refer ci la ultimul scop , capatul Caii .
  Faptul ca is pe aici unii care stocheaza containere in vederea umplerii lor asta nu poate decat sa faca parte dintr-un plan mai vast care prevede ca fiecare trebuie sa treaca clasa in vederea evoluarii , prin diverse metode .
  Parerile mele..

[mm]

Mai grav este însă cu cei ce se depreciază,căci neputând înţelege
sensul şi rostul vieţii,se dedau beuturii,drogului..O mare parte dintre ei îmbrăţişează din răsputeri dogma,căci spre deosebire de beutură care îţi anesteziază plăcut doar ,,durerile sufleteşti'',dogma te învaţă în general lucruri bune,promiţându-ţi chiar veşnicia,cu condiţia să stai pe loc şi să o aştepţi trăindu-ţi clipa cu frică de Dumnezeu.Eu cred însă că dacă te opreşti în loc pe cărarea vieţii nu vei mai putea ajunge vreodată la adevărata destinaţie,

Am usoara senzatie ca acest pasaj mi se adreseaza cumva. De aceea incerc o parere personala.

  In primul rand, consider ca este pe deplin normal (si in conformitate cu drepturile omului, recunoscute si la noi momentan) ca fiecare sa aiba libertatea de a-si alege credinta religioasa fara sa fie condamnat, criticat, blamat, etc., pentru alegerea sa (vezi: "... cel care îngenunchează sărutând poala popii în numele unei credinţe oarbe. Nimeni nu-l condamnă pentru credinţa lui,în schimb el condamnă pe toţi cei care cred altfel decât el. " - citat din Tayka. Aici ii condamni pe toti "credinciosii orbi" prin tonul peiorativ desi declari prefacut ca ii respecti pe ei si credinta lor). Eu nu te condamn pentru credinta ta, indiferent care o fi ea. Si cred ca nici ceilalti 90% din crestinii din Romania nu te condamna (ca de-o faceau nu aveai acest drept).

  Ce intelegi prin dogma? E cumva un peiorativ aici sau te referi la definitia de dictionar? In acceptia mea, dogma este asemenea unei "specializari" pe un domeniu. La fel precum te limitezi implicit atunci cand te hotarasti sa faci mecanica sau chimia sau cercetare in teoria numerelor. Pentru ca sa castigi in profunzime, accepti aceasta inevitabila limitare.

  In afara de aspectul superficial al "formei dogmatice" exista un continut profund legat de comunicarea (intrarea in rezonanta) cu un spirit superior recunoscut de toata lumea ca fiind inofensiv pentru fiintele umane, izvorator de iubire (vorbim aici de crestinism). Din stufoasa invatatura indiana aflam ca nu e nici o noutate sa intri in rezonanta cu spiritele puternice din panteonul hindus, si nu numai din - . Rezonanta fiind legea de baza, efectul banal, aflat la indemana in lucrul cu "sufletul" (daca tot suntem la analiza lui, desi, poate gresesc cu aceasta exprimare).
  Intrucat critici ca "stai pe loc" (defineste te rog expresia aceasta) practicand religia crestina, imi permit sa am alta parere si sa afirm ca in acest fel poti evolua foarte mult din pdv spiritual, deci nu stai pe loc decat daca dormi sau nu practici de-adevaratelea. Asta nu inseamna ca trebuie musai sa faci la fel pentru ca sa evoluezi, fa cum te indeamna sufletul!

  Defineste, te rog, "adevarata destinatie". Care e o totala nebuloasa pentru mine.

[Tayka]

  Am usoara senzatie ca acest pasaj mi se adreseaza cumva...

Nu ştiu de ce dar şi eu am o uşoară senzaţie că deşi nu îţi mai răspund la provocări,încerci mereu să mă provoci, şi mai am certitudinea că încerci promovarea deschisă a ideologiei iudeo-creştine pe forum.De aceia te anunţ că refuz să mai dialoghez cu tine.

[mm]

Nu ştiu de ce dar şi eu am o uşoară senzaţie că deşi nu îţi mai răspund la provocări,încerci mereu să mă provoci, şi mai am certitudinea că încerci promovarea deschisă a ideologiei iudeo-creştine pe forum.De aceia te anunţ că refuz să mai dialoghez cu tine.

Eu nu ti-am solicitat in vreun fel dialogul ci chiar tu singur, din propria ta initiativa, mi-ai adresat niste propozitii la care am avut bunul simt ca sa-ti raspund. Atat.

  Daca a-mi spune parerile, le numesti provocari, e pe raspunderea ta. Nu poti sustine in nici un fel ca as promova vreo religie (generalizata de altfel prin Romania), dat fiind ca nu am dat citate din Biblie si nu le-am (ras)talmacit in vreun fel pentru uzul cititorilor (asa cum procedeaza unii pe aici).
  Din contra, acuzatia, pe care mi-ai adus-o in citatul de mai sus (nefondata pe dovezi), poate fi usor interpretata ca o interdictie pentru userii acestui forum de a fi crestini. Intrucat nu am cunostinta sa existe o asemenea interdictie ar fi bine sa-ti ceri scuze pentru acuze.
.

[fiulploii]

214 raspunsuri si vreo 150 de pareri clare asupra caii de intoarcere la Principiu .
Necesare fiindca numai urcand treapta cu treapta poti ajunge sus- sau jos ?  :roll: depinde de orientarea vectorului gravitatiei  :lol:
Intrebare: Principiul evolueaza cumva in Timp? pentru ca mie asa imi pare a fi necesar .
Alta intrebare: E chiar necesara Intoarcerea la Principiu? De ce?
Nu cumva trebuie sa ne orientam drumul catre alt Principiu , diferit de cel initial ? Nu ar fi mai logic sa evoluezi asa si nu intorcandu-te in acelasi punct de plecare/uitare?

[mr]

214 raspunsuri si vreo 150 de pareri clare asupra caii de intoarcere la Principiu .
Necesare fiindca numai urcand treapta cu treapta poti ajunge sus- sau jos ?  :roll: depinde de orientarea vectorului gravitatiei  :lol:

Pentru intoarcerea la Principiu, la arhetipul primordial, la cauzalitatea prima, pornind din starea de confuzie maxima, este o cale foarte lunga cu extrem de multe puncte de observatie din care emitem pareri. Normal ca nu putem vedea tiparul decat daca ne apropiem de punctele de observatie apropiate, dar nu asta este cel mai important in calatoria noastra. Cred ca cel mai important lucru, in orice punct de observatie ne-am afla, este da avem o parere proprie, simtita.

Intrebare: Principiul evolueaza cumva in Timp? pentru ca mie asa imi pare a fi necesar .

Personal zic ca nu evolueaza in timp. Mai degraba se comporta neutru, ca o sursa de regenerare.

Alta intrebare: E chiar necesara Intoarcerea la Principiu? De ce?

Principiul cred ca comporta in permanenta o atragere catre el insusi. De aici si necesitatea de a merge/invata catre arhetipul initital. Nu cred ca-i o optiune in privinta necesitatii. Stagnarea sau intoarcerea temporara din drum nu pare decat o amanare a momentului de fuziune.

Nu cumva trebuie sa ne orientam drumul catre alt Principiu , diferit de cel initial ? Nu ar fi mai logic sa evoluezi asa si nu intorcandu-te in acelasi punct de plecare/uitare?

Nu cred ca putem parasi proiectia acestui Principiu decat atunci cand il intelegem (fuzionam) si reusim sa iesim din sfera sa de atractie. Abia dupa aceea se poate vorbi de alte Principii/Arhetipuri/Tipare/Matrici.
Intoarcerea in acelasi punct de plecare/uitare nu implica iesirea din tipar. Ci doar amanarea (uneori pe durata nedeterminata )de care ziceam mai sus..

[mr]

Au fost perioade in existenta omenirii in care discutiile principiale aveau un loc aparte, un loc esential in creearea unor caractere puternice si capabile pentru a strabate labirintul vietii fizice. Astazi, dupa cum se observa cu ochiul liber, discutiile principiale sunt vazute ca fiind nepalpabile, fara efect imediat si automat plasate intr-o zona de de ridiculizare si superficialitate. Sistemul educativ centreaza mintile tinerilor doar pe stiinta experimentala si de aici pe o separare fata de cauzele primordiale aflate, vrem nu vrem, in zona principiala, fie judecand numai dupa incapacitatea noastra de a le patrunde in esenta, intr-un mod experimental.

Simbolica intoarcere la Principiu pare a fi encodata cu unicitatea fiecarei fiinte umane, atat timp cat ea se afla pe o traiectorie de bumerang fata de Sursa, cu segmente descendente si ascendente, precum fazele suflului.

In propria-mi intoarcere la Principiu, nu pot sa nu remarc excelenta retorica a lui Rene Guenon legata de principiu si Principiu, Perfect si Imperfect, Fiinta si Nefiinta, manifestat si nemanifestat, retorica pe care va invit sa o parcurgeti, in masura in care doriti:

"Exista un anumit numar de probleme ce au preocupat constant oamenii, dar poate nici una nu s-a aratat in general mai dificil de rezolvat decat cea a originii raului, problema de care s-au lovit, ca de un obstacol de netrecut, majoritatea filozofilor si mai cu seama teologii: "Si Deus est, unde Malum? Si non est, unde Bonum?". Aceasta dilema este intr-adevar insolubila pentru cei care considera Creatia ca opera directa a lui Dumnezeu, fiind prin urmare obligati sa-l faca deoportriva responsabil in privinta Binelui si a Raului. Se va spune, fara indoiala, ca aceasta responsabilitate este atenuata intr-o oarecare masura de libertatea creaturilor; dar, daca creaturile pot alege intre Bine si Rau, inseamna ca ambele existau deja, cel putin in principiu, iar daca sunt susceptile de a se decide uneori in favoarea Raului in loc sa fie todeauna inclinate spre Bine, e pentru ca sunt imperfecte; prin urmare, cum a putut Dumnezeu, daca este perfect, sa creeze fiinte imperfecte?

Este evident ca Perfectul nu poate produce imperfectul, deoarece, daca acest lucru ar fi posibil, Perfectul ar trebui sa contina imperfectul in stare pricipiala, iar atunci n-ar mai fi Perfect. Imperfectul nu poate proveni din Perfect pe calea emanatiei; el n-ar putea rezulta in acest caz decat prin creatie "ex nihilo"; dar cum sa admiti posibilitatea aparitiei unui lucru din nimic, cu alte cuvinte, cum poate exista ceva care sa nu aiba pricipiu? De altfel, admitand creatia "ex nihilo", ar insemna sa se presupuna neantizarea finala a fiintelor create, caci ceea ce a avut un inceput, trebuie sa aiba si un sfarsit, nimic nefiind mai ilogic decat sa se vorbeasca despre nemurire intr-o asemenea ipoteza; insa creatia astfel inteleasa nu e decat o absurditate (din moment ce ar fi contrara principiului cauzalitatii, pe care nici un om rezonabil nu-l poate nega in mod sincer) si putem spune impreuna cu Lucretiu: "Ex nihilo nihil, ad nihilum nil posse reverti".

Nimic nu poate exista in lipsa unui principiu; dar care este acest principiu? Sa nu existe in realitate decat un Principiu al tuturor lucrurilor? Daca se ia in considerare Universul total, este evident ca el contine toate lucrurile, pentru ca toate partile sunt cuprinse in Tot; pe de alta parte, Totul este in mod necesar nelimitat, deoarece, daca ar avea o limita, ceea ce ar fi dincolo de aceasta n-ar mai fi cuprins in Tot, aceasta supozitie fiind absurda. Ceea ce nu are limite poate fi numit Infinit si, dat fiind ca el contine Tot, acest Infinit este pricipiul tuturor lucrurilor. De altminteri, Infinitul este in mod necesar unul, caci doua Infinituri neidentice s-ar exclude reciproc; rezulta de aici ca nu exista decat un Principiu al tuturor lucrurilor, acesta fiind Perfectul, pentru ca Infinitul nu poate fi Infinit decat daca este Perfect.

Astfel, Principiul este Perfectul suprem, Cauza prima; el contine toate lucrurile in potenta si a produs toate lucrurile; insa in acest caz, din moment ce nu exista decat un Principiu, ce reprezinta toate opozitiile din Univers avute de obicei in vedere: Fiinta si Nefiinta, Spiritul si Materia, Binele si Raul? Suntem din nou in fata intrebarii puse la inceput si o putem formula acum intr-un mod general: cum a putut Unitatea sa produca Dualitatea?

Unii au crezut ca trebuie sa admita doua principii distincte, reciproc opuse; insa aceasta ipoteza este inlaturata prin ceea ce am spus mai inainte. Intr-adevar, aceste principii nu pot fi ambele infinite, deoarece in aceasta situatie s-ar exclude s-au s-ar confunda; daca doar unul ar fi infinit, acesta ar trebui sa fie principiul celuilalt; in sfarsit, daca ambele ar fi finite, ele n-ar mai fi principii veritabile, caci a afirma ca finitul poate exista prin sine, echivaleaza cu a sustine ca poate proveni din nimic, de vreme ce tot ce este finit are un inceput, in mod logic, daca nu cronologic. Prin urmare, in acest din urma caz, ambele principii fiind finite, trebuie sa provina dintr-un principiu comun, care este infinit, intorcandu-ne astfel la considerarea unui Principiu unic. De altfel, multe din doctrinele privite indeobste ca dualiste nu sunt astfel decat in aparenta; in maniheism di in religia lui Zoroastru, dualismul nu era decat o doctrina exoterica, acoperind veritabila doctrina ezoterica a Unitatii: Ormuzd si Ahriman sunt zamisliti deopotriva de Zervan Akeren si trebuie sa se contopeasca in el la sfarsitul timpurilor.

In consecinta, Dualitatea este in mod necesar produsa de Unitate, de vreme ce nu poate exista prin ea insasi; dar cum a putut fi ea produsa? Pentru a intelege acest lucru, trebuie in primul rand sa consideram Dualitatea sub aspectul ei cel mai putin particularizat, anume opozitia Fiinta-Nefiinta; de altfel, dat fiind ca ambele sunt continute cu necesitate in Perfectiunea totala, este evident inainte de toate ca aceasta opozitie nu poate fi decat aparenta. Ar fi preferabil, asadar, sa se vorbeasca numai despre distinctie; dar in ce consta aceasta distinctie? Exista ea in realitate independent de noi sau nu este decat rezultatul modului nostru de a considera lucrurile?

Daca prin Nefiinta nu se intelege decat purul neant, e inutil sa se mai vorbeasca despre ea, caci ce se poate spune despre ceea ce este nimic? Insa ar fi cu totul alfel daca s-ar considera Nefiinta ca posibilitate de a fi; Fiinta este manifestarea Nefiintei astfel inteleasa, fiind cuprinsa in stare potentiala in aceasta Nefiinta. Raportul Nefiintei cu Fiinta este deci raportul non-manifestatului cu manifestatul, putandu-se spune ca non-manifestatul este superior manifestatului caruia ii este principiu, deoarece el contine in potenta tot manifestatul, plus ceea ce nu este, n-a fost si nu va fi niciodata manifestat. Totodata, vedem ca e imposibil sa se vorbeasca aici despre o distinctie reala, dat fiind ca manifestatul este continut principial in non-manifestat; aceasta distinctie este asadar pentru noi, dar ea nu exista decat pentru noi.

Daca asa stau lucrurile in cazul Dualitatii, sub aspectul distinctiei intre Fiinta si Nefiinta, trebuie sa fie la fel, cu atat mai mult, pentru toate celelalte aspecte ale Dualitatii. Se observa deja prin aceasta cat de iluzorie este distinctia intre Spirit si Materie, pe baza careia au fost totusi elaborate, mai cu seama in timpurile moderne, un atat de mare numar de sisteme filozofice, ca pe o temelie de neclintit; daca aceasta distinctie dispare, din toate aceste sisteme nu mai ramane nimic. Mai mult, putem remarca in treacat ca Dualitatea nu poate exista fara Ternar, caci daca Principiul suprem, diferentiindu-se, da nastere la doua elemente, care de altfel nu sunt distinctedecat in masura in care le consideram ca atare, aceste doua elemente si Principiul lor comun formeaza un Ternar, astfel incat, in realitate, Ternarul si nu Binarul este cel imediat produs prin prima diferentiere a Unitatii primordiale.

Revenind acum la distinctia dintre Bine si Rau, care nu este de asemnenea decat un aspect particular al Dualitatii. Cand binelui i se atribuie in general Perfectiunea sau, cel putin, pe o treapta inferioara, o tendinta spre Perfectiune, Raul nefiind in acest caz decat imperfectul; dar cum ar putea imperfectul sa se opuna Perfectului? Am vazut ca Perfectul este principiul tuturor lucrurilor, si ca pe de alta parte, el nu poate produce imperfectul, de unde rezulta ca, de fapt, imperfectul nu exista sau ca, cel putin, nu poate exista decat ca element constitutiv al Perfectiunii totale; insa in acest caz, el nu poate fi realmente imperfect, ceea ce numim imperfectiune nefiind decat relativitate. Astfel, ceea ce numim eroare nu este decat adevar relativ, deoarece toate erorile trebuie sa fie cuprinse in Adevarul total, altminteri acesta, fiind limitat de ceva din afara lui, n-ar mai fi perfect, fapt ce echivaleaza cu a afirma ca Adevar ar inceta sa mai fie Adevar! Erorile, sau mai degraba adevarurile relative, nu sunt decat fragmente ale Adevarului total; fragmentarea, deci, e cea care produce relativitatea si, in consecinta, s-ar putea spune ca este cauza Raului, daca relativitatea ar fi realmente sinonima cu imperfectiunea; dar Raul nu exista ca atare decat daca-l distingem de Bine.

Daca desemnam Perfectiunea drept Bine, relativul nu mai este distinct in mod real, din moment ce este continut in principiu; prin urmare, din punct de vedere universal, Raul nu exista. El va exista numai daca vom considera toate lucrurile sub un aspect fragmentar si analitic, separandu-le de Principiul lor comun, in loc sa le consideram sintetic ca fiind continute in acest Principiu, care este Perfectiunea. In felul acesta este creat imperfectul; distingand Raul de Bine sunt create amandoua chiar prin aceasta distinctie, deoarece Binele si Raul nu exista ca atare decat daca se opun reciproc si, daca nu exista Raul, nu mai e cazul sa se vorbeasca despre Bine in sensul obisnuit al acestui cuvant, ci numai despre Perfectiune. Asadar, fatala iluzie a Dualismului este cea care da realitate Binelui si Raului, si care, considerand lucrurile dintr-un punct de vedere particularizat, substituie Unitatii Multiplicitatea, inchizand astfel fiintele asupra carora isi exercita puterea in domeniul confuziei si diviziunii; acest domeniu este imparatia Demiurgului." "Demiurgul si alte studii traditionale" Rene Guenon

[SLEAH19]

    Adânc, cel puţin pentru mine care am încercat câteva raţionamente şi toate mi-au ieşit circulare. 

Doar părerea mea care nu e bazată pe certitudini ci încearcă măcar întrebări de calitate.
Eu sunt, nimic nou , adeptul cosmologiei creaţioniste , adică Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile, dar nu ştim după care ,,ceas,,!

În cazul de faţă ,  Principiu (generat de divinitate), ca  element fundamental spune că, nimic nu poate exista in lipsa unui principiu care reprezinta toate opozitiile din Univers , Fiinta si Nefiinta, Spiritul si Materia etc.

Dacă Fiinţa este pusă în opoziţie cu Nefiinţa, Fiinţa este manifestarea Nefiinţei iar  Nefiinţa nu este decât purul neant , eu Sleah, aş îndrăzni să nu  pun în opoziţie Spiritul cu Materia ci conform raţionamentului de mai sus Materia cu Nonmateria şi cu asta aş putea să atac infinitul şi să spun că dincolo de unde se termină Universul , (chiar şi în cosmologia de tip BigBang , care susţine că el se extinde , deci are cumva limite) nu mai există materie ( nici eter, nici materie neagră sau întunecată ca formă de energie) ci Nonmaterie şi mergând mai departe dacă există o limită a Universului atunci el este limitat, oricât s-ar extinde el , materia nefiind decât energie condensată va veni vremea când această energie se va consuma, Universul se va ,,răci,, , se va reduce şi va dispărea împreună cu Principiu Primordial care i-a stat la bază.

Altfel eu mai îndrăzneam să cred în prostia mea  câte o dată ca dacă Demiurgul a făcut Universul  curbat şi dacă el este curbat iar lumina ,,călătoreşte,, în linie dreaptă atunci câteva milioane de ani lumină se pot transforma cumva în zece mii de ani dar atunci ce vedem noi pe cer e posibi să nu fi existat încă.

Nu ştiu ce-am vrut să spun dar am zis. La partea cu Spiritul, nu mă bag pentru că e tare despicăcioasă şi nu deţin momentan substanţă!

[abyss]

Traim sau mai bine zis suntem pusi in situaţia de a percepe un paradox. Vedem o lume finita in timp ce suntem inconjurati de eternitate. Notiunile de bine si de rau sunt doar niste conventii umane. Avem sub priviri o lume, un soare si o planeta care vor dispare, vor muri. E un lucru rau? Cum putem fuziona cu perceptia non-liniara in timp ce suntem inchisi intr-un mic vehicul aflat intr-o lume liniara?

[uforever]

Sunt pe mare graba, si-mi cer scuze, dar nu pot sa ma abtin sa nu dau un BIG like, lui mr si lui SLEAH pentru posturile extraordinare de mai sus. Exceptional, am fost atins la "lingurica" :-D, fara indoiala, consider ca avem doi colegi de mare valoare si de luat in seama pe acest forum. Scuze pentru "totalul offtopic", dar sunt impresionat si mandru de ei.... si n-am baut nimic.

[mr]

    Adânc, cel puţin pentru mine care am încercat câteva raţionamente şi toate mi-au ieşit circulare. 
Doar părerea mea care nu e bazată pe certitudini ci încearcă măcar întrebări de calitate.

Adanc este si pentru mine! Dar si cumva logic pentru ca lantul cauzalitatii, atat cat poate fi el demonstrat experimental, trece cu mult de lumea fizica, prelungindu-se cu mult in zona nepalpabila. De aici ar rezulta ideea conform careia stiinta experimentala nu s-ar baza, ca si cauzalitate prima, palpabila, decat pe efecte ale unei cauzalitati superioare, conceptuale. De aici existenta Principiului nemanifestat care inglobeaza principiile manifestate.
Parerea mea, in acest context foarte larg, este ca o certitudine nu face decat sa blocheze aparitia intrebarilor de calitate. Si nu ca nu ar exista o certitudine prima, dar drumul pana la ea cred ca trebuie lasat liber...

Tot din prelungirea lantului cauzalitatii, din Materie in Spirit, poate rezulta ca nu exista o opozitie reala intre ele. Dealtfel, Guenon spunea clar:
"Se observa deja prin aceasta cat de iluzorie este distinctia intre Spirit si Materie, pe baza careia au fost totusi elaborate, mai cu seama in timpurile moderne, un atat de mare numar de sisteme filozofice, ca pe o temelie de neclintit; daca aceasta distinctie dispare, din toate aceste sisteme nu mai ramane nimic."
Opozitia apare doar daca stiinta experimentala (pentru mase) se incapataneaza sa se opreasca doar la limitele lumii fizice. Ceea ce si face cu sarg, din pacate, blocand astfel, in limita certitudinilor sale, calea catre adevarata cauza prima!

[SLEAH19]

Of topic:

Oooo ... prietene uforever , este onorant pentru mine ce spui dar lucrurile trebuie să fie puse în matca lor firească. Scara de valori a forumului este alta iar statisticile actuale aproape că nu au nici o relevanţă. Sunt oameni cu adevărat valoroşi care prin ce au scris ţin acest forum pe umerii lor ca nişte uriaşi, unii mai activează, alţii s-au retras de pe forum sau din viaţă şi aş aminti pe cei care au ca pasiune primordială exact tematica forumului  OZN-uri , Astronautică şi fenomenele paranormale şi care au fost nevoiţi să ajungă moderatori (Star Dust, Nox, Alx,Abyss, Spooky.....)iar acest fapt diminuează cumva aplombul. Ce să mai spun despre zen care este de câţiva ani motorul euro10 şi axa echilibrului care ne animă pe toţi pe subiecte vaste scoţîndu-ne minţile din amorţire. Tu m-ai pus lângă mr dar distanţa dintre noi e colosală , eu sunt un discipol ,,virtual,, declarat al lui mr iar el este cu adevărat o valoare , oamenii de tipul lui Urban, Xanadron , mr şi mulţi alţii care au fost în măsură să discute aici pe forum de-a dreptul profesionist cu TVM (al cărui fan nu sunt) sunt adevărate valori şi să mă ierte cei pe care nu i-am pomenit dar de care vei da cu timpul săpând prin forum.
                                                                                          Eu sper că vom bea cândva ..ceva!

[uforever]

Eu sper că vom bea cândva ..ceva!

Vom bea din "pocalul eternitatii" toti cu siguranta, momentan observ ca lumea are "niste foarte" multa treaba pe aici, asa ca, poate doar sa vina sfarsitul lumii :lol:, sa "galgaim un cico", e de inteles evident. Fiind un user "cool" 8-)(forumul spune asta,nu? :lol:), am avut timp sa "rasfoiesc" majoritatea posturilor, deci simt de un an incoace cum "mintea imi iese din starea de amortire" :-). Au avut grija de asta Domnu' Zen, abiss, mr, Urban, fiul ploii, padme...ce sa zic? sunt mult mai multi, pe bune daca nu as face un topic cu oameni  ce merita laude("fara perie si lustru' de pantofi", nu-i cazul).
In calatoria mea terrana, am discutat cu preoti ortodocsi, catolici, pelerini, prelati, evanghelisti americani, baptisti, adventisti, atei...etc.(pfff, pana si cu satanisti am discutat, Doamne inculti sunt!). Toti m-au enervat, scarbit, aburit. Nu am renuntat la crestinism, neaparat din cauza lor, ci in urma unor studii/experiente, dar cand voi "da-ti cu Biblia in mine", tre' sa recunosc ca simt un "fior" pe bune.
Nici eu nu sunt fan TVM, desi i-am "devorat cartile", e mult mai interesanta munca colegilor nostrii pe aici. Bre am citit si eu la viata mea, dar informatiile si interactiunea cu pretenarii forumisti, nu se compara cu nimic.

[abyss]

In linia ultimelor postari, desi a mai fost mentionat pe forum la sectiunea dedicata, va recomand pe linia descifrarii Principiului filmul Atlas Cloud...poate fi vizionat online aici =>http://cinemaxx.rs/cloud-atlas-2012-video_0afbcce66.html
   Filmul atinge usor ideea unei structuri multidimensionale numita de catre noi "realitate" ori "existentza". Ramane de discutat sau simtzit in mod intim daca Principiul e tot una cu Intentzia. Spun asta deoarece diferenta dintre spiritual si fizic e doar una ce tine de densitate, vibratzie, ritm and so on... Nimic nu e palpabil, totul aici e doar o iluzie.
Deocamdata a mea parere.