Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Intoarcerea la Principiu

Creat de mr, 08 Februarie 2011, 18:25:30

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

mr

Am deschis acest topic din dorinta de a va impartasi cateva ganduri personale legate de tot ce se discuta pe acest  forum, respectabil dealtfel prin calitatea discutiilor purtate pe marginea subiectului principal (OZN-istica) cat si  a celor conexe si indirecte. Doresc ca acest subiect sa fie de reflectare si nu unul care sa nasca polemici  nesfarsite. Drept urmare va invit sa-l cititi...


In vremurile pe care le traim, insusi faptul ca se discuta despre aceste subiecte este de-a dreptul laudabil si  imbucurator insa nu este suficient. Spun ca nu este suficient pentru ca rezultanta acestor discutii este aproape  nula prin faptul ca, la modul general, nu beneficiem de ea decat intr-o masura extrem de mica si doar pe plan  individual. Efectele informatiilor dobandite aici, de cele mai multe ori, se pierd, se dizolva in timp pentru ca ele  nu au in spate un mod comun de actiune, un pricipiu pe baza caruia sa se acumuleze si sa se sedimenteze in niste  concluzii cu adevarat folositoare existentei noastre fizice.

Ba mai mult, parerile sunt amestecate cu tot felul de manifestari orgolioase, tendinte manipulatorii etc care nu fac  decat sa ne indeparteze de la esenta si cauza reala a celor mai multe dintre subiecte iar o consecinta directa este  aceea ca si rezultatele celor discutate au o directie centrifuga, accentuand astfel si mai mult ideea de separare.  Acest context are ca si "ajutor" imensul curent oficial de denigrare si ridiculizare a tot ce nu tine de palpabil si  efectul principal este ca antreneaza masele intr-un grad foarte mare superficialitate.

In acest hatis informational este din ce in ce mai greu, chiar si pentru cei care au o centrare buna si au capatat o  viziune catre esenta lucrurilor, sa se mentina in echilibru si mai ales sa contrabalanseze aceasta tendinta  separatista.

Realitatea ne arata in mod evident ca lumea este impartita in doua curente de opinie diferite total in ceea ce  priveste modul de actiune in lumea fizica, caracterizate una prin dorinta de evolutie sincera, activa si cealalta de  haos si pasivitate. Primul curent are exponenti care investesc si concentreaza energie in cunoastere (pe diverse  nivele) in timp ce al doilea curent isi cheltuie energia  imprastiat si disparat prin actiuni haotice si de impuls -  ba chiar ii vampirizeaza energetic si pe cei activi.
Nu este un razboi declarat ci este doar o confruntare generata de incompatibilitatea celor doua parti care sunt  nevoite sa imparta acelasi spatiu si timp. De aici si confruntarile ideologice ce iau o imensitate de forme plecand  de la ratiunea pura catre spiritualitatea pura.

Acest fapt caracterizeaza inclusiv tendintele acestui forum si acest lucru este tradat de conflictele "de idei"  mocnite intre anumiti membri, coagularea unor grupuri care rezoneaza in jurul aceleasi manifestari si confruntarile  dintre ele...etc. Conform "invataturilor" capitaliste si ale societatii moderne conflictul, competitita de orice fel  ar fi, ar trebui sa genereze progres. Cred ca este foarte clar ca nu genereaza decat stagnare si separare caci la ce  folos ca unii sa aiba cunostinta in detrimentul celorlalti atat timp cat sunt cu totii in acelasi mediu si supusi  acelorasi reguli?

Nu avem cum sa investim (fiecare cat poate) energie intr-un scop unitar atata vreme cat avem puncte de vedere foarte  diferite, in principal datorate inexistentei unui sistem de valori care sa ne includa pe toti, a unei esente  "vizibile" a lucrurilor, a unei stiinte care corespunde sacrului (domeniu caruia apartinem de drept), a unui  Principiu ca sursa a inspiratiei si motivatiei noastre. De existenta acestui Principiu este legata insasi existenta  noastra fizica chiar daca, astazi, Principiul opereaza doar in planul subtil din motive pe care, in parte, le-am  expus mai sus.
Acest Principiu este sursa tuturor manifestarilor, aparent separate, pe care le simtim si traim, de la temele  ezoterice si exoterice pana la stiinta materiala si OZN-urile de astazi. Perspectiva noastra, orientata gresit, este cea care ne face sa le vedem separate.
In particular, fenomenul OZN era ceva normal si integrat in logica, tehnologia unor vremuri si a unor civilizatii  demult apuse. Pe langa vestigiile ramase ale acestor civilizatii, simpla manifestare OZN contemporana nu face decat sa confirme acest lucru.  


Intamplator sau nu, in sirul cautarilor mele in ale esentei lucrurilor, am ajuns sa dau de un fir care m-a condus  catre ceea ce se numeste Stiinta Traditionala. La inceput am fost doar curios gandidu-ma ca nu pot gasi mai mult  decat cele expuse in "Istoria credintelor si ideilor religioase" a lui Mircea Eliade sau alte carti asemenea, insa  pe masura ce inaintam in lectura, mi-am dat seama ca diferenta devine colosala in favoarea stiintei traditionale,  aceasta vorbind de ceea ce ma interesa cu adevarat. Cel putin la un nivel virtual am ajuns sa gasesc ceea ce cautam  insa sunt constient ca e doar inceputul si ca e nevoie de multa munca personala pentru a patrunde efectiv, intr-o  doza cat mai mare, intelesul acestei perspective.

Se pare ca aceasta abordare s-a centrat in jurul catorva publicatii ("Études Traditionnelles" -  http://www.estudiostradicionales.com , "Regnabit" - http://www.regnabit.com ) si a avut/are ca membri persoane  initiate in diverse doctrine pe cat de neintelese pe atat de profunde. Dezbaterile lor sunt expuse clar si fara  orgoliu atat in articole publicate cat si in carti. Rene Guenon a reusit sa explice cel mai bine in opera si  articolele sale esenta acestui grup drept urmare fiind considerat un membru de referinta.

Acest "curent" a avut si membri romani si probabil mai are si astazi. Dintr-o lucrare a unuia dintre dintre acestia  (presupunere personala), Mircea A. Tamas, o sa dau cateva citate care sintetizeaza, in mare, ce se vrea aceasta  Stiinta Traditionala:

"Mania Zeilor"
http://www.edituraaion.ro/index.php?action=view_details&idc=11
 

"Spre deosebire de societatea profana (cum este cea moderna), bazata nu pe pricipii supra-umane ci pe norme  conventionale, de ordin individual (fiind asadar o societate "in deriva", supusa haosului prin ruperea de  Principiu), o societate traditionala inseamna o grupare umana unitara, nu din punct de vedere al natiilor sau  raselor, ci din punct de vedere al mentalitatii si spiritualitatii, in sensul ca toti indivizii gruparii respective  se supun aceleasi forme doctrinale, gandesc si activeaza spiritual si ritual in cadrul unei doctrine metafizice  unice, se comporta in viata sociala in conformitate cu legitatile deduse ca aplicatii contingente ale principiilor  de ordin divin, respecta de fapt in intregime arhetipurile celeste dupa modelul carora s-au construit civilizatiile  traditionale pamantene. Doctrina traditionala cu care este inzestrata societatea respectiva este de origine  supraumana, ea derivand din Traditia primordiala si o societate traditionala permite transmiterea nealterata, de  obicei sub forma orala, a elementelor doctrinei, esenta ramanand una si aceeasi, doar forma modificandu-se in  functie de imprejurarile istorice."

"... nu trebuie in nici un caz confundata Traditia cu "traditionalismul", care este lipsit de orice legatura  spirituala cu Principiul si care se reduce la insumarea unor obiceiuri si datini arhaice ale caror semnificatii s-au  pierdut demult ca si principiile care le activau. Desi la origine traditia a fost orala, trebuie sa acceptam ca ea  poate fi si scrisa, "scripturile traditionale" fiind la ora actuala de o deosebita importanta; adaugam ca,  etimologic, traditie inseamna "ceea ce se transmite" sub o forma sau alta, fiind insa vorba de transmiterea unor  elemente sacre, efectuata fara intrerupere, printr-o filiera regulata si continua, elementele avandu-si originea  dincolo de ciclul umanitatii prezente, cu alte cuvinte avand o origine "non-umana"."

"Intr-o societate traditionala totul avea un caracter sacru, fiecare membru al ei indeplinind in mod ritual o  activitate invatata printr-o transmisiune regulata, deci prin traditie, refacand ceea ce faceau zeii la inceput;  numai odata cu decaderea ciclica, cand profanarea a dobandit tot mai mult teren, lantul transmiterii s-a intrerupt,  pierzandu-se legatura cu principiile, si pentru omul modern orice obicei vulgar si inventie individuala a devenit  ceva "traditional". Traditia, prin caracterul ei transcedent si non-uman, are o esenta permanenta, reflectand  imuabilitatea Principiului care este, in fond, originea oricarei transmisiuni ortodoxe, in vreme ce pentru omul  profan toate "obiceiurile traditionale" sunt mereu in schimbare, uramand capriciile modei si apartinand asadar  profanului."

"Traditia primordiala s-a manifestat pe pamant odata cu inceputul ciclului umanitatii si fara a o confunda cu  revelatia acordata unor oameni de catre Divinitate, in sens religios, ea se identifica cu Principiul in manifestare,  fiind asadar de origine supra-umana si constituind depozitul de cunostinte metafizice oferit umanitatii  odata cu  producerea acesteia de catre acelasi Principiu, si asimilat prin inspiratie directa. Traditia are astfel un caracter  permanent si infailibil, orice doctrina traditionala prin faptul ca participa la esenta pricipala a Adevarului fiind  infailibila si de aceea reprezentantii unor forme traditionale insarcinati cu expunerea doctrinelor sunt si ei  infailibili, nu ca indivizi umani ci ca exponenti ai traditiilor respective. Fiind de origine supra-umana si absolut   adevarata doctrina traditionala constituie, alaturi de Guru si maestru spiritual, calauza infailibila, de unde  conditia de "craddha" pentru neofit (conditia de craddha implica lipsa ego-ului dornic de a critica pe oricine,  inclusiv pe maestru). Ceea ce este failibil reprezinta asa-zisul "factor uman" sau "factor individual"."


Pentru a detalia aceste puncte de vedere e bine de citit si <Rene Guenon - "Domnia cantitatii si semnele vremurilor"  - capitol "Traditie si traditionalism">

Stiu ca, printre noi sunt si persoane care, la pronuntarea unor cuvinte precum "profan, sacru, neofit, masonerie, maestru etc" ajung cu gandul la secte sau conotatii moderne gen "raul suprem", le recomand respectuos sa caute sensurile date de inaintasii nostri, in alte vremuri mai calme si in care ele semnificau ceva cu adevarat important, deloc orientat negativ.

Daca ati ajuns pana aici cu lectura ...va multumesc!  :-)  
"Mintea intuitiva este un dar sfant si mintea rationala este servitorul fidel. Noi am creat o societate care onoreraza pe servitor si care a uitat darul." Albert Einstein

Xanadron

Sincere felicitari pentru postarea asta, mr! :star:
Care te mentine (pentru mine cel putin) in topul ginditorilor redutabili din zona asta, format dintr-un numar de forumisti egal cu degetele de la... maximum doua maini. Desi nu trebuie ca toata lumea sa fie aprioric de acord cu ideile expuse. Zic asta stiind ca nu-i vreun risc sa-ti creasca coarne, :evil: fie si doar fiindca inclin sa cred ca aplici deja principiile "abstractiunilor" postate, care exclud orgoliul pagubos.

Mor de oftica :-D in orice caz ca timpul nu-mi permite deocamdata sa replic asa cum ar merita (adica detaliat) postarilor de calibrul asta - chestie valabila si pt. multe din interventiile... urbanistice sau @bissale :lol:).
Asa c-o sa ramin cantonat cumva... limitat la teme ceva mai focusate pe CONCRET.
Din simplul motiv ca asta mi se pare o prioritate urgenta acum, cind "profanilor" li se storc prin parghiile Sfintelor Crize clar regizate ultimele resurse.
Tot pe altarul Sfintului Profit, dar cu scopuri si mai impardonabile decit pina acum. :|
Trăim pe-o planetă nebună - opriţi-o să mă cobor !!!
http://povestoteca.wordpress.com/

mr

#2
Multumesc Xanadron! Imi place sa cred ca am depasit de ceva vreme "importanta orgoliului" in formele lui obisnuite dar, stii si tu cat de fina este granita... in manifestarile lui mai rafinate. In astfel de situatii caut sa fiu vigilent si sa tai cornitele cand apar. Deh, invat!

Sunt foarte de acord cu tine ca trebuie sa activam si in limitele concretului (atat cat il percepem fiecare), insa pledoaria mea a fost ca acest concret (foarte vast si divers) sa aiba un fundament solid si unitar, o baza de principii care sa permita conturarea unui mod de actiune cat mai aplicabil si cu beneficii atat la nivel de grup cat si individual.

Dincolo de teoriile conspiratiei, este foarte foarte evident ca astazi lucrurile sunt impuse fara jena si la nivel grosolan, de unii din semenii nostri in ale spiritului... celor multi si "amortiti". La fel de evident este si faptul ca, pe aceeasi unitate de timp, ei au mult prea multi pasi inainte in a-si indeplini planul. Decalajul fiind atat de accentuat si disproportionat, personal cred ca nu ne mai ramane decat sa demascam parti din aceasta "facatura" fara vreo posibilitate reala de a mai contracara ceva. Pur si simplu vine valul...!!
Reprezentantii Traditiei, pe baza cunostintelor transmise de-a lungul timpului oral (in principal) si scris (de ex Vedele) stiau de venirea acestor vremuri. Pana acum, avand o perspectiva din exterior (fara initieri veritabile) am costatat ca aceasta "teorie" a lor este singura care sta in picioare in iuresul de curente erudite si care mai de care mai neintelese.  
Rene Guenon in a sa carte "Criza lumii moderne" detaliaza aceasta stare a "natiunii".Chiar daca a scris-o in 1931, gandurile lui se muleaza perfect si pe inceputul secolului 21...
http://www.humanitas.ro/humanitas/criza-lumii-moderne-0
"Mintea intuitiva este un dar sfant si mintea rationala este servitorul fidel. Noi am creat o societate care onoreraza pe servitor si care a uitat darul." Albert Einstein

abyss

Sper sa nu te superi ca am inghesuit si eu cateva ganduri, colega @mr.


Intoarcerea la Principiu si legatura omului cu Universul

Cine erau acei oameni plini de intelepciune, care ajunsera la cunostinta Celui prea-inalt, care se realizasera pe sine ca fiind una cu El in desavarsita armonie cu launtrul lor insusi, aceia care realizandu-L in interiorul sufletului lor erau liberi de orice dorintza egoista si, vazandu-l oriunde in viata si zbuciumul lumii, au atins incremenirea tacerii celei pline de liniste? Cine au fost cei care , gasind Mintea Cosmica nemarginita pretutindeni, odihneau intru Dumnezeu si care deveniti una cu toate lucrurile intrasera in viatza universala?

Cine sunt oamenii de astazi? Mai incearca ei oare sa descopere ca lumina nu este doar in spatiu ci si in sufletul nostru, acea Lumina si aceasta Viatza, aceasta Fiintza care se simte in toate, atotconstienta in spatiu, in lumea intinderii lui... si atotconstient in suflet, lumea intensitatii sale?

Singurul proces real al omului e sinonim cu extinderea cercului de simtzire necastigand nici un drept prin faptul ca ocupa un spatiu mai mare...dreptul sau se extinde numai atat cat e adevarul lui launtric...adica atat cat se intinde constiinta lui.

Care e pretul libertatii de constiinta?
There is the milky way, the big dipper, and the north star. They are all still there Dad, shining brightly throughout the night. You may be gone but you will never be forgotten. Shine bright Father, shine bright...

Tayka

#4
Cu scuzele de rigoare aº dorii, dacã o mai fi rãmas vreun cotlon liber sã-mi alãtur ºi eu pãrerile personale cu referinþã la întoarcerea la principiu atât de frumos punctat de Mr,conºtient fiind cã,deºii îmi doresc,poate nu voi rezona întocmai cu freqvenþa propusã de Mr.Nu ºtiu de ce ºi mai ales dacã e bine,dar eu când scriu pe un forum îmi þin toate principiile aranjate frumos acasã,ºi nu mi le expun decât atunci când mi se cer.Numai cã pe un forum deschis nu e ca la instituþii de învãþãmânt,unde existã nivele de culturã generalã clar diferenþiate;învâþãmânt primar,gimnazial,superior,ci aici ne întâlnim cu toþii.Ce ne atrage ºi ne menþine împreunã este interesul mai deosebit pentru tematica specificã,ºi aºa cum spunea ºi Spooky în interviul de-la ant.2-la Rufon avem dela doctori în filozofie,preoþi,ingineri,oameni super pregãtiþi,dela tineri elevi, pânã la bãtrâni dela þarã(aici cred cã sa gândit la Tayka  :-D)deci întreaga gamã mai mult sau mai puþin culturalã româneascã se regãseºte pe forum la secþia românã ,ºi de aici desigur ºi unele devieri dela principiu.Iar eu aflându-mã pe ultima..sutã de metrii,(adicã la pensie) am timp mai mult ºi mai intru pe la alte forum-uri;spirituale,tehnice,filozofice,teologice,uneori mai postez, dar în general mai ,,halesc''ºi eu( spiritual vorbind) ce mai e digerabil pe ici pe colo.ªi de aceia stimate Mr.eu zic cã dacã vei posta îþi faci datoria ºi oferi din ce ai tu mai bun neamului tãu,ºi sã nuþi închipui cumva cã mesajul tãu va fi zadarnic,el va fi citit de mai mulþi dar dacã unul singur îl va ºi reþine înseamnã cã tu þi-ai îndeplinit misiunea ta þinând fãclia luminii acestui sãrman popor.Încearcã sã te alãturi gândirii colective,chiar dacã eºti înnaintaº.Personal cred cã trebuie sã luptãm un pic cu orgoliul care este necesar sã lipseascã pe forum.Bine înþeles în limita bunului simþ.Vremurile de demult la care faci referire când lumea era liniºtitã,dreaptã ºi bunã,au apus demult.Acum este mult rãu pe pãmânt,uitã-te doar la cei ce ne pãzesc graniþele,la cei ce aruncã chemtrailss-uri,la cei ce ne hrãnesc cu otrãvuri,etc.etc.Iar noi n-avem ce face ºi trebuie sã trãim,nu neapãrat însã printre ei.
Tot ceea ce este fundamental diferit deranjeaza ordinea stabilita (Jean Piere Petite).

mr

#5
Colega @biss, nu exista nici un motiv de suparare. Din contra! Si sunt cotloane "fara numar" Tayka!

Eu nu am facut decat sa expun un punct de vedere propriu, constient de context si de felul divers in care va fi  primit. Asa cum bine a spus Tayka - caruia ii multumesc pentru aprecieri - efortul nu este zadarnic. Asa cum fiecare dintre noi intra in contact cu tot felul de idei expuse de altii, inaintasi sau contemporani, si le folosesc pentru a-si intregi puzzle-ul propriu, tot asa am considerat ca trebuie sa scriu si eu despre ceea ce am ajuns sa gandesc dupa o etapa a vietii mele de pana acum si sa integrez in. Sunt adeptul unui concept, care vine mai mult din domeniul IT, si anume cel de "open source". In traducere libera, munca fiecarui membru al comunitatii este publica si astfel supusa completarii si imbunatatirii continuie prin aportul celorlalti membri. Este un algoritm foarte productiv, calitativ si incerc sa-l aplic pe unde pot, inclusiv pe acest forum.

Lupta cu orgoliul trebuie sa devina un mod de a fi pentru ca orgoliul, in manifestarea lui joasa, este incompatibil cu aerul "mai tare" al inaltimilor principiale.

In acelasi timp sunt constient si de primire. Avand in vedere "starea natiunii", nu pot avea pretentia ca ideile  mele vor rezona cu toata lumea. Ba chiar realizez ca doar o mica parte din cei care le-au citit vor intelege intr-o  proportie indestulatoare ceea ce am vrut sa exprim. Merg pe ideea pildei semanatorului si respect absolut toate  punctele de vedere.

Ma alatur gandirii colective, chiar daca uneori imi vine mai greu si cred ca posturile mele reflecta in mare parte  acest lucru. Nu desconsider nici o parere ci incerc doar sa-i largesc aria de viziune - aplicare atat cat "vad" si eu. Fiecare isi are rolul sau in comunitate, prin ceea ce este si exprima si chiar daca ma simt uneori stingher - asa cum se exprima de multe ori colegul @biss - prin faptul ca ajuns sa "vad" anumite lucruri, incerc sa-mi traduc in permanenta viziunea in termeni cat de cat expliciti. Nu reusesc uneori, asa cum si cei ca mine patesc la fel...dar perseverez. Nu este o fericire, dar nici o povara. Este doar o poteca ingusta pe care incerc sa-mi tin echilibrul (in raport cu gandirea colectiva).

Tendinta mea este de a duce in zona aplicabilitatii ceea ce fac, in general, si de aceea nu vreu sa imprim "Intoarcerii la Principiu" doar o lumina filozofica. Notiunea de principiu insasi implica ceva subtil si nepalpabil si se situeaza undeva in background-ul tuturor actiunilor manifestate (de orice natura ar fi ele) constituindu-se  intr-o cauza directa, un izvor din care se materializeaza totul. De aceea consider ca-i trebuie acordata importanta  cuvenita si mai mult de atat orice schimbare adevarata cred ca din zona principiului trebuie operata in prima faza.

Raul contemporan, asa cum il percepem noi, isi are originea in schimbarile conceptuale operate de-a lungul ultimilor  secole de catre anumiti "destepti" pe fondul unei scaderi pronuntate a constiitei umane si a sfarsitului de ciclu  Kali-Yuga (conform Traditiei). Se pare ca el este corespunzator unor astfel de "vremuri" precum cele care le traim  acum si vointa generala de schimbare in principiu este cu mult insuficienta.
"Mintea intuitiva este un dar sfant si mintea rationala este servitorul fidel. Noi am creat o societate care onoreraza pe servitor si care a uitat darul." Albert Einstein

mr

Cred ca se face o confuzie in momentul in care se pomeneste formularea "Intelege cu inima!" sau "Citeste cu inima!".
Judecand dupa intelesul capatat ce cei mai multi dintre noi in scoala si mai ales de la cei resposabili cu definirea  lucrurilor in sistem (academicii) "inima" reprezinta totalitatea manifestarilor sentimentale si emotionale dintr-un  individ, manifestari fara o logica anume din punct de vedere rational. Corect ca si formulare. Din aceasta  perspectiva "da cu virgula" orice confruntare logica - inima si mai ales orice confruntare din perspective asociate  celor doua ipostaze.
Aceasta definire a "inimii", din pacate, este doar una moderna si nu se aplica sub nici o forma intelesurilor  textelor din vechime si celor care sunt preocupati la modul serios si efectiv de metafizica si ezoterism.

La nivelul inimii sau zonei inimii este localizata scanteia divina, "luz"-ul din fiecare individ. Inima reprezinta poarta, care  odata deschisa, ne conduce spre structurile noastre energetice superioare, subtile si automat spre nivele de intelegere mult mai profunde. Logica rationala, in acest context, nu face decat sa fie o unealta folositoare doar in lumea fizica, tridimensionala.

Fara exceptie, de-a lungul unei vieti, suntem pusi in tot felul de ipostaze iar unele dintre ele sfideaza in mod evident logica rationala. In acest punct fiecare dintre noi ar trebui sa inteleaga ca ratiunea acopera doar ce tine de partea fizica a problemelor iar despre partea subtila doar "inima" ne poate conduce catre intelegerea aferenta. Unii trec si inteleg imporanta acestui moment insa pentru cei mai multi totul se termina acolo si pentru ei totul devine o bucla ...pana cand vor intelege acest lucru. Poate dura sute, mii, zeci de mii, milioane de ani sau echivalente ca timp. Vestea buna este ca  ...cu totii ajungem in acelasi loc. Ratiunea mintii, sistemului nervos central este si va ramane un instrument al "inimii" in lumea fizica si ea nu trebuie eliminata sau "preaslavita" ci doar integrata pe nivelul de importanta real.

Simbolismul inimii din crestinism si mai ales legenda Graalului (sub forma de pocal - inima) se refera la aceasta forma de cunoastere superioara care are drept filtru "inima".

Cei din vechime stiau cu exactitate ce reprezenta "inima" si de aceea au folosit-o des in exprimare:

"Ce este inima ?
Spiritul, centrul real al fiintei noastre, izvorul prezentei constiente, ochiul ciclonului sau al vortexului fiintei  noastre, Sinele, scanteia divina din fiecare fiinta umana, iar nu ceea ce a aparut ulterior (inima din corpul  fizic)."
"Ceea ce este esential este invizibil pt ochi; doar cu inima poti vedea cu adevarat !"
(capitolul 14 din Lao Tzu)

Si mai recent, in perioada in care punctul de vedere pur rational lua amploare, Eminescu a simtit nevoia sa clarifice:
......
"Iarã noi? noi, epigonii?... Simþiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bãtrâne, urâte,
Mãºti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbrã, patria noastrã: o frazã;
În noi totul e spoialã, totu-i lustru fãrã bazã;
Voi credeaþi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

ªi de-aceea spusa voastrã era suntã ºi frumoasã,
Cãci de minþi era gânditã, cãci din inimi era scoasã,
Inimi mari, tinere încã, deºi voi sunteþi bãtrâni.
S-a întors maºina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarãºi trecutul, fãrã inimi, trist ºi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strãin!"

......
Epigonii (Mihai Eminescu)

Evident, fara afront,  simbolismul inimii este inteles corect doar de cei care au depasit "vraja" logicii rationale.
Studiul diferentei dintre un trup mort si unul viu ar trebui sa fie suficienta, in prima faza, pentru a pune la indoiala "perfectiunea" logicii rationale in a explica energia si vitalitatea trupului viu dincolo de disectiile si observarile microscopile ale unui trup mort. In acelasi registru, apoi se poate trece la studiul a ceea ce insufleteste si ordoneaza Natura...

Toate cele bune.
"Mintea intuitiva este un dar sfant si mintea rationala este servitorul fidel. Noi am creat o societate care onoreraza pe servitor si care a uitat darul." Albert Einstein

mr

Prin peregrinarile mele livresti, am dat peste un punct de vedere traditional asupra liberului arbitru pe care am simtit un impuls sa vi-l impartasesc... mai ales ca nu demult s-a discutat pe forum acest subiect.
Sursa: http://www.edituraaion.ro/index.php?action=view_details&idc=24
(Postfata, comentariu - pag 123)

Textul l-am adaptat putin eliminand legaturile cu subiectul cartii. Completarile dintre parantezele patrate imi apartin.


Binele Suprem este imuabil si identic cu Vointa Divina, caracterizandu-se prin dreptate si justete.Manifestarea [si cea fizica], care-i este efect, nu poate sa-si influienteze cauza, asa cum influienteaza, de pilda, vointa umana,  contingenta si relativa. Prin urmare, este just in lume tot ce concorda cu Vointa Divina (calea dreapta), caz in  care harul celest apare ca o recompensa; tot ce este in opozitie cu Vointa Divina este nedrept si rau, mania celesta  aparand ca pedeapsa.
.....
Teologia crestina s-a straduit sa demonstreze existenta liberului arbitru pentru a justifica existenta raului in  lumea produsa de Supremul Bine. Lumea manifestata fiind duala , contine perechea bine-rau (pe langa o indefinitate  de alte perechi) ce face parte din Unitatea primordiala, fara a-i perturba armonia, prin urmare chestiunea teologica   se rezolva numai pe plan metafizic. Din nastere, sufletul creat din iubire este inclinat spre iubire si, precum  focul, are tendinta de a se inalta; dar nu price iubire e si buna, cum cred epicurienii, caci doar iubirea naturala,  inclinata spre bine si atrasa in sus de Vointa divina este justa.
Iubirea naturala, este expresie a Vointei divine si are drept tinta beatitudinea; ea este independenta de om, acesta  neputand fi laudat sau blamat, asadar, decat pentru iubirea derivata, ce este electiva si se poate indrepta in  diverse directii, ratiunea umana avand datoria s-o verifice si s-o indrume spre acele bunuri secundare ce conduc  spre Binele suprem.

Iubirea si vointa individuale pot fi atrase de lucruri contingente, si putem sa distingem, pe plan initiatic, doua  situatii: ratacirea prin padurea intunecoasa, cand legaturile lumesti retin individul irosindu-i energia in directie  gresita, si ascensiunea, cand iubirea si vointa, naturale, actioneaza nestanjenite.

Ne indoim ca numai prin liber arbitru omul poate decide calea de urmat, caci nu trebuie uitat ca vointa individuala  este neglijabila in raport cu Vointa divina, liberul arbitru neavand deci sens decat in lumea contingentelor.  Potential, omul este liber sa aleaga calea ce-i convine; in momentul in care actul alegerii are loc, acesta nu mai  este nici liber, nici arbitrar, caci actul rational si volitiv este in functie de constitutia individului si depinde  de firea sa, de "educatia" sa, de bagajul de posibilitati (care si el depinde de starile anterioare si se  completeaza cu elemente noi necunoscute noua), de "istoria" sa cosmica, la care, e drept, se adauga o "perturbare  aleatorie, un grup de cauze necunoscute noua, corespunzand caracterului contingent si relativ al lumii si reflectand  unicitatea existentei.

.....

[Fiinta umana, conform traditiei hinduse, poate avea trei tendinte in raport cu Divinitatea in lumea manifestata,  respectiv trei guna: sattwa - cei care cauta Divinitatea, implicit profunzimea Creatiei, rajas -  neutri, ancorati doar in lumea materiala, tamas - cei care ignora sau neaga cu buna stiinta Divinitatea]

Firea individului poate fi sattwica sau tamasica; posibilitatile sale se pot actualiza sau nu; mai mult, exista  situatii cand omul vrea, dar nu poate si invers, poate, dar nu vrea. Toate acestea le numim liber arbitru. Individul  nu este evident sattwic pur sau tamasic pur; Buddha, prin actualizarea unr posibilitati a ales o noua cale,  sattwica, parasind-o pe cea tamasica; la fel Sf. Pavel. Din contra, Lucifer, sattwic, a cazut, dupa cum zice Toma  d'Aquino, nici ingerii nu pot ajunge la Dumnezeu fara ajutorul acestuia, vointa proprie a lui Lucifer fiind aici  identica cu trufia; Iuda, desi ales de Hristos, a tradat. Deci, la orice nivel, fiinta poate urma trei cai, definita  de crucea tridimensionala; alegerea caii se numeste liber arbitru si sensul caii este dat prin compararea  sensului vointei individuale cu cel al Vointei divine.

Pentru a intelege oarecum liberul arbitru, fiinta trebuie privita in totalitatea ei; atunci capacitatea de a alege  apare ca o suveica a urzelii cosmice, ce realizeaza tesatura, adica indefinitatea posibilitatilor cuprinse in planul  divin. Providenta toarce o indefinitate de fire, ce reprezinta tot atatea fiinte totale; fiecare fir este drumul  parcurs de o fiinta si, indiferent de liberul arbitru, acest fir este asa cum este; dar liberul arbitru diferentiaza   un fir de altul, caci, de exemplu, pentru a ajunge la starea umana, doua fiinte au depus aceeasi stradanie, numai  ca, privindu-le in anasamblu, una mai are resurse sa-si continuie drumul ascendent (sattwa), pe cand cealalta a  "ostenit", are nevoie de odihna (rajas) sau chiar se prabuseste de oboseala (tamas), din care cauza liberul arbitru  actioneaza in sens contrar Vointei divine.

Diferenta dintre Providenta si liberul arbitru este perfect oglindita de asa zisele "jocuri de societate" ce  utilizeaza zarurile, la origine ele nefiind altceva decat simple divertismente profane; simbolismul unui astfel de  joc traditional este: tabla de joc reprezinta lumea manifestata, zarurile sunt instrumentele Providentei, ele  impunand anumite mutari ale pionilor, dar alegerea mutarii si a pionului revine jucatorului (liberul arbitru); este  remarcabil ca aici se poate pune in evidenta interactiunea dintre pionii diversilor jucatori, fiecare pion avand  posibilitatea sa influienteze drumul celuilalt, ceea ce face ca gradul de complexitate al drumului sa creasca  apreciabil.


Pentru individ, legile ce conduc manifestarea sunt bazate pe hazard, pe aruncari de zaruri intamplatoare; pentru  Principiu totul este prevazut in planul divin si intamplarea sau coincidenta este exclusa; zarurile oglindesc  incapacitatea umana de a intelege Vointa divina.
"Mintea intuitiva este un dar sfant si mintea rationala este servitorul fidel. Noi am creat o societate care onoreraza pe servitor si care a uitat darul." Albert Einstein

fiulploii

Citat din: mr din  15 August 2011, 23:39:34


Teologia crestina s-a straduit sa demonstreze existenta liberului arbitru pentru a justifica existenta raului in  lumea produsa de Supremul Bine. Lumea manifestata fiind duala , contine perechea bine-rau (pe langa o indefinitate  de alte perechi) ce face parte din Unitatea primordiala, fara a-i perturba armonia, prin urmare chestiunea teologica   se rezolva numai pe plan metafizic. Din nastere, sufletul creat din iubire este inclinat spre iubire si, precum  focul, are tendinta de a se inalta; dar nu price iubire e si buna, cum cred epicurienii, caci doar iubirea naturala,  inclinata spre bine si atrasa in sus de Vointa divina este justa.
Iubirea naturala, este expresie a Vointei divine si are drept tinta beatitudinea; ea este independenta de om, acesta  neputand fi laudat sau blamat, asadar, decat pentru iubirea derivata, ce este electiva si se poate indrepta in  diverse directii, ratiunea umana avand datoria s-o verifice si s-o indrume spre acele bunuri secundare ce conduc  spre Binele suprem.

...............
Ne indoim ca numai prin liber arbitru omul poate decide calea de urmat, caci nu trebuie uitat ca vointa individuala  este neglijabila in raport cu Vointa divina, liberul arbitru neavand deci sens decat in lumea contingentelor.  Potential, omul este liber sa aleaga calea ce-i convine; in momentul in care actul alegerii are loc, acesta nu mai  este nici liber, nici arbitrar, caci actul rational si volitiv este in functie de constitutia individului si depinde  de firea sa, de "educatia" sa, de bagajul de posibilitati (care si el depinde de starile anterioare si se  completeaza cu elemente noi necunoscute noua), de "istoria" sa cosmica, la care, e drept, se adauga o "perturbare  aleatorie, un grup de cauze necunoscute noua, corespunzand caracterului contingent si relativ al lumii si reflectand unicitatea existentei.[/i]
.....

Firea individului poate fi sattwica sau tamasica; posibilitatile sale se pot actualiza sau nu; mai mult, exista  situatii cand omul vrea, dar nu poate si invers, poate, dar nu vrea. Toate acestea le numim liber arbitru. Individul  nu este evident sattwic pur sau tamasic pur; .... Din contra, Lucifer, sattwic, a cazut, dupa cum zice Toma  d'Aquino, nici ingerii nu pot ajunge la Dumnezeu fara ajutorul acestuia, vointa proprie a lui Lucifer fiind aici  identica cu trufia; Iuda, desi ales de Hristos, a tradat. ...

....

Ma dau si eu cu parerea si sper sa nu deranjez prea tare   :-D

Sublinierile din text imi apartin . Am vrut sa zic ca este remarcabil cum ''antropomorfizam'' Divinitatea atribuindu-i o anume Vointa ... divina zisa   :-o  si in general , antropomorfizam tot ceea ce tine de divin si atributele lui . Ceea ce se zice in textul de mai sus , zic eu ca a fost valabil intr-o oarecare masura la un anumit moment istoric , desi ma cam indoiesc de necesitatea reala a acestei valabilitati  .

Teologia crestina s-a straduit sa mentina Teama si pentru asta a facut orice compromis posibil in avantajul ei .
Ma indoiesc - si sper sa nu raman asa  :lol: - ca lumea noastra este duala dar , sa presupunem ca este duala insa asta nu inseamna antagonica ci complementara . Bine-rau sau gol-plin de exemplu , pot fi doua fetze ale aceleasi monezi si asta da echilibru lumii per ansamblu . Daca una din fetze devine majoritara si pana la urma o ''acapareaza '' pe cealalta transformand-o , atunci lumea devine numai buna sau numai rea sau numai gol sau numai plin si ... ce se intampla atunci cand tot universul sau toata lumea devine singularitate ?
   Eu zic ca trece la nivelul urmator , unde va face parte din alta ''moneda'' si va urma acelasi tip de transformari, chinuri , etc. Aici putem regasi acele '' ceruri '' - nivele  pomenite din vechime.

Cat despre episodul alegoric ''Iuda'' . Eu zic ca a fost o necesitate si un ''ordin'' sa tradeze. Daca nu ar fi tradat , cum ar fi continuat ... istoria ? A fost pionul de sacrificiu - daca a fost  :-D  La fel povestea luciferica .

Biblia ar trebui citita si inteleasa nu la nivelul gloatelor umane tinute in intuneric si teama de conducatorii vremurilor primului mileniu . Sunt niste informatii continute in textele biblice , informatii nespuse pe fatza ci prin parabole si povesti -atat cat s-au indurat aia de la Niceea sa lase prin ea  :-D .   

Informatiile lasate prin Biblie nu sunt toate , ci numai o parte , Alte parti au fost lasate prin alte scrieri sfinte asa cum cineva imparte o comoara in mai multe parti ascunse in locuri diferite pentru a mari probabilitatea de supravietuire macar a unei parti daca nu a intregului .

Sper ca nu am fost prea '' alambicat'' in exprimarea  :-D  parerii mele .


calator astral

Nu nu stai linistit...ai fost limpede ca apa de izvor.
Asta a fost cel mai cel mai clar>


Citat din: fiulploii din  16 August 2011, 03:01:29

       despre episodul alegoric ''Iuda'' .
Eu zic ca a fost o necesitate si un ''ordin'' sa tradeze.
Daca nu ar fi tradat , cum ar fi continuat ... istoria ?
A fost pionul de sacrificiu - daca a fost  :-D
La fel povestea luciferica .

....saracu Iuda.....saracu Satana.....s-au "sacrificat" tradind pe Isus si pe bunul Dumnezeu...hai sa plingem toti sacrificiul asta si sa mergem repede ca inca e noapte sa mai taiem niste pisicute negre de atita durere pt sacrificiu ala....

Banul lu Iuda e ochiul lu Satana. :wink:

Urban

As vrea sa amintesc ca daca nu era Dracu', azi probabil defilam in sexul gol prin gradina lu' Ion...
Intelege cine poate...

Dixit!

Xanadron

Citat din: Urban din  16 August 2011, 11:25:15
As vrea sa amintesc ca daca nu era Dracu', azi probabil defilam in sexul gol prin gradina lu' Ion...
Intelege cine poate...

Dixit!

Pe linia foarte veridicului conflict - materializat se pare prin ultimul Potop - dintre orgolios-razbunatorul Enlil si curajos-lucifericul Enkidu (plus sora lui Ninhursag), nu pot decit sa subscriu la ideea ta, Urban.

Intelege tot cine poate (inclusiv sa patrunda sensul vagii alegorii biblice a  "sarpelui cunoasterii")...  8-)
Trăim pe-o planetă nebună - opriţi-o să mă cobor !!!
http://povestoteca.wordpress.com/

mr

#12
Acest text l-am citit recent, dupa discutia de pe forum legata de liberul arbitru. Atunci sustineam ca fiecare dintre noi avem o cale, soarta in limitele careia ne putem exercita o anumita doza de liber arbitru. Autorul acestor randuri, Mircea A Tamas, sustine cam acelasi lucru integrand si mai bine in contextul creationist limitele libertatii de actiune.
Practic, lumea fizica, asa cum o percepem noi prin simturile trupului, poate fi comparata cu decorurile unui joc de computer sau cu un matrix, lume virtuala in care trebuie sa indeplinim anumite misiuni sau quest-uri. Acolo gasim decorurile precreate iar noi nu facem decat sa ne folosim de ele pentru a ne atinge scopurile.

Lumea fizica, in imesitatea si complexitatea ei, poate include si posibilitati gen Iuda sau Lucifer pe de o parte sau Buddha sau Isus pe de alta, acestea, probabil, fiind unelte de echilibrare a fortelor folosite de "programatorii" iluziei. Oricum, personal vad aceasta lume fizica ca un teren de actiune pe care spiritul ce anima omul are posibilitatea sa se autocunoasca chiar daca acest proces poate implica si cele mai joase senzatii posibile. Este doar o etapa.

Consider ca putem ajunge sa intelegem si sa apreciem complexitatea lumii solide numai in urma dorintei de a sincroniza vointa individuala cu Vointa divina. Aceasta posibilitate exista, dar pentru aceasta trebuie sa trecem prin ceea ce spuneai tu, fiulploii, de la perceptia antagonica a lumii la cea complementara. Si acest lucru se face numai in urma efortului personal de cunoastere, indiferent de domeniul sau subdomeniul in care aplicam. Cine nu "vede" ca aceste principii se aplica in absolut toate situatiile si conjuncturile vietii, de la cele mai banale pana la cele mai importante, de structura, perceptia lui despre viata ramane separata ...ca un mare haos. Din pacate, aceasta perspectiva superficiala este majoritara astazi... dar corespunzatoare finalului "Epocii de fier" si se pare ca a fost asteptata (fie si numai daca parcurgem Apocalipsa lui Ioan sau mesajele repetate ale lui Isus despre cum va fi la sfarsitul lumii, din Evanghelii).

Parabolele biblice sunt de actualitate insa, conform rotii ciclice, calitatea "receptiei" a scazut de asa natura incat sensul parabolelor nu mai este inteles si, trecute prin filtrul "stiintei", retrogradate pana la ignorare.

Stiu ca sunt multi carora "le fug ochii" pe texte de acest gen. Nu ma astept sa fie intelese de toata lumea pentru ca ele au fost scrise de oameni care au depus eforturi uriase in cunoastere, traind si experimentand direct marea parte din  plaja de stari a lumii fizice. Calitatea "receptiei" implica indivizi care la randul lor au trait, macar in parte, stari negative si pozitive suficiente incat sa poata intelege astfel de mesaje. Cei care nu reusesc sa iasa din "programare" si care considera ca daca stiu cateva definitii, stiu totul, vor considera aceste randuri ca fiind parabole neintelese si le vor retrograda la randul lor.

E destul de complicata tendinta de stabilire a adevarului din spatele Creatiei atunci cand nu ne implicam direct in a o cunoaste. Este la fel ca in situatia in care te afli in padure, sub copaci, si te chinuie grija ca nu stii cat de mare e padurea; simplul efort de a te urca intr-un copac mai inalt il excluzi, caci e prea greu :). Ori, majoritatea parerilor noastre, din ce am observat, se axeaza mai mult pe parerile exprimate de o mana de oameni care au scris carti si multi dintre ei au experimentat direct, in felul lor, Creatia. Deci, am venit aici sa muncim si, chiar daca nu vrem sa admitem nici in ruptul capului, ne-am dat consimtamantul pentru asta.

Am mai observat ca exista o tendinta foarte pronuntata de separare clara a Principiului de elementul "palpabil". Parerea mea este ca Principiul aferent sta la baza oricarui element "palpabil", fie si numai in urma unui rationament simplu: intai gandesti si apoi executi. Deci nu exista separare...chiar daca vorbim numai de lumea fizica.

Citat din: fiulploii din  16 August 2011, 03:01:29
Daca una din fetze devine majoritara si pana la urma o ''acapareaza '' pe cealalta transformand-o , atunci lumea devine numai buna sau numai rea sau numai gol sau numai plin si ... ce se intampla atunci cand tot universul sau toata lumea devine singularitate ?

Dualitatea determina lumea manifestata iar existenta ei este dorita din motive pe care trebuie sa ajungem sa le intelegem. Sigur exista o logica la un nivel superior, iar "programatorii" stiu exact care este importanta lumii manifestate. Probabil ca singularitatea va inghiti manifestarea....dar si asta cred ca e prinsa in economia Creatiei. Noi, asa de mici cat suntem aici, trebuie sa ne ridicam singuri sa intelegem cat de cat acea economie. Altfel ramanem vesnic diletanti... Mesajele si regulamentul acestei lumi este foarte clar.


"Mintea intuitiva este un dar sfant si mintea rationala este servitorul fidel. Noi am creat o societate care onoreraza pe servitor si care a uitat darul." Albert Einstein

mr

Va propun un subiect de reflectat, care are legatura cu modul cum percepem realitatea si cum incercam sa o definim. Dar mai importanta este atitudinea cu care ne prezentam in fata semenilor pentru a ne expune si promova concluziile proprii. Cati dintre noi se gandesc constient la ce urmaresc cu adevarat atunci cand se lanseaza intr-o disputa de idei?  :rainbow:

Alfa si Omega

"Pentru a ilustra sfera inefabilului in care ne miscam, in care traim, cu toata educatia noastra materialista si pozitivista, spre a intelege mai bine existenta ezoterismului intr-o lume profund carteziana, sa ne imaginam urmatorul dialog intre doua personaje virtuale: domnul Alfa si domnul Omega.

Amadoi stau la o masa. Au mancat, au baut, au vorbit. Sunt prieteni vechi. Cel mai mult a vorbit domnul Alfa: bland, cursiv, convingator. Omega l-a ascultat atent, foarte atent, acum se scobeste in dinti si vrea sa atace. Se pregateste de asalt. Tuseste grav, scortos, privirea lui are reflexele antracitului.
- Imi tot vorbesti, de o buna bucata de timp, se lanseaza intr-o vitriolica peronatie domnul Omega, despre ezoterism, despre puteri spirituale, despre engregor, despre asa zisa casta a initiatilor in marile mistere ale lumii. Care mistere, dragul meu? Ce fel de initieri tainice? La ce folosesc? Si unde se ascund fortele alea spirituale, cu care ma tot bati la cap? Eu cred - nu te supara ca voi fi franc si brutal cu tine - eu cred ca toate aceste chestii nu sunt altceva decat simple speculatii. Vorbe fara suport material. "Vorbe in vant", cum spune Poetul. Intreg universul tau ezoteric, nu se bazeaza pe nimic palpabil, masurabil. Nu se vede, nu se aude, nu poate fi pipait. Teoria ta - prietene draga - se ascunde, pur si simplu, in spatele unor concepte care nu pot fi verificate niciodata, absolut niciodata, prin cele cinci simturi umane. Aiureli de salon, care, desigur, pot face furori prin cuconetul mai slab de inger. Eu desfid asemenea ineptii. Pentru ca nu ma bazez decat pe judecata mea, pe ratiunea mea indestructibil legata de simturile mele. Mai departe, neatul vorbelor goale. Frumoase, captivante, dar goale.

Domnul Alfa isi priveste prietenul indelung, tacut, ingandurat. Uneori, un zambet discret flutura peste chipul sau luminos, calm. Alteori, umbra unei tristeti. Domnul Omega il tintuie cu priviri incisive, reci, corozive; asteapta cu un aer superior, zdrobitor, replica celuilalt. Domnul Alfa, dupa ce isi aplecase fruntea o vreme, cu ochii in pamant, ofta retinut, isi ridica privirile si, in loc de replica, intreba cu glas domol:
- Spune-mi, esti crestin?
- Da, sunt! raspunse cam intepat domnul Omega. Doar stii si tu ca sunt crestin.
- Crezi in Dumnezeu? il chestiona mai departe, cu un vadit aer de blandete, domnul Alfa.
- Desigur, cred in Dumnezeu! raspunse prompt, sentetios domnul Omega.

Domnul Alfa tacu iarasi cateva clipe lungi, jucandu-se cu niste chei, dupa care intreba curios:
- M-ar interesa sa stiu daca l-ai vazut vreodata pe Dumnezeu. Sau daca l-ai pipait. Ori macar daca l-ai auzit. As

vrea sa stiu cum arata, ce fel de glas are, care-i sunt trasaturile. Ai putea sa mi-l descrii?
Luat prin suprindere, domnul Omega vru sa gesticuleze violent, se opri, era totusi un om bine educat. Raspunse prompt:
- Nu!

Domnul Alfa isi urma neabatut rationamentul sau calm, greu, ca un buldozer care niveleaza drumul:
- Crestinii spun ca Diavolul umbla pe pamant si face rau oamenilor, ispitindu-i cu tot felul de tentatii pacatoase, placeri desarte, imorale. Asa e?
- Exact! raspunse umil domnul Omega.
- L-ai vazut vreodata pe Diavol? intreba candid domnul Alfa.
- Nu! pocni, ca un foc de pistol, raspunsul nervos al domnului Omega. Atat doar ca pistolul acela nu era altceva decat un pistol cu dopuri. O jucarie inofensiva. Inofensiv devenise, acum, si domnul Omega.

Si iarasi se intinse, intre cei doi domni, prieteni vechi, o tacere grea, ca lespedea de pe sarcofagul lui Tutankamon.
Primul care sfasie tacerea fu domnul Alfa. Vorbi simplu, fara nici un strop de rautate, poate doar cu un fior amical de dojana, tonul vocii sale era insa penetrant. Persuasiv.
- Atunci, draga prietene, ori nu esti cinstit cu tine insuti, ori simturile tale te insala. Altfel spus, te afli in eroare. Mai grav ar fi daca nici tu n-ai cauta, cu tot dinadinsul, sa te minti, si nici simturile nu te-ar insela. iar chestia asta se numeste prostie. A treia variabila nu exista. Ai priceput? Invata, prietene, sa cunosti mai bine fiinta care se ascunde in tine. Fiinta ezoterica. "Cunoastete pe tine insuti.."
Olimpian Ungherea

Am eliminat intentionat cateva pasaje scurte si referiri, cu scopul de a prezenta doar mesajul pur. Pentru cine doreste, se regasesc suficiente indicii care pot conduce spre sursele textulului original.
"Mintea intuitiva este un dar sfant si mintea rationala este servitorul fidel. Noi am creat o societate care onoreraza pe servitor si care a uitat darul." Albert Einstein

socrate

CitatE destul de complicata tendinta de stabilire a adevarului din spatele Creatiei atunci cand nu ne implicam direct in a o cunoaste.
Darrr....@mr,ce intelegi tu prin "creatie"?....NASTERE?
Darrr....prin NASTERE?..."creatie"?
Nu de alta.. dar vorba ta:destul de complicata tendinta de stabilire a adevarului despre UNIVERS....daca UNIVERSUL este O FIINTA VIE...atunci cum se poate  sa fie "creat"!?... si sa vorbim deci de "creatie" !!!??
Daca ne implicam direct in cunoastere,ISTORIE,STIINTA etc..aflam ca la ORIGINI,UNIVERSUL a fost NASCUT(Matriarhat) iar ulterior a fost creat de "creator"(patriarhat).
Astfel Intoarcerea la Principiu,ar insemna... tradus...Rational-Logic,
RECUNOASTERE/CONSTIENTIZAREA,celor doua PRINCIPII..FEM.-masc.si implicit a Ideologiilor de Viata Sociala, aferente,abia apoi,dupa "gusturi" fiecare poate alege,"liberul arbitru"/PRINCIPIU de VIATA care i' se potriveste potrivit cu NASTEREA sa sau creerea sa si "abilitatile" de convietuire SOCIALA....aferente.

PS.
Bine formulat,@mr...
CitatVa propun un subiect de reflectat, care are legatura cu modul cum percepem realitatea  si cum incercam sa o definim. Dar mai importanta este atitudinea cu care ne prezentam in fata semenilor pentru a ne expune si promova concluziile proprii. Cati dintre noi se gandesc constient la ce urmaresc cu adevarat atunci cand se lanseaza intr-o disputa de idei?