Superstringurile

[piftie]

Un bun exemplu de pe la altii:
http://forum.physorg.com/index.php?showtopic=9649&st=0

LA MULTI ANI ! 2007

[xennon_2000]

poate superstringurile....sunt chiar informatia (adik 0 si 1)Aproximativ ca in Matrix!Dar nu spun acum ca asa ar fi!

[xennon_2000]

O p-brana este un obiect spatio-temporal care este o solutie a ecuatiilor lui Einstein la energii joase în Teoria stringurilor. Densitatea sa energetica este cea a unui câmp negravitational închis într-un subspatiu p-dimensional al spatiului cu 9 dimensiuni al teoriei (super)stringurilor. (Care ,,traiesc" într-un spatiu cu 9 dimensiuni spatiale si una temporala.).



Dimensiunile aditionale? Înainte de Teoria stringurilor, fizicienii ,,lucrau", într-un spatiu cu 11 dimensiuni, cu o teorie care combina gravitatia cu supersimetria – teoria supergravitatiei. Sapte dintre acestea trebuiau deci compactificate pe o sfera 7-dimensionala, foarte mica, în asa fel încât sa nu fie observabila la distante mari si sa ne ramâna astfel doar cele patru dimensiuni ale lumii noastre obisnuite, trei spatiale, una temporala. Supergravitatia nu a functionat, pentru ca limita cuantica a acestei teorii nu devenea o teorie a particulelor punctuale. Ideea nu a disparut însa de tot si a revenit în cadrul teoriei 10-dimensionale a stringurilor. Cu o problema: cum sa legi între ele o teorie în care consistenta cuantica/acordul cu mecanica cuantica necesita 10 dimensiuni, cu una cu 11 dimensiuni? Aceasta este problema care a condus la Teoria M. Teorie care, în limita energiilor joase, devine teoria supergravitatiei 11-dimensionala. Teoria-Mama (de unde si litera M!), care ne arata ca cele cinci teorii actuale ale stringurile sunt de fapt una si aceeasi teorie, doar ca privesc dintr-un unghi diferit realitatea.



Superstringurile si în particular Teoria M au permis de asemenea întelegeri fara precedent privind fizica celor mai stranii obiecte din Univers: gaurile negre. Si înca un lucru, care se datoreaza unuia dintre superstarurile în permanenta ascensiune ale lumii stringurilor, argentinianul Juan Maldacena, de la Institutul de Studii Avansate din Princeton, Institutul unde însusi Einstein si-a încheiat cariera si ...si-a trait finalul neîmplinirii marelui sau vis al unificarii. Maldacena este autorul unui spectaculos si perfect riguros din punct de vedere matematic model al unui univers cu cinci dimensiuni, a carui frontiera 4-dimensionala este Universul nostru. Si merge înca si mai departe: Universul este de fapt holografic. Asa cum o holograma ,,obisnuita" reprezinta proiectia unui obiect tridimensional pe o suprafata, doar ca aceasta proiectie pastreaza integral informatia imaginii originale, întreaga ei bogatie, Maldacena considera ca teoria noastra 4-dimensionala a câmpului este proiectia în patru dimensiuni a teoriei sale 5-dimensionale a stringurilor. Tot ce ,,vedem" noi, toata realitatea Universului nostru contine întreaga informatie a unei lumi... cu o dimensiune în plus. O lume în care gravitatia ,,apare" în mod ,,natural". De ce este nevoie de ea? Sau poate ar fi mai bine sa ne întrebam cine suntem noi de fapt. Suprafata carei lumi? Si ce se gaseste dedesubtul nostru? Sunt stringurile ultima realitate? Sau aceste membrane cu diferite dimensiuni care plutesc, vibreaza, se onduleaza si genereaza astfel tot ce exista si actioneaza în lumea aceasta a noastra pe care ne luptam sa o întelegem înca de când un creier uman a devenit pentru prima data activ? Steven Giddings, fizician teoretician la Universitatea Californiei din Santa Barbara, ne reaminteste ca totul se întâmpla ca atunci când urcam pe un munte, ajungem pe vârf si de abia atunci vedem ca muntele acela nu este decât baza unui alt munte care se ridica, uneori ametitor dincolo de el. Amânând pentru înca o zi, un an, o viata, explicatia ultima. Si amintindu-ne ca mai ramâne o întrebare pe care, totusi, nu o putem ocoli.