Cum comunicati cu entitatile?

[Serban M]

Am citit postul 21, împreunã cu tot topicul ºi nu m-am lãmurit, astfel cred cã rãspunsul tãu e puþin la miºto. A comunica tu ce crezi cã înseamnã? Nu am specificat tipul comunicãrii în sens verbal ca sã mã iei în gluma cu datul din gurã... Cât depre ce discuþi tu cu Edi te priveºte însã ai fi putut sã dezvolti povestea nu doar sã ne stârneºti curiozitatea fãcând referiri la mes personale.
Iartã-mã cã þi-am pus o întrebare simplã cu care poate te-am deranjat. Voi evita pe viitor. Numai bine!

Nu m`ai deranjat cu nimic. De fapt, tu pari deranjat si nu stiu de ce. Am fost offtopic ? in caz ca da, nu pot decat sa imi cer scuze; insa vorbeam de faptul ca entitatea mi`a transmis un sentiment gand care putea fi un mod de a comunica.

Nu am facut misto in nici un fel, ce am vorbit cu userul calator astral a fost intradevar in privat. Insa ce i`am povestit lui am povestit si aici pe thread.

[abyss]

@calator astral:

Am vazut unu care semana cu asta dar care nu avea urechi  :-):





Voi povesti si eu ceva, ca Sirius sa nu fie singurul si singur :-D

Desi am amintiri, nu multe, cea mai interesantã si care subliniazã faptul ca se petreceau lucruri mai neobisnuite în viata mea e urmatoarea petrecutã la vârsta de 4 ani:
- Stateam pe balcon asezat pe o treaptã si priveam cerul care se vedea frumos deasupra blocului de vizavi si tineam in mâna o brichetã cosumatã din care reuseam cu greutate sã scot câteva scântei. O tineam cum tii o armã la ochi tintind si declansam scâteile ce plecau parcã radiind cãtre cer deasupra norilor... Îmi amintesc ca vedeam uneori (cand priveam afara cerul) ceva ca niste globuri aurii deasupra norilor din care auzeam strigate de salut si parca simteam o prietenie calda.  Dar revin la balcon... Apare si tata, iar la un moment dat se apropie, se lasã pe vine si mã intreba cu multã dragoste care-i radia din privire: Ce faci aici, mânca-lar tata de cãpșunel? Mã intorc si-l privesc serios câteva momente. Apoi ii rãspund: Fac semne. Cui?, ma intrebã tata. Prietenilor mei, rãspund eu. Ai prieteni in blocul de vizavi? Nu, ii raspund, sunt sus acolo deasupra acelor nori, si i-am arãtat locul cu degetul. Ei bine, tata a rãmas impietrit câteva momente albindu-se la fațã apoi a fugit in casã catre bucãtãrie strigând dupã mama si incepând sa-i povesteascã ce i-am zis. M-am speriat am intrat in casã si eram gata gata sã plâng. Mama nu a crezut, a tipat la tata si treaba s-a terminat cu plânsul meu ce a izbucnit pânã la urmã. Mai imi amintesc cã pe la 5-6 ani am intrebat-o pe mama cine tot umblã noaptea prin camera mea si se ascunde când incerc sa vãd cine e. Mi-a raspuns ca e Mos Ene si alte prostii.
   Mai mentionez cã in acea vreme mergeam pe stradã numai cu ochii in sus privind norii si cãutându-mi prietenii dar cu timpul nu i-am mai vazut atat de evident insa le-am simtit grija si prezenta pe care de altfel si-au si manifestat-o cand a fost nevoie pe parcursul intregii mele vieti. Dar acele manifestari sunt un alt subiect.

[Guest]

Induiosator...atat pot spune.  :oops: poate am trait si eu asa ceva, insa i-am catalogat drept ''prieteni imaginari'' si asa au ramas pana azi. Nu-mi aduc aminte nimic, decat sentimentul... :oops:

[Serban M]

Mesaj trimis si colegului rayden :

Salut, nu o sa relatez tot insa cuvintele sunt inutile.

In jurul varstei de 14 ani am vrut sa ma trezesc intr`o dimineata si in loc sa ma trezesc am nimerit intr`un vis extrem de intens, totul devenise real.. imaginea.. mirosul.. senzatia.. atingerea.

Eram pe acest drum ce impartea un camp de iarba albastra de 2/3 m + inaltime in dreapta si stanga, iarba ce radia in bataia unui soare extrem de puternic si aproape de planeta fata de ce avem noi pe pamant.. producand o caldura imensa. Ma simteam mai acasa ca acasa si eram convins ca nu sunt pe pamant, iarba radia in bataia vantului cu o energie apasatoare, necunoscuta, de parca ar fi ''scuipat'' fericire.

Mergand pe acest drum la un moment dat zaresc in fata un personaj care ma astepta intr`un fel de parc, fara ciment, fara constructii. Acest personaj era un tip inalt de vre`o 2m+ si blond, cu parul lung pana la pamant, avand trasaturi umane dar diferit.. un aer diferit.. stiam ca nu este om. Inca de la inceput m`a privit zambind cu un zambet pe care nu o sa il uit, un zambet ce imi inspira speranta, iubire divina, o incredere patrunzatoare si calda.. energia lui ma cuprindea de jos pana sus si il simteam ca un foarte bun prieten, desi nu il mai vazusem niciodata.. era imbracat in ceva maro deschis uniform, un fel de costum lejer fara insemne sau cusaturi. Se uita fix la mine si imi trimitea cumva sentimente, nu ganduri. Pur si simplu comunica cu mine fara sa imi spuna nimic, am vrut sa il intreb cine este si mi`a lasat sentimentul ca nu este nevoie sa intreb nimic. S`a ridicat in picioare pentru ca statea rezemat de ceva si mi`a aratat o statueta de un material ciudat care avea pe ea o iarba tunsa foarte scurt. Am vazut acolo zeci de cerculete perfecte, forme necunoscute, geometrice, se intrepatrundeau si formau forme mai complexe... nu intelegeam absolut nimic. Imi zambea ''spunand'' ca totul e bine, sa am incredere.

Armonia divina care plutea in aer in acel plan / planeta este de nedescris, sunt convins ca acel loc exista si daca as putea reda cuiva sentimentele pe care le`am simtit acolo, ar fi o experienta incredibila pentru oricine. Nu exista cuvinte prin care sa relatez exact ce am simtit, ce am vazut, desi nu am vazut foarte mult.

Mentionez ca nu mai vazusem crop circlesuri pana atunci si nici nu stiam de teoria existentei unor extraterestrii blonzi cu parul lung si trasaturi umane.

M`am trezit cu o stare intensa, energizat si strain in aceasta lume, inca mai simteam energia de acolo. Mirosul, aerul.. sfant, energia de acolo.. parca era o eliberare a fiintei care aici este inconjurata energetic de ceva nociv ce acolo nu era. Acolo ma simteam ca un peste intr`o apa limpede.. in timp ce aici parca traim in mlastina.

Sper ca intr`o zi sa ma intorc acolo, pentru ca ei.. exista si nu toti sunt asa cum au fost prezentati. Speranta acelui individ m`a schimbat, stiu in continuare ca exista si ca suntem pe calea cea buna. Trebuie sa credem si sa iubim.

[jean]

m`a privit zambind cu un zambet pe care nu o sa il uit, un zambet ce imi inspira speranta, iubire divina, o incredere patrunzatoare si calda.. energia lui ma cuprindea de jos pana sus si il simteam ca un foarte bun prieten. Se uita fix la mine si imi trimitea cumva sentimente, nu ganduri.

Interesant, cunosc aceasta stare, am trait-o si eu in cadrul unui vis. Era vorba de o entitate feminina. Am crezut sau am simtit ca entitatea este ,,maica domnului".  In doua cazuri entitatile au comunicat cu mine nonverbal. Cazul unu, au incercat sa ma invete o limba necunoscuta mie. Cazul doi, i-mi aratau ca pot sari de pe o cladire foarte inalta fara sa patesc nimic. Au sarit intai ei pentru a-mi arata ca nu se intampla nimic, ei plutind pana jos, dupa care ma indemnau pe mine sa fac acelasi lucru pentru ca nu am sa patesc nimic. Dar mie i-mi era frica.

[abyss]

Îþi mulþumesc Sirius pentru cã ne-ai împãrtãºit ºi nouã aceastã inefabilã experienþã. Poate a sosit timpul sã le scoatem la luminã ºi sã arãtãm lumii cã speranþa ºi promisiunea unei lumi noi ºi minunate fãcutã omenirii existã ºi va sosi negreºit cu condiþia ca ºi noi sã o dorim ºi sã credem aceasta.
M-a bucurat enorm descrierea ta...

[Serban M]

Îþi mulþumesc Sirius pentru cã ne-ai împãrtãºit ºi nouã aceastã inefabilã experienþã. Poate a sosit timpul sã le scoatem la luminã ºi sã arãtãm lumii cã speranþa ºi promisiunea unei lumi noi ºi minunate fãcutã omenirii existã ºi va sosi negreºit cu condiþia ca ºi noi sã o dorim ºi sã credem aceasta.
M-a bucurat enorm descrierea ta...

Multumesc si eu, sper intradevar ca toti cei care au avut sau au asemenea experiente, sa le povesteasca fara ezitare. Pentru ca nu sunt deloc singuri.

[Tayka]

Aceiaºi treabã cu sãritul dela înãlþime f. mare am trãit-o ºi eu,numai cã eu nu am ezitat sã sar convins fiind cã voi levita,ºi întradevãr aproape de tot de pãmânt,am reuºit sã deviez cãderea liberã,planând uºor.Nu ºtiu nici acum precis dacã întâmplarea am trãit-o aievea sau a fost un vis,de atunci am rãmas însã cu convingerea fermã cã dacã aº mai repeta-o aº mai putea realiza f. uºor aceastã performanþã.Referitor la acea entitate micuþã,se pare cã le apare f.multor persoane,eu am întâlnit-o mult mai târziu,în timp ce eram militar.Voi reda întâmplarea aºa cum am descris-o  în privat ºi unor colegi la MP;Eram într-o aplicaþie undeva în pãdurile de lângã Bacãu,când într-o searã,împreunã cu câþiva camarazi,ne-am rãtãcit,iar acest ETY a apãrut în faþã ºi ne-a dat de înþeles cumva,sã-l urmãm,ºi întradevãr ne-a condus pânã la tabãrã,la început am crezut cã e vreun copil localnic,dar când i-am vãzut chipul la lumina lunii,am înlemnit de fricã,deºii nu era deloc agresiv,ba chiar prietenos.

[calator astral]

(...)Referitor la acea entitate micuþã,se pare cã le apare f.multor persoane,eu am întâlnit-o mult mai târziu,în timp ce eram militar.Voi reda întâmplarea aºa cum am descris-o  în privat ºi unor colegi la MP;Eram într-o aplicaþie undeva în pãdurile de lângã Bacãu,când într-o searã,împreunã cu câþiva camarazi,ne-am rãtãcit,iar acest ETY a apãrut în faþã ºi ne-a dat de înþeles cumva,sã-l urmãm,ºi întradevãr ne-a condus pânã la tabãrã,la început am crezut cã e vreun copil localnic,dar când i-am vãzut chipul la lumina lunii,am înlemnit de fricã,deºii nu era deloc agresiv,ba chiar prietenos.

îti multumesc tayka, va multumesc tuturor pentru marturiile voastre...acum îi invit si pe cei care pe privat mi-au confirmat realitatea existentei personajului sa scoata capu afara si sa posteze aici întîlnirea lor. De ce ma va e rusine?! Uitati ca altora nu le e teama de ridicol si confirma.

[Luda]

Din pacate nu imi aduc aminte de nici o intalnire cu nici un greeny dar experienta cu plutitul am trait-o la bacau pe la varsta de 5 ani. Imi aduc aminte pentru ca mi-a ramas intiparita in minte, stiu ca m-am trezit intr-o dimineata (foarte dimineata ca nu era nimeni treaz prin casa cred ca undeva pe la ora 5) si am vrut sa cobor din pat ; am pus ambele picioare jos dar cand m-am ridicat in picioare talpile nu mi le mai simteam lipite de covor,m-am uitat in jos si cred ca aveam 4-5 CM distanta de covor, m-am speriat ingrozitor si mi-am dat drumul inapoi in pat. Incercarea a doua de ridicare din pat a fost un succes.
Precizez ca aceasta experienta mi s-a intamplat o singura data si e singura la care nu am gasit o explicatie logica/fizica.

[Tayka]

Ciudat oraº mai e ºi Bacãul ãsta;prin pãdurile de prin prejurimi circulã Ety,locuitorii leviteazã fãrã voie,iar maºinile coboarã singure la..deal.Foarte ciudatã localitatea.Scuze ptr off-topik.

[elena78]

Ca sa comunici cu entitatile  trebuie sa ai  moralul ridicat sa fii pregatit din punct de vedere psihologic   ca altfel risti sa fii inselat de catre ele ,nu toate  entitatile  astrale au intentii pozitive ...

[fiulploii]

Ca sa comunici cu entitatile  trebuie sa ai  moralul ridicat sa fii pregatit din punct de vedere psihologic   ca altfel risti sa fii inselat de catre ele ,nu toate  entitatile  astrale au intentii pozitive ...

Domnisoara @elena78 , de ce sa reduci comunicarea doar la astral? Doar fiindca e mai accesibil ?
Si nu cred ca e chestie de moral si/sau de pregatire psihologica ci de felul principiilor dupa care te calauzesti in viata . Fiindca daca esti uomo cu frica de dumnezeul biblic , cu frica de moarte si cu spaima in fata Intunericului   atunci da, ai perfecta dreptate . Iar dupa momentul respectiv o sa zici ca te-a 'cercat Michi-Du-Ta(e)  :-D
   Insa, daca ai ca baza certitudinea ca fiecare fenomen are o explicatie stiintifica care poate nu o cunoastem la momentul respectiv , cred ca se schimba putin datele intalnirii.
   Problema ramane tot la nivelul a ceea ce numim suflet - daca te simti mic , neajutorat si ai fost invatat ca esti pacatos prin insasi nasterea ta , atunci da, iar ai dreptate.
  Parerea mea..