"AMINTIRI DIN UFOLOGIE"

[ryn]

Sunt relatari romantate, scrise altfel decat in stilul stiintific pur. Am sa revin periodic cu astfel de povestiri.

[jackie28t]

Suntem toti cu urechile deschise si chiar astept cu nerabdare ''AMINTIRI DIN UFOLOGIE" 3 :wink:

[avramescub]

Nu am citit chiar tot ce ati postat aici dar din punctul meu de vedere mi se pare un thread interesant si cea mai interesanta amintire care am auzit-o este accea cu Ozn-ul prabusit din care au scos 3 extraterestri si i-au analizat totul ramanand secret de stat.

[ryn]

AMINTIRI DIN UFOLOGIE 3
Intamplarea ce am sa o redau mai jos m-a facut sa reconsider comportamentul animalelor.
Nu ca nu as fi stiut eu la vremea aceea ce si cum, dar atunci am inteles pe deplin ce inseamna sa ridici capul la luna si sa urli din toata inima, in acel amestec de furie inabusita de neputinta si disperare pura si tot odata de placere. Am fost deseori in situatii critice, cand viata mea sau a celor din jur depindea de o reactie clara, fara urma de sovaiala, cand , daca nu  alegeam constient sau inconstient in baza experientei si a informatiilor acumulate, solutia ideala din cele cateva mii de solutii care pareau mai la indemana si mai bune, toate s-ar fi dus de rapa.
Nu vorbesc numai de situatii critice din punct de vedere al pozitionarii fizice ci mai ales de cele spirituale, situatii mult mai complicate si mai acute, multe dintre ele cu sfarsit dureros. E ca decizia aceea a unui caine, care alergand de frica pe langa masinia se intoarce brusc si fara motiv iti intra sub roata, iar tu, ca spectator si totodata vremelnic hotarator pe viata si pe moarte, aparent impasibil, incremenesti cu mainile pe volan, strangi tare de el sa nu ajungi in sant, desi in urechi mai mult simti decat auzi sfaramarea oaselor si zgomotul acela sec si infundat al mortii care a ales cainele si nu pe tine.
Ei, uneori, si aici multi dintre voi imi vor da dreptate, viata ne ofera sansa de a percepe ceva dincolo de puterea noastra de a intelege si atunci ne intoarcem la origini, in noi se trezeste stravechiul locuitor al pesterii, vanatorul surprins de avalansa sau pescarul in fata monstrului marin. Atunci, pentru o secunda, toata fiinta noastra se reduce la un CEVA ieftin, insignifiant si punctiform.

Dar sa va relatez pe scurt povestea:
Cu o gasca intreaga de prieteni, care mai de care mai vesel, ne dusesem sa "dam o bila" . Si cum nu aveam alt loc mai bun decat un restaurant ai carui patroni  abea descoperisera ca daca aduci o masa de biliard ies si bani, ne-am protapit in sala mai intai chibiti si apoi, punand monopol pe ruptura ai de masa de joc, ne-am intins toata noaptea.
Pe la cantatul cocosilor, cand se chinuia ziua sa dovedeasca noaptea ce abea trecuse, am iesit sa tragem un gat de aer proaspat pe un mic balcon situat la ultimul etaj al cladirii.
Sub noi se vedea o masa pacloasa de neguri, aproape compacte , printre zdrentele careia zaream sub noi cand si cand aleile unui parc. Povesteam cate in luna si in stele, si insistasem pe peripetiile noastre din ultima expeditie in balta, de cum ne atacasera mistretii cand dadusem iama prin porumbul lor, de cum ne sculasem in toiul noptii, care mai de care cu topoare si sabii ca la rascoala din pricina unui caine lesinat de foame, cum era sa moara unul dintre noi muscat de Vaduva Neagra ca i se umflase mana cat doua picioare la un loc, si alte fapte demne de povestit la acea ora... Vorbeam cu patos de noaptea  in care un cal alb, salbatic, cu coama de argint si ochii de jar trecuse Dunarea inot si saracul de oboseala nu a mai tinut cont de tabara noastra, de hainele puse la uscat si antena de la radio si ne luase in copite pe toti cu tot cu corturi si oale cand, eu , povestitorul , am sesizat ca prea tacea lumea la poanta finala cand de fapt era mai potrivit sa se izbucneasca in hohote de ras, si m-am intors cu fata spre auditoriu.
Nu prea intelegeam eu de ce prietenul din stanga ma tot tragea de maneca de la o vreme, asa ca le-am urmarit privirile tampe, fara expresie si am vazut cea mai tulburatoare imagine din viata mea. Sub noi, dar pe deasupra copacilor ornamentali, intr-o tacere seaca, printre valatucii de ceata, un imens obiect discoidal cu rebordul drept aproape, trecea pe deasupra parcului.
Ca intr-un tablou pictat cu doua culori negru si vanat, cu consistenta aparent metalica, cu trufia unei masini de razboi - ca un tanc printre care romane- acel obiect a carei dimensiune am apreciat-o dupa lungimea parcului de sub noi ca fiind de aproape 100 de metri, imens, straniu, tacut, a parcurs intregul nostru orizont observabil, cu o incetineala si aparent o lene sfidatoare, cam in 2 - 3 minute indreptandu-se spre Dunarea din apropiere unde cred ca s-a pierdut in ceata de peste ape.
Spun cred pentru ca nu am mai apucat sa vad unde s-a dus. Paralizat de emotie nu am reusit sa misc capul, doar ochii au urmarit strania aparitie. Dar cel mai mult si mai mult a fost senzatia. Acea senzatie unica, fara explicatie stiintifica, faca rationament, fara logica. FRICA ANCESTRALA.
Am simtit atunci ca din mine vrea sa iasa ceva, sufletul poate, si sa o rupa efectiv la fuga urland mut, innecat de spaima si propriile vome de neputinta si nici macar urletul acela de lup haituit, trist si din toata fiinta, nu a reusit sa razbata afara din plamani. In acel moment blandul stapan al locuintelor lacustre a rupt invelisul de carne ce il deranja si il stangea de mii de ani si a iesit afara din vremelnicul trup, hotarat sa fuga cat mai departe, sa dispara, numai sa nu fie si el martor acolo.
Atunci, mi-a fost cel mai rusine ca eram slab, neputincios, MI-A fost RUSINE CA ERAM OM.

[jackie28t]

Foarte frumos argumentat acea intamplare ryn.Multumesc pentru timpul acordat pentru a descrie acea experienta pentru noi toti.Se pare ca intr-adevar multe obiecte ciudate ai vazut in viata ta...gandidune ca acum suntem, doar, la AMINTIRI DIN UFOLOGIE 3.Daca fiecare membru din acest forum ar imparti cate o intamplare din viata lor(in cazul in care au avut) legata de ufologie atunci vom face mai mult ca sigur ceva constructiv prin care vom putea invata foarte multe lucruri.Lasama sa-ti spun ca si eu am avut ocazia de cateva secunde unei asa spuse ''BIZAR FEAR''
Intamplarea am expus-o aici...
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,538.msg7157.html#msg7157
Eu personal astept cu nerabdare ''AMINTIRI DIN UFOLOGIE 4''

[Shadowman]

Ryn, mi-ai ridicat o minge la fileu ! Psihologia umana la vederea OZN-urilor...
Un subiect la care am meditat ceva timp...Frica ancestrala de necunoscut,uimire,
blocaj psihic,ratiune,rasturnarea sistemului de valori,obsesie,panica ,bucurie,exaltare...
Cit din toate acestea ?
Un subiect interesant...
Hai sa ne gindim cum gindesc si ce simt cei care detin dovezi palpabile ,inregistrari,
lucreaza in domenii sensibile ,trebuie sa-si tina gura toata viata si care -foarte posibil-
au stabilit legaturi sau chiar s-au intilnit cu echipajele obiectelor zburatoare din alte lumi...
Cit de greu e sa porti povara (intreaga existenta...)unui secret al omenirii ? O fi greu,o fi usor ?
Eu cred ca e greu ,foarte greu...Sunt,totusi,oameni ca si noi...Ce sa spuna: o minciuna frumoasa sau un adevar crud ? Eu cred ca marile adevaruri sunt grave,foarte grave...Nu le tin partea,dar incerc sa intru si in pielea lor...

[Elvin]

   iti dai seama ca in bazele subterane cu extraterestrii au fost selectati sa lucreze numai oameni cu un psihic de diamant. Iar cand si acestia sunt pe punctul sa cedeze psihic, intervin baietii cu metodele clasice: amenintzari, torturi, spalarea creierului, shantaj cu viatza familiei. Dar cel mai dur zid , peste care cei implicati pot doar cu greu sa treaca, este imbecilitatea, comoditatea, omenirii. Ei stiu ca si daca ar iesi in public cu dovezi, nu-i va baga nimeni in seama, dacat o mana de oameni

[AdiM]

Spun cred pentru ca nu am mai apucat sa vad unde s-a dus. Paralizat de emotie nu am reusit sa misc capul, doar ochii au urmarit strania aparitie. Dar cel mai mult si mai mult a fost senzatia. Acea senzatie unica, fara explicatie stiintifica, faca rationament, fara logica. FRICA ANCESTRALA.
Am simtit atunci ca din mine vrea sa iasa ceva, sufletul poate, si sa o rupa efectiv la fuga urland mut, innecat de spaima si propriile vome de neputinta si nici macar urletul acela de lup haituit, trist si din toata fiinta, nu a reusit sa razbata afara din plamani. In acel moment blandul stapan al locuintelor lacustre a rupt invelisul de carne ce il deranja si il stangea de mii de ani si a iesit afara din vremelnicul trup, hotarat sa fuga cat mai departe, sa dispara, numai sa nu fie si el martor acolo.
Atunci, mi-a fost cel mai rusine ca eram slab, neputincios, MI-A fost RUSINE CA ERAM OM.

Draga ryn,
este impresionanta demonstratia ta de sinceritate in expunerea propriilor emotii la vederea unui OZN.
Eu cred ca nu ai nevoie sa-ti fie rusine ca esti om, chiar daca devii constient ca exista si alte specii, alte forme de viata in univers, superioare sau mai avansate.
Nimic nu este intimplator, si totul are un sens in univers.
Chiar si faptul ca esti om, acum, si emotionat, pasionat si atentionat de OZN-uri, are un sens acum, pentru tine.
Nu e rolul meu sa-ti dezvalui acest sens, fiindca trebuie sa-l gasesti tu insuti.
Iti spun asta in public, fiindca tu insuti te ocupi de acest fenomen si iti dezvalui trairile lui in public,
deci asa este corect.
Teama nu te va ajuta sa intelegi ce se intimpla, ci cel mult te va bloca.
Trebuie sa treci dincolo de teama, intelegind ca nu ai de ce sa te temi.
Urmeaza-ti bucuria si pasiunea de a studia aceste lucruri, ca sa le poti dezvalui si altora.
Pasiunea ta te-a adus in pozitia sa lucrezi la acest forum, cu toata daruirea, dar trebuie sa accepti ca asta este ceea ce tu insuti ti-ai propus sa faci acum si aici, si ca nu ai nevoie sa te folosesti de teama pe care ti-au indus-o cei care nu inteleg corect fenomenul ET sau OZN, care te atrage atit.
Fii pregatit pentru orice, si nu te teme de nimic.
Nu vei muri mai devreme decit trebuie, decit daca tu singur alegi calea fricii care te scoate din viata stupid. :-)
De aceea nu ai nevoie de teama, de rusine sau de alte emotii negative.

Fa ce simti ca ai de facut, fara teama sau prejudecati.
Si asta e valabil pentru oricine mai citeste asta.

[ryn]

 :?

[AdiM]

:?

doar atit mi-a venit sa-ti spun... daca nu e clar, poate vei intelege in timp

[ryn]

Pentru mine sunt clare. Aceste povestiri nu trebuiesc interpretate si nici  comentate. Trebuiesc luate asa cum sun, ca niste expuneri literare. De aceea si titlul.

[AdiM]

Pentru mine sunt clare. Aceste povestiri nu trebuiesc interpretate si nici  comentate. Trebuiesc luate asa cum sun, ca niste expuneri literare. De aceea si titlul.

De acord.

[pri3st3ss]

Spun cred pentru ca nu am mai apucat sa vad unde s-a dus. Paralizat de emotie nu am reusit sa misc capul, doar ochii au urmarit strania aparitie. Dar cel mai mult si mai mult a fost senzatia. Acea senzatie unica, fara explicatie stiintifica, faca rationament, fara logica. FRICA ANCESTRALA.
Am simtit atunci ca din mine vrea sa iasa ceva, sufletul poate, si sa o rupa efectiv la fuga urland mut, innecat de spaima si propriile vome de neputinta si nici macar urletul acela de lup haituit, trist si din toata fiinta, nu a reusit sa razbata afara din plamani. In acel moment blandul stapan al locuintelor lacustre a rupt invelisul de carne ce il deranja si il stangea de mii de ani si a iesit afara din vremelnicul trup, hotarat sa fuga cat mai departe, sa dispara, numai sa nu fie si el martor acolo.
Atunci, mi-a fost cel mai rusine ca eram slab, neputincios, MI-A fost RUSINE CA ERAM OM.

Draga ryn,
este impresionanta demonstratia ta de sinceritate in expunerea propriilor emotii la vederea unui OZN.
Eu cred ca nu ai nevoie sa-ti fie rusine ca esti om, chiar daca devii constient ca exista si alte specii, alte forme de viata in univers, superioare sau mai avansate.
Nimic nu este intimplator, si totul are un sens in univers.
Chiar si faptul ca esti om, acum, si emotionat, pasionat si atentionat de OZN-uri, are un sens acum, pentru tine.
Nu e rolul meu sa-ti dezvalui acest sens, fiindca trebuie sa-l gasesti tu insuti.
Iti spun asta in public, fiindca tu insuti te ocupi de acest fenomen si iti dezvalui trairile lui in public,
deci asa este corect.
Teama nu te va ajuta sa intelegi ce se intimpla, ci cel mult te va bloca.
Trebuie sa treci dincolo de teama, intelegind ca nu ai de ce sa te temi.
Urmeaza-ti bucuria si pasiunea de a studia aceste lucruri, ca sa le poti dezvalui si altora.
Pasiunea ta te-a adus in pozitia sa lucrezi la acest forum, cu toata daruirea, dar trebuie sa accepti ca asta este ceea ce tu insuti ti-ai propus sa faci acum si aici, si ca nu ai nevoie sa te folosesti de teama pe care ti-au indus-o cei care nu inteleg corect fenomenul ET sau OZN, care te atrage atit.
Fii pregatit pentru orice, si nu te teme de nimic.
Nu vei muri mai devreme decit trebuie, decit daca tu singur alegi calea fricii care te scoate din viata stupid. :-)
De aceea nu ai nevoie de teama, de rusine sau de alte emotii negative.

Fa ce simti ca ai de facut, fara teama sau prejudecati.
Si asta e valabil pentru oricine mai citeste asta.

de acord cu AdiM...totusi teama e  ancestrala si uneori ingrozitor de coplesitoare...
AdiM,vorbesti ca yoda, i like ya! :wink: :lol:

[AdiM]

de acord cu AdiM...totusi teama e  ancestrala si uneori ingrozitor de coplesitoare...

Teama e ancestrala, doar fiindca ne-a fost inoculata de stramosi, atit indirect,
fiindca am mostenit de la ei si o parte din trairile lor emotionale, generate de vremurile grele in care au trait,
cit si direct, de la parintii nostri si educatorii nostri, care ne-au invatat "constiincios"
sa ne fie teama de ceea ce se temeau si ei.

Nu avem nevoie sa ne fie teama de nimic.
Universul nu ne vrea raul, traim pentru o experienta in care teama este doar o incercare
la care pot renunta cei care inteleg ca nu le foloseste la ceea ce vor ei sa traiasca.
Asta nu inseamna ca trebuie sa devenim imprudenti sau irationali in viata.
De fapt, teama insasi este irationala.

Cei care se tem, de fapt isi folosesc propria imaginatie in sens negativ:
sa nu cumva sa se intimple asta, sau cealalta... Teama nu e legata niciodata de ce a fost,
ci numai de ceea ce ar putea sa fie. Hitler nu mai inspira azi teama nimanui,
decit celor care se ingrozesc singuri la ideea ca s-ar putea repeta vremea lui, de pilda.
Cind un lucru s-a intimplat deja, nu te mai temi de el, ci cel mult il regreti sau pastrezi
o amintire neplacuta despre el.
Doar imaginatia ta, ca un asemenea lucru neplacut ar putea sa se intimple in viitor,
genereaza teama.

Teama vine din lipsa de cunoastere a lucrurilor si de credinta intr-un viitor pozitiv.
Teama este o stare de suferinta a omului, care ii limiteaza expresia si viata.
De aceea spunea Buddha ca suferinta vine si din ignoranta.

Nu trebuie sa ne fie teama de nimic, daca vrem sa experimentam Totul, asa cum este.
Trebuie sa fim pregatiti pentru orice, si deschisi catre Tot ce este.

[baaron]

Excelent mesajul tau AdiM si perfect adevarat...
Subscriu si eu...