Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Testamentul Papei IOAN II

Creat de baaron, 31 Martie 2006, 14:59:46

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

baaron

            Testamentul Papei Ioan Paul al II-lea

Cotidianul polonez Gazeta Wyborcza a publicat joi textul integral al Testamentului Papei Ioan Paul al II-lea, datat 6.III.1979, si anexele ulterioare. Redam acest text in traducere neoficiala din limba poloneza:

In numele Sfintei Treimi. Amin.

"Vegheati, caci nu stiti cand Domnul Vostru va veni" (Matei 24, 42) - aceste cuvinte imi amintesc chemarea ultima, care are loc atunci cand vrea Domnul. Doresc sa-l urmez si doresc ca tot ceea ce insemna viata mea pamanteana sa ma pregateasca pentru aceast` clipa. Nu stiu cand va veni ea, dar asa cum fac totul, incredintez si aceasta clipa in mainile Maicii Domnului meu: totus tuus. In Mainile acestea materne pun tot si pe toti cei de care m-a legat viata si chemarea mea. In aceste Maini las in primul rand Biserica, de asemenea Poporul meu si intreaga omenire. Le multumesc tuturor. Ii rog pe toti sa ma ierte. Ii rog sa se roage, pentru ca Mila Divina sa se arate mai mare decat slabiciunea si micimea mea. In timpul reculegerii am citit inca o data testamentul Sfantului Parinte Paul al VI-lea. Lectura lui m-a facut sa scriu acest testament. Nu las in urma mea proprietati de care ar trebui sa dispuna cineva. Lucruri de folosinta zilnica, va rog sa le impartiti cum credeti de cuviinta. Insemnarile personale sa fie arse. Il rog pe parintele Stanislaw sa vegheze asupra indeplinirii acestor lucruri si ii multumesc pentru ajutorul si intelegerea pe care le-a aratat atatia ani. Restul multumirilor le voi pastra in suflet in fata Domnului, pentru ca e greu sa le exprim aici. Cat despre inmormantare, las aceleasi dispozitii pe care le-a lasat Sfantul Parinte Paul al VI-lea. (adaugare pe margine: Mormantul - in pamant, fara sarcofag. 13.III.1992). Locul sa-l decida Colegiul Cardinalilor si Compatriotii. "Apud Dominum Misericordia et copiosa apud Eum redemptio"

Papa Ioan Paul al II-lea Roma, 6.III.1979

Dupa moarte, va rog sa tineti o Sfanta Slujba si rugaciuni.



Anexe

5.III.1990
Cred cu tarie ca in toata slabiciunea mea, Domnul imi va arata indurare, pentru a putea face fata, dupa Voia Lui, tuturor sarcinilor, experientelor si suferintelor, cele pe care le cere de la sluga lui in timpul vietii. Cred ca nu ma va lasa ca prin purtarea mea: prin cuvinte, actiuni sau neglijarea unor actiuni, sa nesocotesc obligatiile mele in Capitala Sfanta a lui Petru.

24.II - 1.III.1980
In timpul reculegerilor, am reflectat si asupra adevarului despre preotia lui Hristos in perspectiva acestei Treceri, pe care o reprezinta pentru fiecare dintre noi clipa mortii. Despartirea de aceasta lume - pentru a ne naste pentru alta, pentru o lume viitoare, al carei semn decisiv, elocvent il constituie pentru noi Invierea lui Hristos. Am citit textul de anul trecut al testamentului meu, scris tot in timpul unei reculegeri - l-am comparat cu testamentul marelui meu Precursor si Parinte, Paul al VI-lea, cu acea minunata marturie despre moartea unui crestin si papa - mi-am reimprospatat problemele la care se refera acest text, elaborat (provizoriu) de mine la 6.III.1979. Astazi vreau sa adaug in el faptul ca fiecare trebuie sa ia in considerare posibilitatea mortii. Si fiecare trebuie sa fie pregatit pentru cand va sta in fata Domnului si Judecatorului - totodata Mantuitor si Tata. Si eu ma gandesc la asta fara incetare si incredintez acest moment decisiv Maicii lui Hristos si Bisericii - Maica a sperantei mele. Vremurile in care traim sunt extrem de grele si tulburi. O proba extraordinar de grea in aceste vremuri a devenit calea Bisericii, atat pentru Credinciosi, cat si pentru Pastori. In unele tari (cum ar fi cele despre care am citit in timpul reculegerii), Biserica trece printr-o perioada de asemenea persecutii, asemanatoare celor din primele secole, ba sunt chiar mai mari in ceea ce priveste gradul de asprime si ura. Sanguis Martyrum - semen Christianorum. In plus - atatia oameni mor nevinovati, chiar si in aceasta tara in care traim... Doresc inca o data sa ma las complet in Mila Domnului. El va decide cand se va sfarsi viata mea pamanteana si pastoritul. In viata si in moarte Totut Tuus prin Neprihanita. Primind deja de-acum aceasta moarte, am incredere ca Hristos se va milostivi de mine cu aceasta Trecere, adica Pastele. Am incredere ca o va face folositoare pentru cel mai important lucru pe care-l slujesc: mantuirea oamenilor, salvarea familiei umane si in ea a tuturor popoarelor si neamurilor (dintre ele, inima mea se indreapta in mod special c`atre Patria mea pamanteana), pentru persoanele pe care mi le-a incredintat - pentru Biserica, pentru slava Domnului Insusi. Nu vreau sa mai adaug nimic la ceea ce am scris acum un an - doar sa marturisesc ca sunt pregatit si am incredere, lucruri pe care mi le-a adus reculegerea.
Papa Ioan Paul al II-lea

5.III.1982
In timpul reculegerilor din acest an am citit (de cateva ori) textul testamentului din 6.III.1979. Desi il consider in continuare provizoriu (si nu definitiv), il las in aceasta forma pe care o are acum. Nu schimb (deocamdata) nimic, nu adaug nimic referitor la dispozitiile pe care le contine. Atentatul la viata mea din 13.V.1981 a confirmat intr-un fel adevarul cuvintelor scrise in timpul reculegerii din anul 1980 (24.II - 1.III). Cred si mai tare ca ma aflu total in Mainile Divine - si voi ramane la dispozitia Domnului Meu, incredintandu-ma Lui, in Mainile Maicii Lui Neprihanite (Totus Tuus).
Papa Ioan Paul al II-lea

5.III.1982
P.S. In legatura cu ultima fraza a testamentului din 6.III.1979 (Despre locul inmormantarii) "sa decida Colegiul Cardinalilor si Compatriotii" - explic ca am in minte Mitropolitul Cracoviei si Consiliul General al Episcopatului Poloniei - rog insa Colegiul Cardinalilor sa indeplineasca eventualele rugaminti in masura posibilitatilor.

1.III.1985
(in timpul reculegerii): Inca ceva - referitor la "Colegiul Cardinalilor si Compatriotii": "Colegiul Cardinalilor" nu este obligat sa intrebe "Compatriotii" in aceasta problema, poate insa sa o faca, daca va considera acest lucru necesar.
Papa Ioan Paul al II-lea

Reculegerile aniversare din anul 2000

(12-18.III) (pentru testament)

1. Cand la 16 octombrie 1978, conclavul cardinalilor l-a ales pe Ioan Paul al II-lea, Primatul Poloniei, card. Stefan Wyszyñski, mi-a spus: "sarcina noului Papa va fi sa conduca Biserica spre Mileniul Trei". Nu stiu daca am citat aceasta fraza exact, dar cu siguranta acesta a fost sensul celor pe care le-am auzit atunci. Le-a rostit Omul care a intrat in istorie ca Primat al Mileniului. Marele Primat. Am fost martorul misiunii lui, daruirii lui eroice. Luptei si victoriei. "Cand va veni victoria, va fi o victorie prin Maria", obisnuia sa repete Primatul Mileniului cuvintele Predecesorului lui, cardinalul August Hlond. In acest mod am fost cumva pregatit pentru sarcina in fata careia m-am aflat in ziua de 16 octombrie 1978. In clipa in care scriu aceste cuvinte, Anul Jubiliar 2000 a devenit o realitate care dureaza. In noaptea de 24 decembrie 1999 a fost deschisa simbolica Poarta a Marelui Jubileu in Bazilica Sf. Petru, apoi la Sf. Ioan din Laterana, la Maica Sfanta cea Mare (S. Maria Maggiore) din New York, iar la 19 ianuarie Poarta Bazilicii Sf. Paul "in spatele zidurilor". Acest ultim eveniment mi s-a intiparit in minte in mod special, datorita caracterului lui ecumenic.

2. In masura in care Anul Jubiliar 2000 inainteaza, cu fiecare zi care trece, cu fiecare luna, se inchide in urma noastra secolul XX si se deschide secolul XXI. Din voia Providentei mi-a fost dat sa traiesc in acest secol dificil, care merge acum in trecut, iar in anul in care ajung la optzeci de ani ("octogesima adveniens") ar trebui sa intreb, daca nu ar fi cazul sa repet ca biblicul Simon "Nunc dimittis"? La 13 mai 1981, in ziua atentatului asupra Papei in timpul audientei din piata Sf. Petru, Divina Providenta m-a salvat in mod miraculos de la moarte. Cel care este singurul Stapan al Vietii si al Mortii mi-a prelungit viata, mi-a dat cumva una noua. De atunci, ea ii apartine si mai mult. Am incredere ca El Singur imi va permite sa recunosc clipa pana in care trebuie sa indeplinesc slujba la care m-a chemat la 16 octombrie 1978. Il rog sa binevoiasca sa-i puna capat cand va dori. "In viata si in moarte ii apartinem Domnului ... suntem ai Domnului" (Rz 14,8). Am incredere ca tot timpul cat mi-a fost dat sa implinesc slujba lui Petru in Biseric`, Mila Domnului imi va da puterea de care am nevoie.

3. Ca in fiecare an in timpul reculegerii, am citit testamentul meu din 6.III.1979. Mentin in continuare dispozitiile cuprinse in el. Ceea ce a fost scris atunci si in timpul urmatoarelor reculegeri reflecta situatia generala dificila si incordata, care a caracterizat anii '80. Din toamna anului 1989, situatia aceasta a inceput sa se schimbe. Ultimul deceniu al secolului trecut s-a eliberat de vechile tensiuni, dar nu inseamna ca nu a adus cu sine noi probleme si dificultati. Sa-i multumim Divinei Providente in special pentru faptul ca perioada asa numitului "razboi rece" s-a incheiat fara un conflict armat nuclear, pericol care a atarnat deasupra lumii intr-o perioada trecuta.

4. Stand in pragul celui de-al treilea mileniu "in medio Ecclesiae", doresc inca o data sa-mi exprim recunostinta Duhului Sfant pentru marele dar al celui de-al II-lea Sobor de la Vatican, caruia, impreuna cu intreaga Biserica - in special cu intregul Episcopat - ma simt dator. Sunt convins ca generatiile viitoare le va fi dat multa vreme sa se hraneasca din bogatiile cu care ne-a daruit acest Sobor al secolului XX. Ca Episcop care a participat la evenimentele soborului din prima pana in ultima zi, doresc sa incredintez aceasta mareata mostenire tuturor celor care sunt si vor fi chemati in viitor la realizarea ei. Eu insumi ii multumesc Pastorului Vesnic pentru ca mi-a permis sa slujesc acest scop maret in anii pontificatului meu. "In medio Ecclesiae" ... de la primii ani in serviciul de episcop - chiar datorita Soborului - mi-a fost dat sa cunosc fraternitatea comunitatii Episcopatului. Ca preot al Arhidiecezei de la Cracovia, am cunoscut fraternitatea prezbiterala - Soborul l a deschis insa in fata mea o noua dimensiune a acestei experiente.

5. Cate persoane ar trebui sa amintesc aici? Cred ca pe majoritatea Domnul Dumnezeu le-a chemat deja la el - Pe cei care se afla inca pe aceasta lume sa-i aminteasca cuvintele acestui testament, pe toti si pretutindeni, oriunde s-ar afla. Timp de mai bine de douazeci de ani de indeplinire a slujbei lui Petru "in medio Ecclesiae", am cunoscut colaborarea binevoitoare si fructuoasa din partea multor Preoti Cardinali, Arhiepiscopi si Episcopi, preoti, fete bisericesti - Frati si Surori - in sfarsit, a multor laici, din mediul curial, din partea vicariatului Diecezei Romane sau din afara acestor medii. Cum sa nu invalui in recunostinta vesnica toate Episcopatele din lume, cu care m-am intalnit in vizitele "ad limina Apostolorum"? Cum sa nu-mi amintesc de atatia Frati crestini - necatolici? Dar de rabinul Romei? Si de atatia alti reprezentanti ai religiilor necrestine? Si de atatia reprezentanti ai lumii culturale, stiintifice, politice, ai mass-media?

6. Pe masura ce se apropie sfarsitul vietii mele pamantene, ma intorc in memorie la inceputurile ei, la Parintii mei, la Fratii si la Sora mea (pe care nu am cunoscut-o, fiindca a murit inainte de a ma naste eu), la parohia din Wadowice, unde am fost botezat, la orasul tineretii mele, la colegii de generatie, la colegii de la Scoala generala, de la liceu, de la universitate, la vremea ocupatiei cand am lucrat ca muncitor, apoi la parohia din Niegowic, la cea a Sf. Florian din Cracovia, la mediul... la multe medii... la Cracovia, la Roma... la persoanele pe care Domnul mi le-a incredintat in mod special - tuturor doresc sa le spun un singur lucru : "Dumnezeu sa va rasplateasca"!

"In manus Tuas, Domine, commnedo spiritum meum".

A.D. 17.III.2000