Vasile Rudan si misterul din Carpati

[licuriciu]

Daca eu sau altcineva avem vreo treaba cu tov. Rudan, copii lui nu au nici o legatura in aceasta poveste. Va rog, nu implicati copiii in asa ceva. Cel putin din partea mea, eu nu o sa ma leg de aceasta latura.
P.S. Raspund preventiv si unui utilizator care sta prost de tot cu Remote Viewing-ul: nu sunt mama lor, relax! PS-ul nu e la misto, omul chiar crede ca asa a vazut el prin RV, ca as fi Ruxandra. Ce mai poti sa spui....
Un link: http://www.danhconst.net/sursa-valentin/atasamente/instgeod2.htmlSe pare ca telepatul psihotronic e mai cu picioarele pe pamant decat cred unii forumisti. (vedeti link-ul> aici acuzat pe fata de asociere intr-un grup infractional).

[acme]

Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din : Activitati de editare a revistelor si periodicelor
http://www.firme.info/sfera-grup-srl-cui16928123/
http://www.listafirme.ro/sfera-grup-srl-16928123/

Baldea Monica Marcela - 25%
Iancu Remus Alin - 25%
Doros Marius - 25%
Patrut Axente Cristian - 25%

[Xanadron]

Baldea Monica Marcela - 25%
Iancu Remus Alin - 25%
Doros Marius - 25%
Patrut Axente Cristian - 25%

Ai uitat "CIA - 100%" :-D (da, sint si SRL-uri cu 200% actiuni).

Serios acum: cred ca alunecam un pic prea mult offtopic cu date din astea doar minimal relevante-n context.
Mai bine ne-ar spune cineva daca-n zona satului Stroeasca (ala cu presupusele tuneluri/sali ET/uriesesti kilometrice descoperite/acoperite-n 1974 - sat care nici nu apare pe hartile "normale") exista intr-adevar linga padurea cu pricina gardul si pancarta aia cu "Acces interzis - zona de cercetari geologice". 8-)

Fiindca eu n-am ajuns inca p-acolo, dar cine-a fost mi-a spus ca n-ar fi.
Poate n-a fost insa chiar pe unde trebuie... :roll:

[licuriciu]

Pai intai ar trebui sa stii/stim unde-i satul asta, Stroiasca. Pana acum ar fi doua variante, una referindu-se la un catun din actuala comuna Patarlagele, alta ar fi in NNV, zona Varlaam (dintr-o sursa care n-am reusit s-o verific inca).
Varianta Stroiesti apare pe harta.

[Xanadron]

Evident ca-i vorba de catunul din zona Patarlagele, ca doar asta era mentionat in... pina la urma discutabilul articol din anii '90 (ca multe altele) postat chiar de tine, colega licuriciu.

A doua varianta e doar toponimic valabila - e vorba de un teren relativ vast si cu destule fenomene ciudate observate SI p-acolo (inclusiv tip "ceatza albastra"), amplasat pe culmea Rusila vizavi de Varlaam cumva, caruia doar batrinii din G. Teghii ii mai zic insa "la Stroiescu", apartinind pe vremuri unui fost boier cu numele asta.
Zona ce-ar trebui cercetata mai in detaliu zic eu, nu doar fiindca exact sub ea au fost epicentrele unor cutremure (mici, ce-i drept) in ultima vreme.

P.S. Sursa informatiei de mai sus (deloc cunoscute pina de curind) sint chiar eu :-D - asa c-o poti considera "verificata".
Poti s-o bagi deci la dosar cu incredere. 8-)

[licuriciu]

Nu-i chiar asa, Xanadron, celelalte toponime nu se potrivesc decat in comuna ...Merei (complet rupta de zona (Casa Hotilor, Valea Putului). Eu am zis de la inceput ca-i ceva in neregula cu articolul asta.Si sincer, nu cred ca din zona Patarlagele sau Varlaam se vede Vf. Siriu, chiar si pe o vreme excelenta.

[Xanadron]

Vad ca de fapt... e chiar asa, :lol: din moment ce accepti si tu unele neconcordantze din articol - pe care eu continui sa-l consider cel putin derutant. Cu sau fara scop pur "senzationalist".

N-am habar totusi daca Siriul se poate vedea de-acolo pe timp senin, desi nu-i exclus nici asta (uneori pina si Bucegii se vad din Bucuresti :-o).
In orice caz, chiar dac-ar fi reale intimplarile descrise-n articol, nu cred sa fie vorba de zona omonima de linga Varlaam.

[Ganditorul]

Varful Siriu este departe de Patarlagele, dincolo de baraj. Varlaamul este pe valea unei ape, tot dincoace de baraj, spre Buzau. Deci putine sanse sa vezi Vf. Siriu. Asta nu exclude faptul ca urcandu-te pe culmile din jurul acestor localitati sa existe o zona in care poti vedea peste lantul de munti ce strajuiesc barajul si sa zaresti vf Siriu. (nu stiu la care articol va rferiti cand faceti aceste observatii - "vf Siriu se vede din Varlaam si Patarlagele")

[Xanadron]

Repostez mai jos articolul adus in atentie de colegul licuriciu (nu stiu de ce nu pot pune linkul direct, oricum e util de re-citit).

P.S. Din punctul meu de vedere cel putin, asta-i unicul lucru realmente interesant aflat din ultimele... 12 pagini (curatzate partial de "vendette" deja) :-D de cind colegul nostru a "debutat" pe RUFOn - apropo, stimate coleg, cred c-ar fi dragutz sa mai postezi si pe alte topicuri... macar asa, de forma. :wink:

Destin şi paranormal - Teritorii interzise în România
Codrul Todoruselor

   De 21 de ani locuiesc la oraş, dar aceste două decenii nu m-au făcut să uit nici satul meu natal, frumuseţea lui, şi nici unul dintre cele mai ciudate locuri pe care le-am întâlnit vreodată.
   M-am născut în Stroeasca, un sat de munte din nordul judeţului Buzău; de la noi, din curte, în dimineţile limpezi, se vede vârful Siriu. Şi despre aces¬ta există o mulţime de legende şi de credinţe ciudate, dar locul straniu despre care m-am decis să vă scriu este altul.
   La nord de Stroeasca, peste o culme mun¬toasă căreia i se spune Casa Hoţilor, începe un drum forestier. Este singura legătură cu lumea a unui cătun, Puţul Vechi, aflat la nu mai mult de trei kilometri de sat. Pe vremea copilăriei mele, acolo nu mai locuiau decât vreo douăzeci de familii.
   Când eram puşti, cea mai mare distracţie a băieţilor din sat erau excursiile până în Puţul Vechi, dar nu pe drumul forestier, ci de-a dreptul prin locul cel mai periculos din împrejurimile noastre, Codrul Todoruselor.
   Câte poveşti n-am auzit despre această pădure... Bunicul îmi spunea că, pe vre-murile străbunicului său, codrul primise acest nume deoarece în noaptea de Todoruse a unui an din secolul trecut, deasupra pădurii fuseseră văzute lumini ciudate şi toţi sătenii fuseseră convinşi că erau Sân Toaderii care se întâlneau cu Rusaliile.
   - Măi băiete, îmi mai spunea bunicul, tu, dacă ai de gând să te duci pe-acolo, să mergi doar la amiază şi să ai mereu o cruce la tine... Noaptea, să nu calci prin codrul acela, cum fac copiii fără minte! Unchiul tău era om în toată firea şi tot s-a dus noaptea în pădure, să pună capcane; nu s-a mai întors...
   Am fost şi eu un copil fără minte; încă de pe la opt, nouă ani, am început să intru cu băieţii în pădurea cu pricina. Treceam de Casa Hoţilor, unde se află ruinele unui adăpost al haiducilor şi, în loc să o luăm pe cărare, coboram în valea în care se întinde codrul.
   Este cea mai stranie pădure pe care am văzut-o în viaţa mea. Aşezată într-o căldare stâncoasă, locul cel mai misterios şi, în acelaşi timp, cel mai periculos este mijlocul ei. Dar surprizele nu lipsesc nici până acolo: în primul rând, de fiecare dată când am intrat în el, codrul era de o tăcere înspăi¬mântătoare. Parcă nici o vieţuitoare, nici măcar o pasăre n-ar fi vrut să locuiască sub crengile sale. Fie vară fie iarnă, cu cât te apropii de centru, temperatura este tot mai puţin influenţată de exterior, iar în mijloc, în plină lună decembrie, noi, copiii, eram nevoiţi să ne scoatem cojoacele din pricina căldurii. Acolo, în miezul pădurii, este o văiugă în care se află o porţiune stâncoasă; nu există nici un izvor, dar se aude în perma¬nenţă şipotul unor ape subterane. Printre acele stânci, eu şi Nicu, prietenul meu cel mai bun din copilărie, am descoperit intrarea în lumea misterioasă de sub pădure. Era într-o zi de primăvară, în 1974 sau '75.... În noaptea dinainte avusesem parte de-o furtună zdravănă. Pe la prânz, am ajuns în văiugă şi am găsit un stejar doborât de vânt; o parte din trunchi, în cădere, mu¬tase un bolovan şi, în locul acestuia, am găsit un puţ. Era de fapt o groapă, cu diametrul de aproape trei metri, mascată până atunci de acea piatră uriaşă.
   Aveam vreo 14 ani şi eram amândoi curioşi din fire. Ne-am holbat ce ne-am holbat, apoi, a doua zi, am venit cu o frânghie din sat şi ne-am coborât în puţ.
   Şi acum îmi amintesc scena: pe măsură ce coboram, se făcea tot mai cald, de parcă eram acasă, lângă sobă. Dar cel mai ciudat era faptul că o lumină - verzui-fosforescentă aş spune astăzi - părea să izvorască de-a dreptul din pereţii puţului; aceştia, n-am să uit niciodată, erau săpaţi în stâncă, dar atat de bine săpaţi, încât n-am găsit nici o asperi¬tate de care să ne agăţăm. La vreo 4-5 metri adâncime, am dat de o galerie şi am pornit-o la dreapta ei. Aceeaşi lumină ne înconjura, venind de peste tot şi de nicăieri. Am mers mai bine de 100 de metri până am dat de o sală imensă. Vă rog să mă credeţi, nu exagerez cu nimic, nu era deloc mai mică decât sala Amfiteatru a Teatrului Naţional din Capitală. Şi era toată săpată în piatră, dar cu zidurile finisate uimitor de bine. În aceeaşi lumină verzuie am văzut, pe ambele laturi ale sălii, un fel de mese, tot în piatră săpate. Pe fiecare dintre ele era aşezat un schelet... Atunci am îngheţat de frică: erau schelete, păreau umane, numai că... aveau cel puţin trei patru metri lungime. Altfel spus, fiinţele acelea avuseseră de două ori înălţimea unui om normal.
   Nu mai ţin minte dacă eu sau Nicu am luat-o primul la fugă. În orice caz, am urcat pe frânghie cu o viteză demnă de un soldat al trupelor de elită...
   Când am ajuns acasă, eram prea îngrozit ca să tac din gură. Eu credeam că găsisem scheletele haiducilor şi i-am povestit totul tatei. După ce am încasat o bătaie zdravănă, l-am văzut pe tata îmbrăcându-se şi plecând către unchiul meu Vasile, care era şeful postului de miliţie din sat.
   A doua zi a început nebunia. Unchiul Vasile ne-a descusut, pe mine şi pe Nicu. După ce i-am povestit tot şi am mai încasat câteva palme, ne-a trimis acasă şi ne-a zis că, daca vrem să nu le facem necazuri părinţilor, să uităm tot ce am văzut în codru. În dimineaţa următoare, m-a trezit zgomotul unor camioane. Când am ieşit în grădină, nu mi-a venit să-mi cred ochilor: aproape o sută de soldaţi, înarmaţi şi încolonaţi, porniseră către pădure. Pe la prânz au început să apară Dacii din acela negre, despre care tata îmi spusese că-s ale ,,securiştilor".
   Doar în câteva săptămâni, Casa Hoţilor a fost împodobită cu un radio-releu. Acesta era pretextul sosirii securiştilor la noi în sat: ridicau un ,,obiec¬tiv strategic". De la unchiul Vasile n-am reuşit să aflăm decât că accesul în toată zona din nordul satu¬lui fusese interzis şi că urma să sosească un grup de arheologi de la Bucureşti. Cele câteva familii din Puţul Vechi au fost strămutate în Stroeasca în acelaşi an.
   În toamnă eu am plecat la Buzău, unde am urmat liceul. Prin sat veneam doar în vacanţe: lucrurile nu se schimbaseră în nici un fel. Nimeni nu mai intra în pădure, toată zona fiind îngrădită cu sârmă ghimpată şi păzită zi şi noapte. În plus, teama pusese stăpânire pe toată lumea: rarele discuţii despre cercetările făcute în pădure se făceau în şoaptă, de parcă securiştii ar fi pus microfoane până şi în cârciuma satului.
   În 1981, am intrat la Politehnică, în Bucureşti. În anul trei, am fost prieten cu o colegă de grupă, Narcisa Dragnea; într-o seara m-a invitat la ea acasă şi cu acea ocazie i-am cunoscut pe ai ei. Ca să nu fac vreo gafă în discuţii, mi-a spus că tatăl ei e ofiţer de Securitate. Domnul Dragnea era un tip la vreo 55 de ani, înalt şi slab, foarte politicos şi foarte interesat de persoana mea. Când i-am spus ca sunt născut în Stroeasca, a rămas blocat:
   - Stroeasca... din Buzău?
   - Da. Aţi fost pe la noi?
   - Da, de câteva ori...
   După mai multe pahare de palincă, îmbu¬jorat şi înveselit, mi-a mărturisit că mă place foarte mult, că ar vrea să mă văd mai mult cu Narcisa... Apoi a schimbat subiectul şi mi-a povestit că a fost la  Stroeasca cu prilejul construirii radio-releului. După alte pahare de palincă, mi-a spus adevărul:
   - Măi, băiete, acolo, la voi în sat s-a descoperit ceva uluitor. În pădurea aia a voastră e o reţea de galerii subterane, săpate în granit, care însumează opt kilometri pătraţi! Sunt săli de două sute de metri lungime! Şi ştii care-i problema? Nu le-a săpat nici Burebista, nici Decebal, nici Traian! Sunt mult mai vechi, băiete! S-au făcut teste: datează de mai bine de şase mile¬nii! Sunt îngropaţi acolo câţiva din con¬structori: nici în bas¬me n-ai întâlnit aseme¬nea fiinţe! Aveau mai bine de trei metri înăl¬ţime... N-ar trebui să vorbesc despre aşa ce¬va, dar oricum n-ai să mă crezi: nu erau oameni, băiete! Semănau cu noi în aceeaşi măsură în care semănăm noi cu cimpanzeii. Şi sub galeriile alea ştii ce se află? Nu? Nici noi nu ştim, fiindcă sub piatră se află un planşeu făcut dintr-un fel de metal pe care încă nu l-am străpuns... Dar ce se află acolo, sub galerii, este radioac¬tiv... Vezi în ce sat interesant te-ai născut? Nici nu ştii tu cât e de interesant...
   Bineînţeles că m-am arătat uimit, apoi chiar neîncrezător, ca să nu devină suspicios. M-am despărţit de Narcisa în 1988. Pe domnul Dragnea l-am mai văzut o singură dată, în 1994: firma la care lucram pe atunci a avut legături cu un S.R.L. patronat de nimeni altcineva decât tatăl fos¬tei mele prietene. Am stat la o cafeluţă, dar, când i-am amintit discuţia noastră despre uriaşii din Stroeasca, a negat totul:
   - Cred că mă confunzi, băiete... Eu nu ţi-am spus niciodată asemenea tâmpenii! Mă vezi pe mine, om serios, să îndrug basme cu extratereştri îngropaţi pe sub sate?! În sate nu mai creşte nici grâu, darămite extratereştri!
   Pădurea Todoruselor e în continuare un teritoriu interzis. Astăzi însă, ,,băieţii cu ochi albaştri" au devenit mai rafinaţi: au abandonat povestea cu radio-releul şi au tre¬cut la ,,prospecţiuni geologice". La ieşirea din sat dai de-un ditamai gard cu sârmă ghimpată, pe care, din 20 în 20 de metri, e atârnată o plăcuţă: ,,Accesul strict interzis! Zonă de prospecţiuni geologice".

Revista ,,Destine", pg. 24-25 Autor: Iulian Dragnea, 42 ani.

[kandaon]

:-D :evil:
hai ca m-ai facut sa rad cu lacrimi acum, sambata sara ! Pai, cam ce fel de "caramida" e aia cu "copulatia elevelor" domnule Licurici ? Poate una cazuta in cap sau lovita in ...stiti bancul cu camila (ca sa nu mai spun ca nu ai nici o dovada care sa sustina mizerabilele acuzatii - ma refer la dovezi legale, nu la vb de colt de strada )! Dar despre jocul asta pe care-l faci pe aici mai vb.
Deocamdata te ascult si mai aplaud cate o "caramida" bine plasata la acest topic care te pasioneaza la extrem. (apropo, care e termenul limita la care trebuie sa dai pe "piata" niste idei noi ?)
P.S. Scuze pt off topic - dar l-a facut ilogic si incult pe "fratele Kandaon" pe o fraza in care nici logica, nici fondul nu lipseau - poate graba cu care a scris a facut ca fraza sa aiba o forma ciudata, dar perfect inteligibila (mentionez ca si eu scriu in mare graba - e al treilea virus de boot pe care-l iau de pe rufon).

Multumesc pentru raspuns, "frate Ganditor"  :-D
Adevarul e ca am scris in graba o postare destul de lunga in timp ce eram "distras" sau ocupat si cu alte chestii.
Oricum e irelevant, "licuriciu" s-a repezit si el sa dea un raspuns, probabil surescitat de vreo chestie scrisa mai inainte si a facut si el ceva greseli de "tiparire" dar astea sunt chestii neimportante de care te legi daca nu ai ce spune in legatura cu subiectul in discutie.

Ideea e ca lipsa unei virgule sau a unei litere sau o posibila greseala gramaticala strecurata intr-o fraza e mai putin importanta si e pacat si ca discutia a degenerat inspre subiecte de "cancan" de genul cati ani avea nevasta lui Rudan si daca era studenta lui sau nu ori daca au divortat dupa 10 sau 20 de ani.

Ma bucur oricum sa vad ca topicul a mai revenit inspre subiectul cu adevarat important, misterele din Carpati.

[tractorbeam]

...in postul meu sugeram discret (acum din cauza ta pe fata) celor din forum sa nu mai dea tarcoale prosteste unui depozit de explozibili, actiune care, in contextul actual (cu terorismul) le poate crea neplaceri babanoase....

.... Ca Rudan a colaborat cu Securitatea pare sugerat de chiar prietenul sau colonel (doar nu credeti ca ajungea fotoreporter pe protocol de stat la Agerpress fara ....

-> mda, vedeti ca daca dati tarcoale pe acolo numele vostru ajunge volens-nolens pe niste liste de interes la actualii baieti cu ochi albastri ca tre' sa-si justifice si ei salariul si in plus, daca a pe bune, daca pica ceva, nu se aleg vigilentii cu o prima cu o decoratie ceva acolo?  :wink:

-> nu ajungeai fotoreporter la AGERPRES in vremea lui nea Nicu DECAT DACA ERAI SECURE (absolvent scoala de securi de la BANEASA sau pentru ai mai vechi cursurile speciale), pe unii din ei i-am cunoscut accidental, colateral, nu pupai asa ceva decat daca aveai grade, poate daca erai si informator, odata trebuia sa particip ca spectator la o poza de grup si ni s-a atras in mod special atentia sa nu facem vreun comentariu nesarat (ostil regimului) deoarece baiatu' (mustacios, grizonat, par sarmos, ochi albastri, cu un aparat Olympus ultimu' racnet si purtator de costum impecabil cenusiu deschis, camasa alba si cravata albastru inchis) care ne fotografia, era tocmai de la AGERPRES, chestia era ca cel care comandase fotografia era in ierarhia de partid suficient de sus ca sa se pishe pe orice secure dar tot ne-a instructat asa, ca sa nu se iste ulterioare neplaceri. :evil:


   

[Nox]

Tot navigând şi citind una şi alta am ajuns la articolul acesta. Ceea ce mi-a atras atenţia, în sensul că mi se pare extrem de neverosimil şi exagerat, este următoarea afirmaţie:

Prin teledetecţie extrasenzorială se pot repera şi localiza cu o precizie de plus/minus 10 milimetri orice construcții subterane, indiferent de adâncimea la care se află.

Desigur, aia 10 mm sunt, vorba lui George Carling, mai mult pentru marketing!

[alx]

Aia 10mm cred si eu ca sunt marketing...in fapt,teledectia nu cred ca poate fi ATAT de precisa,sau macar SUFICIENT de precisa PE DISTANTE MARI,pentru ca depinde 100% de operatorul uman...
Am vazut la un moment dat o "jucarie",adica asa ceva: http://detectoare-metale.ro/index.php?main_page=product_info&cPath=31&products_id=126   care cica face viata si detectia mult mai usoara,dar se pare ca rezultatele pozitive nu se obtin decat daca operatorul stapaneste tehnica radiesteziei...adica din nou factorul uman...

Cat despre ceea ce se intampla cu ADEVARAT in muntii nostri...ei bine,am senzatia ca acest topic,in loc sa limpezeasca apele,prin postarile unor "useri" de aici le tulbura si mai mult...seamana asa de tare treaba asta cu o actiune "false-flag"...nu vi se pare?
   Din observatiile mele,ca om ce s-a nascut,a crescut si traieste "la munte",va pot spune ca,cumva,muntii s-au schimbat...sa fie din cauza ca n-or mai fi ai "nostrii"? Asta relationat cu ceea ce se intampla tot mai frecvent in ultima vreme prin munti...
   In fine,om trai? si om vedea?...

[AdarM]

Avem asa:
- La Alunis, Bozioru, Nucu, toata lumea stie de chilii, te indruma, iti ofera detalii, insa nimeni n-a auzit macar de vreo disparitie, tabere pentru copii cu abilitati extrasenzoriale, trupe de securitate pornite in cautare de cai verzi si, peste toate, cand intrebi de Vasile Rudan, "Nu-l stiu, maica (taica, dupa caz), nu-i din sat!".
- Nici Luana nu-i din sat, asadar de unde atata "Tara a Luanei", cata vreme localnicii habar n-au de ea?!...
- E o saracie crunta in zona, poate si datorita izolarii. Cand ajungi la Alunis, venind de la Patarlagele si Colti, te intampina o placa cu mentiunea ca drumul a fost reabilitat cu fonduri europene, numai bune sa-ti faca amortizoarele bucati si sa te trimita in service, ca bucsile si pivotii au decedat.
- Culmea culmilor: oamenii stiu de MISA, au auzit de Bivolaru!
Asa am ajuns eu in zona, acu'  doi ani, pe urmele spuselor lu' Rudan si-nca unul, care abera despre plehbenda din muntii Siriu si trupele Nato care pazesc pe langa Lacul Vulturilor.
Povesti despre uriasi exista, numai ca vedeti domniile voastre, ele sunt intalnite in toate zonele, asadar nimic iesit din comun. Treaba e ca dupa ce-l citesti pe Ispirescu, nu te apuci sa cauti urmele cetatii lui Rosu Imparat si nici mormantul Spanului.



Sunt destule mistere in zona la care ne referim, chiar si fara Rudan, nu-i musai sa ne agatam de el ca scaiul de oaie.Dintotdeauna legendele, miturile au fost mai atractive decat stiinta pura, odata ce primele sunt accesibile oricui, pe cata vreme cea din urma cere minte, dedicatie si munca. Asa se face ca ne pricopsim cu "experti" in istorie de talia unui Napoleon Savescu, iar de L. Boia stiu doar o mana de oameni.Sunt ultimul de pe pamant care sa nege extrasenzorialul, paranormalul, insa nici nu-mi vine sa tac atunci cand tot felul de sarlatani se erijeaza in borne de referinta.Repet: mergeti in zona, intrebati oamenii locului, faceti propriile cercetari - eu asa am procedat.

[alx]

Nu stiu daca este intamplator sau nu, dar atasamentele nu merg. Daca cineva vrea sa posteze atasamente, poze, etc. il pot gazdui la mine. Nu e nici o publicitatre, e o solutie de moment, pentru a se ~invarte roata~ cum se spune.

Nu a fost nimic premeditat...doar ca directorul de pe server unde se salveaza atasamentele a ajuns la dimensiunea setata by default,si din aceasta cauza nu se mai permiteau atasamante pe forum.Problema a fost rezolvata,asa ca sistemul de atasamente functioneaza normal.

PS  @licuriciu
Daca continui sa bagi fitile aci pe forum iti promit ca foarte repede starea ta naturala va fi MUTED!
Ti-am spus si ma repet(pentru ultima data) : vezi-ti de postarile tale,si nu te erija in "aparatorul" altor membrii...daca vrei sa continui sa postezi pe acest forum.