Religia Egipteana

[DBlack]

Religia Egipteanã

     
       Nici un popor nu a fost atât de preocupat de moarte ca vechii egipteni, începând cu preistoria ºi sfârºind cu Epoca târzie, mormintele ºi monumentele funerare au jalonat istoria ºi pãmântul Egiptului. Atât pe mormintele simple din epoca predinasticã cât ºi pe monumentele funerare splendide din Valea Regilor, cu impresionantele Mari Piramide, sunt sãpate date importante care ne dezvãluie aspecte din civilizaþia egipteanã anticã: din arta ºi credinþele sale. Egipteanul considera viaþa ca un moment trecãtor pe pãmânt, o etapã premergãtoare adevãratei vieþi. Tot ritualul funerar (mumificare, monumente funerare ºi texte) nu avea decât un þel: deschiderea porþilor împãrãþiei morþilor, prin pregãtirea trupului ºi a sufletului pentru cea din urmã întâlnire. Religia Egiptului antic nu este o religie universalã, o ,,Buna Vestirea oferind lumii întregi Mântuirea sau Adevãrul. Este o religie strict naþionalã, legatã mai mult de pãmãntul sãu decât de poporu. Egiptul este centrul Pãmântului, reflectare a lumii cereºti în lumea pãmânteanã. Egipteanul este, în consecinþã, singurul om demn de acest nume, singurul care ,,cunoaºte zeii".

       Cei mai religioºi dintre oameni, cum îi considera Herodot pe egipteni, au despre moarte o concepþie foarte diferitã de a noastrã. Pentru ei existã 2 tipuri de moarte: una biologica de care nu scapã nimeni, chiar dacã ea poate fi urmatã de un ciclu nesfârºit de naºteri, morþi, renaºteri-ºi alta veºnicã, aceasta din urmã fiind cea mai de temut, cãci ea înseamnã nimicirea totalã, reîntoarcerea la nefiinþa dinaintea facerii lumii. De aceea ritualurile lor, funerare, mumificarea, construirea unor morminte grandioase (piramidele), dar mai ales grija lor permanentã de al înzestra pe cel mort cu toate acele formule magice cu ajutorul cãrora sa poatã strãbate tãrâmul morþilor, pentru a ajunge din nou la luminã, la viata.

      Primele mari texte funerare apar gravate în mormintele Regilor din Imperiul Vechi, în camera în care era depusã mumia faraonului sau pe culoarele piramidelor. Cele dintâi scrieri au fost descoperite de marele egiptolog A.Mariette în piramida lui Unas sau Onnos(2350 î.Hr.-2321 î.Hr.), ultimul rege din dinastia aV-a. Dar ele sunt cu mult mai vechi, ca dovadã multiplele straturi de compunere si nivelurile unor limbi diferite. Folosite multa vreme oral, ele vor începe de acum înainte sa fie consemnate, fixate prin scris, pentru a li se perpetua eficacitatea. Concret, textele piramidelor sunt niºte compilaþii de diverse formule magice(descântece), dispuse pe pereþii diferitelor încãperi ale apartamentului funerar, aranjate în funcþie de valoarea lor simbolicã.

      Ele corespund unor liturghii ce se efectuau în timpul mumificãrii regelui sau cu ocazia funeraliilor. Multe dintre aceste descântece , mai ales formulele de protecþie ºi cele pentru ofrande, sunt gravate lângã sarcofag, pentru ca defunctul sã fie ferit de pericole si sã-ºi poatã recãpãta forþele in noua lume. Formulele referitoare la suirea la cer figureazã pe culoarul prin care se atinge vestibul si care duce spre intrare. In epoca, speranþa dobândirii unei noi vieþi in lumea de apoi era comuna tuturor egiptenilor, dar oamenii de rând nu puteau spera la o supravieþuire ca aceea primilor faraoni, adicã cea solara. În toate epocile, dar mai cu seama în Imperiul Vechi, suveranul se bucura de un statut aparte: fiind regele-zeu întrupat, numai el putea mijloci între lumea oamenilor si a zeilor. Ascensiunea sa prin piramida, contopirea cu astrul ºi renaºterea o datã cu acesta constituiau un privilegiu regal, iar textele piramidelor garanteazã acest lucru.

      Dar oricare ar fi fost modul de divinizare a faraonului rãposat, el va cãlãtori cu barca lui Ra, cãtre þara de apus,,Þara vieþii".Indiferent cu care dintre zei se identificã(Osiris sau Ra),renaºterea faraonului dupã moarte este datã drept sigurã. Rezervate iniþial faraonului, textele vor fi acaparate în curând de cãtre soþiile acestora, de reginele de la începutul dinastiei aVI-a(2321 î.Hr.-2140 î.Hr.).În cursul anului 2000, în mormântul soþiei lui Pepi I, Ankhesenpepi II, egiptologii francezi au descoperit hieroglife sacre de aceeaºi facturã, îngrijit gravate ºi pictate în verde- cu culoarea resurecþiei. În perioada Imperiului de Mijloc(2022 î.Hr.-1650 î.Hr.), când Egiptul se fragmenteazã în mai multe regate conduse de principi locali, în aparatul funerar intervine o schimbare majorã: textele nu mai sunt fixate pe pereþii mormântului, ci pe aceia ai sarcofagiilor.

       

      Cartea Morþilor

   

      Apãrutã la sfârºitul dinastiei aXVII-a, "Cartea Morþilor" este efectiv o culegere de formule(reþete) magice(sau descântece) destinate sã-i permitã mortului sã înfrunte absolut toate primejdiile lumii de dincolo. Este o compoziþie foarte eterogenã, cu formule moºtenite din "Textele piramidelor " ºi din cele ale sarcofagelor, cu împrumuturi din diverse epoci. De cele mai multe ori aceste
formule, înscrise pe acelaºi papirus nu au nici o legãturã una cu alta: imnuri adresate zeului solar stau alãturi de texte însoþite de glose, de pasaje(fiindcã nu se poate vorbi despre capitole, deºi unii egiptologii se exprimã astfel) în care mortul se identificã cu un animal care îl va ajuta sã treacã de probele la care va fi supus.   

     Unii dintre morþi pleacã la drum cu 15-20 de astfel de formule, alþii nu dispun decât de una sau douã. La origine cartea este o compilaþie care strânge laolaltã, într-un numãr ºi într-o ordine fluctuantã, texte independente. S-a discutat ºi încã se mai discutã despre caracterul esoteric, unii specialiºti descoperindu-i chiar valenþe iniþiate, justificate întro civilizaþie atât de preocupatã de moarte, aºa cum este cea egipteanã.

  "..Eu sunt ziua de Azi
      Eu sunt ziua de Ieri
      Eu sunt ziua de Mâine.
      Cu ajutorul numeroaselor mele Naºteri
      Eu rãmân Tânãr ºi Vânjos
      Eu sunt Sufletul divin ºi misterios
      Care, odinioarã, a creat zeii
      ªi a cãrui esenþã tãinuitã hrãneºte
      Divinitãþile din Duat, Amentis\ Cer."


     Cãlãtoria omului dupã moarte începe cu aceastã desprindere a sufletului, care se îndreaptã spre lumina zilei. Primele capitole din Cartea mortilor (capitolele I-XVI) se referã la acest drum cãtre necropolã, la aceastã pãtrundere a ,,mumiilor cu sufletul luminat" în lumea cealaltã.
     Textele erau recitate de preoþi cu ocazia funeraliilor, de-a lungul drumului, de la Nil la mormânt.

    "..Ascultaþi cu atenþie cuvintele magice,
        Scandate de cei care însoþesc sicriul meu
        Pe drumul cãtre locuinþa lui tainicã."

     Sufletul mortului se îndreapta spre Soare, devine însuºi Soarele ºi declarã cu trufie:

     ,,Voi toþi, ascultaþi, spre ºtiinþã!
       În adevãr eu sunt cel ce este Ra!
       Ra, în schimb, mã reprezintã pe mine!"

       Defunctul îºi dã seama foarte curând ca pe împãrãþia morþii sunt rãspândite multe piedici ºi are nevoie de tot sprijinul lui Ra pentru a le învinge:
   

     "..O Ra! Fã ca aceste drumuri strãbãtute de razele tale sã-mi fie odihnitoare ºi plãcute!"

         Cu ajutorul lui Ra, defunctul va reuºi sã-ºi învingã duºmanii, forþele tenebrelor care aveau misiunea de a opri soarele sã rãsarã ºi împotriva cãrora Ra trebuia sã lupte în fiecare dimineaþa pentru a se ivi ºi a lumina pãmântul:

     ,,O Prinþ al zeilor Etisef.
       Auzi cum urlã demonii chelboºi
       În clipa în care braþul (lui Osiris) este neclintit?
       Vei spune:..Vino! Treci peste Genune!
       Priveºte! în faþa ta.
       Neputincios, este Rãpus, Duþmanul tãu!
       Coapsele-i sunt prinse de gât:
       Spatele îi este legat fedeleº odata cu capul sãu...

        Dupa izbânda, rãposatului îi este îngãduit sã forþeze ,,Porþile Lumii de dincolo" ºi sã soseascã acolo ca un învingãtor:

      ,,Te salut, o împãraþie a Tãcerii,
        ªi Misterele pe care le cuprinzi!   
        Tu, care ai creat formele vieþii
        Asemenea zeului Kepra însuºi.
        Lasã-mã sã contemplu Discul lui Ra!"

        Învingându-ºi ultimii duºmani, rãposatul va putea, în Lumea de Dincolo, sã contemple în pace ,,rãmãºiþele sale neînsufleþite" de pe pãmânt. Acum, în plinã luminã a zilei, el exclamã: ,,în prezenþa lui Osiris, devin stãpânul vietii!", înainte de a intona un imn, spre fala sa:

      "..îl contemplu pe Ra la apusul lui:
         Când se iveºte în zori.
         Mã contopesc cu Sufletul sãu dãtãtor de viaþã...
         Curate sunt mâinile mele când îl slãvesc.
         Dacã ar putea Pãstra toate pãrþile
         Fiinþei mele întreaga lor coeziune
         De nu ar fi împrãstiate!
         latã cã eu zbor asemenea unei pãsãri
         ªi cobor pe Pãmânt...
         Pe mãsurã ce înaintez, trebuie sã urmez
         Linia faptelor mele anterioare
         Caci eu sunt un vlãstar al Zilei de Ieri".
       

      O Nouã Naºtere
       

        Apãrând în lumina strãlucitoare a lui Ra, identificat cu zeul, învingãtor al duºmanilor sãi, rãposatul primeºte o nouã naºtere ºi el strigã de trei ori: ,,M-am nãscut acum". El este Ra ºi trupul sãu este trupul celorlalþi zei.
       În capitolul XLII din Cartea Morþilor rãposatul înºirã, într-o lungã litanie, noile sale însuºiri:

      "..Pãrul meu este Nun:
          Faþa mea este Ra;
          Ochii mei sunt Hathor:
          Buzele mele sunt Anubis;
          Molarii mei sunt Isis;
          Gâtul meu este Neith;
          Spatele meu este Seth;
          Falusul meu este Osiris;
          ªira spinãrii ºi pântecul meu sunt Sekhmet:
          Fesele mele sunt ochiul lui Horus:
          Coapsele mele ºi pulpele mele sunt Nut;
          Picioarele mele sunt Ptah".

       Urechile sale, nasul sãu, dinþii sãi, braþele sale, carnea sa, pieptul sãu, degetele sale de la picioare, sunt cele ale altor zei; atunci când rãposatul afirmã: ,,Pãrul meu este Nun" el vrea sã spunã cã de acum înainte el stãpâneºte pãrul lui Nun, cu toate însuºirile lui magice.
       Înzestrat cu un nou trup, cuprins de zei, rãposatul poate exclama:

        ,,Nimeni nu-poate sã-mi opreascã braþul, nici sã punã stãpânire pe mâinile mele!" El este proclamat ,,zeu al Devenirii"; noua sa locuinþã este ,,ochiul divin al lui Horus" ºi ,,oul cosmic"; O ,,strãlucire a luminii" emanã din întreaga sa fiinþã.

    Judecata

         Rãposatul va afla acum Judecata pe care o face Maat.

       ,,O Maat! latã-mã ajuns în faþa ta.
         Lasã-mã sã contemplu strãlucitoarea ta frumuseþe!"

        Înainte de a pãtrunde în sanctuarul lui Maat ºi de a intra în dubla încãpere de Adevar-Dreptate în care se va sãvârºi cântãrirea sufletului, defunctul povesteºte zeilor lungile sale cãlãtorii:

    ,,Am ajuns pâna la limita extremã a Cerului:
(...) Am adus ofrande de tãmâie:
(...) Am sosit la Elephantina:
(...) Am rãsturnat Barca încãrcatã cu duºmanii mei:
(...) Am atins templul lui Anubis:
(...) Am pãtruns în templul lui Osiris:
(...) Am fost ascuns ºi îngropat:
(...) Am strãbãtut þinuturi sterpe unde nu creþte nimic:
(...) Am învãþat cuvintele dãtãtoare de puteri ale Iniþiaþilor."

       Rãposatul stã acum în picioare, aproape de balanþã; el priveºte de o parte inima sa, într-un taler, ºi de alta, Maat, sau pana, simbolul sãu. Horus ºi Osiris sunt de faþã; Anubis este însãrcinat cu cântãrirea, Thot este grefierul.
       Defunctul proclamã nevinovãþia sa, în faþa luj Osiris ºi a tuturor zeilor, într-o spovedanie negativã rezumatã în termenii urmãtori:

   "..Nu am provocat oamenilor vreo suferinþã                                                   Nu am folosit violenþa împotriva familiei mele.
       Nu am înlocuit dreptatea cu Nedreptate.
       Nu m-am împrietenit cu cei rãi.
       Nu am fãptuit crime.
       Nu am pus oameni sã munceascã pentru mine istovincindu-se
       Nu am uneltit mânat de ambiþie.
       Nu mi-am chinuit servitorii.
       Nu am hulit zeii.
       Nu l-am lipsit pe cel sãrman de cele trebuincioase.
       Nu am sãvârºit fapte de care zeii au oroare..."

        Acum, înainte de a strãbate încãperea, rãposatul trebuie sã rãspundã întrebãrilor referitoare la elementele de arhitecturã ale acestei încãperi. Astfel, ,,Paznicul Canaturilor Usii" îl întreabã:

.. — Nu te voi lãsa sã intri în încãpere în afara cazului în care îmi vei spune Numele meu ascuns.       

        iar defunctul rãspunde:
..— «Cot-al-zeului-Shu-protector al lui Osiris» este Numele tãu".

        Acesta trebuie sã mai rãspundã si întrebãrilor portarului, apoi întrebãrii pe care i-o adreseazã Thot înainte de a fi ,,prezentat divinitãþii":

..— Care este numele divinitãþii. Apãrate de un Cer de foc înconjurate de un Zid de zeiþe-serpi. Care se odihneºte la suprafaþa Apelor curgãtoare? Cine este?

..—  EsteOsiris!
..—  Treci Pragul!"

     De acum înainte defunctul este întrupat în Osiris, în vecii vecilor.

     De-abia în epoca saitã(700 î.Hr.), în timpul dinastiei aXXVI-a, egiptenii introduc în aceastã carte o ordine canonicã ºi, respectiv, niºte capitole numerotate în aceastã ordine. Traducând aceastã versiune tardivã, savantul Lepsius este ºi primul specialist care o numeºte astfel ( ,,Cartea Morþilor"),cãci vechi egipteni, atunci când vorbeau despre ea, o numeau ,, formule pentru ieºirea la luminã". Unul dintre cele mai importante capitole ale acestei culegeri este faimosul capitol 125, cel care se referã la cântãrirea sufletului (inimii).

      Este momentul în care rãposatul se prezintã în faþa celor 42 de judecãtori –un tribunal prezidat de Osiris, care vor decide dacã meritã sau nu sã fie primit în lumea zeilor. Fiecãruia dintre judecãtori, penitentul îi spune cã n-a comis o anume greºealã. E ceea ce se cheamã o ,,spovedanie negativã".  Apoi, inima este pusã în balanþã, ceea ce nu înseamnã cã verdictul vreodatã altfel decât favorabil, iar defunctul e acceptat în împãrãþia lui Osiris. Mentalitãþii egiptene îi este strãinã ideea de pãcat, aºa cã supravieþuirea nu depindea atât de un comportament moral, de o bunã purtare, ci de ºtiinþa(magia) de a-i fermeca pe judecãtori inclusiv pe zeul Thot ºi...chiar balanþa!

    Prin urmare, ceea ce hotãra soarta defunctului era ºtiinþa sa magicã, nu morala, aºa cum o înþelegem noi astãzi.

[padme]

Ochii wdat sau Horus reprezentati pe stele funerare si nu numai

[elena78]

am fost acolo  in Egypt ,ador  locul acela ,este magnific si cel mai mult misterios   cat despre ochiul lui Horus  ,,ochiul reprezinta totul ,el creaza lumea care la randul ei lumea creaza alte lumi .. :wink:

iata ceva interesant :

http://brainssparks.blogspot.it/2012/01/eye-of-horus.html

[universis]

Ochii wdat sau Horus reprezentati pe stele funerare si nu numai

"The Eye of Horus resonates with mystery, magic and myth.

Some say that it's deepest meaning concerns the inner level of man's consciousness, or soul, and the intimate relationship of that consciousness to the world

The eye of Horus is an important symbol because it represents the path to enlightenment. The left eye corresponds to the negative side of things, and the right eye to the positive side. When negative and positive cross information, they can perceive one object correctly. The eyes then, represent the duality of nature and how positive and negative or good and evil need each other in order to recognize the environment, meaning that the duality is, in fact, an unity. A person who is able to understand this philosophy is in the right path to become enlightened.

The ancients believed this symbol of indestructibility would assist in rebirth, due to their beliefs about the soul. The more recent tradition of freemasonry adopted the symbol and as such it has survived to this day, and appears as the Eye of Providence on the recto of the Great Seal of the United States. The Eye of Horus (flanked by Nekhbet and Wadjet) was found under the 12th layer of bandages on Tutankhamun's mummy. ....Despite popular belief it isn't the eye that can be seen at the top of a pyramid on the one dollar bill

In the case of the Freemasons it probably just signifies their influence and power as a semi secret society, as well as the requisite belief in a divine being that all masons must have.

The Meaning Behind the Freemason Symbols

The All-Seeing Eye Represents Full Consciousness - Public DomainMasonic symbols have been misinterpreted and feared, but the philosophy behind the symbolism of Freemasonry is far more beautiful than it seems to be at first sight.
   
Symbolic language was very important in the past. Since most of people was illiterate, the symbols played an important role – to pass on a message without words. In ancient civilizations, symbols were all around, even the buildings were projected in a symbolic way.

The pyramids, the columns, the altars, everything had a meaning that not everyone would understand, but that would remain in people's subconscious for a long time, as a subliminal message.

But, the true beauty of the symbols is this: each person understands the symbols in his/her own time, according to each one's ability to see beyond the drawings, in such a way that the true message only reaches the ones who are ready to understand them, and laymen will see nothing but a bunch of meaningless lines. Whoever has eyes to see, ought to see.

The All-Seeing Eye is a symbol that can be seen in one dollar notes, depicting an eye at the top of the pyramid. It is somehow controversial, as some believe that this symbol means that everything is being watched all the time, a symbol of control and mass domination. However, the philosophy behind the pyramid and its eye is far deeper than just that.

In many traditions, the triangle is very special. Number 3 represents the three divine attributes that are comprehensible for humans, they are: Will, Love (Wisdom) and Intelligence. All things in nature are a result of God's will, and this is the law that allows everything to exist. Then, everything has a level of energy and wisdom that makes evolution possible and finally, a shape, determined by intelligence. In universe as well as in the physical world, everything created has these three attributes.

In ancient Egypt, there was a school that taught disciples to communicate through telepathy, dominate the instincts and remember their past lives in order to learn from the past incarnations. It was called the Eye of Horus Mystery School and it had the All-Seeing Eye as its symbol.

The Eye of Horus symbol hides a secret message - in order to see the truth, one must transcend the duality of mind. This was the lesson of the Mystery Schools of Egypt.

This is why the eyes symbolize a tool to find the truth in a world full of contrasts, and the truth is found when one has the ability to reunite the contrasts and understand all duality like two sides of the same thing. One side cannot exist without the other.

The eyes can also choose to focus on one tiny spot or contemplate the sight of a whole town from the top of a mountain.

But most important, the Eye of Horus can be broken into six different symbols, each of them represents one among the seven steps that leads to full consciousness, described in so many cultures. The seventh symbol is the Eye itself, which is the union of all the other six, meaning that one reaches God once he has gone through all the six levels of consciousness. The journey of the soul in search of light is represented by a pyramid, the top of it being the final destination. This is why the All-Seeing Eye appears at the top of a pyramid in Freemason symbolism.

being a symbol of omnipotence as it used to be. It is also seen as a representation of inwardly thinking and philosophy as well

It is a symbol of power and honor, the symbol is worn for for protection and to ward off evil spirits.

The Eye of Horus Mystery School – Secret Teachings, Initiation and Practice :

The Eye of Horus Mystery School had many temples spread around Egypt, each of them had a different function and a different lesson to teach the scholar. Disciples should dedicate the first seven years of studies to learn how to dominate the body functions, acquire general knowledge about the universe, overcome fear of death and loneliness.

This period was called the "School of the left eye of Horus" and during this time, scholars passed through various tests to prove they had learned properly. Tests included being in a closed room with poisoning snakes, spending a long period of time completely alone and having to pass through waters full of crocodiles.

Then, they learned about the body and how to achieve full control over body functions in order to manipulate them as they pleased. They could spend a long time without food or water, determine the body temperature and diminish pain. Also, they learned about Astronomy and Astrology in different temples projected specially for this purpose.

Finally, after passing through various tests and having learned to dominate body and mind, scholars were ready to go to "School of the Right Eye of Horus" to learn about love and the path that leads to full consciousness, understand how to communicate telepathically and control the mind completely. Some scholars were selected to go to the Temple of Horus, which was specially designed to make the disciple remember past lives and learn from them."

[fiulploii]

Legenda.
In orasul Sais din Delta Nilului , in templul lui Osiris - zeul lumii subterane se afla o statuie ascunsa sub un voal . Statuia avea o inscriptie : Adevarul .
  Muritorilor de rand le era interzis sa dea voalul la o parte iar preotii lui Osiris vegheau foarte sever ca aceasta interdictie sa nu fie calcata . ( avem oare aici marturia despre o conspiratie gen bildenberg?  :lol: )
  Intr-o zi, un tanar insetat de cunoastere a intrat in templu si a vazut statuia invelita. Cand l-a intrebat pe un pazitor daca stia ce se ascundea sub voal, a fost revoltat de vechile legi. Curiozitatea l-a indemnat sa intre noaptea in templu ca un infractor si a dat la o parte valul ce acoperea statuia .
  Nimeni nu a aflat niciodata ce a vazut. A fost gasit a doua zi dimineata de catre garzile templului pe jumatate mort la picioarele statuii. Cand si-a revenit nu a vrut sa spuna ce i s-a intamplat. Regreta ceea ce facuse . Dupa aceea a avut o viata anosta , nu a reusit sa faca ceva de vreo oarecare importanta si a murit de tanar .
Fara comentarii..

[Nicipreaprea]

Legenda.

Unde pot citi mai multe despre legenda asta fascinanta ? :-o

[Siberia]

Unde pot citi mai multe despre legenda asta fascinanta ? :-o

Valul/voalul lui Isis... sau cum sa ascunzi adevarul in fata ochilor...

[Nicipreaprea]

Valul/voalul lui Isis... sau cum sa ascunzi adevarul in fata ochilor...

Am inteles, mersi frumos.

Dar ce rost crezi ca au postari de genul asta ? Fara nici o incercare de a cobori valul de pe poveste, pt ce crezi ca sunt spuse, numai pt a ne hrani orgoliul ca foarte putini inteleg (povestitorul, e evident ca este printre acei putini, nu ?!?! ), iar "prostimea" sa stea si sa se minuneze de intelegerea superioara a postacului ?  :lol:

pies: Daca dadeam like si atat la poveste, paream mai destept, nu-i asa  ?   :mrgreen:

[Xanadron]

am fost acolo  in Egypt ,ador  locul acela ,este magnific si cel mai mult misterios   cat despre ochiul lui Horus  ,,ochiul reprezinta totul ,el creaza lumea care la randul ei lumea creaza alte lumi .. :wink:

iata ceva interesant :

http://brainssparks.blogspot.it/2012/01/eye-of-horus.html

Analogiile dintre Ochiul lui Horus si sectiuni prin corpul calos mi se par fortzate - din simplul motiv ca, pentru egipteni, creierul era un organ deloc important (d-aia il si scoteau inainte de mumificari). Convingerea lor era de fapt ca encefalul are rolul producerii de... mucus si basta.

In rest, si miturile/povestile egiptene sint mistoace, dar ramain la convingerea ca mai tot ceea ce ne-a fost transmis din religia egipteana (ca si din Sumer etc) e doar iluzia arhontica :evil: de dincoace de val. 8-)
Val a carui ridicare ne-ar lasa poate mofluzi ca pe tinarul bavarez (pardon, egiptez :-P) decedat mortal inainte de vreme.

Ce zisei pina acum nu neaga insa deloc probabilitatea existentzei ...adevaratului Adevar :star: ocultat de popimea egipeana si-atit de respectat de initiatii diverselor societati secrete mai vechi sau mai noi (eexemplu aleatoriu: ultima dorintza inainte de moarte a a ex-masonului de rang inalt Francois Mitterand a fost sa re-vada anumite situri egiptene).

N-are rost sa mai adaug ideea ca sursele/artefactele realmente importante nu cred sa fie cunoscute marelui public nici in cazul straniei civilizatii egiptene - probabil o remanentza tardiva a celei atlante.  :star:

[Siberia]

Nicipreaprea, esti chiar simpatic uneori :-)

   Nu era nevoie sa dai "like" ca sa pari mai destept, dar daca doreai mai multe detalii despre povestire, trebuia sa pui o alta intrebare :) Crezand sincer in dorinta ta de-a cerceta singur, am scris doar indicii de cautare pentru a ajunge la povestirea respectiva. Cred ca tot un indiciu se dorea a fi si povestirea in sine expusa de @fiulploii.
   Ca sa-ti raspund la o alta intrebare pusa de tine, parerea mea este ca acest gen de povestiri sau indicii nu sunt prezentate pentru mangaierea "orgoliului" povestitorului sau a unui mic procent de forumisti, ci este pur si simplu un trend preluat tot de aici de pe forum, de la colegi "rodati" ca sa zic asa, ce consta in postarea unei povestiri incarcata de umor in care se amesteca cateva indicii "pretioase" care ar trebui sa fie cercetate de "muritorii de rand". Tot din punctul meu de vedere, ar mai exista o explicatie pentru acest trend: unii colegi forumisti au incercat in repetate randuri sa intinda o mana de ajutor, explicand anumite concepte asa cum le-au inteles ei, dar din nefericire, s-au trezit cu mana muscata tocmai de aceia pe care doreau sa-i ajute. In consecinta, s-au retras intr-o tacere prelungita si din cand in cand mai intervin cu cate un indiciu pentru cei ce doresc intr-adevar sa cerceteze anumite aspecte discutate.
    Sper ca ti-am fost de un oarecare ajutor in clarificarea acestor aspecte - care de altfel ai sa observi ca intr-o mica masura sunt legate si de povestirea prezentata mai sus (iar daca consideri altcumva, nu e nici o problema - am invatat sa port manusi :-D)

   Revenind la povestirea colegului @fiulploii - daca o vei reciti, vei observa o asemanare cu Alegoria Pesterii, transmisa de Platon: evident ca exista diferente; aici vorbim de o statuie si un voal, dincolo se vorbeste de o pestera si un foc, dar esenta este aceeasi. In paranteza fie spus, tot la Sais a aflat si Platon despre Atlanti, despre istoria lor, despre "decaderea", razboaiele si disparitia lor. Vei mai observa ca interdictia ridicarii voalului era adresata "muritorilor de rand", nu si preotilor. Din punctul meu de vedere,  asta inseamna ca un "initiat" ar fi putut face fata (fara probleme majore) ridicarii voalului, dar pentru un muritor de rand, adevarul descoperit in spatele voalului ar fi fost atat de inimaginabil incat cu greu i-ar fi putut face fata.
   Dealtfel, tot in povestire se spune ca tanarul a fost gasit dimineata aproape mort, iar dupa ce a fost readus in simtiri n-a scos nici o vorba. A continuat sa traiasca ceva vreme fara nici o realizare - adica fara nici un chef de viata - si a murit repede.
   Pentru mine, povestirea se traduce asa: Exista un adevar in fata noastra, a fiecaruia, ascuns privirii noastre de voalul realitatii de zi cu zi. Pentru a afla acest adevar, fiecare trebuie sa incerce sa ridice el insusi acest voal. Odata ridicat acest voal, adevarul ce-l va avea in fata, ii va infatisa o cu totul alta lume, una spirituala, nu materiala, pe care cu greu va putea s-o mai uite. Din acest motiv, fara un antrenament prealabil, fara etapele imperios necesare in parcurgerea drumului spre ridicarea voalului, lumea ce o va afla in spatele voalului, il va marca atat de puternic incat viata sa pe acest Pamant, dorintele sale materiale nu-si vor mai avea rostul si nu va mai dori sa traiesca ca si pana atunci. Pentru ceilalti va parea a fi mort sau letargic, fiindca viata sa se va muta pe alt plan. Cam la fel era si-n alegoria lui Platon: daca ieseai din pestera in care erai tinut si vedeai adevarata viata din jurul tau, la revenirea in pestera, colegii ramasi inchisi acolo nu vor mai intelege nimic din ceea ce spui, iar fosta ta viata din pestera ti se va parea imposibil de trait in continuare - si bineinteles vei alege sa traiesti liber, in lumea ce ti se desfasoara inaintea ochilor.
   Asta am inteles eu din povestire... dar cum fiecare trebuie sa ridice singur voalul din fata ochilor sai, poate altii au cu totul alte pareri.


   Povestirea deriva din mitul lui Isis - Isis ascunsa in spatele voalului, Isis - Virgina Universala, Isis - model din care a derivat Fecioara Maria.
   Iar despre acest aspect sunt foarte multe de spus...

[fiulploii]

Unde pot citi mai multe despre legenda asta fascinanta ? :-o

Fascinanta aceasta intrebare aparent nevinovata  :lol: Like pentru simtul umorului .

Analogiile dintre Ochiul lui Horus si sectiuni prin corpul calos mi se par fortzate - din simplul motiv ca, pentru egipteni, creierul era un organ deloc important (d-aia il si scoteau inainte de mumificari). Convingerea lor era de fapt ca encefalul are rolul producerii de... mucus si basta.

... dar ramain la convingerea ca mai tot ceea ce ne-a fost transmis din religia egipteana (ca si din Sumer etc) e doar iluzia arhontica :evil: de dincoace de val. 8-)
Val a carui ridicare ne-ar lasa poate mofluzi ca pe tinarul bavarez (pardon, egiptez :-P) decedat mortal inainte de vreme.

...
N-are rost sa mai adaug ideea ca sursele/artefactele realmente importante nu cred sa fie cunoscute marelui public nici in cazul straniei civilizatii egiptene - probabil o remanentza tardiva a celei atlante.  :star:

Colega @Xanadron , nu crezi ca ar fi timpul sa discutam pe un topic separat despre impresiile arhontice ?
Mi se pare util in aceasta perioada  :roll: Si fiindca sunt convins ca informatiile detinute de  colegi sunt mai complete decat ale mele , cel putin in acest domeniu , astept cu interes initierea unui topic arhontic.
Cat despre tanarul bavarez  :wink: pe numele lui Johannes von Buttlar , un tanar controversat si el deoarece prezinta puncte de vedere la limita stiintei oficial acceptate de savantii seriosi ai momentului .
E interesant cum unele lecturi sunt atrase catre anumite centre rezonatoare .
Cat despre ramasita atlantica , e cum e , insa inevitabil eu ma intreb atlantii , urmasii cui au fost , fiindca impresia mea este ca omenirea niciodata nu a fost rasa complet de pe planeta , fie niste exemplare au fost folosite ca material genetic , fie au trait in paralel cu noua omenire pana la extinctia totala si aici as include pe omul de cro-magnon , de exemplu.
http://en.wikipedia.org/wiki/Cro-Magnon
  De acord suta la suta cu explicatiile colegei @Siberia si intr-adevar , sunt multe de spus pentru ca fiecare detine doar o parte minuscula din adevar insa nimic nu e fara speranta daca universul e totusi holografic.  :roll:
  Parerea mea..

[Xanadron]

[...] Colega @Xanadron , nu crezi ca ar fi timpul sa discutam pe un topic separat despre impresiile arhontice ?
Mi se pare util in aceasta perioada  :roll: Si fiindca sunt convins ca informatiile detinute de  colegi sunt mai complete decat ale mele , cel putin in acest domeniu , astept cu interes initierea unui topic arhontic.

Nu... inca - desi topicul ar exista deja (prin extensie indulgenta, pe "Fratzia oculta si Prometheus" se poate continua discutia "arhontica" abia atinsa un pic si-n alte zone).
Poate c-ar fi mai buna totusi initierea unui topic strict focusat pe Zburatorii Arhonti, :evil: dar ma abtin deocamdata sa-l deschid, din motive strict personale.

Ca sa fiu si ontopic insa: iegzista zvonuri ca vesnic alunecos-manipulativul egiptolog Zahi Hawass (acum demis, dar in 1995 repus de-un an in functia de inspector-sef al Platoului Gizeh) stie mai multe - printre multe altele - si despre ultima vizita a muribundului "canceros de elita" Francois Mitterand pe linga... si mai ales PRIN si PE SUB piramide. 8-)

[mr]

Inclin sa cred, in urma informatiilor mai mult sau mai putin directe despre civilizatia egipteana pe care le-am strans pana cum, ca  toata pleiada de faraoni din perioada dinastica nu a facut decat sa beneficieze de o cunoastere net superioara, materializata in  piramide si structuri adiacente subterane, care a apartinut unei civilizatii antedeluviene. Cunoastere care, drept dovada, s-a diluat  dramatic treptat, trecand la stadiul de religie-dogma, pana aproape de disparitie odata cu apropierea "erei noastre", Cleopatra si  asimilarea Egiptului de catre Imperiul Roman fiind punctul terminus.

De aceea as separa sensul pe care il aveau piramidele de cel care-l aveau templele construite ulterior. As atribui un rol cu mult mai  complex piramidelor intrucat ele inglobau atat o latura initiatica cat si una mult mai practica (si aici pot fi multe de spus impotriva,  dar constructia interiorului piramidei si modul de encodare al informatiei in ea poate fi un indiciu spre alte orizonturi),  pe cand templele aveau ca destinatie doar latura initiatica, ca un depozitar al cunoasterii ramase (la un moment dat) si ca un loc in care cei "calificati" se puteau "hrani" si evolua.
De fapt, multe "franturi" de dinaintea potopului ne arata o cultura megalitica (cu o cunoastere aferenta care le-a permis  materializarea) care se diferentiaza in mod clar de modul de gandire si practica omenirii de dupa potop. Si acest lucru se vede peste  tot pe glob. De la blocurile imense de piatra de la Balbeck, Liban pana la statuile din Insula Pastelui.

Despre religia egipteana se pot spune extrem de multe, insa cred ca ea ramane doar o religie nascuta din grandoarea si profunzimea  simbolisticii civilizatiei antedeluviene de pe teritoriul Egiptului, in combinatie cu capacitatea din ce in ce mai scazuta de intelegere  a exponentilor dinastici de dupa potop. Acest proces s-a facut in etape, generatie dupa generatie, pierzandu-se cate putin din sensul  initial al simbolisticii, acesta fiind inlocuit cu dogme si mituri. 

Asa cum bine a subliniat colega Siberia, consecintele indepartarii voalului pot fi mortale pentru un om obisnuit care este ghidat doar de orgoliu si instincte. Dar, tind cont de evenimentul ruperii catapetesmei din Templu in doua - Matei 27:51 - si trecand pe langa interpretarea clasica care anunta scindarea bisericii, personal cred ca din acel moment s-a dat acces direct tuturor oamenilor la aceasta cunoastere straveche. Deocamdata, dupa 2000 de ani, e jale. Privit mai de sus pare a fi doar o etapa necesara...:)