Criza financiara globala

[Urban]

Se va vorbi inca mult timp despre criza in care a plonjat intreaga lume. In ziarul german Die Zeit a aparut recent o analiza relevanta pe tema enuntata in titlu si al carei  text il redam in forma prescurtata :

Criza financiara a distrus uriase avutii....totusi, miliardele nu au disparut, ci tocmai se redistribuie. Le putem da de urma la firmele americane de constructii, la managerii unor banci din Germania si la investitori din China.

La 31 octombrie 2008, faxul Fondului special pentru stabilizarea pietelor financiare, creat anume pentru acest scop de statul german, intra un fax cu antetul Commerzbank, prin care acesta solicita nici mai mult nici mai putin decat 8,2 miliarde euro ca sprijin pentru iesirea din criza. La putine zile dupa aceea, Hypo Real Estate anunta numai pentru trimestrul trei o pierdere de 3,05 miliarde. Tot in acele zile, presedintele Consiliului de Administratie al Deutsche Bank recunostea: "Aceasta este prima criza globala adevarata si ne aflam inca in faza deslusirii mijloacelor de a combate".

Banca Angliei aprecia la acea vreme ca pierderile institutiilor financiare se cifreaza la 2,8 bilioane dolari. Se spunea adesea ca banii s-au facut scrum, ca au fost pulverizati, ca au disparut. Ca distrugerea lor continua.
Cat de mare va fi pierderea in final?
Nimeni nu stie cate banci si concerne vor trebui salvate de guverne.
Dar cea mai interesanta intrebare este: unde se afla banii?

In desertul Nevada milioanele s-au transformat in vile luxoase
La aceasta intrebare vom afla un raspuns complet dupa ce  vom intreprinde o lunga calatorie ce ne va duce in desertul american Nevada si in zonele preorasenesti ale marilor metropole americane, in centrul financiar din Frankfurt si in China, la managerul financiar al unui fond de stat. Vom vedea ce face premierul italian Silvio Berlusconi, dar si o pensionara din Germania care a avut intuitia de a nu-si risca banii in aceasta criza, bani care ajuta acum la gestionarea crizei, desi ea n-ar nicio idee de cele ce se intampla.
Pe parcursul acestei calatorii, vom vedea ca banii rar dispar pe o perioada mai lunga si inca mai rar ca se transforma in scrum. Cel mai adesea ei isi schimba doar stapanii.

Totusi, unde sunt cele 2,8 bilioane dolari?
Cel mai in masura sa raspunda la aceasta intrebare este un economist german, Max Otte, Care chiar a inteles ce s-a intamplat in anii trecuti in economia mondiala. Cu doi ani in urma, acesta era un necunoscut profesor de economie la Institutul superior de economie din Worms. Spre deosebire de altii, el nu a crezut o clipa ca actiunile vor creste la infinit, fiind convins ca lumea se indreapta spre catastrofa. A scris o carte pe care a intitulat-o "Crahul se apropie" si a publicat-o in 2006. Initial nu s-a bucurat de vreo atentie, dar acum a ajuns bestseller.

M. Otte ne propune mai intai o calatorie in zonele amintite din America, unde se afla gata construite sau in faze avansate mii si mii de case, intregi asezari. Boom-ul imobiliar dureaza de 10 ani si a fost posibil pentru ca cine a vrut si n-a vurt a primit credite. La marginea orasului Las Vegas s-a construit de 550 milioane dolari pe 790 hectare. In intreaga America s-au construit 4,67 milioane case si locuinte proprietate privata luxoase, adica 990 miliarde dolari bagati in pereti, dusumele, scari, ferestre etc. In toti acesti ani, americanii au cumparat tot ce avea patru pereti. Acum foarte, foarte multe dintre acestea stau goale si nimeni nu le mai cumpara.

Suspecta generozitate a bancilor
Un lucru este foarte clar stiut: a da imprumut si a lua imprumut constituie baza oricarui sistem financiar. Creditul este cea mai veche idee a capitalismului. Persoana A se imprumuta la o banca B cu o suma pe care A o inapoiaza cu un plus reprezentand dobanda. O afacere buna pentru amandoua partile. Banca primeste dobanda si face o afacere buna. Persoana A poate sa-si cumpere cu suma imprumutata ceva pe care altfel nu si-ar fi putut permite. Desigur, cu conditia ca A sa-si poata permite un astfel de credit. Cum se poate intampla ca o intreaga lume sa fie afectata de criza americana?

In anii trecuti, aproape fiecare american a putut sa-si permita un credit.
Cererea de case a crescut si, odata cu ea, si pretul. Si pentru ca preturile crescusera atat de mult, s-a ajuns la situatia ca dealerii sa contacteze telefonic pana si femei de serviciu sau lucratori sezonieri la strangerea recoltei, care nu castigau mai mult de 5 dolari pe ora, pentru a-i convinge sa ia credite. Acestora, dealerii le prezentau lucrurile astfel: daca veti cumpara o casa de 200.000 dolari si nu veti putea inapoia creditul, nu face nimic, pentru ca preturile vor creste si, in cinci ani, casa va valora 300.000 dolari. Asa ca veti putea lua un nou credit pe casa si veti putea plati creditul luat initial. Nu se poate sa nu functioneze!

Asa ca femeia de serviciu si zilierul s-au dus la banca, si banca le-a acordat creditul solicitat. Dar bancile stiau ca, daca nu vor primi inapoi creditele acordate, nu se poate intampla nimic rau, pentru ca, atunci, casele respective le-ar fi revenit si, peste cinci ani, conform credintei lor, vor valora 300.000 dolari, deci nu numai ca nu ar fi pierdut, ci ar fi avut de castigat diferenta.
Practic, era vorba de o afacere in care ar fi fost numai castigatori. Evident, atata vreme cat preturile ar fi tot crescut. Si, cum aproape nimeni nu se indoia de acest lucru, firmele au construit tot mai multe case, 1,2 milioane an de an. Si tot mai multi oameni s-au imprumutat ca sa le cumpere.

Viata scurta a paradigmei preturilor vesnic mari
A mers asa pana cand s-a intamplat ceea ce descria simplu economistul american Robert Schiller: "Uriasa oferta de case noi a inceput sa suprasatureze piata, iar preturile caselor au inceput sa cada".

Deodata, milioane de americani nu au mai primit credite noi pentru a-si finanta vechile ipoteci, pentru ca bancile ipotecare americane au realizat ca banii cei multi pe care ele i-au imprumutat nu o sa-i mai primeasca inapoi. Acesti bani tocmai au fost bagati in imobilele nevandabile si se afla in buzunarele dealerilor imobiliari si ale proprietarilor initiali care au reusit sa-si vanda la timp si cu castig casele lor. Banii respectivi se mai aflau si in buzunarele producatorilor de ciment, ale zidarilor si celorlalti lucratori de pe santier care probabil ca si-au cumparat cu ei masini japoneze sau frigidere germane sau jucarii chinezesti pentru copiii lor.

S-a intamplat ca acum bancile ipotecare americane au fost acelea care au ramas fara acesti bani si nu vreunui concern financiar german, englez sau elvetian. Si atunci apare fireasca intrebarea, cum de s-a intamplat ca bancile americane au facut afaceri speculative, dar pierderile de 2,8 bilioane dolari au fost inregistrate de institutiile financiare de pe tot globul? Cum a fost posibil ca, din cauza imobilelor din desertul Nevada, devenite acum nevandabile, Commerzbank din Germania sa aiba nevoie de o infuzie de 8,2 miliarde euro?

Max Otte spune ca, daca vrei sa intelegi cum de s-a putut raspandi criza la nivel mondial, ar trebui sa ne indreptam atentia asupra industriei financiare. De saptamani bune el conferentiaza despre piete de capital si burse mondiale. Industria financiara inseamna, spune el, in primul rand bancile de investitii precum Goldman Sachs, JP Morgan, Morgan Stanley sau Lehman Brother, ale caror afaceri s-au derulat in principal  cu actiuni, imprumuturi, optiuni si contracte la termene. In realitate, acestea nu au facut nimic altceva decat ceea ce au facut producatorii de handy care cauta sa produca telefoane mobile tot mai perfectionate. Tot asa, bancile de investitii cauta permanent sa produca noi si tot mai bune hartii de valoare. Si unii si altii nu vor decat un singur lucru: sa-si vanda produsele lor.

Mortagage blacked securities si "miraculoasele" derivate
Produsul datorita caruia criza s-a putut raspandi in toata lumea se numeste mortagage backed securities, adica hartii de valoare asigurate cu ipoteci. In stil mare acewta a fost vandut pentru prima data de un bancher specializat in investitii din Brooldyn, un cartier al New York-ului, pe numele lui Lewis Ranieri, de origine italiana. Acesta este invitat acum la Harward pentru a explica cum a scapat de sub control acest nou produs pe care l-a nascocit cu multi ani in urma. Ranieri nu are studii universitare, dar este mai versat decat bancherii cu studii la universitatile de elita.

Acum 30 de ani, creditele devenisera obiect de speculatii pentru cei bogati. Prin 1978, explica el, cand piata ipotecara depasise valoric pe cea bazata pe actiuni, a observat ca, in vreme ce de piata actiunilor profitau milioane de oameni, creditele ipotecare functionau ca o afacere doar intre doi parteneri. Banii curgeau de la banca B catre persoana A si inapoi. Ranieri a schimbat aceasta situatie, facand din piata ipotecii o bursa uriasa la care fiecare putea achizitiona oricand parti din ipotecile listate. El a transformat creditul pe care A l-a luat de la banca B intr-o hartie de valoare care putea fi vanduta la banca germana C, la banca engleza D si la banca elvetiana E.

Ranieri a strans diferitele ipoteci intr-un mare pachet din care a putut sa taie felii pe care le-a putut apoi vinde – aceste felii sunt tocmai acele mortgage backed securities, pe scurt MBS. De acum inainte, cumparatorii de case mai plateau bancilor ipotecare dobanda la ipotecile lor doar pro forma. De facto, banii ajungeau in buzunarele celor care cumparasera hartiile de valoare asigurate cu ipoteci: banci din toata lumea, societati de asigurare, fonduri investitionale si clientii acestora. Toti acesti cumparatori au mizat pe faptul ca marea majoritate a persoanelor A isi vor plati creditele lor scadente. In teorie, acesta parea a fi o afacere buna pentru toti. Cel care lua creditul isi putea cumpara casa, cumparatorul hartiilor de valoare asigurate cu ipoteci putea incasa dobanzile iar banca ipotecara nu trebuia sa astepte ani intregi pana sa primeasca inapoi banii imprumutati. Si, avandu-i din nou la dispozitie, ea putea acum sa acorde un nou credit.

Si, in practica, totul a decurs la inceput de minune. hartiile de valoare (MBS) ale lui Ranieri au devenit un produs foarte bine vandut. In joc s-au prins si alte banci de investitii. Banci si investitori financiari, toti doreau sa intre in posesia acestor hartii de valoare. Deutsche Bank, UBS din Elvetia, Credit Agricole din Franta, Royal Bank of Scotland, grupul japonez Mizuho. La un moment dat, cererea de hartii MBS a depasit cantitatea de ipoteci existente in SUA. Asa ca a trebuit sa fie produse mai multe ipoteci. In consecinta, bancile ipotecare au relaxat criteriile de acordare a ipotecilor. Acestea nu mai intrebau cum sta clientul cu capitalul propriu, ce venit are, ci doreau sa gaseasca cat mai multi clienti, indiferent daca erau zilieri sau femei de serviciu sau chiar someri. Curand, acest gen de credite acordate unor clienti cu bonitate precara au fost numite subprime – un fel de credite de clasa a doua. In perioada 2000-2005, volumul lor a crescut cu 495 miliarde dolari, ajungand la 625 miliarde. Puse la pachet impreuna cu credite de prima clasa, adica acordate unor clienti solvabili precum medici, avocati, si aceste ipoteci-subprime au putut fi transformate in hartii de valoare atractive.

10 miliarde dolari – premii pentru angajatii de la Goldman Sachs!
Ca un fel de scuza, Ranierii precizeaza: "Atunci cand noi am nascocit sistemul, a cumpara o casa reprezenta o decizie cu consecinte pentru intreaga viata. Mai tarziu nu s-a mai pus decat problema de a paria pe cresterea in continuare a pretului imobilelor". Dar preturile pot sa si scada, chiar daca multa vreme nu vrem sa credem acest lucru. Ceea ce a fost valabil si pentru el!

In timp ce femeile de serviciu si zilierii speculau asupra viitorului, bancile de investitii au nascocit  noi produse financiare care nu au facut altceva decat sa ascunda riscurile gigantice ale acestor ipoteci. Ceea ce, in conditii normale, ar  trebui sa se numeasca inselatorie, acum aparea sub nume complicate: Collateral Debt Obligations sau Credit Default Swaps. Este vorba aici de hartii de valoare pentru care nu exista nicio alta fundamentare economica decat aceea ca ele aduceau bancilor de investitii emitente taxe considerabile, asa cum explica Wolfgang Munchau in cartea sa "Inainte de cutremur. Ce inseamna pentru noi criza financiara". Aceste taxe au sporit castigul bancilor de investitii si au ajuns sub forma de bonusuri la salariatii acestora. Goldman Sachs, una dintre cele mai vechi banci de investitii din New York, a acordat in 2005, in momentul culminant al afacerii, 10 miliarde dolari ca bonus pentru angajatii ei. Adica ar fi trebuit sa revina 500.000 dolari de angajat. Numai ca nu s-a intamplat asa. Seful de atunci al acesteia, Henry Paulson, a luat 387,3 milioane. Intre timp, acesta a ajuns ministru de finante al SUA.
Asadar si catre el s-au dus banii pe care ii cauta atat de  disperat in aceste saptamani.

Asadar, atunci banii s-au scurs de la banci din intreaga lume catre bancile americane ipotecare, dar, in acelasi timp, un curent puternic colateral s-a dus catre bancile de investitii si manageri lor. De la bancile ipotecare banii au ajuns mai departe, la cumparatorii caselor. Si de acolo mai departe ar fi curs din nou catre banci raspandite in intreaga lume, catre detinatorii de credite in forma de hartii de valoare, daca zilierii si femeile de serviciu si-ar fi putut achita creditele luate – desigur, in cazul ca preturile imobilelor ar fi crescut in continuare.

Commerzbank cerceteaza starea de incertitudine a creantelor
In centrul financiar al Frankfurtului, intr-un zgarie-nori de 259 m plus a doua cea mai inalta cladire din Europa – in turnul apartinand Commerzbank, 300 de experti cauta de zor unde se afla activele de odinioara ale bancii. Etajele 39 pana la 42 sunt ocupate de Departamentul Bilant. Aici se stabileste cu precizie cati bani are banca sau cati lipsesc. Mai exact: cat mai valoreaza activele bancii, hartiile de valoare, activele imobiliare, creantele creditoare. Expertii respectivi numesc aceasta operatiune corecturi valorice/constatari ale starii de incertitudine a creantelor. In aceste luni au trebuit sa efectueze aceasta operatiune asupra multor creante. Commerzbank a investit in hartii de valoare denumite subprime 1,2 miliarde euro. Cea mai mare parte a acestora se afla inca in posesia bancii. Numai ca nu mai exista nimeni dispus sa le cumpere. Nu mai exista nicio piata pentru aceste hartii. Dar in bilantul bancii ele trebuie sa fie evidentiate exact cu aceasta valoare de piata. Hartiile de valoare si ipotecile exista la banca, dar piata a disparut.
La fel cum nu mai exista nici bani.

O parte din acesti bani vor disparea definitiv in imobilele ramase goale si expuse incet-incet degradarii, dar o parte vor reaparea, probabil. Pentru ca nu se poate ca chiar toti debitorii sa nu-si mai poata plati datoriile. Multi americani vor reusi. Vor munci mai mult, vor cumpara mai putin si isi vor achita datoriile. Deci, posesorii de creante in hartii de valoare vor incasa din nou bani, se vor gasi din nou clienti interesati de hartii de valoare, acestea vor avea din nou o valoare de piata. Asa ca trebuie doar sa ai rabdare pana ce haosul se va linisti, cum ar proceda, de altfel, un mic actionar ale carui actiuni pe piata auto au atins punctul cel mai de jos al valorii. Daca este intelept si isi poate permite, va astepta pana cand conjunctura se va revigora. Atunci cursul va creste si banii ii vor veni inapoi. Problema este ca bancile nu pot astepta. Tot la trei luni trebuie sa prezinte un raport trimestrial, iar la 12 luni, unul anual. Este drept, in timpul crizei guvernul a schimbat reglementarile bilantarii, insa bancile trebuie oricum sa-si evalueze hartiile de valoare la pretul pietei. Daca la data stabilita pentru efectuarea acestei operatiuni pretul de piata este mic, pierderea va fi mare. Daca pierderea va fi prea mare, banca va da faliment.

Numai in America 304 banci ipotecare a trebuit sa-si anunte in lunile trecute intrarea in incapacitate de plata. Cea mai mare si cea mai cunoscuta a fost Lehman Brothers. La putin timp dupa, trei dintre cele mai mari banci islandeze se aflau in fata falimentului  si cu ele Islanda ca stat. Si daca Islanda este aproape de faliment, Italia cum sta? Nu este si Grecia in pericol? Cat de stabila mai este Croatia? Aceste intrebari si le pun in prezent multi investitori financiari peste tot in lume. Deocamdata si hartiile de valoare care nu au nicio legatura cu ipotecile americane pierd din valoare, cum ar fi imprumuturile de stat islandeze, italiene sau grecesti.

Urmarea este ca bilantistii de la Commerzbank sunt nevoiti sa evalueze mereu activele bancii si valoarea acestora devine tot mai mica. Corecturile aduse ca urmare a crizei provocate de hartiile de valoare subprime, incepand din august 2008, au redus-o cu 144 milioane euro: falimentul bancii Lehman Brothers cu 371 mil. euro, iar ca urmare a dificultatilor din Islanda, cu 260 mil. euro.

Cine are bani investeste si, dupa criza, va fi mai bogat
Consecinta este ca bancile din intreaga lume au nevoie urgent de bani pentru a acoperi pierderile; e vorba de multi bani, mult mai multi decat sumele investite in creditele subprime, nu cateva sute de miliarde, ci de mai multe bilioane. Urmarea este insa si faptul ca, deodata, la bursele din lume se pot castiga multi bani. Dar nu pierd de luni bune actiunile aproape tuturor intreprinderilor? Nu se vorbeste de 23 bilioane dolari care ar fi pierduti la burse? E adevarat ca banii s-au dus, dar nu au disparut. S-au vaporizat, ceea ce la burse inseamna altceva. Pentru ca ceea ce se evapora poate fi transformat din nou in apa, prin racire. Atunci banii vor curge din nou. Si vor fi din nou disponibili. Numai ca acestia vor apartine, cel mai adesea, altor actori. Intrati pe 2iq, spune Max Otte, si vedeti ce face Silvio Berlusconi. Nu departe de turnurile bancilor din Frankfurt, doi frati - Patrik si Robert Huble – evalueaza datele pietei de capital. Este vorba de informatii speciale despre asa-numitele afaceri intrafirma. La o apasare de tasta pe monitor, cei doi pot vedea cati manageri au cumparat actiuni ale firmelor proprii pentru a le introduce in depozitele lor private. Sunt foarte multi astfel de manageri care se folosesc de cursurile joase din perioada crizei pentru a cumpara actiuni la pret redus.

Va dura mult pana ce cursul actiunilor va creste durabil.
Dar, atunci cand va interveni un astfel de trend crescator, o mare parte a bilioanelor care disparusera la burse vor reaparea. Si vor apartine acelora care au cumparat in timpul crizei, adica managerilor de top, investitorilor bogati, asadar celor carora si in anii trecuti le-au intrat bani. Unul dintre acestia este Silvio Berlusconi. La mijlocul lunii octombrie 2008, acesta a cumparat pentru 16 milioane euro actiuni ale unui concern de medicamente Mediaset, in momentul cand acestea erau foarte ieftine la bursa. Sau Warren Buffet, cel mai bogat om din lume, a cumparat cu 2,1 miliarde euro pachete de actiuni ieftine de la General Electric. Sau printul Alwaleed bin Talal. Acesta a facut cunoscut ca a cumparat cu 350 milioane dolari actiuni de la Citibank din SUA, banca ce tocmai a primit de la guvernul american 20 miliarde dolari pentru recapitalizare.

China foloseste criza pentru a cumpara ieftin participatii la firmele din Vest. Se spune ca Gao Xiqing, seful recent infiintatei China Investment Corporation (CIC), unul dintre cele mai mari fonduri de stat din lume, urmeaza sa investeasca in concerne straine, in urmatoarele luni, 80 miliarde dolari. Guvernul chinez a dotat CIC cu 200 miliarde dolari prin care Gao Xiqing urmeaza sa sporeasca avutia statului. Deja cu un an in urma, acesta a cumparat cu 5 miliarde dolari, o parte din Morgan Stanley, a doua banca de investitii din SUA, in aprilie 2004 a reusit sa cumpere actiuni in valoare de 4,4 miliarde de la J.C. Flowers, fondul unui fost manager de la Goldman Sachs, care are drept scop sa cumpere ieftin unitati financiare in dificultate. In toamna lui 2008, Gao era cat pe ce sa-si mareasca participatiile deja cumparate la Morgen Stanley pana la 49%, insa a pierdut in favoarea unui concurent din Japonia, dar nu pentru ca nu ar fi fost competitiv, ci din ratiuni politice; americanii se tem de mai multa vreme ca CIC urmareste sa cumpere tot ce se poate din America in scopuri politice. Raspunsul chinezului este invariabil: nu vrem influenta politica, vrem doar sa facem profit.

J.K. Galbraith: "Bogatii devenisera prea bogati!"
In incheierea discutiei. Max Otte face trimitere la cartea lui John Kenneth Galbraith, unul dintre cei mai mari economisti ai sec. al XX-lea: "1929, marele crach".  In carte se arata cum s-a ajuns la marea criza din anii  30. SI atunci, la inceputul anilor  30, bancile au dat faliment, au cazut cursurile actiunilor etc. Galbraith are o explicatie interesanta pentru ceea ce s-a intamplat atunci:  bogatii devenisera prea bogati! Cei mai bogati 0,1% dintre americanii de atunci detineau  40% din intreaga avutie a natiunii si concluzia lui Galbraith este ca multi dintre acestia nu mai stiau ce sa faca cu banii, s-au lansat in afaceri speculative, au inceput sa caute noi produse investitionale. Niciodata pana atunci bunastarea nu fusese atat de inegal distribuita. Numai ca, de cativa ani, situatia de atunci, asa-numita "epoca de aur a anilor  20", s-a reinstalat in SUA si s-a ajuns din nou la criza. Au devenit bogatii iarasi prea bogati? Am putea intoarce putin perspectiva spunand ca, probabil, saracii din America au devenit prea saraci si nu numai acestia – zilieri si femei de serviciu – ci si patura mijlocie. 40% din populatia dezavantajata detine numai 0,2% din intreaga avutie a SUA. Cine voia sa mai conteze in plan social nu mai avea in anii trecuti decat o singura alternativa: trebuia sa ia credite. Pentru studiul copiilor sai, pentru asigurarea de sanatate, pentru casa. In final, multi nu si-au mai putut plati datoriile. De aceea, statul, aproape peste tot in lume, le-a preluat. Practic in toata lumea guvernele au initiat mari programe de salvare prin care se pompeaza bani in banci pentru a le acoperi, fie si partial, pierderile. Asa se intampla ca, in ultima instanta, statele lumii sunt cele care finanteaza acum casele construite in America si, astfel, si comisioanele dealerilor imobiliari, bonusurile bancilor de investitii, salariile muncitorilor constructori.

O chestiune ramane deschisa: de unde iau guvernele, statele, banii de care au nevoie acum? Pentru a sprijini economia, statele trebuie sa ia credite. Iar raspunsul este foarte potrivit pentru a intelege cum a inceput totul. Germania, Marea Britanie, SUA – toate se comporta precum cumparatorii de case din America. Iau credite, fac datorii. In Germania acest lucru se realizeaza printr-o agentie de stat care a luat deja credite de 220 milioane euro, din care cea mai mare parte a fost destinata achitarii creditelor neperformante din trecut. Numai 14 miliarde reprezinta sume disponibile pentru credite noi. Agentia respectiva face rost de aceste sume emitand hartii de valoare, asa-numitele imprumuturi de stat, care nu sunt altceva decat obligatii prin care statul se obliga sa plateasca suma respectiva dupa 5, 7 sau 10 ani, cu dobanda de rigoare. Cumparator poate fi un fond mare de investitii din Japonia, SUA, Singapore sau Europa de Est. Si, de pilda, o pensionara din Germania, care avea 10.000 euro la CEC inainte de crach. In perioada boom-ului imobiliar, consultantul ei bancar a vrut sa o convinga sa cumpere certificate de la o banca americana, Lehman Brothers – o investitie sigura, i-a spus acesta, si aducatoare de dobanzi mai mari, fata de CEC.

O pensionara ajuta prin bonuri de tezaur la salvarea bancilor
Pensionara respectiva nu s-a lasat convinsa, pentru ca nu avea incredere in ceea ce poate fi la un moment dat o moda si a cumparat in schimb bonuri de tezaur de la Banca Federala, contribuind la finantarea statului german si, astfel, la finantarea bancilor aflate in criza. Chiar daca ea nu are habar de acest lucru. Ea si-a plasat astfel banii pentru ca are incredere in stat si pentru ca va primi o dobanda in final. Peste 7 ani statul german ii va returna suma plus 2341 dobanda.
Banii respectivi vrea sa-i dea nepotului, pe care acum putin il intereseaza criza. Peste 7 ani, probabil ca il va interesa, la o varsta deci cand va castiga si el bani si cand, foarte probabil, guvernul va ajunge din nou sa creasca impozitele din nevoia de a-si plati datoria pe care statul o contracteaza acum. Si tot atunci, probabil ca nepotul va intelege ca impozitul mai mare pe care il va plati reprezinta capatul unui lung flux al unor bani cheltuiti cu mult timp in urma. Anume, de partea cealalta a Atlanticului, in America, pentru ca atunci unor americani le paruse o afacere buna sa-si construiasca vile in desertul Nevada.

Traducerea Traian Plesca

[Serban M]

Noua Ordine Mondialã se pare cã se þine tare. Cea mai sigurã ºi rapidã cale de a o instaura este o crizã financiarã. Sunã familiar? Congresmanul american Ron Paul dezvãluie planul "Elitei" de a provoca o crizã economicã globalã.

Ron Paul, congessman ºi candidat la preºedenþia SUA, a avertizat încã din 2007 ca în curând dolarul nu va mai valora nimic, lucru ce va duce la prãbuºirea economiei mondiale, accelerarea inflaþiei ºi creºterea preþului petrolului.

În cadrul unei emisiuni moderatã de cunoscutul jurnalist de investigatii Alex Jones, Ron Paul a declarat:

"Odatã ce ºi-au dat seama cã poporul american a realizat jocul înºelãtor pe care îl fac, cei care conduc sistemul bancar ºi monetar nu au cum sã fie prea încântaþi. Dacã Bush este suficient de absurd încât sã declanºeze un atac asupra Iranului, aceasta ar putea genera o asemenea crizã încât barilul de petrol sã ajungã la 200 de USD."

"Dacã vor continua sã aplice aceleaºi politici, dolarul va ajunge la zero, vom avea o creºtere acceleratã a inflaþiei ºi toate bancnotele practic se vor autodistruge, valorând exact cât hârtia pe care sunt tipãrite."

"Pasul urmãtor în aceastã crizã va fi ca elitele sã pozeze în salvatori, oferind populaþiei, chipurile pentru a-i proteja siguranþa, soluþii care de fapt o vor înrobi ºi mai tare, adicã control, forþe de poliþie mai numeroase etc. Acelaºi lucru s-a petrecut ºi la ultima crizã economicã din anii '20. Populaþia a intrat în panicã, în loc sã îºi dea seama cã Federal Reserve este responsabilã de crearea unei himere."

Aceste declaraþii zguduitoare au fost trecute sub tãcere de mass-media, aºa cum era de aºteptat.

Americanii sunt înglodaþi în datorii: 10.000 de miliarde de dolari

La New York exista un contor electronic care îi avertizeazã pe americani asupra g radu lui de îndatorare al þãrii lor. Datoria naþionalã SUA a depasit în octombrie 2008, 10.000 de miliarde de dolari.

Datoria naþionalã reprezintã suma de bani pe care un stat (adicã cetãþenii lui) o datoreazã faþã de creditorii sãi (care pot fi persoane private, companii sau bãnci - de exemplu Banca Mondialã).

Noua Ordine Mondialã

Conducãtorii lumii încearcã sã convingã întreaga umanitate cã singura soluþie în stabilirea ºi menþinerea "pãcii mondiale" este crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În realitate, Noua Ordine Mondialã înseamnã planuri masive de reducere a populaþiei, sfârºitul democraþiei ºi distrugerea suveranitãþii naþiunilor.

Dacã aceste schimbãri ar fi anunþate deschis, ar genera aproape sigur proteste masive ºi violenþe la scarã mondialã. De aceea, planurile conducãtorilor din umbrã sunt pãstrate secrete ºi implementate gradat. Populaþia este masiv dezinformatã prin mass-media.

Utilizarea puternicelor grupuri de presiune ºi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reþele de activiºti poziþionaþi strategic ºi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muºamalizarea adevãrului ºi rãspândirea propagandei, dovedesc cã pregãtirile pentru întreaga operaþiune au necesitat mult timp ºi planificare..

Lipsa opoziþiei substanþiale în interiorul sistemului dovedeºte prezenþa unei reþele de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul ºi presteazã "munca murdarã" pentru aºa-zisa Elitã mondialã. Deseori este greu de crezut cã elitele au reuºit sã-ºi extindã puterea peste atât de multe posturi de control, peste spectrul combinat al economicului, politicului ºi vieþii sociale.

Aici îºi au originile scepticismul ºi sintagma "teoria" conspiraþiei. Din nefericire, faptul cã toate schimbãrile se îndreaptã într-o singurã direcþie exclude posibilitatea unei coincidenþe. Oportunismul ºi conformismul sunt larg rãspândite într-o societate care continuã sã se elibereze de orice restricþie, inclusiv de valorile morale.

Noua Ordine Mondialã nu mai este astãzi un concept vag formulat. În plinã crizã economicã, Noua Ordine Mondialã devine sub ochii noºtri o realitate care, treptat, prinde contur.

Criza financiarã vine din marile centre comerciale - New York, Londra, Paris, Tokyo, Hong Kong

Potrivit studiului "Global Cities Index", realizat de cercetãtorii de la compania americanã de consultanþã în management A.T. Kearney împreunã cu Foreign Policy ºi The Chicago Council of Global Affairs, în cele cinci orase puternic globalizate s-a înregistrat cea mai mare perturbare a indicilor bursieri.

"În prezent, succesele ºi eºecurile globalizãrii sunt percepute cel mai acut la nivelul marilor metropole", se aratã în studiul A.T. Kearney.

Oraºele care figureazã în topul globalizãrii sunt ºi cele mai afectate din punct de vedere al falimentelor ºi al ºomajului din industria financiarã.

În marile centre urbane se aflã epicentrul crizei actuale. În faza a doua a crizei, pe mãsurã ce aceasta se extinde cãtre industrii, criza va atinge ºi marile centre industriale.

Fondul Monetar: "Vreþi bani? Vom tipãri mai mulþi bani!"

În curând, Fondul Monetar Internaþional ar putea ajunge la fundul sacului de bani, în condiþiile în care numarul þãrilor care solicitã fonduri de ajutor este tot mai mare.

Astfel de cereri vin din toate colþurile lumii, de la Europa de Est pânã la America Latina, Africa ºi Asia.

Brad Setser, expert la faimoasa organizaþie francmasonicã Council for Foreign Relations (CFR) declara cã nevoia de finanþare externã a tuturor þãrilor vizate de FMI ajunge la 500-600 de miliarde de dolari, ºi atenþioneazã cã "suma ar scufunda complet Fondul Monetar".

Pentru a obþine lichiditãþi, Fondul poate emite obligaþiuni în nume propriu, pe pieþele financiare. Institutia nu a apelat însã, niciodatã la aceastã opþiune. A preferat sã solicite depozite din partea celor 185 de state membre.

Opþiunea de forþã majorã este de a tipãri bani, prin emisiuni tip Special Drawing Rights, instrument financiar preferat ºi deja folosit de FMI ºi de Banca Mondialã. Asta nu e altceva decât o invitaþie "fãrã perdea" pentru ca inflaþia sã creascã ºi mai mult. În curând, nicio monedã financiarã nu va mai valora nimic, fie ca se numeste dolar, euro sau yen.

 

Dictatura financiarã, soluþia-miracol a grupului Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale

"Crizele economice au fost ºi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage (pentru noi - n. red.) bani din circulaþie".. Acesta este un citat din al XX-lea protocol secret francmasonic.

Primul-ministru al Marii Britanii, preºedintele Frantei ºi înalþi oficiali internaþionali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva actuala crizã economicã. De data aceasta, ºi cei mai sceptici vor trebui sã recunoascã evidenþa: actuala crizã financiarã este folositã de cei care urmaresc sã conduca aceastã planetã, pentru a instaura Noua Ordine Mondialã.

Soluþia de creare a unei autoritãþi financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile dupã mai multe întâlniri ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisã la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008.

Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 ºi în 1971 sub acelaºi pretext: asigurarea stabilitãþii ºi creºterii economice. De fiecare datã a urmat însã o nouã criza, ºi mai amplã, ºi mai gravã, care a mãrit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbrã.

9 iunie 2008 – Preºedintele Bãncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al bãncilor de pe întreaga planetã

La întâlnirea Bilderberg de anul acesta au participat foarte multe persoane cheie din sistemul bancar ºi financiar: Timothy Geithner (preºedintele Bãncii Federale din New York), Ben Bernanke (preºedintele Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul Trezoreriei SUA), Jean-Claude Trichet (preºedintele Bãncii Centrale Europene), Robert Zoellick (preºedintele Bãncii Mondiale).

Unii autori care au avut curajul sã facã dezvãluiri despre conspiraþia mondialã au avertizat atunci (în iunie 2008) cã scopul întâlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalitãþii de implementare a guvernului unic mondial utilizând o crizã financiarã.

Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfãºuratã la Washington între 5 ºi 8 iunie 2008) ca Timothy Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. "Vina o poartã existenþa bãncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism, care sã controleze întregul sistem bancar."

Sistemul bãncilor centrale sau nationale a fost însã creat tot de cei care acum vor (numai aparent) sã îl distrugã (dar în realitate, vor sa îl extindã). Prima din aceasta serie a fost Federal Reserve din SUA.

Orice bancã centralã are puterea de a emite bani pentru o întreagã naþiune ºi, prin acest mecanism, controleazã rata dobânzilor, rezervele de monedã ºi stabileºte, retragând sau lansând bani lichizi pe piaþã, valoarea monedei nationale. O bancã centralã poate da bani cu împrumut guvernului, însã evident cã face aceasta în schimbul unei dobânzi.

Atunci când dã cu împrumut dolarii produºi astfel, Federal Reserve cere o dobândã, care intrã buzunarul celor care o conduc, ºi determinã o creºtere a cantitãþii de bani pe care aceºtia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fãrã sfârºit, iar la ora actualã nu existã niciun alt mecanism mai ingenios ºi mai diabolic de îmbogãþire. În lãcomia ºi inconºtienþa lor, cei care l-au creat îºi doresc acum sa îl extindã la nivel planetar.

25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CFR, cere crearea Autoritãþii Monetare Globale (Global Monetary Authority, GMA)

Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations) a participat ºi el la întâlnirea Bilderberg ºi îºi aduce aportul la punerea în aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbrã. Într-un articol din Financial Times având ca titlu "Avem nevoie de o nouã Autoritate Monetarã Globalã" (We need a new Global Monetary Authority) anunþã cã omenirea se confruntã cu o crizã globalã, care cere soluþii globale.

Iatã ce scrie el în Financial Times: "Chiar dacã operaþiunea de pompare masivã de fonduri din partea statului are succes, ea va trebui sã fie urmatã de o soluþie pe termen lung: instaurarea unei Autoritãþi Globale Monetare. Washingtonul recunoaºte cã aceastã crizã a devenit globalã.

Bãncile centrale au început deja sã realizeze acþiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieþele de capital. Aceasta ar trebui sã ducã la un rãspuns internaþional coerent (adicã toatã lumea sã faca la fel), menit nu doar sã stingã focarele create, ci ºi sã reconstruiascã ºi sã menþinã pieþele de capital pe termen lung.

Propusa Autoritate Monetarã Globalã (GMA) va superviza la sânge activitãþile autoritãþilor naþionale, mai acerb decât FMI-ul, ºi va controla implementarea unor reglementãri globale. Va acþiona ca o Curte de judecatã a falimentelor pentru companiile globale de o anumita mãrime. Cele mai mari companii financiare globale vor trebui sã se înregistreze la GMA ºi vor fi obligate sã se supunã monitorizãrii acestuia..

Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeanã, Japonia, China, Arabia Sauditã ºi Brazilia. Va fi finanþat prin contribuþii obligatorii de fiecare þara care se va angaja la aceasta ºi de prime de tip asigurare plãtite de companiile financiare globale, publice sau private."

Ceea ce Jeffrey Garten descrie în articolul sãu este de fapt o dictaturã financiarã globalã. ªi nu este doar o teorie, ci un plan care începe sã fie pus în aplicare.

13 octombrie – Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere "o nouã arhitecturã financiarã mondialã pentru o erã globalã"

"Uneori este nevoie de o crizã, pentru ca oamenii sã accepte, cã ceea ce era de mult evident ºi ar fi trebuit fãcut încã de mulþi ani, nu mai poate fi amânat acum," spune Gordon Brown într-un discurs. "Trebuie sã creãm o nouã arhitecturã financiarã internaþionala pentru o erã globalã. Trebuie sã avem un nou sistem Bretton Woods, sã construim o nouã arhitecturã financiarã internaþionalã pentru anii ce vor urma."

Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaþional dupã al Doilea Rãzboi Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetarã, dictând regulile pentru schimburile comerciale ºi financiare între þãrile industrializate. Aºa au fost create Fondul Monetar Internaþional ºi Banca Mondialã, ca organisme menite "sã garanteze stabilitatea financiarã ºi creºterea economicã la nivel internaþional" (adicã exact acelaºi pretext care este servit ºi astazi - ºi iatã unde am ajuns).

15 octombrie – Nicolas Sarkozy, preºedintele Franþei cere un "guvern financiar mondial"

Nicolas Sarkozy este un alt personaj cheie în acest joc. Instaurat în fruntea Franþei cu sprijinul masoneriei ºi al CIA-ului (în spatele sãu se aflã Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient al Franþei ºi agent CIA), Sarkozy conduce acum grupul liderilor europeni.. Deloc întâmplator, Franþa se aflã acum la preºedenþia Comisiei Europene, exact în perioada deznodãmântului actualei crize financiare. Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce þãrile Europei la linia trasatã de grupul Bilderberg.

La ultima întâlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles cu liderii þãrilor membre UE, Nicolas Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial: "propun ca, la finalul acestui Consiliu, sã venim cu un mesaj unitar. În acest spirit am propus un summit internaþional pânã la finalul acestui an, de preferinþã la New York, acolo unde a început totul, pentru refondarea sistemului financiar internaþional.

Doresc ca, în ceea ce priveºte acest subiect, noi, europenii, sã fim deplin uniþi. Criza actualã este criza prea-multului. Trebuie sã refondam sistemul, iar aceastã refundamentare trebuie sã fie globalã. Nicio institutie financiarã nu trebuie sã scape reglementarii ºi supravegherii."

Principalul consilier economic al preºedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei cã "pentru a rãspunde crizei financiare trebuie sã lucrãm în trei direcþii. Acest nou acord va implica în primul rând un sistem de reglementare financiarã bazat pe controlul tuturor agenþilor financiari, a fondurilor de protecþie împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenþiilor de rating ºi a bãncilor". Acelaºi lucru îl spunea ºi Jeffrey Garten!

Al doilea punct propus de Franþa este "crearea unui guvern economic [cu adevãrat] mondial, care sã nu fie redus la G8, pentru cã din acesta nu fac parte douã dintre þãrile cele mai populate din lume, China ºi India, ºi nici Brazilia, Mexic sau vreo þarã africanã." Pâna aici nicio noutate.

ªi al treilea punct: "Instituirea unui sistem de cooperare monetarã între marile state, pentru cã unul dintre motivele actualei crize îl constituie dereglãrile monetare din anii '90 ºi de la începutul anilor 2000, care au determinat Statele Unite, China ºi Europa, fiecare pentru sine, sã elaboreze o politicã diferitã". Adicã toatã lumea sã "joace" dupã regulile lor. Fãrã excepþii.

Concluzia?

Concluzia acestei mascarade? În urma summitului de la Bruxelles, liderii UE au fãcut presiuni asupra Washington-ului pentru ca acesta sã reformeze rapid ºi în profunzime sistemul financiar actual. Iar Washington-ul a fost extrem de mulþumit sã subscrie planului care fusese lansat chiar de el, ca instrument docil al Bilderberg.

Istoria se repetã sub acelaºi slogan: "Ordo ab chao" (la ordine prin haos)

Toate cele de mai sus nu sunt altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizatã de câteva ori de-a lungul istoriei, cu aceleaºi consecinþe dezastruoase pentru omenire. De fiecare datã scenariul a fost identic: s-a creat o situaþie de crizã, s-a oferit o soluþie (chipurile pentru a menþine stabilitatea) ºi apoi au fost implementate mãsuri care au creat un ºi mai mare control din partea aºa-zisei elite mondiale.

Conspiraþioniºtii numesc aceastã strategie "dialectica hegeliana a tezei, antitezei ºi sintezei". Masonii o numesc "Ordo ab chao" (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondialã prin haos). Au instaurat-o chiar ca devizã a celui mai înalt grad din Ritul Scoþian, g radu l 33.

 

Puþinã istorie ne face mai deºtepþi: Rothschild, Morgan, Rockefeller

În 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocând o cãdere a bursei din Londra. În acel moment, Europa era sãtula de rãzboi, iar viitorul întregului continent depindea de deznodãmântul bataliei de la Waterloo.

Dacã armata lui Napoleon ieºea victorioasã, Imperiul francez urma sã deþinã puterea asupra Europei. Dacã, din contrã, câºtiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusã de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, întrucât finanþase ambele tabere. Dupã cum se ºtie, bãtãlia de la Waterloo a avut ca rezultat înfrângerea lui Napoleon.

Cel care a finanþat reconstrucþia Europei ºi stabilizarea sistemului economic dupã rãzboaiele napoleoniene a fost Rothschild.. Fondurile din care el a împrumutat naþiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o înºelãciune celebrã. Utilizând reþeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea celorlalþi englezi care era rezultatul importantei bãtãlii de la Waterloo.

Le-a transmis agenþilor sãi de la bursã sã vândã puternic acþiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalþi sã creadã cã el ºtie ceva ºi cã ducele de Wellington a pierdut bãtãlia de la Waterloo. Toatã lumea a intrat în panicã, grãbindu-se sã scape de acþiunile britanice "fãrã valoare", pentru a-ºi salva mãcar o parte din averi..

Dupã câteva ore, bursa din Londra se prãbuºise total. Când a sosit ºtirea oficialã cã Wellington câºtigase de fapt bãtãlia de la Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpãrase cea mai mare parte din piaþã pe o sumã de nimic.. În câteva secunde, acþiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniþialã ºi iatã cum peste noapte, averea deja fabuloasã a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori.

Din aceºti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) þãrilor europene, atât de dornice sã se refacã dupã lunga perioadã de rãzboi (finanþat tot de Rothschild) ºi sã ajungã la... stabilitate economicã.

Tot stabilitatea economicã a fost invocata ºi pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima bancã supranaþionalã din lume a apãrut în urma unei false crize financiare, declanºate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început sã rãspândeascã zvonul cã bãncile au dificultãþi ºi nu vor mai putea face rambursãri.

Ca ºi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a cãpãtat credibilitate pentru cã venea de la o persoanã despre care se presupunea cã ºtie ce spune. S-a creat panicã, toatã lumea s-a înghesuit sã îºi retragã depozitele din bãnci, lucru ce a dus la falimente în lanþ (aproape 5400 de bãnci au dispãrut atunci).

Apoi Congresul american a demarat o anchetã pentru a stabili care este cauza acestui dezastru ºi cum poate fi el evitat. Comisia însãrcinatã cu aceastã misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar ºi trezorier al lojii masonice din Rhode Island ºi omul bancherilor (de altfel avea sã devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich cãsãtorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluþie "salvatoare" crearea unei Bãnci Centrale care sã vegheze pentru ca dezastrul din 1907 sã nu se mai repete niciodatã. Istoria a arãtat cã el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori.

În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniþial, nu de legislatorii americani aºa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island.. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Iniþial nu a avut sorþi de izbândã, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preºedinte al SUA, a fost aprobat.

În schimbul susþinerii financiare ºi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor cã, odatã ajuns preºedinte, va aproba fãrã sã clipeascã constituirea Federal Reserve. Cu douã zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenþi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres ºi de preºedintele SUA.

Dupã mulþi ani, Woodrow Wilson scria cu regret: "Naþiunea americanã este controlatã de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creºterea naþiunii ºi toate activitãþile noastre sunt în mâinile a doar câþiva oameni, care nu fac altceva decât sã controleze ºi sã distrugã libertatea economicã. Am ajuns sã fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate ºi mai dominate guverne din lumea civilizatã. Nu avem un guvern cu opinie liberã, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei ºi supus presiunilor unui mic grup de oameni care îl controleazã."

Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: "Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care acþioneazã împreunã pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul."

Publicului i s-a spus atunci cã Federal Reserve este soluþia idealã ºi unicã pentru a menþine stabilitatea economicã (sunã cunoscut, nu-i aºa?). Strãzile ºi ziarele erau pline de afiºe în care americanilor li se arãta cum inflatia, ºomajul ºi criza economicã sunt de acum de domeniul trecutului, datoritã apariþiei Federal Reserve. A urmat însã marea criza economicã din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor.

În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia dupã al Doilea Rãzboi Mondial (o altã crizã generatã cu finanþarea aceloraºi bancheri). Cu acest prilej au apãrut alte instituþii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scarã mai extinsã: Fondul Monetar Internaþional ºi Banca Mondialã.

Federal Reserve a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouã crizã pe piaþã, care a transformat dolarul american în principala monedã de schimb (mai ales pentru comerþul cu petrol) a planetei. De fiecare datã s-a invocat nevoia de stabilitate economicã.

Lista utilizãrii acestui scenariu este lungã ºi se încheie (sperãm) cu actuala crizã financiarã, orchestratã de aceeaºi bancheri din umbrã prin intermediul organizaþiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondialã, FMI ºi bãncile centrale (naþionale) ale celor mai mari puteri ale lumii..

Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesarã acceptãrii unei noi autoritãþi financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrâns care vrea sã domine întreaga planetã.

Final

Poate cã toate aceste detalii financiare vã obosesc... Din pacate, guvernul mondial ne-a obisnuit sã lãsãm chestiunile economice ºi financiare, atât de complicate, pe seama "experþilor" (care sunt instruiþi sã gândeascã ºi sã acþioneze numai în interesul "elitei" mondiale, fiind niºte instrumente ale guvernului din umbrã).

Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (ºi mai ales pentru a-i convinge de importanþa acestora) meritã sã citiþi cu atenþie urmãtoarea poveste care rezumã ce este greºit cu actuala crizã financiarã, cum a fost ea creatã de guvernul din umbrã, ºi cum singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici institutiile financiare aflate în aºa-zis faliment, nici Banca Mondialã, nici preºedinþii ºi miniºtrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.

Într-un sãtuc de câmpie, a venit un investitor însoþit de secretarul lui. A bãtut la prima poartã întâlnitã în cale ºi i-a spus proprietarului: "Uite, eu sunt colecþionar de broscuþe. Daca îmi aduci o broscuþã, am sã îþi dau pe ea 10 euro. Þãranul a fugit repede la balta din spatele casei ºi a luat o broscuþã. I-a dat-o investitorului ºi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bunã a fãcut el. A doua zi, fiecare þãran s-a dus la investitor cu câte o broscuþã, pe care a vândut-o cu 10 euro.

Dupã câteva zile, investitorul le-a spus sãtenilor: "Vãd ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuþã am sã vã plãtesc câte 20 de euro."

Þãranii, bucuroºi nevoie mare, au dat fuga la baltã, au cules câte broscuþe au putut, ºi i le-au predat investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucatã. Dupã alte câteva zile, acesta s-a întors acasã la el ºi l-a lasat pe secretarul sãu sã mai adune broscuþe încã douã sãptãmâni.

Înainte de a pleca, le-a spus: "Dragii mei, sunt nevoit sã mã întorc urgent la mine acasã ca sã mã ocup de afaceri. Vã promit însã cã la întoarcere, am sã cumpar de la voi broscuþele cu 60 de euro bucata". ªi a plecat, în uralele sãtenilor.

A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe sãteni ºi le-a þinut urmãtorul discurs: "Fraþilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. ªeful meu se va întoarce peste douã sãptãmâni ªi vã va plati câte 60 pe euro de broscuþã. Dacã vreþi, eu vã pot vinde înapoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veþi vinde cu 60 ºi veþi câºtiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel ºi fãrã niciun efort. Ce spuneþi?"

Sãtenii s-au adunat la sfat ºi au decis cã o aºa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mânã de la mânã, s-au împrumutat care pe unde a putut ºi au cumparat broscuþele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii ºi s-a fãcut nevãzut. Iar sãtenii au rãmas cu broscuþele, cu banii daþi ºi cu datorii la creditori.



David Rockefeller a condus multã vreme Banca Chase Manhattan, este membru al societãþii secrete Illuminati ºi al "Aristocraþiei Negre" planetare. Împreuna cu Zbigniew Brzezinski, a pus bazele Comisiei Trilaterale ºi este unul din cei mai importanþi reprezentanþi ai aºa-zisei "Elite mondiale" care a pus la cale planurile globalizãrii mondiale.

În octombrie 2002, David Rockeffeler ºi-a publicat Memoriile, în care povesteºte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, dezvoltându-ºi "abilitatea de a construi o reþea de surse de informare ºi de influenþã."

Însã pasajul cel mai interesant din aceste Memorii se gãseºte la pagina 405. Rockefeller admite aici cã face parte dintr-o conspiraþie secretã internaþionalã, care are ca scop globalizarea.

"Timp de mai bine de un secol, extremiºti ideologici aparþinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller ºi a pretinde cã aceasta are o exageratã influenþã asupra institutiilor politice ºi economice americane.

Unii dintre ei cred chiar cã facem parte dintr-o conspiraþie secretã care lucreazã împotriva intereselor Americii. Ne caracterizeazã pe mine ºi familia mea ca fiind "internaþionaliºti" care conspirã la crearea unei structuri politice ºi economice unice globale, o nouã lume, dacã vreþi. Dacã aceasta este acuzaþia, pledez VINOVAT ºi sunt mândru de asta."

[LupinThe3rd]

O carte, poate utila in actualul context:
Mystery of banking
http://mises.org/mysteryofbanking/mysteryofbanking.pdf

ps: link-ul nu este catre o copie pirat
pps: sper sa nu dezamageasca pe multi... sau sa dezamageasca. Oricum lectura placuta

[OzN_HunteR]

Buna ziua.

Stiu ca nu am mai vorbit de ceva timp dar am fost plecat in armata.

Am si eu o intrebare.

Nu vreau sa par unu care nu stie nimic dar de unde pana unde crazi financiara globala ?

De la ce a pornit toate asta.

Intreb chestia asta deoarece azi era bine si maine toata lumea a sarit in sus parca a explodat o bomba atomica.

Poate ma lamuriti si pe mine.

Multumesc anticipat.

[adi_drula]

Buna ziua.

Stiu ca nu am mai vorbit de ceva timp dar am fost plecat in armata.

Am si eu o intrebare.

Nu vreau sa par unu care nu stie nimic dar de unde pana unde crazi financiara globala ?

De la ce a pornit toate asta.

Intreb chestia asta deoarece azi era bine si maine toata lumea a sarit in sus parca a explodat o bomba atomica.

Poate ma lamuriti si pe mine.

Multumesc anticipat.

Citeste postul lui Urban si o sa pricepi... e totul acolo !!!

[Leonard]

Povesti.Criza mondiala economica a fost data intentionat.Dar nustiu ce vrea sa indeplineasca probabil un nou razboi mondial.Pentru Hunter criza mondiala economica a pornit atunci cand multi americani au avut datorii la banci si nu au mai avut bani sa le plateasca.Bancile nu mai aveau nevoie de casele lor pentru care ei ipotecasera pentru ca erau prea multi si nu era nimeni cine sa le cumpere.Astfel a pornit criza mondiala economica.Ce nu inteleg eu este faptul ca dupa ce america a intrat in criza toata lumea a intrat.Inafara de romania care este in criza financiara economica de la omorarea lu ceausescu.

[StarDust]

Ce nu inteleg eu este faptul ca dupa ce america a intrat in criza toata lumea a intrat.

Leonard, eu ma intrebam doar la cat timp dupa SUA aceasta criza va aparea in toata lumea. Am fost destul de surprins doar sa vad ca atat de repede s-a extins. In rest, eu nu aveam nici o indoiala ca asa va fi. Multi s-au bucurat ca economia americana e in declin, dar nu stiau de ce se bucura. Binenteles greseala e nunai si numai a bancherilor americani corupti la nivel inalt, parerea mea, mult prea multa libertate. Acum tragem ponoasele, vom mai vedea ce va fi.

[Leonard]

Este vina bancherilor americani prosti ce au dat atatea credite mari pe ipotece pe case nu s-au gandit nici o clipa la aceasta problema.La problema ca daca mai multi americani no sa mai aiba de unde sa dea bani inapoi.Economisti prosti.

[adi_drula]

Povesti.Criza mondiala economica a fost data intentionat.Dar nustiu ce vrea sa indeplineasca probabil un nou razboi mondial.Pentru Hunter criza mondiala economica a pornit atunci cand multi americani au avut datorii la banci si nu au mai avut bani sa le plateasca.Bancile nu mai aveau nevoie de casele lor pentru care ei ipotecasera pentru ca erau prea multi si nu era nimeni cine sa le cumpere.Astfel a pornit criza mondiala economica.Ce nu inteleg eu este faptul ca dupa ce america a intrat in criza toata lumea a intrat.Inafara de romania care este in criza financiara economica de la omorarea lu ceausescu.

Nu e asa. Este exact cum a scris Urban. Piata imobiliara s-a suprasaturat, preturile au scazut brusc, ipotecile n-au mai insemnat nimic si de aici a inceput totul... Si era si normal ca acea criza din SUA sa afecteze restul globului... Cam la fel s-a intamplat si in Spania daca va aduceti aminte. Tot de la piata imobiliara au pornit problemele. Majoritatea celor care lucrau in constructii au ajuns pe drumuri, a crescut rata somajului, s-a impovarat bugetul national... Totul a inceput sa pice ca un castel de carti de joc. Si daca va aduceti bine aminte, la un moment dat, acum vreo luna si ceva, toata lumea se uita disperata spre China care anuntase ca va incerca sa mentina cat de cat bursa pe linia de plutire... Ingrijorator este faptul ca desi peste tot in lume se incearca masuri anticriza, la noi nu se misca un deget pt asa ceva. Si o sa platim scump chestia asta!

Este vina bancherilor americani prosti ce au dat atatea credite mari pe ipotece pe case nu s-au gandit nici o clipa la aceasta problema.La problema ca daca mai multi americani no sa mai aiba de unde sa dea bani inapoi.Economisti prosti.

Peste tot in lume s-a facut chestia asta. Nu numai la americani! Bineinteles ca nu s-au gandit! Ce naiba ca e atat de evidenta politica bancara in toata europa in perioada premergatoare crizei! Numai ca nu sare in ochi. "Credit numai cu buletinul" "Creditul casa noua" "Credit pe nevoi personale" "Credit direct in magazin" - nu mai tarziu de acum 6 luni toate astea se dadeau pe niste cerinte minime. Te duceai la magazin si se chinuia ala de-ti facea dosaru sa-ti bage niste chestii acolo la dosar in asa fel incat sa se aprobe in doua-trei ore!!!! Creditele in franci, in yeni japonezi in dracu mai stie ce moneda... Astea au fost si la noi, si in Italia si in Spania... peste tot!!!

[mm]

Binenteles greseala e nunai si numai a bancherilor americani corupti la nivel inalt, parerea mea, mult prea multa libertate. Acum tragem ponoasele, vom mai vedea ce va fi.

Bancherii americani sunt strans legati intre ei intr-un sistem, chiar daca unul din ei greseste ceilalti nu-l lasa sa persiste. Prin urmare este exclusa "greseala bancherilor americani". In acelasi timp, intrucat ei detin puterea, tot ce se intampla (mai ales in curtea bancara proprie) e exclusiv din ordinul, permisiunea, acordul sau mai exact din vointa puterii. Criza economica mondiala a fost programata, intentionata iar cobaii trebuie obisnuiti cu aceasta idee, prin mass-media de ex. Leonard are dreptate, in Romania nici nu poate sa existe vreo criza deoarece Romania nu mai are Economie proprie. Romania poate avea criza de gandire, criza de cadre, criza de guvern, etc. dar nu si Criza Economica, tocmai din banalul motiv exprimat in propozita anterioara. Noi tragem ponoasele din alte motive, pentru ca ne conduc "bancherii americani" de ex, pentru ca nu avem armata, pentru ca nu avem independenta de nici un fel, ca nu ne intereseaza ori pentru orice alt motiv dar in nici un caz pentru "greselile" bancherilor americani sau de ce neam or fi fiind ei.

[adi_drula]

Bancherii americani sunt strans legati intre ei intr-un sistem, chiar daca unul din ei greseste ceilalti nu-l lasa sa persiste. Prin urmare este exclusa "greseala bancherilor americani". In acelasi timp, intrucat ei detin puterea, tot ce se intampla (mai ales in curtea bancara proprie) e exclusiv din ordinul, permisiunea, acordul sau mai exact din vointa puterii. Criza economica mondiala a fost programata, intentionata iar cobaii trebuie obisnuiti cu aceasta idee, prin mass-media de ex. Leonard are dreptate, in Romania nici nu poate sa existe vreo criza deoarece Romania nu mai are Economie proprie. Romania poate avea criza de gandire, criza de cadre, criza de guvern, etc. dar nu si Criza Economica, tocmai din banalul motiv exprimat in propozita anterioara. Noi tragem ponoasele din alte motive, pentru ca ne conduc "bancherii americani" de ex, pentru ca nu avem armata, pentru ca nu avem independenta de nici un fel, ca nu ne intereseaza ori pentru orice alt motiv dar in nici un caz pentru "greselile" bancherilor americani sau de ce neam or fi fiind ei.

Economia oricarei tari e dependenta de a celorlalte tari. Nu exista tara independenta economic. Avem o umbra de economie cu toate ca e pe duca. Avem coruptie la greu in conducerea tarii. Armata nu am avut niciodata. Criza mondiala de afecteaza clar! Si inca e la inceput. Inca nu am ajuns la ce-i mai rau.

[romulus]

Ceea ce spune /citeaza Urban in multe cuvine la inceputul subiectului pot rezuma simplu,  in mai putine:
- "Criza" e o facatura prin care se redistribuie in asa hal "resursele" planetare , incat se IA  de la ai saraci (care vor fi si mai saraci) si se DA  la bogati (care vor fi si mai bogati) !! :-D
Am zis !

[OzN_HunteR]

Bine zis romulus....

parerea mea e ca criza asta e o facatura pt a se mai putea fura bani de catre guverne....

parerea mea

[LP]

Salutare,

Crize, crize! Cel putin dupa 11.09.2001 ni s-au bagat pe gat crize dupa crize. Trebuie sa ne obisnuim cu asta pt ca viitorul nostru va fi o mare criza. Cate crize au aparut in fiecare an de atunci? Creed ca sunt vreo 2 pe an la nivel global si o multitudine locale. Cate sunt reale? E vreuna? Am mai incercat sa spun acest fapt de cateva ori chiar pe acest forum, insa cred ca nu am avut succes. Aceasta criza nu este ultima si nu e cea ma rea. Vor mai fi in curand crize din ce in ce mai puternice.. Asa ca va sfatuiesc sa va pregatiti pt ce este mai rau.

Se pare ca lumea deja nu mai baga in seama criza financiara pt ca este rasuflata deja. In cateva luni va trece asa cum a aparut. Criza incalzirii globale deja este si ea rasuflata. Nu mai sunt asa multi interesati. Criza vacii nebune e apusa demult, cu toate ca s-a incercat mondializarea ei. Criza gripei aviare a disparut brusc, fara sa se intample nimica. Dar taxele puse pe aceste crize au ramas si le vor plati si nepotii nostri.

Toata ideea este sa ne traim viata independent, sa ne cream caminul ce ne inconjoara astfel incat sa nu depindem decat in mica masura de sistemul imbecil pe care va trebui sa-l suportam. Astfel, nu ne va interesa prea mult criza ce va sa vina. Amin!

[StarDust]

Adevar graiesti "LP". Se experimenteaza tot felul de crize... Mi-e teama ca vom asista intr-adevar la unele mult mai grele. Daca va fi asa, va fi urat tare, si nici nu vreau sa ma gandesc la ce se va ajunge de vor cadea guverne, legi, ratiune... Va fi mai rau ca in jungla. Sper, ca nu va fi asa ceva! Inca mai sper...