Comentarii libere

[Tayka]

 Gresit! Daca ar fi asa planetele mai mari vor atrage pe cele mai mici

Explicaþia ta nu prea are argumente destul de solide ptr. a o definii pe a mea ca fiind greºitã,pentru cã planetele mari nu le atrag pe cele mici doar pentru simplu motiv cã ºi acestea se învârtesc în jurul axei,formându-ºi astfel un câmp gravitaþional propriu,cu ajutorul cãruia îºi formeazã o orbitã ºi se menþine pe ea,dar dacã(prin absurd)s-ar oprii din rotaþie,ar intra în derivã,apoi în câmpul gravitaþional al celei mai apropiate planete,peste  care s-ar prãbuºii asemeni unui meteorit care conform explicaþiei tale n-ar mai trebuii sã cadã,ºi totuºi cad cu nemiluita..tocmai ptr. cã nu au acea miºcare de rotaþie producãtoare de aºa ziºii gravitroni.
Cât despre aºteptatul cu nava pe loc ziceam cã e o greºealã de exprimare,raportându-mã la faptul  cã universul fiind în miºcare nu poþi definii un anumit loc fix-e ca ºi cum ai merge cu barca pe un râu repede,ºi ai arunca o balizã plutitoare în ideia de a însemna un anumit loc,ori dacã chiar vrei sã faci acest lucru,va trebuii sã arunci o balizã inteligentã dotatã cu sistem gonio,ºi motoare cu elice,capabile sã o menþinã pe loc,asta înseamnã însã consumul de energie la care mã refeream.Cred cã acum ai prins ideia..

[jean]

  Tayka in spatiul cosmic daca avem doua corpuri, intre acestea exista o forta de atractie. Cel mare atrage pe cel mic cu o anumita forta, dar si cel mic il atrage pe cel mare cu o forta pe masura lui. Cel putin asa am invatat la fizica. Dar in spatiul cosmic cele doua corpuri fac parte dintr-un sistem, pe langa fortele lor de atractie mai sunt si alte forte mai mult sau mai putin cunoscute noua. Nu cred ca sitie cineva care sunt legile care guverneaza acest sistem cosmosul. Noi doar simtim si vedem anumite efecte.

se învârtesc în jurul axei,formându-ºi astfel un câmp gravitaþional propriu,cu ajutorul cãruia îºi formeazã o orbitã ºi se menþine pe ea

Campul gravitational mai depinde si de masa, sau in primul rand de masa. Campul gravitational nu este primul responsabil de mentinerea corpului pe orbita, deci nu-i formeaza orbita.

meteorit care conform explicaþiei tale n-ar mai trebuii sã cadã,ºi totuºi cad cu nemiluita..tocmai ptr. cã nu au acea miºcare de rotaþie producãtoare de aºa ziºii gravitroni.

Meteoritii cad datorita orbitei lor care intersecteaza cu un anumit unghi orbita Pamantului sau altor planete, nu din lipsa gravitatiei. Daca ar avea o orbita ce nu intersecteaza orbita unei planete nu va fi cpturat nici o data. Vezi braul de asteroizi.

[jean]

  Scuze pt. postari consecutive, dar din dorinta de a aduce argumente celor spuse mai sus si pentru a nu se mai discuta pe langa subiect, am sa adaug acest citat gasit ulterior pe net.

Legea atracþiei universale a lui Sir Isaac Newton, din mecanica clasicã. Aceasta spune cã oricare douã corpuri acþioneazã unul asupra celuilalt cu o forþã de atracþie, numitã forþa gravitaþionalã, direct proporþionalã cu masele celor douã corpuri ºi invers proporþionalã cu pãtratul distanþei dintre ele.
Natura ºi motivul existenþei forþei gravitaþionale nu sunt încã deplin elucidate.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gravita%C5%A3ie

[Nox]

Campul gravitational NU este dat de nici o miscare de rotatie!!! Ci doar de masa unui corp.

[calator astral]

As preciza, Nox, ca sînt doar doua campuri universale cu actiune pe distanta mare: campul gravitational si campul electromagnetic.La inceputul secolului al XX-lea savantul francez E.Cartan a postulat existenta in natura a campurilor de torsiune, care reprezinta niste campuri generate de momentul unghiular al rotatiei. Pana la descoperirea spinului,natura campurilor de torsiune era legata de rotatia obiectelor masive. In cadrul unei astfel de abordari, campurile de torsiune sunt vazute ca o manifestare a campului gravitational pentru obiectele masive cu rotatie.
O schema simplificata :

[Nox]

Mi-ai adus aminte de aia care vând tot felul de deviceuri care te protezeazã de... asta apropos de câmpurile de torsiune...

ªi dacã tot dai copy-paste mãcar dã la tot paragraful:

La inceputul secolului al XX-lea savantul francez E.Cartan a postulat existenta in natura a campurilor de
torsiune, care reprezinta niste campuri generate de momentul unghiular al rotatiei. Pana la descoperirea spinului,
natura campurilor de torsiune era legata de rotatia obiectelor masive. In cadrul unei astfel de abordari, campurile de
torsiune sunt vazute ca o manifestare a campului gravitational pentru obiectele masive cu rotatie. Mai tarziu, o data
cu descoperirea spinului - analogul cuantic al momentului unghiular de rotatie, s-a inteles ca aceste campuri de
torsiune la nivel cuantic sunt generate de catre spin, spre deosebire de campul electromagnetic care este generat de
sarcina si campul gravitational care este generat de masa. De pe aceste pozitii, campurile de torsiune reprezinta
niste obiecte fizice independente, ca si campurile electromagnetic si gravitational.

Deci cum e? Câmpul gravitațional e generat de masã.

Pentru a nu face reclamã la diverse siteuri am atașat documentul de unde am preluat fragmentul de mai sus.

[jean]

  Foarte corect, ma bucur ca vrei sa facem putina lumina Nox. Si pe aici circula tot felul de idei lansate de unii colegii de forum care nu au nici un suport real. Le place o anumita teorie si incearca sa ne convinga ca asa stau lucrurile.
  Stimati colegi nu uitati un lucru, printre noi sunt persoane care nu se pricep la astronomie, fotografie, electronica sau alte stiinte, sa nu le servim informatii gresite. Toti avem dreptul la o informare corecta. Este bine sa indicam locul de unde am luat informatiile, sau sa supnem ca, noi asa credem despre un anumit subiect si poate sa aducem si ceva argumente.

  In mesajul pentru Tayka postat de mine mai sus am spus:

Campul gravitational mai depinde si de masa, sau in primul rand de masa.

De fapt am vrut sa spun exact ce a spus Nox:

Campul gravitational NU este dat de nici o miscare de rotatie!!! Ci doar de masa unui corp.

Numai ca am indulcit putin rspunsul pt. Tayka.

[Tayka]

Doar cafeaua se îndulceºte,rãspunsurile însã se dau pe cât posibil mai clar ºi rãspicat ºi nu doar prin copy-paste :de aceia aº ruga pe adepþii teoriei cu masa unui corp care produce câmp gravitaþional sã explice mai pe îndelete cum poate sã producã masa unui corp staþionar un câmp gravitaþional,pentru cã ori ce câmp nu ia naºtere dacã nu existã miºcare dar ca sã nu batem câmpii va trebuii dela început ºtiut cã întradevãr nu se cunoaºte încã prea multe despre principiul de funcþionare al unui câmp gravitaþional,cine îl iniþiazã ºi întreþine,ce antreneazã la rându-i etc.,ºi de aceia cred eu(pãrere personalã) cã Agenþia Spaþialã Europeanã a lansat recent proiectul spaþial  GOCE (Gravity field and steady state ocean circulation explorer).vezi:-http://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-5550687-cum-arata-campul-gravitational-pamantului-vazut-din-spatiu.htm- Dar dacã cineva cunoaºte deja rãspunsurile; mãcar definiþia câmpului gravitaþional sau a gravitronului(alta decât o face Wikipedia aici-http://ro.wikipedia.org/wiki/Graviton-care formuleazã gravitronul ca particulã.. ipoteticã)îl rog sã o punã pe tapet,cu mulþumiri anticipate.Sper cã nu am mai fãcut afirmaþii fãrã dovezi temeinice,ci doar am pus ºi eu câteva întrebãri .

[StarDust]

Tayca, si asteroizii in spatiu au camp gravitational. La fel si cometele, care cresc in dimensiuni achizitionand materia din jurul lor, iar acestea nu au nici o miscare de rotatie in jurul vre-unei axe. Pur si simplu orbiteaza doar in jurul soarelui. Doar existenta unei mase de materie genereaza gravitatie, acesta e un fapt demonstrat si binecunoscut. Te asigur ca nu bate nimeni campii in raspunsurile date tie de catre ceilalti colegi. Dar din cate stiu eu, modul in care forta gravitationala e generata de materie inca e o necunoscuta, ce se stie exact, sunt efectele ei, si modul in care ea guverneaza evolutia universului la nivel micro, si macro.

[mm]

Se vorbeste aici despre atractia provocata de mase. Trebuie precizat ca Newton insusi nu si-a permis sa afirme ce anume cauzeaza numita gravitatie. "Atractia maselor" este o "traducere" ulterioara a operei lui Newton, la fel ca si alte notiuni introduse, apoi, de catre altii ce s-au servit in afirmatiile lor de numele marelui inaintas. Astfel, daca citim cu atentie ce a scris Newton, aflam "noutati" neasteptate. Pentru a nu ocupa prea mult spatiu cu redarea definitiilor lui Newton, iata un scurt pasaj (din Definitia VIII):
I likewise call attractions and impulses, in the same sense, accelerative, and motive; and use the words attraction, impulse or propensity of any sort towards a centre, promiscuously, and indifferently, one for another; considering those forces not physically, but mathematically: wherefore, the reader is not to imagine, that by those words, I anywhere take upon me to define the kind, or the manner of any action, the causes or the physical reason thereof, or that I attribute forces, in a true and physical sense, to certain centres (which are only mathematical points); when at any time I happen to speak of centres as attracting, or as endued with attractive powers.
  El se simte dator sa sublinieze ca nu acorda nici un fel de semnificatie fizica notiunilor de forta (impuls, acceleratie) pe care le considera doar in sens absolut, abstract, adica matematic. Cine a afirmat, dupa Newton, ce semnificatie fizica au notiunile matematice definite de acesta, ar fi trebuit sa-si asume si raspunderea. Si nu cred ca si-a asumat-o. Din pacate, a devenit un fapt banal, un loc comun, sa se afirme tot felul de pareri proprii bazate -pasa-mi-te- pe lucrarile si spusele lui Newton. In restul definitiilor sale, Newton pune accentul pe observatia ca exista o tendinta neabatuta pentru corpurile ceresti de a se apropia de un centru (de rotatie) comun (si nu sa se atraga unele pe altele asa cum se vorbeste curent).
  Mi-am permis sa subliniez greselile de exprimare -din pacate perene- din domeniul mecanicii deoarece am practicat in acest domeniu si mi-am pus niste intrebari la randul meu.

[jean]

Newton pune accentul pe observatia ca exista o tendinta neabatuta pentru corpurile ceresti de a se apropia de un centru (de rotatie) comun (si nu sa se atraga unele pe altele asa cum se vorbeste curent).

Deja nu stiu ce sa mai cred, eu citisem pe undeva cu mai mult timp in urma cum ca, exista o tendinta de indepartare fata de centrul de rotatie. Spre exemplu planetele de fapt se indeparteaza foarte, foarte incet de Soare, descriind de fapt o spirala. :?
Nu puem stii ce se intampla cu adevarat, evenimentele de acest fel se intampla pe durate foarte mari de timp raportate la viata omului. Vedem si simtim anumite efecte si incercam sa ne explicam cauzele care le produc. Intelegerea noastra putand fi mai aproape sau mai departe de adevar.

[calator astral]

nox, în mesajul meu scrie sau nu :" pîna la descoperirea spinului "??! de ce dezvolti, în ce scop?!
deci nox, e inutil sa încerci sa demonstrezi ca vreau sa deformez realitatea....
redau fraza, poate ti-a scapat.

Pana la descoperirea spinului,natura campurilor de torsiune era legata de rotatia obiectelor masive. In cadrul unei astfel de abordari, campurile de torsiune sunt vazute ca o manifestare a campului gravitational pentru obiectele masive cu rotatie.

[StarDust]

Jean, stim sigur ca Luna se departeaza de pamant cu aprox 3,5 cm/an. Conform ultimelor cercetari acesta e un efect datorat mareelor generate de ea insasi maree care sunt deplasate putin inaintea ei din cauza rotatiei pamantului lucru care provoaca propulsarea ei inainte cu o viteza orbitala putin mai mare, ceea ce o indeparteaza usor de pamant. Acest efect era mult mai puternic in trecut cand Luna era mult mai aproape de pamant. Nu stiu daca si planetele se indeparteaza de soare, teoretic ele ar trebui sa aiba viteza orbitala initiala a norului de acretie din jurul soarelui acolo unde s-au format, deci sa aiba orbite stabile.

[mm]

Cand Newton se referea la tendinta de abatere catre un centru comun de rotatie (in cazul presupus, a doua corpuri ceresti apropiate, Pamant-Luna, de ex.) se gandea la faptul -inexplicabil, pana-n ziua de azi- ca acele corpuri, in loc sa se deplaseze pe niste traiectorii drepte, se deplaseaza curb pe niste cercuri (de fapt elicii). Exista o cauza, zicem si noi, in ziua de azi, la priceperea cat o avem, care le obliga pe acele corpuri sa se abata de la traiectoria dreapta, pe care o stim dreapta din experienta si din legea mecanicii care spune ca un corp tinde sa-si pastreze starea de repaus sau de miscare rectilinie uniforma in absenta unor impulsuri exterioare.

In ceea ce priveste indepartarea Lunii de Pamant, cu 3,5 cm pe an, daca este corecta aceasta afirmatie, ar putea fi o dovada (pe care o cautam de mult) in favoarea "dilatarii cosmice". "Dilatare" ce a fost descoperita/presupusa datorita deplasarii spre rosu.

In ceea ce priveste "atractia intre mase" exista destui cercetatori care o neaga si pot recomanda un articol (tradus si postat astazi de mine, dupa ce mi-a luat o zi de munca) la adresa:
http://cercetare.forumgratuit.ro/teoria-eterului-f24/antigravitatia-t159.htm#2019

[jean]

  Nu cred ca in spatiul cosmic un corp poate avea o traectorie de deplasare, miscare rectilinie si uniforma. De ce? Pai sa vedem ce spune legea.

din legea mecanicii care spune ca un corp tinde sa-si pastreze starea de repaus sau de miscare rectilinie uniforma in absenta unor impulsuri exterioare.

Deci pastreaza miscarea rectilinie si uniforma numai daca nu intervine un impuls asupra sa. Cand corpurile fac parte dintr-un sistem, universul, atunci acel sistem interactioneaza cu corpurile respective. Nu pot fi separate de sistem. Daca avem un sistem, atunci avem anumite forte care sustin acel sistem. Daca corpurile noastre fac parte din sistem atunci acele forte actioneaza si asupra lor. Acele forte este tocmai impulsul primit care actioneaza asupra corpului nostru si obliga acel corp sa nu aiba o traectorie rectilinie uniforma. Rezulta ca nici un corp nu se poate deplasa in linie dreapta prin spatiul cosmic.
Noi obsevam ca se misca in linie dreapta. Sunt doua posibilitati: a) corpul se misca pe un arc de cerc cu diametru foarte mare si pentu observatoarele noastre observand numai o mica parte a traectoriei, aceasta pare o linie dreapta; b) corpul are o traectorie mult mai complexa dar folosind aceleasi observatoare pe distante mici vom percepe o miscare rectilinie si uniforma.
In acest univers totul este in miscre, este relativ.  :|