Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Tara Daciei, istoria interzisa

Creat de Flight33, 14 Martie 2008, 20:20:59

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Mihai_Tm

material preluat de pe http://www.aii.pub.ro/sy/ - revista 7
Cap IV pagina 06

ISTORIE


Descântecul urmeaza astfel:
"Dar cum a scapat/ De lacul sarat,
Cu ape ce mint/ Lostrita de-argint,
Si Maria noastra/ Sa scape, sa nasca,
Pruncul sa s-arate/ Pe maluri curate,
Viu si sanatos/ Ca de la Hristos".
Pruncul este Atman (Sinele, Spiritul uman), iar malurile curate semnifica Sahasrara, Împaratia Cerurilor, limanul întregii lucrari, destinatia ultima a lostritei-Kundalini. Aici e vorba de :"a doua nastere" (Ioan 3.3,5) alt nume dat Realizarii Sinelui (activarea lui Kundalini, atingerea starii de Yoga).
Finalul, reafirma necesitatea lucrarii divine a Mamei Universale, ca solutie suprema (leac):
"Descântecul de la mine,/ Leacul de la Maica Precista".
Spicuim din concluziile lui Lovinescu la acest "descântec": "Terminologia e de cea mai înalta calitate initiatica... ne arata transcendenta ezoterismului în care se integreaza descântecul... Descântecul trece de la universal la individual si de la general la particular... Ceea ce arata ca se cunoaste de catre detinatorii traditiei, asa-zise populare, analogia dintre macrocosm si microcosm" (ibid., p.82).
Lovinescu (Dacia..., p.55) descifreaza în legenda mesterului Manole, miracolul trezirii lui Kundalini. Sotia lui Manole, Florica, reprezinta aici pe Shakti, zidita în fundatia edificiului - Muladhara sacrum, nodul vital. Ea trebuie sa permita afirmarea celor sapte centre, pe care Lovinescu le identifica prin cei sase mesteri plus Manole, ca Sahasrara. Scarile simbolizeaza coloana vertebrala (inclusiv ascensiunea lui Kundalini, am adauga noi). Aripile pe care si le fauresc sunt o aluzie la suflul resimtit ca manifestare a lui Kundalini. Fântâna în care se transforma contine, desigur, Apa Vie (v. mai jos).
REPREZENTARI ALEGORICE
În traditia multor popoare, corpul energetic subtil este considerat a fi Arborele Vietii, pe când energia subtila Kundalini este reprezentata alegoric de un sarpe, e asemanata cu un foc, sau e numita apa vie, iar manifestarea sa este perceputa ca un suflu de origine divina (Duhul lui Dumnezeu în Vechiul Testament; Sfântul Duh în Noul Testament; Ruh în Coran; Paramchaitanya, în scrierile sfinte indiene, Pneuma, în limba greaca, Spiritus în latina etc.).
ARBORELE VIETII
Pomul, axul vertical, axis mundi, sunt tot atâtea metafore pentru sistemul energetic subtil al lui Kundalini. La fel crucea (simbol al copacului) cu trei dimensiuni (trei canale): are sase vârfuri plus centrul, deci sapte chakre.
Tema Arborelui Vietii nu-i este straina lui Lovinescu (Interpretarea..., p.67,105): "Obiectul central, cu deamanuntul studiat în basmul românesc, este Pomul Vietii... Este Arborele Unitatii." De unde concluzia: "Ambianta româneasca precrestina era de natura Primordiala".
"Cei trei copaci ai Paradisului, Pomul Vietii, de o parte si de alta cu Arborele Cunoasterii Binelui si Raului bifurcat, sau cei trei curenti subtili principali leaga lumea noastra de lumea cereasca" (loc. cit.).
Iata cum ni se dezvaluie simbolismul corpului subtil în Povestea viei: De trei ori câte noua ani a umblat Dumitru în cautarea Arborelui Lumii. "Când a dat sa intre în ograda s-a izbit de Pomul Lumii. Nu se vedea dar îl simtea... A sarit în sus. Cum a sarit, parca într-o clipa i s-au deschis ochii, altii decât cei pe care îi avea. A vazut Pomul Lumii... întors cu vârful în jos, cu radacinile în aer... Si a început sa plânga de bucurie". Lovinescu comenteaza: "Asadar putem strabate toate zarile, aqrabu min chabliward, cum spune Coranul, "mai aproape decât vena jugulara"... Este semnificativa indicatia ca Axul Lumii trebuie cautat în maracinisul nostru, în partile cele mai parasite, mai încâlcite din fiinta noastra, mai paraginite, cum le arata casa si ograda lui Dumitru. Fiind ascuns, nu devine vizibil decât atunci când îl pipai pentru prima oara, când "luminile s-au deplasat" în tine, cum spun cabalistii, si-l vezi cu vârful în jos si cu radacinile în Tarie, asa cum se oglindeste în lumea noastra" (Interpretarea..., p.120-121). Constient de rostul existentei umane, autorul explica în alt loc (p.95-96): "Tatal ceresc... l-a facut pe om, a carui misiune este sa elibereze scânteia olimpica din centrul sau... Initierea în Mistere avea aceasta ca principala tinta... Operatia este numita în Kabala "Makifim", deplasare a luminilor, ceea ce era inferior se transmuta în superior... Omul autonom devine un arbore inversat, cu radacinile în cer".
Cele de mai sus concorda perfect cu conceptele yoghine:
  ¤ corpul subtil, energetic, este reprezentat în Yoga asemenea unui arbore rasturnat, cu coroana în pamânt si cu radacinile în aer;
  ¤ canalul evolutiei spirituale, Sushumna, corespunde sistemului nervos parasimpatic sau autonom;
  ¤ cei de trei ori câte noua ani de cautari semnifica activarea succesiva a celor trei canale si a celor noua chakre;   ¤ sistemul subtil este invizibil: nu poate fi evidentiat anatomic (desi ne folosim de repere anatomice pentru a pozitiona aproximativ centrele energetice si canalele); în schimb, manifestarea energiei subtile se simte (v. alegoria suflului divin);   ¤ saltul, care determina deschiderea ochilor, reprezinta trecerea la o noua stare (Yoga) prin ascensiunea energiei Kundalini, si presupune dobândirea unei noi constiinte (constiinta vibratorie), dar si schimbarea opticii asupra lumii, modificarea prioritatilor;   ¤ deschiderea altor ochi decât cei pe care îi avea, este totodata o aluzie la activarea chakrei Agya ("al treilea ochi", v. mai sus).

Bucuria imensa resimtita este o consecinta cunoscuta a dobândirii starii de Yoga.

Mihai_Tm

material preluat de pe http://www.aii.pub.ro/sy/ - revista 7
Cap IV pagina 07

ISTORIE

ALEGORIA SARPELUI
O formula araba spunea: "kâna el-insana hayyatan fi-l qidam", adica "omul a fost altadata sarpe" (apud Interpretarea ..., p.150).
Despre simbolul sarpelui, Ernst Junger (Approches, drogues et ivresses, p.322) facea urmatoarele reflectii: "Când sarpele se înfasoara si de desfasoara în fata ochilor nostri, este mai mult decât o întâlnire episodica. Zarathustra iubea sarpele; îl considera ca cel mai întelept dintre animale. Nu se poate sa se fi gândit la sarpele lumii empirice, animalul pe care-l cunosc si-l descriu anatomistii si biologii. A trebuit sa presimta o alta inteligenta si o alta fiinta decât aceea ce apare în natura. În sarpe traiesc, de fapt, viclenia si întelepciunea mamei Natura, dar nu mai viguros decât în orice alta creatura. Aceasta nu explica spaima si veneratia pe care le suscita în orient si în occident, rangul care-l ridica deasupra capetelor zeilor si regilor si-i repartizeaza un loc la picioarele crucii... Ce lucreaza aici este un principiu diferit si mai puternic, care pâna în timpul nostru a prezervat si conservat puterea sa imediata de surpriza... Nu este puterea originara, ci o putere adusa prin evolutie... În acest, sens sarpele este un stâlp-frontiera" (apud Intrepretarea..., p.143-144). Pasionat de alchimie, Lovinescu (ibid., p.146) compara sarpele cu "mercurul radical, reprezentat printr-un triplu sarpe" (de fapt, cele trei canale).
Mai sus am avut ocazia sa vorbim de relatia dintre Kundalini, Insula Serpilor, sarpele-zeita Glikon. Revenim cu alte exemple din istoria antica a acestor locuri.
Caduceul lui Hermes ce apare pe monedele dacice cu legenda ARMIS sau SARMIS BASIL, simbolizeaza perfect sistemul subtil: o tija verticala (Sushumna, coloana vertebrala), în jurul câreia sunt înfasurati doi serpi (canalele laterale, Ida si Pingala), întretaindu-se în puncte nodale (chakrele, ce au proiectii pe toate cele trei canale). "Armis si Sarmis par sa fie identice cu Hermes. Valerius Flaccus, unul din preotii însarcinati cu pastrarea cartilor sibiline, vorbeste în Argonauticele sale de un rege scit Armes, adorat ca zeu, care devenise celebru prin iscusinta sa de a fura cirezile de boi si turmele de oi ale, vecinilor sai... anecdota similara cu mitul lui Hermes, furând boii lui Phoebus. Capitala Daciei era Sarmisegetuza" (Dacia..., p.46). Credem ca aici se afla cheia enigmei ce-l preocupa pe Eliade (Istoria..., p.171): "Cât despre "Hermes", care, dupa Herodot, era cinstit exclusiv de catre "regi", adica de aristocratia militara, el este greu de identificat". Pista unei divinitati solare, cercetata de savantul român "nu lamureste deloc teologia "regala" mentionata de Herodot". Iata însa ca monedele amintite mai sus pun în evidenta relatia dintre casta sacerdotala regala (Sarabos tereos) si Hermes-Sarmis: SARMIS BASIL (regele).
Dansatoarele trace se remarcau prin aceea ca "în mâini tineau serpi consacrati lui Sabazios, pumnale sau tirsuri" (Istoria..., p.170). Tirsul, toiag pe care erau încolaciti curpeni de vita de vie, simbol al lui Dionysos-Sabazios, reprezinta o alta alegorie a lui Kundalini, înrudita cu sarpele si caduceul.
Este bine cunoscut faptul ca stindardul dacilor reprezenta un lup cu corp de dragon (Vasile Pârvan, Getica, p.519 sq.). Preluarea stindardului prevazut cu draco în armatele romane ale Imperiului de Jos se datora, foarte probabil, unei influente a dacilor sau partilor (De la Zalmoxis..., p.29).
Folosirea sarpelui-dragon pe stindardul dacilor ar putea dovedi ca, la origini, erau un popor de initiati în secretele energiei Kundalini simbolizata de acesta. Citam în acest sens pe Eliade (De la Zalmoxis..., p.144, nota 24): "Merkelbach arata ca animalul figurând pe stindarde trebuie sa fie pus în relatie cu miturile de origine ale anumitor popoare din antichitate. Altfel zis, urmând stindardul, armata reactualizeaza evenimentul mitic al întemeierii natiunii."
În reprezentarile artistice, sarpele edenic apare încolacit în jurul trunchiului Arborelui Vietii.
Mitologia crestina ni-l prezinta pe Sfântul Gheorghe, calare pe un cal de foc, înfigând lancea si tintuindu-l de pamânt pe Dragon. Lovinescu comenteaza: "Sfântul Gheorghe si Balaurul, antagonisti în ochii celor ce privesc din afara... sunt în realitate complementari pe verticala" (Interpretarea..., p.87). Si aici este evidenta identitatea balaurului (dragonului), animal fabulos, cu Kundalini. Calul de foc (focul fiind alta alegorie a lui Kundalini, v. acolo) e simbolul lui Kalki, stapânul Sahasrarei (fontanela craniana), locul pe unde energia divina patrunde în foetusul uman (v. mai sus). Lancea desemneaza napustirea lui Kundalini prin coloana vertebrala (lancea) si fixarea acesteia în sacrumul Muladharei (balaurul e tintuit astfel de Pamânt, elementul Muladharei). De altfel, Lovinescu, vorbind de sadirea semintei ca "imitatie a fulguratiei primordiale a Soarelui spiritual creator de lumi" , îl aminteste pe Sf. Gheorghe calare pe cal. Corespondentele cu cele aratate de noi nu lipsesc. Gheorghios (gr.) semnifica "lucrator al pamântului". "Apollo omorând pe Python, fiul mâlului, prin sadirea unui pom determina un ax vertical pe întinderea Gaiei, facând sa rasara la suprafata un punct pe un plan de existenta, care printr-o amplificare vibratorie va face sa treaca o latenta de la potenta la act" (ibid., p.87). Or, stim ca energia Kundalini e de natura vibratorie. Amplificarea ce transforma latenta în potenta, duce la Realizarea Sinelui, la trezirea constiintei vibratorii.
Privitor la simbolica sarpelui, Lovinescu (Interpretarea..., p.142-170) analizeaza balada populara Mistricean, pe marginea careia face urmatoarele comentarii (observatiile noastre, între acolade { }): "Sarpele e fiinta principala din balada româneasca pe care o studiem". Comparându-l cu "Axis Mundi, verticala care strabate si uneste toate lumile prin centrul lor"; arata ca este calea necesara prin care Dumnezeu se coboara în lumea noastra {pogorârea lui Kundalini în fat}... Tot pe acelasi drum se înalta la ceruri {ascensiunea lui Kundalini prin Sushumna}. Dar aceasta coborâre este sacrificiala {nu coborârea, ci ascensiunea, caci în Yoga clasica ea presupune asceza}, punctul de impact al verticalei cu orizontala... caverna de metamorfoze {osul sacru}, pentru ca în el Divinul se conditioneaza fara limitari {Kundalini}". Alte interpretari ale autorului fiind eronate, le vom trece cu vederea.
Balada debuteaza prin cuvintele:
"Departe, vere, departe,/ Nici departe, nici aproape.
În buricul pamântului,/ În mormântul Domnului,
La casele Leului,/ La curtile zmeului"
În cele de mai sus, Lovinescu vede "Buricul Pamântului... Omphalos, la care ajungi, spun sufitii, la fi-l bari wa la fi-l babri, nici pe uscat, nici pe apa, ci pe cararea subtire, ca un fir de paianjen, care serpuieste între ele". Credem ca este o aluzie la o cunoastere esoterica, în fapt, cunoasterea despre Kundalini, aflata în osul sacru din noi, deasupra Muladharei (Pamânt) si dedesubtul Nabhi (Apa), pe cararea îngusta a Sushumnei, nici departe, caci este chiar în noi, nici aproape, fiind inaccesibila omului de rând. Amintim ca sufismul reprezinta un curent esoteric islamic. "Mormântul Domnului"; este aici crucea, cu un simbolism dublu: Arborele Vietii, dar si Agya chakra, etapa penultima în ascensiunea lui Kundalini catre destinatia finala Sahasrara. Casele Leului si curtile zmeului sunt, desigur, denumirile altor chakre: sa ne reamintim ca leul e vehicului zeitei Durga, ce stapâneste, în conceptia yoghina, chakra Anahath; cât despre zmeu, ca entitate autohtona, e greu de precizat la ce se refera.
Mai încolo apar unele versuri cu semnificatie aparent bizara:br> "Pui de sarpe suga-mi-te,/ De sub talpa casei noastre"
indicând, dupa parerea noastra, prezenta lui Kundalini în stare latenta (pui de sarpe) într-o pozitie bazala: Muladhara "suportul radacinii" (v. mai sus).
Partea din balada ce urmeaza e caracterizata de Lovinescu astfel: "Operatia este yoghina si strâns legata de tehnicile desteptarii lui Kundalini":
"Sarpele dac-auzea/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean ca crestea.
Savai, Mistricean de un an/ Si sarpele de un an!
Savai, Mistricean de doi ani/ Si sarpele tot de doi ani!
Savai, Mistricean de trei ani/ Si sarpele tot de trei ani!
Si crescura pâna la zece/ Si de zece nu mai trece!"
"Pentru ca e numarul indefinitatii matematice", comenteaza Lovinescu. Surprinzator, caci în alt loc (p.159) el remarcase: "de altminteri zece este reductibil la sapte în arborele sefirotic". Intr-adevar, aici este vorba de o "crestere", adica de ridicarea sarpelui Kundalini, treptat, prin cele sapte chakre. Dupa cum am aratat mai sus, anii reprezinta parcurgerea succesiva a traseului subtil.
"Sarpele-n coada de lungea,/ Si-n capatâna se marea
Iar trupul, mare se facea,/ Aproape cât butea!
Zau, mi te apuca groaza!/ Loc sub talpa nu-mi avea!
De la zece ani pleca,/ De sub talpa esea
Casa trei zile urla!/ El, mare, unde-mi mergea?
În buricul pamântului,/ La mijlocul câmpului,
Pe cel drum cam parasit,/ Cu negara acoperit/ Cu troscot verde învelit
În buricul pamântului/ În inima câmpului.
El aici se-ncolacea/ Pe Mistricean astepta...
C-al lui era daruit/ De când era copil mic".
Odata iesit de sub talpa (sacrumul Muladharei) sarpele Kundalini rascoleste cele trei canale, de fapt întregul sistem (casa trei zile urla), dar destinatia finala este Sahasrara, numita aici "inima câmpului" (într-adevar, chakra inimii se proiecteaza exact în centrul Sahasrarei). Aici, Mistricean (Sinele, sau Atman) e asteptat de sarpe (Kundalini) având loc o unio mystica a celor doua entitati (atingerea starii de unire = Yoga, în sanskrita). Balada dezvaluie faptul ca realizarea Sinelui (Yoga, trezirea lui Kundalini si unirea cu Sinele) constituie predestinarea oricarei fiinte umane, de la nastere (al lui era daruit de când era copil mic). Drumul cel parasit, napadit de buruieni, este Sushumna care strabate chakrele impure ale fiintei umane nerealizate (v. mai sus Povestea viei).
"Sarpele se-ncolacea/ Dupa Mistricean sa lua/ Sapte hotare-l gonea"
reprezinta, de asemenea, descrierea parcurgerii de catre Kundalini a celor sapte chakre.
Balada descrie cum sarpele
"Pe Mistricean îmbuca/ De la talpi ca mi-l lua"
"adica de jos în sus, în sensul în care parcurge Kundalini desteptata organismul uman" observa, pe buna dreptate, Lovinescu.

Parcurgerea de catre sarpele Kundalini a celor sapte chakre e redata metaforic si în mitul sarpelui urias care pazea "portile de fier" ale Dunarii. Portile sunt, desigur, chakrele, iar Dunarea e fluviul sfânt al energiei Kundalini si, totodata axa acesteia, Sushumna Nadi (în sanskrita "nadi" este râu, fluviu). Sarpele va fi taiat în sapte bucati, câte una în alta localitate (metafora a parcurgerii etapizate a celor sapte centre subtile). Lovinescu face apropierea de trezirea lui Kundalini pe care (nu stim de ce) o considera malefica. Totodata realizeaza existenta geografiei sacre legate de prezenta chakrelor si canalelor planetare, posibil a fi activate prin interventia directa a Marilor Incarnari: "Pamântul e un organism spiritual, subtil si corporal. El are linii de forta, noduri de putere care trebuiau dezlegate, canalizate, sublimate, resorbite (si nu distruse desigur), operatiuni supreme între toate rezervate Zeilor sau reprezentantilor lor" (Dacia..., p.44). "Aceste localizari terestre, desi inaccesibile, nu sunt decât niste oglindiri în lumea noastra ale unor prototipuri ceresti" (Interpretarea..., p.110). Ceea ce este în deplina concordanta cu conceptia hinduista care admite ca Virata, Fiinta Cosmica se reflecta la nivelul microcosmic (Pamânt, fiinta umana). De altfel, Lovinescu amintea în aceeasi lucrare (p.15) de "inima Lumii" si de "corpul Adamului Cosmic", fiind de acord cu ipoteza ca "era în adevar în antichitate, ceea ce s-ar putea numi o geografie sacra, sacerdotala... Timeu al lui Platon pare sa contina, sub o forma voalata, unele aluzii la stiinta despre care este vorba" (ibid., p.201).

Mihai_Tm

material preluat de pe http://www.aii.pub.ro/sy/ - revista 7
Cap IV pagina 08

ISTORIE


ALEGORIA FOCULUI
În Povestea viei, am vazut ca lotusul Sahasrarei e asemanat cu Ulciorul bucuriei care statea "în mijlocul nestematelor... si din el se raspândeau în toate partile raze" (Intrepretarea..., p.123). Petalele lotusului din acest centru sunt, într-adevar, reprezentate ca niste raze de toate culorile, pornind din Brahmarandra. Descrierea sugereaza "focurile" nestematelor.
Lovinescu (ibid., p.128-130) trimite la o serie de detalii semnificative din cartea lui D.A. Vasiliu (Focul Viu, Studii de folclor, Bucuresti, Ed.Casa Scoalelor 1943) pe care îl considera amintirea Rugului Arzator vazut de Moise pe Muntele Horeb. La fel, mentioneaza raspunsuri date unor culegatori de folclor: "Focul e fata lui Dumnezeu" (Vasiliu, p.109); "Focul tine cerul" (Elena Niculita-Voronca, Datinile si credintele poporului român adunate si asezate în ordine mitologica, vol. I, part. IV-V, p.120), apreciind ca "afirmatie care întrece în splendoare pe celelalte": "Vazduhul pe care coboara pasarea e foc". Dincolo de splendoarea pe care o remarca autorul, noi vedem aici identificarea cunoscuta (a doua simboluri ale lui Kundalini: Duhul Sfânt ca pasare si focul) pe care o regasim la descrierea pogorârii Duhului Sfânt ca limbi de foc asupra apostolilor si a Fecioarei Maria, în ziua de Rusalii.
Multe din reprezentarile artistice ale unor zeitati din vechime, le arata purtând coarne, ca simbol al puterii. Aratam ca este vorba de puterea conferita de energia Kundalini. Astfel, pe un sigiliu descoperit la Mohenjo-daro, datând din mileniul al treilea, se observa un personaj asezat în clasica postura yoghina a lotusului; din cap ies trei fascicule de raze: cel central vertical, cele laterale curbate ca niste coarne. Numeroase zeitati din Mesopotamia poarta "coarne". La fel e prezentat Moise în nemuritoarea sculptura a lui Michelangelo. Este, de fapt, reprezentarea emanatiei unor raze luminoase (manifestari cunoscute ale energiei Kundalini - v. serialul despre Yoga si crestinism). Confirmarea acestei identitati o aflam într-o colinda (Monica Bratulescu, La luncile soarelui, antologie a colindelor laice, Ed. pentru literatura, Bucuresti 1964; apud Interpretarea..., p.182, nota 11) unde putem întâlni versurile:
"Manule, Manule
Nu ma sageta/ Nici nu m-alunga/ Ca eu ti-oi lua
Cele doua coarne/ Cele doua raze".

ALEGORIA APEI VII
Locul sacru unde locuia Zalmoxis, era muntele (sau pestera) "socotit sfânt si asa îl si numesc. Numele lui este Kogainon, la fel ca al râului care curge pe lânga el" (Strabon, Geografia VII, 3.5).
Desi exista mai multe ipoteze asupra localizarii muntelui Kogaion (I.I. Russu, loc. cit.) se pare ca majoritatea înclina sa-l identifice cu vârful Omu.
Lovinescu a observat si el analogia între numele muntelui (vârfului) si cel al silabei sacre OM a hiduismului, facând legatura si cu Omólois, numele sub care Saturn era adorat de Thessalieni. "Chiar pe vârful Omului (la 2550 m), este un omphalos urias de zece metri înaltime si douazeci latime. Este Geticus Polus, numit de popor "Osia Lumii" si "Buricul Pamântului". În plus, Muntele Om este traversat de o grota imensa care e una din cele mai mari din lume, în sensul ca nu i s-a dat înca de capat. A fost explorata pe vreo douazeci de kilometri si atât" (Dacia..., p.35).
Lovinescu semnaleaza, în legendele românesti, o populatie misterioasa (Blajini, Rohmani, Rahmani, Rucmani): "Sunt Blajini, sunt Sfinti. Locuiesc la capatul Lumii, aproape de Apa Sâmbetei; toti sunt sihastri; toti sunt preoti; tara lor se numeste Macarele (macáron nesoi, Insulele Preafericitilor). Portile Raiului sunt aproape... la Rohmani se gaseste Apa Vie si Apa Moarta. Poporul sarbatoreste si astazi "Pastele Blajinilor" (Dacia..., p.40). Numele de Rohmani/Rahmani (Lovinescu îl considera provenit de la Rama!) trimite la casta preoteasca a Brahmanilor ("toti sunt preoti"). De altminteri, se stie ca sihastrii (isihastii) practicau Yoga (v. serialul "Yoga si crestinism", din revista YOGA SPONTANA) Raiul este Sahasrara; portile sale alcatuiesc Agya chakra (v.mai sus). La capatul opus (capatul Lumii) se afla Muladhara. Apa Sâmbetei este Kundalini. Dupa cum am vazut mai sus, Apa Vie si Apa Moarta, reprezinta canalele laterale. Acesti initiati dobândisera, prin Yoga, beatitudinea, erau preafericiti.
Legenda relateaza despre un moldovean care i-a slujit unui Rohman timp de sapte ani (necesari deschiderii celor sapte chakre), în schimbul dezvaluirii secretului Apei de Foc (v. mai sus alegoria Focului).
Lovinescu face urmatoarea remarca (Interpretarea..., p.67): "Complementarismul si strânsa solidaritate dintre Arborele Vietii si Apa Vietii constituie una din temele cele mai raspândite în simbologia universala... Influentele ceresti se coboara de-a lungul Polului, al Axului vertical... pentru a se transforma, a se distribui la radacina copacului" (Mula adhara). În Cartea Facerii din Biblie, din Arborele Vietii din centrul Raiului izvorasc fluviile (în sanskrita "nadi", canalele).
În Povestea viei (Interpretarea..., p.122-123) se descriu etapele realizarii Sinelui, iluminarea treptata a canalelor si chakrelor: "Dupa unsprezece crengi verzi, frunzele au început sa fie de arama stralucitoare... continua sa urce. De data asta frunzele erau de argint... Ajunsese la crengile de aur. Trecu de ele si se afla dintr-odata la crengi cu nestemate. În mijlocul nestematelor, statea Ulciorul Bucuriei... si din el se raspândeau în toate partile raze...Vazu curgând în acelasi timp Izvorul Bucuriei". Preasfântul îi spuse ca el ar fi putut sa fie "omul care sa fi adus pe pamânt Ulciorul Bucuriei si Izvorul Vietii, ca sa fie dat oamenilor. Altcineva va face lucrul acesta". Alegoria este evidenta: crengile cu nestemate sunt etapa ultima, Sahasrara. În centrul ei se afla Brahmarandra (Ulciorul Bucuriei), deschiderea prin care se revarsa Kundalini, apa vie, care confera bucuria, beatitudinea (Ananda, în sanskrita).
Dupa ce sunt depasite primele unsprezece crengi (verzi, deci obisnuite), are loc o transcendere, caci încep sa ni se dezvaluie elementele structurii subtile: frunzele de arama, de argint, de aur si de nestemate, culminând cu Ulciorul Bucuriei, în care noi vedem o trimitere clara la Potirul sfânt al Graalului din ciclul arthurian al legendelor Mesei Rotunde. Cele unsprezece crengi pot fi o referire la etapa actuala a ciclului, era Pestilor, cea de-a unsprezecea (a douasprezecea si ultima, fiind era Varsatorului simbolizata de Ulcior).
Lovinescu face o interesanta legatura între numele eroului din basm si cel al Sfântului Dumitru "izvorâtorul de mir", deci cel ce revarsa "apa vie" a lui Kundalini (noi l-am numi Varsator, simbol al erei celei noi, deci al lui Kalki).
Sahaja Yoghinii stiu din proprie experienta ca dupa ce a primit Realizarea Sinelui, cel initiat poate la rândul sau ajuta la emanciparea altora, trezindu-le energia Kundalini, asa cum se descrie în Povestea gainusii de aur (ibid., p.106--107). Gheorghe "reusise sa realizeze în el însusi o purificare si o armonizare superioara starii lui anterioare". El trece "de la starea contemplativa la aceea de legatura directa cu dumnezeirea". Faptul ca Dumnezeu îi daduse dezlegare sa dea samânta din pom (al Vietii, deci sa raspândeasca stiinta secreta), la oameni atât buni cât si rai "ca sa se întinda în toata lumea", reprezenta "o adevarata investire a lui Gheorghe cu calitatea de "guru", adica de ajutor pentru purificarea altor spirite încarnate în oameni... Dupa ce si-a lucrat pamântul, adica si-a purificat spiritul (caci acesta este sensul ezoteric de "lucrator al pamântului" - Gheorghios, în greceste), i s-a dat sarcina de "semanator" cu toate implicatiile sale... Samânta din care sa creasca" arborele.

ALEGORIA SUFLULUI DIVIN
Din cele mai vechi timpuri, se stia ca trezirea energiei Kundalini se manifesta sub forma unui suflu. Pentru crestini este clasic exemplul zilei de Rusalii când Duhul Sfânt s-a manifestat ca un vânt puternic (Faptele Apostolilor 2.2). Atât Vechiul cât si Noul Testament contin numeroase referiri la acest suflu. De altfel, "duh" înseamna "suflare" fiind un cuvânt de provenienta slavona (spiritus, în latina; pneuma, în greaca). Cei care practica Sahaja Yoga (Yoga Spontana) resimt o briza (adiere) racoroasa iesind din fontanela si din centrul palmelor. Referitor la aceasta forma sub care este perceputa energia spirituala, Strabon consemna: "În scurt timp, Deceneu însusi a fost socotit patruns de suflul divin, la fel cum am spus când am vorbit despre Zalmoxis" (Geografia VII 3.11; trad. Adelina Piatkovski si Felicia Vant-Stef). În balada Miorita, eroul cere sa i se puna la cap trei fluiere, din trei materiale diferite, care simbolizeaza suflul (vântul) ce anima cele trei canale (care se intersecteaza în cap, la nivelul chakrei Agya):
"Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,/ Mult zice cu drag;
Fluieras de os,/ Mult zice duios;
Fluieras de soc/ Mult zice cu foc!
Vântul când a bate,/ Prin ele-a razbate".

Putem considera ca fagul si socul reprezinta canalele laterale: pe cel stâng, latura emotiva (cel ce zice cu drag) si pe cel drept, solar, al actiunii (cel ce zice cu foc). Fluierul de os este, evident, coloana vertebrala, osoasa, al carei gol interior contine maduva.

adipop

Teritoriul României, ocupat în vechime de geto-daci, s-ar fi aflat, deci, la rascrucea acestor doua axe ale spiritualitatii. Nu se poate nega faptul ca acest teritoriu prezinta o serie de caractere specifice, care îl singularizeaza de rest.


Suntem singurul popor din lume care avem in alfabet :
A
A - ala, aia - care reprezenta bucuria
A - intrebare, intrecere - care reprezenta tristetea.

Suntem singurul popor din lume care avem limba fonetica, in proportie de 98,3 %.
Suntem singurul popor din lume care avem grupe sangvine A2 si 01, in proportie de 97,6 %. Rusii au in proportii asemanatoare grupe sangvine B3.
Suntem singurii care afirmam ca ne este DOR de cineva. DOR IO era numele lui Salmocsis ( Sal, Zal - Mare, Moxa, moxis, Moxe - Preot = Mare Preot )
Au fost patru Mari Preoti pe teritoriul acesta care au invatat la Universitatea Zalmoxiana - Apolo Hiperboreanu, Salmocsis, Moise si Zarathustra. Zalmoxa era Regina Mama.
Toate Templele acestor Mari Preoti au fost gasite in Romania, anii trecuti.

adi

Flight33

Apropo am mi`a venit astazi prin posta urmatoare carte Rohonczi Codex scrisa sau mai bine zis tradusa de Viorica Enãchiuc, pina sa cumpar cartea toate gurile rele spun, ca ar fi un fals, ciudat este faptul ca dupa ce am trecut de prefata cartii am vazut ca cei mai multi dintre autorii care au studiat cartea si au ajuns la aceasta concluzie, sunt ........unguri. Nu infirm ca romanasi nostri nu ar zice la fel daca le`ar inchide uni gura cu niste sume frumusele.

Kymosabe

#35
Citat din: Flight33 din  17 Martie 2008, 23:33:25
Apropo am mi`a venit astazi prin posta urmatoare carte Rohonczi Codex scrisa sau mai bine zis tradusa de Viorica Enãchiuc, pina sa cumpar cartea toate gurile rele spun, ca ar fi un fals, ciudat este faptul ca dupa ce am trecut de prefata cartii am vazut ca cei mai multi dintre autorii care au studiat cartea si au ajuns la aceasta concluzie, sunt ........unguri. Nu infirm ca romanasi nostri nu ar zice la fel daca le`ar inchide uni gura cu niste sume frumusele.

La fel ca si tablitele de la Sinaia si Codex Rohonczy este considerat un fals deoarece ,,advesarii'' sustin ca nu exista dovezi care sa ateste existenta unui alfabet geto-dacic .
Cat ii priveste pe istoricii unguri , care sustin ipoteza falsului , ei sunt contrazisi tocmai de un compatriot de al lor , care  , intr-o lucrare din secolul al XIII-lea , scria ca unii secuii au adoptat alfabetul blackilor (romanilor).
Asta inseamna ca romanii foloseau in sec al XIII-lea un alfabet propriu , alfabetul geto-dacic .
Maghiarii au trecut cu vederea aceasta afirmatie deoarece au considerat-o drept o insulta adusa ,,ungurilor civilizatori''  , care sustin ca , atunci cand au sosit in Ardeal in sec al X-lea , au gasit un tinut aproape pustiu  locuit doar de cativa romani semianalfabeti.
Acesti ,,unguri civilizatori'' uita ca le-au trebuit 200 de ani sa renunte la corturile cu care au venit din stepele Asiei . :lol:
Science is the great antidote to the poison of enthusiasm and superstition.
(Adam Smith)

adipop


Acesti ,,unguri civilizatori'' uita ca le-au trebuit 200 de ani sa renunte la corturile cu care au venit din stepele Asiei . :lol:
[/quote]

Imi povestea Mosu, ca atunci cand a scos pe piata prima lui lucrare " Limba vorbita de Adam si Eva ", au aparut unii si-au cumparat toate cartile care erau la chioscuri. Asa ca le-a retras si le-a oferit aproape pe toate cele 10.000 de exemplare, cat era partea lui din cele 20.000 tiparite....

adi

Lone Ranger

Domnilor, care avetzi pe-acasa "Dacia Preistorica" a lui Densushianu, vedetzi ca acolo apare o tentativa de reconstituire a vechiului alfabet dacic. N.Densushianu considera ca runele scandinave sunt derivate din alfabetului dacic.
Adaug o completare la cele sustzinute de Vasile Lovinescu în "Dacia Hiperboreeana". Atzi auzit de Carlo Troya? Un istoric italian care a trait pe la 1600-toamna, shi care sustzinea ca, dupa moartea lui Burebista, nepotzii lui au fondat un imperiu care se întindea de la Marea Neagra la Marea Baltica, incluzînd shi insula suedeza Gautland. De altfel, locuitorii acesti insule (în care s-a nascut legendarul Beowulf) îshi spuneau "geats". Destul de asemanator cu... geti. Ideea e ca, la un moment dat, ar fi avut loc o migratzie în sens invers, un "descalecat" al dacilor care nu vroiau stapînire romana in Lituania, Danemarca shi Gautland. De altfel, pe la anii '800, Danemarca era cunoscuta sub numele de "Dacia". Iar Dacia noastra, cea de aici, era mentzionata în mod exores ca fiind "cealalta Dacie, cea de lînga Alania". ^In sfîrshit, un amanunt de ordin lingvistic: atît limba daca veche cît shi lituaniana sunt limbi de familie "Satem", nu "Centum" ca limbile neolatine.

O întrebare de final: de unde se poate cumpara Codex Rohonczi?

Kymosabe

#38
Citat din: Lone Ranger din  19 Martie 2008, 18:45:38
Domnilor, care avetzi pe-acasa "Dacia Preistorica" a lui Densushianu, vedetzi ca acolo apare o tentativa de reconstituire a vechiului alfabet dacic. N.Densushianu considera ca runele scandinave sunt derivate din alfabetului dacic.

Iata fragmentul din ,,Dacia preistorica'' in care Densusianu vorbeste despre runele scandinave :
,,Alfabetul aºa numit runic nu conþine de cât numai o parte din elementele vechiului alfabet pelasg, a poporului celui mare, puternic ºi înaintat în civilisaþiune, care în epoca neoliticã ºi în epoca de bronz a fost reslãþit nu numai peste pãrþile meridionale ale Europei, dar si peste þinuturile Germaniei, Galici, Svediel, Norvegiei ºi Britanici''

Aceasta afirmatie a lui Densusianu a fost un raspuns la ipoteza unui cercetator german care sustinea in secolul al XIX-lea ca textul insciptionat pe o veriga din tezaurul de la Pietroasa era de origine runica .   
Cat despre ,,runa'' , Herodot foloseste expresia ,,barbara rhuna'' , adica literele barbarilor .
Iar numele de ,,Barb'' desemna populatia indigena  din partile de nord ale Eladei (adica tracii).


Citat din: Lone Ranger din  19 Martie 2008, 18:45:38
dupa moartea lui Burebista, nepotzii lui au fondat un imperiu care se întindea de la Marea Neagra la Marea Baltica, incluzînd shi insula suedeza Gautland.

Istoricii moderni precum si cei antici spun altceva . :wink:

,,Cit despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei rascoale, rnai inainte ca romanii sa apuce a trimite o armata impotriva lui. Urmasii acestuia la domnie s-au dezbinat, faramitind puterea in mai multe parti. De curind, cind imparatul August a trimis o armata impotriva lor, puterea era impartita in cinci state. Atunci insa stapinirea se impartise in patru. Astfel de impartiri sint vremelnice si se schimba cind intr-un fel, cind intr-altul.''
Strabon ,,Geografia'' .
Science is the great antidote to the poison of enthusiasm and superstition.
(Adam Smith)

Lone Ranger

Mea Culpa, în cartea lui Carlo Troya era vorba de nepotzii lui Decebal, nu de ai lui Burebista! Acum mi-am dat seama ca am dat-o aiurea, cer scuze, oboseala!!!!!! Ce zicea Strabon, shtiam shi eu....

adipop

Citat din: Lone Ranger din  20 Martie 2008, 11:51:42
Mea Culpa, în cartea lui Carlo Troya era vorba de nepotzii lui Decebal, nu de ai lui Burebista! Acum mi-am dat seama ca am dat-o aiurea, cer scuze, oboseala!!!!!! Ce zicea Strabon, shtiam shi eu....

Si Mosu altceva...ca Burebista a fost executat la Cozia si i s-a taiat capul, in locul unde este acel izvor de lamga Manastire. Fapt confirmat de tamplarul de la Manastire, care avea gradul cel mai inalt in ierarhia initiatilor....
De-aia spun, ca Mosu a descoperit cu totul si cu totul altceva, fata de ce spun ceilalti.....
adi

Kymosabe

Citat din: Lone Ranger din  20 Martie 2008, 11:51:42
Mea Culpa, în cartea lui Carlo Troya era vorba de nepotzii lui Decebal, nu de ai lui Burebista! Acum mi-am dat seama ca am dat-o aiurea, cer scuze, oboseala!!!!!! Ce zicea Strabon, shtiam shi eu....

Eu nu cred ca acest lucru ar fi fost posibil din cel putin doua motive :
1. dupa moartea lui Decebal Dacia a devenit (pentru aproape 170 de ani) provincie romana   
2. existenta unui astfel de imperiu  ar fi reprezentat o amenintare  la adresa Romei , lucru ce nu putea fi trecut cu vederea de catre istoricii romani 
Probabil dupa retragerea Aureliana sa fi existat acest imperiu cu toate ca ma indoiesc , deoarece  , repet , nu exista nicio consemnare istorica .
Referitor la ,,geats'' si ,, Dacia Scandinava'' , totul a pornit de la o cronica , un document ce cuprindea genealogia popoarelor germanice , o legenda acestora . Printre cele 9 popoare germanice vechi apar Geate si Dacus .
Numele de Dania sau Dacia , desemnand Danemarca , apare abia in secolul al IV-lea .
Science is the great antidote to the poison of enthusiasm and superstition.
(Adam Smith)

Lone Ranger

Kymo, Moldova shi Maramureshul nu au fost NICIODATA ocupate de romani. Dacii Liberi - pt. ca de ei e vorba - puteau foarte bine sa se întindã catre nord... Concret, Carlo Troya sustzine ca ostrogotzii, erau, de fapt, ostrogetzi. Imperiul lor, care, zice Troya, se întindea de la Baltica la Marea Neagra, a fost rupt în doua de cître huni - Attila & Co.

Kymosabe

#43
Citat din: Lone Ranger din  23 Martie 2008, 11:57:19
Kymo, Moldova shi Maramureshul nu au fost NICIODATA ocupate de romani. Dacii Liberi - pt. ca de ei e vorba - puteau foarte bine sa se întindã catre nord... Concret, Carlo Troya sustzine ca ostrogotzii, erau, de fapt, ostrogetzi. Imperiul lor, care, zice Troya, se întindea de la Baltica la Marea Neagra, a fost rupt în doua de cître huni - Attila & Co.

Acum iti dau perfecta dreptate . Doar ca nu dacii (sau geto-dacii) s-au intins spre nordul Europei , ci ,,rudele'' getilor (gotii ) au invadat si s-au intins peste teritoriul Daciei  .
Probabil imperiul dacic la care te referi tu este imperiul gotic , impartit in regatul ostrogotilor (al gotilor de est) si regatul vizigotilor (al gotilor de vest) , care a stapanit pentru un timp o mare parte a Europei .

Science is the great antidote to the poison of enthusiasm and superstition.
(Adam Smith)

Lone Ranger

Da shi nu prea... Carlo Troya sustzinea ca gotzii (fie ei ostrogotzi sau vizigotzi) nu erau popoare germanice, ci triburi dacice. Exact acelashi lucru îl sustzineau shi gotzii. De exemplu, vizigotzii din Spania se mîndreau cu "stramoshii lor, Burebista shi Deceneu". Iar pe creatorii acestui efemer imperiu rasaritean, Carlo Troya îi considera a fi descendentzi ai lui Decebal shi nimic altceva.
Mai sunt shi alte ciudatzenii pe care istoria oficiala nu le explica dar, daca acceptam aceasta ipoteza propusa de Carlo Troya acum 4 secole (interesanta aceasta obsesie a unui italian pentru daci!!!), multe neclaritatzi s-ar limpezi / lamuri.