Dincolo de credinþa oarbã

[OzN_HunteR]

Viaþa lui Iisus Hristos. A fost Fiul lui Dumnezeu? O scurtã analizã a vieþii lui Iisus Hristos ºi vom vedea de ce credinþa în El nu este nicidecum credinþã oarbã...

De Paul E. Little
-E cu neputinþã sã ºtim în mod clar dacã existã sau nu Dumnezeu ºi cum este El dacã El nu preia iniþiativa sã ni Se descopere. Trebuie sã ºtim cum este El ºi ce fel de atitudine are faþã de noi. Hai sã presupunem cã am ºti cã existã, dar cã ar fi ca Hitler - capricios, crud, rãu ºi plin de prejucãþi. Ar fi o concluzie cu adevãrat îngrozitoare, nu-i aºa?

De aceea trebuie sã scrutãm orizonturile istoriei ºi sã vedem dacã existã vreun indiciu legat de revelaþia lui Dumnezeu. Ei bine... existã un indiciu precis. Într-un sãtuc obscur din Palestina, în urmã cu aproape douã mii de ani, S-a nãscut un Copil într-un grajd. De atunci ºi pânã în zilele noastre întreaga lume continuã sã sãrbãtoreascã naºterea acestui Copilaº, pe nume Iisus Hristos.

A trãit în anonimat pânã la treizeci de ani, când a început o lucrare publicã care a durat trei ani ºi care a fost menitã a schimba mersul istoriei. Era o persoanã bunã ºi se spune despre El: ,,Oamenii de rând Îl ascultau bucuroºi" ºi ,,El îi învãþa ca unul care avea putere, nu cum îi învãþau cãrturarii lor" (Evanghelia dupã Matei 7:29).
Viaþa lui Iisus Hristos

În scurt timp s-a vãzut totuºi clar cã Iisus fãcea niºte declaraþii ºocante, de-a dreptul înfricoºãtoare, despre Sine. A început sã vorbeascã despre propria Persoanã ca despre cineva mult mai mare decât un învãþãtor sau un proroc de excepþie: a început sã spunã desluºit cã este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învãþãturilor Sale. Întrebarea crucialã pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: ,,Cine ziceþi cã sunt?" Când Simon Petru, drept rãspuns, I-a zis: ,,Tu eºti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!" (Evanghelia dupã Matei 16:15-16), Iisus nu a fost ºocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivã, l-a lãudat!

Iisus a declarat apoi fãþiº acelaºi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înþeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: ,,Tocmai de aceea cãutau ºi mai mult iudeii sã-L omoare, nu numai fiindcã dezlega ziua sabatului, dar ºi pentru cã zicea cã Dumnezeu este Tatãl Sãu ºi Se fãcea astfel deopotrivã cu Dumnezeu" (Evanghelia dupã Ioan 5:18).

Altã datã Iisus a spus: ,,Eu ºi Tatãl una suntem." Pe datã iudeii au vrut sã-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptã bunã vor sã-L omoare. ,,Iudeii I-au rãspuns: ,,Nu pentru o lucrare bunã aruncãm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulã ºi pentru cã Tu, care eºti un om, Te faci Dumnezeu" (Evanghelia dupã Ioan 10:33).

Iisus a declarat cã are calitãþi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bãrbat paralizat care dorea sã fie vindecat a fost adus prin acoperiºul casei, Iisus i-a spus: ,,Fiule, pãcatele îþi sunt iertate." Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducãtorii religioºi, care-ºi spuneau în inima lor: ,,De ce vorbeºte astfel? Huleºte! Cine poate ierta pãcatele oamenilor, în afarã de Dumnezeu?"

Într-unul din momentele de mare cumpãnã, când însãºi viaþa Îi era pusã în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eºti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?" ,,Iisus tãcea ºi nu rãspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarãºi ºi I-a zis: ,,Eºti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?"

,,Da, sunt," i-a rãspuns Iisus. ,,ªi veþi vedea pe Fiul omului ºezând la dreapta puterii ºi venind pe norii cerului." Atunci marele preot ºi-a rupt hainele ºi a zis: ,,Ce nevoie mai avem de martori? Aþi auzit hula. Ce vi se pare?" Toþi L-au osândit sã fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia dupã Marcu 14:61-64).

Legãtura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiatã încât a considerat cã atitudinea pe care cineva o are faþã de El, o are faþã de Dumnezeu. Aºadar, cine-L cunoaste pe El Îl cunoaºte pe Dumnezeu (Evanghelia dupã Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El Îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeºte pe El Îl primeºte pe Dumnezeu (Evanghelia dupã Marcu 9:37). Cine-L urãºte pe El Îl urãºte pe Dumnezeu (Evanghelia dupã Ioan 15:23). ªi cine-L onoreazã pe El Îl onoreazã pe Dumnezeu (5:23).
Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu?

Dacã luãm în consideraþie afirmaþiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilitãþi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendã, fie Însuºi Adevãrul.

Dacã luãm în consideraþie afirmaþiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilitãþi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendã, fie Însuºi Adevãrul. Dacã spunem cã El nu este Adevãrul, atunci fie cã ne dãm seama de aceasta, fie nu, automat declarãm cã una dintre celelalte trei opþiuni este adevãratã.

(1) Existã posibilitatea ca Iisus sã fi minþit când a spus cã este Dumnezeu - aºadar, ºtia cã nu este Dumnezeu, dar intenþionat ºi-a indus în eroare ascultãtorii, pentru a conferi autoritate învãþãturilor Sale. Cei care cred sincer acest lucru sunt, probabil, foarte puþini la numãr, dacã or exista. Chiar ºi cei care Îi tãgãduiesc divinitatea tot Îl considerã un Învãþãtor mare ºi integru. Ce nu-ºi dau ei seama este cã cele douã afirmaþii se contrazic reciproc. Iisus nu prea ar mai fi un învãþãtor mare ºi integru dacã a minþit intenþionat tocmai în privinþa celui mai important lucru din învãþãturile Sale: identitatea Sa.

(2) Mai moderatã, dar la fel de ºocantã, a doua posibilitate ar fi cã era sincer, dar Se autoamãgea. Cum am numi noi astãzi pe cineva care zice despre sine cã este Dumnezeu? L-am numi nebun ºi acesta ar fi ºi cazul lui Iisus dacã S-ar înºela tocmai în aceastã privinþã extrem de importantã. Dar dacã analizãm viaþa Sa, nu vom gãsi nici mãcar o singurã dovadã de anormalitate ºi dezechilibru - care caracterizeazã de obicei o persoanã cu astfel de tulburãri psihice. Dimpotrivã, la Hristos vedem cea mai mare stãpânire de sine posibilã în momentele de crizã.

(3) Cea de-a treia posibilitate - Toate afirmaþiile Sale cum cã ar fi Dumnezeu ar face parte dintr-o legendã. Mai exact, în secolele al treilea ºi al patrulea, adepþii Sãi au fost atât de entuziasmaþi încât I-au atribuit niºte cuvinte pe care El Însuºi ar fi ºocat sã le audã. ªi dacã acum S-ar întoarce pe pãmânt, i-ar repudia pe datã.

Teoria legendei a fost infirmatã categoric de numeroase descoperiri ale arheologiei moderne. Acestea au arãtat, fãrã umbrã de îndoialã, cã cele patru biografii ale lui Hristos au fost scrise în timpul vieþii unor persoane contemporane cu Hristos. Cu ceva timp în urmã Dr. William F. Albright, arheolog faimos în întreaga lume, spunea cã nu existã nici un motiv pentru a crede cã mãcar una din Evanghelii ar fi scrisã dupã anul 70. Cãci este de domeniul incredibilului ca o simplã legendã despre Hristos, scrisã sub forma unei Evanghelii, sã se fi rãspândit atât de mult ºi sã fi avut acel impact uriaº pe care l-a avut... fãrã sã se fi bazat pe nimic real.

Este ca ºi cum cineva din vremea noastrã se apucã sã scrie o biografie a fostului preºedinte american John F. Kennedy, din care sã reiasã cã acesta a declarat cã este Dumnezeu, cã le iartã pãcatele oamenilor ºi cã va învia din morþi. O astfel de povestire este atât de exageratã încât n-ar avea nici o ºansã sã ,,prindã" la nimeni, fiindcã mai trãiesc mulþi oameni care l-au cunoscut cu adevãrat pe Kennedy. Aceastã ,,teorie a legendei" nu stã deloc în picioare, datã fiind apariþia timpurie a manuscriselor Evangheliilor.

(4) Singura opþiune este cã Iisus a spus adevãrul. Cu toate acestea, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune cã declaraþiile, vorbele nu înseamnã mare lucru. Este uºor sã vorbeºti. Oricine poate afirma orice. Au mai fost ºi alþii care au pretins cã sunt Dumnezeu. ªi eu aº putea susþine cã sunt Dumnezeu; ºi tu ai putea face acelaºi lucru, însã toþi trebuie sã rãspundem la o întrebare: ,,Ce probe aducem în sprijinul declaraþiilor noastre?" În cazul meu nu þi-ar lua mai mult de cinci minute ca sã-mi demontezi afirmaþia; probabil cã tot atât þi-ar lua ca s-o respingi ºi pe a ta. Dar dacã vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aºa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaþiilor Sale. De aceea a spus: ,,Dar dacã le fac, chiar dacã nu Mã credeþi pe Mine, credeþi mãcar lucrãrile acestea, ca sã ajungeþi sã cunoaºteþi ºi sã ºtiþi cã Tatãl este în Mine ºi Eu sunt în Tatãl" (Evanghelia dupã Ioan 10:38).
Dovezi din viaþa lui Isus

-Prima: caracterul Sãu Îi confirmã afirmaþiile. Mulþi locatari ai azilelor de nebuni pretind cã sunt niºte celebritãþi sau zeitãþi, dar afirmaþiile le sunt infirmate de caracterul lor. Cu totul diferitã este situaþia lui Hristos. El este deosebit, unic - precum Dumnezeu.

Iisus Hristos a fost fãrã pãcat. Viaþa Sa era de o calitate atât de rarã încât îi putea provoca pe vrãjmaºii Sãi cu întrebarea: ,,Cine din voi Mã poate dovedi cã am pãcat?" (Evanghelia dupã Ioan 8:46). La aceastã întrebare I s-a rãspuns cu tãcere... deºi stãtea de vorbã cu persoane cãrora le-ar fi plãcut sã Îi scoatã ochii cu vreun defect de caracter al Sãu.

Când citim despre ispitele cu care S-a confruntat Iisus, nu-L gãsim deloc mãrturisind cã ar fi pãcãtuit. El n-a cerut niciodatã iertare, deºi le-a spus adepþilor Sãi sã-ºi cearã iertare pentru pãcatele lor.

Este uimitor faptul cã Iisus nu avea deloc acel sentiment de decãdere moralã pe care îl au ºi îl mãrturisesc sfinþii ºi misticii din toate vremurile. Deoarece oamenii cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleºiþi de defectele, decãderea ºi greºelile lor. Într-adevãr, cu cât stai mai aproape de o luminã puternicã, cu atât îþi dai seama cã... trebuie sã te speli. Lucrul acesta este valabil pentru muritorii obiºnuiþi ºi în sfera moralului.

La fel de izbitor este faptul cã Apostolii Ioan, Pavel ºi Petru, care fuseserã toþi învãþaþi încã din fragedã copilãrie sã creadã cã pãcatul este universal, au vorbit cu toþii despre neprihãnirea lui Hristos: ,,El n-a fãcut pãcat ºi în gura Lui nu s-a gãsit vicleºug" (1 Petru 2:22).

Pilat, care numai prieten nu-I era lui Iisus, a spus: ,,Ce rãu a fãcut?" Prin aceasta, el recunoºtea nevinovãþia lui Hristos. Iar sutaºul roman care a stat mãrturie morþii lui Iisus, a spus: ,,Cu adevãrat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" (Evanghelia dupã Matei 27:54).

A doua: Hristos a dovedit cã are putere asupra forþelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forþe.

El a liniºtit o furtunã puternicã ºi valurile învolburate ale Mãrii Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenþi cu El în barcã, încât au exclamat: ,,Cine este Acesta de Îl ascultã chiar ºi vântul, ºi marea?" (Evanghelia dupã Marcu 4:41). A schimbat apa în vin, a hrãnit cinci mii de oameni cu cinci pâini ºi doi peºti, a înviat din morþi unicul fiu al unei vãduve îndurerate, a înviat fiica unui tatã distrus de pierderea copilei sale. Unui vechi prieten i-a spus: ,,Lazãre, ieºi afarã!", înviindu-l din morþi. Este foarte interesant faptul cã nici mãcar duºmanii Sãi nu au tãgãduit aceastã minune; dimpotrivã, au încercat sã-L omoare. ,,Dacã-L lãsãm aºa, toþi vor crede în El" (Evanghelia dupã Ioan 11:48).

A treia: Iisus a arãtat puterea Creatorului asupra bolilor ºi asupra afecþiunilor trupeºti. I-a fãcut pe ºchiopi sã meargã, pe muþi sã vorbeascã, iar pe orbi sã vadã. A vindecat ºi unele probleme de naturã congenitalã, care nu puteau fi tratate psihosomatic. Cea mai neobiºnuitã vindecare a fost aceea a orbului, descrisã în Evanghelia dupã Ioan, capitolul 9. Deºi bãrbatul acela nu a putut rãspunde întrebãrilor puse de conducãtorii religioºi, ceea ce se întâmplase cu el a fost suficient pentru a-l convinge. ,,Eu una ºtiu: cã eram orb, ºi acum vãd." ,,De când este lumea, nu s-a auzit sã fi deschis cineva ochii unui orb din naºtere", a spus el (Evanghelia dupã Ioan 9:25,32). Pentru el dovezile erau mai mult decât evidente.

A patra: dovada supremã a Divinitãþii lui Hristos a fost învierea Sa din morþi. În cursul vieþii Sale Iisus ªi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit ºi cum va muri ºi cã dupã trei zile de la moarte va învia din morþi ºi va fi vãzut de ucenicii Sãi.

Cu siguranþã cã aceasta a fost marea încercare: era o afirmaþie uºor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat.

Atât simpatizanþii, cât ºi detractorii credinþei creºtine recunosc cã învierea lui Hristos reprezintã piatra de temelie a credinþei. Apostolul Pavel scria: ,,ªi dacã n-a înviat Hristos, atunci propovãduirea noastrã este zadarnicã, ºi zadarnicã este ºi credinþa voastrã" (1 Corinteni 15:14). Pavel îºi întemeia întreaga credinþã ºi viaþã pe învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morþi, fie nu. Însã dacã înviase cu adevãrat, atunci era evenimentul cel mai senzaþional din toatã istoria omenirii!
Dacã Iisus este Fiul lui Dumnezeu...

Dacã Hristos a înviat din morþi, atunci ºtim sigur cã existã Dumnezeu, ºtim cum este El ºi cum Îl putem cunoaºte personal. Universul capãtã sens ºi scop ºi este posibil sã Îl cunoºti pe Dumnezeu chiar ºi în zilele noastre.

Este uºor sã vorbeºti. Oricine poate afirma orice. Dar dacã vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aºa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaþiilor Sale.

Pe de altã parte, dacã Hristos nu a înviat din morþi, atunci creºtinismul este doar o piesã de muzeu interesantã... atât ºi nimic mai mult. Nu are nici un suport real. Deºi este o idee înãlþãtoare, totuºi, fiindcã nu are nici o bazã realã, nu meritã sã te ambalezi prea mult. Aceasta înseamnã cã martirii care s-au dus cântând la lei ºi misionarii contemporani care ºi-au dat viaþa în Ecuador ºi în Congo în timp ce le prezentau Evanghelia ºi altora... au fost niºte sãrmani naivi.

Detractorii creºtinismului îºi concentreazã atacurile cel mai adesea asupra învierii lui Iisus, fiindcã s-a observat desluºit cã acest eveniment reprezintã esenþa chestiunii. Unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva creºtinismului a fost iniþiat de un tânãr avocat britanic, Frank Morrison, în jurul anului 1930. El era convins cã învierea lui Hristos era doar o fabulã fantezistã. Dându-ºi seama cã era piatra de temelie a credinþei creºtine, s-a hotãrât sã facã un serviciu întregii lumi, demascând o datã pentru totdeauna aceastã înºelãciune ºi superstiþie. În calitate de avocat, considera cã are acea capacitate criticã necesarã unei filtrãri precise a dovezilor, admiþând dovezile conform criteriilor stricte care reglementeazã desfãºurarea unui proces în justiþia contemporanã.

Totuºi, în timp ce fãcea cercetãri asupra cazului de faþã, s-a întâmplat ceva uimitor: a descoperit cã acest caz nu era nici pe departe atât de uºor pe cât îºi închipuise. Drept urmare, primul capitol din cartea sa Cine a miºcat piatra? este intitulat ,,Cartea care nu a vrut sã fie scrisã." Aici descrie cum, în timp ce examina dovezile cazului, s-a convins - deºi nu dorea acest lucru - de realitatea învierii trupeºti a lui Hristos.
Moartea lui Iisus

Iisus a murit printr-o execuþie publicã pe cruce. Conducãtorii de atunci au spus cã din cauza unei hule; Iisus a spus cã a murit ca sã plãteascã pentru pãcatele noastre. Dupã ce a fost torturat în mod groaznic, picioarele ºi încheieturile mâinilor I-au fost pironite pe o cruce, unde a fost lãsat sã atârne, murind apoi prin asfixiere lentã. Pentru a se asigura cã este mort, soldaþii romani I-au înfipt o lance în coaste.

Trupul Sãu a fost înfãºurat apoi în pânzã de in îmbibatã cam cu 50 de kg de mirodenii lipicioase ºi a fost pus într-un mormânt sãpat în stâncã. Dupã aceea un bolovan de 1 1/2- 2 tone a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. Întrucât Iisus anunþase public cã va învia din morþi dupã trei zile, au fost lãsaþi ºi câþiva soldaþi romani drept santinelã. În plus, intrarea în mormânt a fost sigilatã cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romanã.

În ciuda tuturor acestor precauþii, dupã trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrãcãmintea Sa funerarã mai rãmãsese acolo, pãstrând exact forma trupului Sãu. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost gãsit pe o pantã, la distanþã de mormânt.
A fost învierea lui Iisus doar o legendã?

-Prima explicaþie a învierii lui Iisus a fost cã ucenicii I-au furat trupul! În Matei 28:11-15 vedem care a fost reacþia conducãtorilor religioºi când gãrzile le-au adus ºtirea - de neînþeles ºi enervantã - cã trupul lui Isus dispãruse. Le-au dat bani soldaþilor, zicându-le sã le spunã oamenilor cã ucenicii veniserã în timpul nopþii ºi Îi furaserã trupul, în timp ce ei, soldaþii, dormeau. Explicaþia aceasta era atât de ºubredã încât Apostolul Matei nici mãcar nu s-a ostenit sã gãseascã argumente contra ei! Ce judecãtor ar sta sã te asculte spunând cã ºtii tu cã în timp ce dormeai, vecinul þi-a intrat în casã ºi þi-a furat televizorul? Cine ºtie ce se întâmplã în jurul lui când doarme? O astfel de mãrturie ar provoca râsete în orice tribunal.

În plus, avem de-a face ºi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic ºi etic. Tot ceea ce ºtim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face sã ne dãm seama cã nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacã ar fi fãcut aºa ceva, însemna cã rãspândeau în mod deliberat o minciunã, care avea sã înºele numeroºi oameni ºi sã le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacã presupunem cã unii ucenici ar fi uneltit sã-I fure trupul, era imposibil apoi sã fi ascuns acest lucru de ceilalþi ucenici.

Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor ºi a martirajului, pentru declaraþiile ºi convingerile proprii. Oamenii sunt gata sã moarã pentru ceea ce cred cã este adevãrat, chiar dacã acel lucru este, în realitate, o minciunã. Însã niciodatã nu vor fi gata sã moarã pentru o minciunã, ºtiind cã este o minciunã. Dacã putem fi siguri cã cineva spune adevãrul, acest lucru se întâmplã pe patul de moarte. Iar dacã ucenicii Îi luaserã trupul lui Iisus, deºi Hristos era încã mort, tot nu am putea explica aºa-zisele Sale apariþii dupã Înviere.

O a doua ipotezã ar fi cã autoritãþile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseserã gãrzi la mormânt, ce rost mai avea sã-I mute trupul? De asemenea, cum se face cã autoritãþile au pãstrat tãcerea atunci când apostolii au început sã predice în Ierusalim, cu îndrãznealã, despre învierea lui Iisus? Conducãtorii religioºi fierbeau de furie ºi au fãcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica rãspândirea mesajului cã Iisus a înviat din morþi: i-au arestat pe Petru ºi pe Ioan, i-au bãtut ºi i-au ameninþat, încercând astfel sã le închidã gura.

Dar ºi-ar fi putut rezolva problema foarte uºor. Dacã trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut sã-L arate într-o paradã pe strãzile Ierusalimului. Cu o singurã loviturã ar fi reuºit sã înãbuºe creºtinismul în faºã. Faptul cã n-au fãcut asta este o dovadã elocventã cã nu aveau trupul lui Hristos.

O altã teorie rãspânditã este aceea cã femeile au greºit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceþii dimineþii ºi fiindcã erau sfâºiate ºi copleºite de durere. ªi atunci, în supãrarea lor, ºi-au închipuit cã Hristos înviase... dat fiind cã mormântul era gol. Cu toate acestea, ºi teoria de faþã cade, din pricina aceluiaºi motiv ca ºi precedenta. Dacã femeile au greºit mormântul, cum se face cã marii preoþi ºi ceilalþi vrãjmaºi ai credinþei nu s-au dus la mormântul adevãrat sã scoatã trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca ºi Petru, ºi Ioan sã facã aceeaºi greºealã... ºi atunci, cu siguranþã, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. În plus, nu trebuie sã uitãm cã aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care sã le îngãduie sã facã aceastã greºealã.

Pentru a explica faptul cã mormântul era gol, s-a mai avansat o altã teorie: a leºinului. Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greºealã s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leºinase din cauza epuizãrii fizice, a durerilor ºi a sângelui pierdut. Iar când a fost aºezat în mormântul rece, a înviat. A ieºit din mormânt ºi S-a arãtat ucenicilor Sãi, care au crezut, în mod eronat, cã înviase din morþi.

Aceastã teorie este de datã relativ recentã; a apãrut prima datã la sfârºitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat cã dintre toate atacurile violente la adresa creºtinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încã din vechime. Toate declaraþiile din vechime afirmã cu tãrie moartea lui Iisus.

Dar hai sã presupunem pentru câteva clipe cã Iisus a fost îngropat de viu ºi a leºinat. Putem oare crede cã a supravieþuit trei zile într-un mormânt umed, fãrã hranã, fãrã apã, fãrã nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea sã iasã din hainele de înmormântare, sã împingã la o parte bolovanul cel greoi de la uºa mormântului, sã biruiascã gãrzile romane ºi sã umble kilometri întregi pe propriile picioare... pe acele picioare care fuseserã strãpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilã chiar decât realitatea simplã a învierii lui Isus.

Chiar ºi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins aceastã teorie, considerând-o neveridicã. Iatã cuvintele sale:

Este cu neputinþã ca cineva care tocmai a ieºit din mormânt, pe jumãtate mort, care merge târându-se, fiind slãbit ºi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicalã, de bandajare, de o îngrijire atentã ºi care, în cele din urmã, a cedat suferinþei, sã le fi lãsat ucenicilor impresia cã a biruit mormântul ºi moartea... cã este Prinþul vieþii.

În ultimã instanþã, dacã teoria aceasta este corectã, înseamnã cã Hristos însuºi S-a implicat în niºte minciuni evidente. Ucenicii Sãi credeau ºi predicau cã murise ºi apoi înviase din morþi. Dar Iisus nu a fãcut nimic pentru a destrãma aceastã convingere; dimpotrivã, a încurajat-o.

Singura teorie care oferã o explicaþie convingãtoare a faptului cã mormântul era gol este învierea din morþi a lui Iisus Hristos.
Ce înseamnã pentru tine viaþa lui Isus Hristos

Dacã Isus Hristos a înviat din morþi, dovedind astfel cã El este Dumnezeu, atunci înseamnã cã El este viu ºi astãzi. ªi nu doreºte doar închinarea noastrã; doreºte sã Îl cunoaºtem ºi sã vinã în viaþa noastrã. Iisus a spus: ,,Iatã, Eu stau la uºã ºi bat. Dacã aude cineva glasul Meu ºi deschide uºa, voi intra la el, voi cina cu el, ºi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20).

Carl Gustav Jung spunea: ,,Nevroza principalã a vremurilor noastre este goliciunea spiritualã." Toþi ne dorim din suflet ca viaþa noastrã sã aibã sens, sã aibã profunzime. Ei bine, Iisus ne oferã o astfel de viaþã, bogatã, plinã de sens, printr-o relaþie cu El. Iisus a spus: ,,Eu am venit ca oile sã aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug" (Ioan 10:10).

Întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate pãcatele întregii omeniri, este acum în mãsurã sã ne acorde iertarea Sa, sã ne accepte aºa cum suntem ºi sã ne cheme la o relaþie personalã cu El.

Îl poþi invita pe Iisus Hristos sã vinã în viaþa ta chiar în clipa aceasta. Îi poþi spune: ,,Doamne Isuse Hristoase, îþi mulþumesc cã ai murit pe cruce pentru pãcatele mele. Te rog sã mã ierþi ºi sã vii în viaþa mea chiar acum. Îþi mulþumesc cã îmi oferi ocazia de a avea o relaþie personalã cu tine, de a Te cunoaºte."

Sursa : http://www.everystudent.ro/a/dincolo.html?gclid=CI2klbaVkpACFQyVMAodLU4VCQ

[lylyt_ice]

  Multi se dau destepti si in realitate...sunt afoni pe tot planul; linear sau abstract...! Acum, sincer; voi ce credeti Iisus a existat in carne si oase, sau ne este prezentat metaforic de o grupare de "oameni", care stiau ce ne rezerva viitorul si aveau cunostiinte care depasesc cu mult oamenii de stiinta actuali) ....iar cine pricepe.....e castigatorul jocului, care este pe terminatelea.....AICI ESTE MINTEA PLINA DE ISTETIME....!!!!!!!!

[Max C.]

@lylyt
Acum depinde ce intelegi prin carne si oase ....asta sa fie esenta omului sau doar o "carcasa" prin care
ne cautam identitatea?

[alinutzu]

Daca luam în consideratie afirmatiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilitati.
A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legenda, fie Însusi Adevarul.
Daca spunem ca El nu este Adevarul, atunci fie ca ne dam seama de aceasta, fie nu, automat declaram ca una dintre celelalte trei optiuni este adevarata.

Este o poveste, fie ca a fost adevarata sau nu, nimeni nu poate dovedi si oricine poate contrazice.
chiar daca a fost reala s-au produs mii de schimbari pe parcursul a  2000 de ani , au mai fost scoase anumite lucruri, introduse altele, treptat..., dar sigur.
Din cate stiu eu despre Iisus, un lucru este cert, se pare ca a fost un om bun ce a promovat binele si este destul pentru a fi luat drept exemplu

Mai exact, în secolele al treilea si al patrulea, adeptii Sai au fost atât de entuziasmati
încât I-au atribuit niste cuvinte pe care El Însusi ar fi socat sa le auda.

La fel cu biserica din ziua de azi, se fac mult prea multe lucruri in numele Lui Dumnezeu.
De ce oare am eu impresia ca biserica va deveni istorie.  Daca va documentati un pic cum era biserica cand a luat nastere si cum este in zilele noastre veti observa cateva schimbari.

[lylyt_ice]

  Maxx...; dupa cum stim...! istoria aceasta cu nasterea unui copil cu puteri supra omenesti, cu ajutorul Duhului Sfant si al Tatalui ceresc, o cunoastem si de la alte popoare care s-au perindat pe aici pe pamant inca, cu multe mii de ani inainte de Iisus. Aceste nasteri au semnificat intrarea in fiecare Aon, Iisus a marcat intrarea in Pesti si n-e pregateste  spiritual pentru Varsator,(dar asta este alta poveste). Pana in momentul de fata, nu s-au gasit nici un fel de dovezi ca aceasta persoana ar fii existat "in carne si oase"...si cand spun asta, da...m-a refer la carcasa materiala (in cazul in care a existat intradavar) pe care a folosit-o Tatal Ceresc, dandu-i ca identitate numele de Iisus, sau Hristos...; pentru a corija omenirea pe un drum anume.Eu personal nu prea sunt convinsa de aceasta existenta, ci tind sa cred ca Iisus este metaforic prezentat de cineva anume, care prin povestea vietii lui Iisus vrea sa ne dea de inteles lucruri si situatii foarte subtile si foarte bine situate cronologic in viitorul omenirii...!!! De fapt IIsus, putem fii toti, pentru ca fiecare dintr-e noi este creeat prin puterea Tatalui Ceresc si toti avem viata si suflare din Duhul Sfant.Fiecare dintre noi...este Iisus, mai mult sau mai putin....dar !!! suntem Iisus in perioada de ispitire a diavolului, totul este sa trecem proba cu bine si apoi putem simtii puterea pe care o detinem fara sa stim de ea. Da...Iisus este la usa sufletului si a perceptiei noastre mentale si a fost tot timpul acolo, numai ca noi nu i-am deschis inca...cu toate ca inima spune;DESCHIDE ! creerul spune ; Ete... na! O viata are omul...Distreaza-te si aduna cat mai multe bogatii ! De aceea TREBUIE sa ne trezim ca nimeni nu stie cand va fii ziua aceea in care.....usa v-a fii deschisa cu forta si nu stiu cam ce se intimpla cu cei care ...DORM IN MATERIE...!!!

[Urban]

E clar...inseamna ca Lylyt a vazut Zeitgest.... :ufo:
Interesant documentarul...dar problema e mult mai profunda...

[lylyt_ice]

 Nu! URBAN: Din pacate inca nu am vazut documrntarul, dar cam asta este concluzia mea personala, dupa mai multi ani de cautare...Cam despre ce este vorba in acel documentar(?) ai putea sa ne spui si noua pe scurt...cu cuvintele tale...? Sau , care este parerea ta personala pe aceasta tema ?

[jean]

 Va puteti imagina cum arata Dumnezeu?...
Mai mult ca sigur nu, pentru ca este ceva foarte diferit de natura umana. Dumnezeu lucreaza cu sufletul omului, nu cu corpul sau. Deci cum credeti ca va putea ca omul sa-l inteleaga.
Daca ar dori sa faca anumite schimbari in civilizatia umana, fara sa produca mari miscari sociale cum credeti ca ar proceda?
Credeti ca ar interveni personal? Eu nu cred ca oameni ar putea intelege mesajul.
Nu este intamplator ca a ales un anumit spirit evoluat ,,Isus" ca sa se intrupeze ca fiinta umana, cu calitati deosebite pentu a duce la indeplinire planul respectiv. Plan de care in mod sigur Isus stia sau a aflat dupa copilarie, si a facut tot posibilul pentru a fi indeplinit. Si bineanteles ca a stiut ca va fi rastignit, si spiritul sau se va elibera si se va intoarce de unde a venit.
In mod sigur ceva a fost atunci.... (fara foc nu ese fum). Pelerinajul lui Isus prin zona respectiva, a produs mari miscari de mase, care nu aveau cum sa nu ramana consemnate.

[dedeiu]

"Credeti ca ar interveni personal? Eu nu cred ca oameni ar putea intelege mesajul." Vrei sa spui ca dumnezeu este incapabil sa ne trimita mesaje asa cum a facut cu Moise? Ilogic.

[jean]

Cred ca, Dumnezeu este un tip de inteligenta foarte evoluat, si are misiuni mult mai inalte, decat sa stea de vorba  in mod direct cu oamenii.
Are slujitori sai, care fac acest lucru, (ingeri sau altfel de inteligente).

[dedeiu]

Sper ca realizezi ceea ce spui prin "misiuni mult mai inalte". Nu de alta, dar parca zicea ca a iubit atat de mult omul...

[StarDust]

In viziunea mea, Iisus a fost un om care a intrat in contact cu divinitatea. El a incercat sa transmita oamenilor ca de fapt toti suntem la fel, si toti putem ajunge ca EL.

Cred ca, Dumnezeu este un tip de inteligenta foarte evoluat, si are misiuni mult mai inalte, decat sa stea de vorba  in mod direct cu oamenii.
Are slujitori sai, care fac acest lucru, (ingeri sau altfel de inteligente).

Aceasta e si parerea mea, exista altii care se ocupa cu lucrurile mai "fizice", dar noi la randul nostru putem intr-un fel sau altul sa il percepem pe Dumnezeu, si sa intram in legatura cu EL.

[Urban]

Mai bine ati pune mana sa cititi "Lumi Invizibile" a lui Florin Gheorghita si pe urma sa discutati despre Dumnezeu...
Separat anexa Scarlat Dumitrescu....

[ariel]

 Isus a vrut ca omenirea sa inteleaga ca viata este Iubire.Bunatate si Iertare
cand vom reusii poate vom afla si cine sau ce este D-zeu

[OzN_HunteR]

Existã Dumnezeu? Am gãsit foarte interesant faptul cã se acordã atât de multã atenþie acestui subiect. Ultimile statistici spun cã peste 90% din populaþia lumii de astãzi crede în existenþa lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Totuºi, discuþia este cumva generatã de cei care cred cã Dumnezeu existã în dorinþa de a demonstra cã El existã cu adevãrat. În ceea ce mã priveºte, cred cã discuþia ar trebui sã aibã o direcþie cu totul opusã.