Destinul

[ro_hack_sys]

nu ma refeream la asta ci la faptul ca daca un pc ar sti legile universului ar reusi sa simuleze cu exactitate realitatea:)

[SinapX]

Nimic nu e intamplator,ceea ce noi numim intamplare e doar rezultatul unei legi pe care nu o stim sau nu o intelegem inca.Eu personal cred ca exista un destin,iar acesta este ghidat de legile Karmei,de cauza si efect...

[ro_hack_sys]

exact , nothing isn`t random ... :) :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

[Max C.]

Asa da  ro_hack_sys!
@SinapX...da asa este, cauza --efect sau legea atractiei ....

[romulus]

-----Destinul/predestinarea exista !
-----Cred ca de la nasterea unei fiinte, exista un scop final pe care trebuie sa-l atinga. Daca unuia ii este dat sa fie peizan si sa moara fraier, asa va fi ! Daca unele imprejurari ale vietii, ori chiar  acel "liber arbitru" de care vorbim ( si ne place sa credem ca-l avem) indeparteaza persoana de calea predestinata, Dumnezeu prin "agentii sai" - care sunt/pot fi: alti oameni; ganduri ori indemnuri interioare - care-i vin individului "instantaneu"  - corecteaza  traseul, astfel incat, ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla.
-----Argumente pentru ceea ce spun: cele cititite, ori aflate pe alte cai, propria mea viata, experienta, traire, precum si a altora (din povestile/relatarile lor).
-----Stiu, de asemenea, ca exista persoane individuale, organizatii ale oamenilor, guverne, alte entitati, CARE INDUC/INFLUENTEAZA procesul gandirii si in ultima instanta destinele oamenilor (chiar ale noastre). Dar asta nu contrazice ce spusei mai sus - cu "agentii" . Parerea mea.
-----Howgh !

[lylyt_ice]

 Da ! romulus ,ai dat un raspuns cit se poate de coerent si in acelas timp aproape de adevar si realist...fiecare om are rostul si destinul lui totul este modul in care se ghideaza si spre ce "ghizi"isi apleaca urechea pe parcursul acestui drum ...(?)

[loreley]

          Cu destinul asta e greu :-D Sa o luam asa ....D-zeu este atotsiutor ,iti cunoaste viata  dar in acelasi timp iti ofera posibilitatea de a alege (liber arbitru)   .Intrebare:  ce sa alegi,daca iti cunoaste viata?
Din punctul meu de vedere ceea ce nu s-a intimplat nu poate fi stiut.De nimeni...Si D-zeu daca  ne cunoaste viata stie ce decizii vom lua inseamna ca a hotarat deja  in locul nostru si atunci  adio liber arbitru......"alea iacta est" :-D
Legenda lui Perseu spune asa:Cand s-a nascut Perseu, un oracol i-a spus bunicului sau Acrisius ca atunci cand nepotul lui va creste, il va omora si ii va lua tronul. De teama, batranul si-a alungat fiica si nepotul nou-nascut.  Multi ani mai tarziu Perseu se intoarce in cetatea bunicului sau. Participa la un concurs de aruncat cu discul dar nimereste din greseala un batran, omorandu-l. Acesta e chiar Acrisius. Desi stia ce o sa se intample, regele nu a reusit sa schimbe nimic...trista soarta, nu? Cam asta e si cu destinul stiut de d-zeu si liberul arbitru. Se exclud .....

[darieglobur]

           Ce este de fapt destinul? Exista un drum bine stabilit ,dupa parerea voastra ,pe care ne este dat sa mergem?  Sau exista o Carte a Vietii  in care este figurat scopul  nostru in aceasta lume   , scopul pentru care am fost creati.  Avem un rol....Putem schima cursul vietii noastre?Sau putem schima cursul dar nu si finalul? : Exista o vorba :" ce ti-e scris , in frunte ti-e pus" si orice ai face sa schimbi tot acolo ajungi  la drumul prestabilit....Credeti in  zicala aceasta?
          De multe ori folosim destinul ca o scuza ,,,daca i se intimpla cuiva   ceva fatal folosim sintagma "asa i-a fost scris saracul."...
          Credeti in pariul lui Pascal?
         
1. Nu stim daca exista Dumnezeu.
2. Daca el exista, necredinta în el are consecinte negative asupra sufletului nemuritor.
3. Daca el nu exista, credinta în el nu are nici o consecinta.
4. Asadar, este în interesul omului sa creada în Dumnezeu

eu vad destinul ca pe un soi de harta a vietii, o retea de linii intortocheate care se unesc in niste puncte nodale. exista un vector de orientare, o anumita tendinta a noastra de a parcurge in mod orientat aceasta harta, de a trece prin anumite puncte nodale ale acestei retele intretesute. lucrurile se petrec mai degraba ca in cazul "starii cuantice", descrise de mecanica cuantica, unde nu se prezice un singur rezultat exact ci mai multe posibile, insa ni se spune cat de probabil este fiecare dintre ele. in felul asta se pare ca exista o anumita relatie, un echilibru, intre determinism si liberul arbitru, dar care echilibru este imposibil de sesizat din interioarul sistemului.

nu cred in pariul lui pascal...

[LP]

Se pare ca exista un destin, dar nu atat de precis incat sa fim fixati exact pe punct. Cred ca asa zisul liber arbitru, este de fapt calea pe care vrem sa o urmam intr-o anumita situatie. Intr-un accident putem reactiona in diferite feluri (dupa cum se vede pe sosele). Suntem influentati de "Dumnezeul" sub care ne nastem (crestini, musulmani, hindusi, etc.) si ne cream calea functie de educatia noastra si de caracterisiticile personale.

Frati cu aceeasi educatie, aceeasi mostenire... pot fi diametral opusi. De ce? Baza lor este buna, insa nu este totul. Cel rau nu mai trebuie condamnat daca avem un traseu dat clar din nastere? Putem omori la infinit doar pentru ca suntem trasati clar si nu avem nici o vina? Este clar ca avem posibilitatea de a alege binele sau raul cu nuantele de rigoare ( a propos de Mailat italianul) fara sa fim impinsi sa facem bine/rau in mod special.

[loreley]

            De  ce  ii spui  lui  Mailat "italianul"? :-D  E  un  retardat . Tiganii pleaca de aici si fura, cersesc, talharesc, exerseaza mare parte din codul penal acolo... partea   buna   e  ca ca fura mai putin aici. :-D
Te  gindesti  la  "destinul"  lui?   Exista liber arbitru   pina  la  un  punct,zic  eu.Poti    alege  calea  dar ajungi tot  la   drumul care-ti  era destinat. El  putea  alege sa n-o  omoare ,sa   nu  fure.dar   destinul  lui  este   tot  prin  puscarii :evil:  Acolo  se  simte  el  fericit :lol:

[StarDust]

Daca exista predestinare... ce rost mai are sa traim? Ca niste roboti care trebuie sa urmese o cale bine trasata dinainte? Unde este frumusetea vietii atunci? Eu cred ca tocmai aici se afla cheia evolutiei spirituale a omului, la un moment dat, un individ ia decizia sa "rupa" lantul destinului si sa aleaga un alt mod de a-si trai viata, si nu ma refer neaparat la modul fizic, ci mai ales la cel spiritual, la schimbarea modului de a percepe lumea si de a interactiona cu ceilalti. Va salut

[LP]

Eu nu sunt adeptul unui destin clar, liniar. Sunt sigur ca suntem manipulati de semenii nostri pt a adopta o anumita cale, ca trebuie sa ne adaptam unei situatii daca vrem sa reusim sau sa ne integram (ne lasam schimbati de ceilalti din jur) ca trebuie sa tinem cont de parerile celorlalti pt ca sa nu deranjam prea mult. Deci depindem de "destinul" celorlalti mai mult decat propriul nostru destin. Daca am fi singuri in jungla, as zice ca destinul meu ma caracterizeaza, insa avand in vedere ca am contacte zilnice cu oameni diferiti care imi pot schimba soarta, tind sa cred ca mai mult tinem de un destin colectiv unde are fiecare rolul sau (un fel de comunism cu fata umana).

Am avut cateva experiente norocoase care mi-au deschis calea pana in prezent si, sper, in viitor. Insa aceste intamplari afecteaza cel putin 2 persoane, nu doar pe mine personal; si cred ca este valabil pentru toti.

[Arckadii]

O sa exemplific inca o data, desi din cate tin minte am mai facut o schema mai demult.
Daca va uitati la poza de mai jos, veti observa urmatoarele.
Omul are un destin prestabilit sau mai bine spus un tel final.
Toata viata el are posibilitatea sa aleaga mai multe cai pentru a ajunge la acest scop(liberul arbitru).
Ajunge= Rai, viata vesnica etc. Nu ajunge= Iad, suferinta, tristete
Nu suntem intotdeauna constienti de scopul nostru final insa inconstient fiecare din noi are trasata schema cu precizie. Schema spatiului spre care trebuie sa tindem.
Fiecare face acest drum conform nivelului sau spiritual, invataturilor primite de-a lungul vietii, experientelor acumulate etc. + avem ajutor din partea Divinitatii daca stim cum sa il vedem.
De aceea, unii oameni par a trece usor prin viata, ei insisi ne simtind niciun fel de greutate in a-si "indeplini" propria menire (sageata verde) (repet, nu se cunoaste exact spre ce ne indreptam. E ca si cand ai merge prin piata si la un moment dat realizezi ca ai sacosa plina desi uitasei de ce ai venit.), iar alti oameni par a avea extrem de multe dificultati ajungand chiar sa repete unele experiente (linia mov.).


Ark

[florinbad]

"Nu vreau sa mai invat! Vreau sa raman asa mic toata viata, sa ma joc tot timpul, iar tu sa ai grija de mine!"  :-D
Sunt vorbele baietelului meu (Andrei, 8 ani).
Eu sunt Dumnezeu pentru el. Eu ii spun ce sa faca si ce sa nu faca, ce este bine si ce nu, eu ii stabilesc calea de urmat si viitorul, ce anume sa manance, ce anume sa citeasca, ce reviste sa-i cumpar si tot asa...Eu, ca Dumnezeu, consider ca este bine pentru el ceea ce cred eu sa faca, pe baza experientelor mele anterioare. Se simte ocrotit si protejat. (Ce n-as da sa-L simt si eu pe Dumnezeu asa cum ma simte Andrei...Ce n-as da sa-mi ocroteasca cineva destinul, sa nu mai am parte de greutati si necazuri si sa mi se realizeze toate dorintele...).
Dar, daca gresesc ? Daca filosofia mea despre viata este gresita ? Ce-i rezerva destinul ?
Eu doar il pregatesc pentru viata, crezand ca ceea ce fac este bine. Ii infrumusetez totul, ca sa-i para trecerea prin aceasta viata mai usoara. Dar, pe parcurs, intervin "abateri" de la drumul-destinul lui. Il rog sa manance peste, el nu vrea. Vreau sa-i cumpar o bicicleta, el vrea telescop. Vreau sa ne uitam la desene animate, el, nu nene, il vrea pe Weismuller cu strigatul lui de invingator. Vreau sa-i cumpar un pisoi, el vrea un hamster. Ii spun sa mearga normal ca orice copil de varsta lui, el sare ca un cangur, topaie ca o maimuta, latra ca un caine si tot asa...
Sa ghicesc ce va ajunge in viitor ? Prima lui meserie a fost cea de motociclist. Apoi s-a razgandit si s-a hotarat sa se faca parasutist. Apoi, karatist, ca sa elibereze pamantul de oamenii rai.
Fraza de la inceput a rostit-o in contextul in care, in clasa a II-a, are extrem de mult de invatat. O programa scolara atat de stufoasa n-am mai pomenit, in comparatie cu programa scolara a elevilor americani, francezi sau germani. Cred ca numai copii japonezi ii mai intrec in aceste acumulari masive de informatie. Qui prodest? Sa-i spun ca nu stiu ce-i rezerva viitorul ? Sa-i spun ca totul in lume este fals si ca singurii lui prieteni adevarati, neinteresati, sunt parintii lui ? Ca lumea este condusa de oameni fara scrupule si, mai ales, sa-i spun ca viata este o jungla ?...

[jackie28t]

"Nu vreau sa mai invat! Vreau sa raman asa mic toata viata, sa ma joc tot timpul, iar tu sa ai grija de mine!"  :-D
Sunt vorbele baietelului meu (Andrei, 8 ani).
Eu sunt Dumnezeu pentru el. Eu ii spun ce sa faca si ce sa nu faca, ce este bine si ce nu, eu ii stabilesc calea de urmat si viitorul, ce anume sa manance, ce anume sa citeasca, ce reviste sa-i cumpar si tot asa...Eu, ca Dumnezeu, consider ca este bine pentru el ceea ce cred eu sa faca, pe baza experientelor mele anterioare. Se simte ocrotit si protejat. (Ce n-as da sa-L simt si eu pe Dumnezeu asa cum ma simte Andrei...Ce n-as da sa-mi ocroteasca cineva destinul, sa nu mai am parte de greutati si necazuri si sa mi se realizeze toate dorintele...).
Dar, daca gresesc ? Daca filosofia mea despre viata este gresita ? Ce-i rezerva destinul ?
Eu doar il pregatesc pentru viata, crezand ca ceea ce fac este bine. Ii infrumusetez totul, ca sa-i para trecerea prin aceasta viata mai usoara. Dar, pe parcurs, intervin "abateri" de la drumul-destinul lui. Il rog sa manance peste, el nu vrea. Vreau sa-i cumpar o bicicleta, el vrea telescop. Vreau sa ne uitam la desene animate, el, nu nene, il vrea pe Weismuller cu strigatul lui de invingator. Vreau sa-i cumpar un pisoi, el vrea un hamster. Ii spun sa mearga normal ca orice copil de varsta lui, el sare ca un cangur, topaie ca o maimuta, latra ca un caine si tot asa...
Sa ghicesc ce va ajunge in viitor ? Prima lui meserie a fost cea de motociclist. Apoi s-a razgandit si s-a hotarat sa se faca parasutist. Apoi, karatist, ca sa elibereze pamantul de oamenii rai.
Fraza de la inceput a rostit-o in contextul in care, in clasa a II-a, are extrem de mult de invatat. O programa scolara atat de stufoasa n-am mai pomenit, in comparatie cu programa scolara a elevilor americani, francezi sau germani. Cred ca numai copii japonezi ii mai intrec in aceste acumulari masive de informatie. Qui prodest? Sa-i spun ca nu stiu ce-i rezerva viitorul ? Sa-i spun ca totul in lume este fals si ca singurii lui prieteni adevarati, neinteresati, sunt parintii lui ? Ca lumea este condusa de oameni fara scrupule si, mai ales, sa-i spun ca viata este o jungla ?...

florinbad,bine spus. :-D
Eu cred ca trebuie sa faci cea ce crezi tu ca este cel mai bine.Ca tata eu te intzeleg.
Viatza nu este formata doar din curcubeuri si rasarit de soare.Trebuie sa cunoastem si cum sunt formate tornadele ca sa stim cum sa ne ferim de ele.Ca parinte esti responsabil pentru el pana va fi pregatit sa plece singur pe drumul lui.Timpul le ajunge pe toate din urma.