Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Unde plecam dupa ce murim?

Creat de jackie28t, 09 Iunie 2007, 09:34:46

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Shanti Nilaya

Citat din: romulus din  21 Februarie 2009, 21:12:43
Interesant. Si eu am de gand sa fac asa ceva cu cineva!
Te gandisesi la ea in ziua aceea?
Aveai asupra ta vreun obiect de la ea?
Hai , te rog,  scrie aici poezia aceea a ei! O poti face si prin mp dar cred ca si altii vor sa o citeasca ...
Am zis !
Nu stiu daca ma gandisem in ziua aceea la  ea...Dar imediat ce am simtit bataile mi-a venit in minte.Sanda era o fiinta solara, iubea soarele incat il alinta ca pe un copil "sorilucul meu" (chiar a privit odata la el pana a orbit, zicea ea ca mult timp, medicii au fost disperati ca nu va mai vedea, dar...e o alta poveste de spus cum s-a vindecat),  s-a autodepasit ca om pe acest pamant mai mult decat ne putem inchipui si intreaga ei viata a fost mult mai mult decat magica, absolut fabuloasa.Ar trebui sa deschidem un subiect normal ca acesta, prieteni buni, cred ca ar fi cel mai "paranormal" subiect posibil.Poezii scrise prin telescriere sunt foarte multe, ani de zile a adunat manuscrise, dorea sa scrie o carte cu tot materialul, o carte numita,copilareste , "Cartea binelui". Am un prim fascicul din ea, se numeste "Graiul Luminii" si mi-e greu sufletul sa aleg o poezie...ma tem sa nu sune falsa, fara vocea ei de exceptie(recita ca o actrita, Electrecordul a scos ani la rand casete cu ea si versurile ei pentru copii).As putea povesti despre emisiunile ei de" piramidologie", pe vremea cand nu prea stiau multi cu ce se manca, (a avut o piramida facuta din piatra de rau , fara lianti, dupa toate regulile, facea meditatie acolo, tot acolo a reusit sa mearga pe propriile picioare dupa ani de zile , caci a suferit de poliomielita in copilarie), as putea sa vb mult despre ea , dar totusi, incerc sa transcriu o poezie pt voi(sunt foarte lungi).
IN CERUL TAU, STELARE

In cerul Tau, Stelare, sta lutul lumii sacre
Din care pe vecie ma aflu si ma cant.
Da-mi crestele in care sa-mi regasesc tinutul
Da-mi voia Ta sa-mi scutur covorul pe pamant!

Te rog ma lasa-n crangul de unde scriu a ingeri,
Deschide-mi poarta-n care pios m-oi dezlega
De toata ratacirea ce-mi scutura vesmantul
De cand m-a prins inghetul prin ceata asta grea!

Da-mi linistea de sine in care ma Gasi-voi
Acasa unde-naltul ma ia ca sa zeiesc
Si vindeca-mi plamada tarana din tarana
Cu-un fluviu de lumina prin care sa iubesc!

Si hai sa-ntoarcem carul din care se va naste
O ordine din alte cunoasteri de cuvant.
Da-mi mana Ta, Stelare, ca sa rodim campia
Cu alta savarsire, cu alt deznodamant!

Si vino ca te roaga si spicele si iarba,
Si muntii si izvorul si soarele si eu
Si crangul si cuvantul si linistea si vara
S isufletul veciei si bunul Dumnezeu!



adelinn

scria cineva printre primele post-uri din subiect, ca de ce se descompune mortul vizibil, dupa ce primeste ok-ul final de la preot? acu ce sa zic,am participat la vreo cateva inmormantari la viata mea dar nu am observat niciodata fenomenul.ma gandesc ca ar fi fost ceva care sa sara in ochi devreme ce e " vizibil ".in fapt intrebarea mea ar fi urmatoarea: mai este si altcineva care poate confirma aceasta ipoteza?care sa fi observat asa ceva? sau poate e doar o impresie ....
eliminand imposibilul,ceea ce ramane,oricat de improbabil ar fi,constituie adevarul.Arhtur Conan Doyle

Shanti Nilaya

Iata cum descrie Rudolf Steiner procesul mortii-(filosof,erudit literar, fondatorul antroposofiei-miscare ce are la baza convingerea ca in spatele simturilor grosiere exista o lume spirituala accesibila gandirii)

Dupã cum lumina se compune din ºapte culori, tot aºa ºi omul se compune din cele ºapte mãdulare, din ºapte pãrþi componente.

Sã aprofundãm acum semnificaþia acestei structurãri articulate pentru cunoaºterea evoluþiei întregii existenþe omeneºti. Am abordat deja natura somnului. Corpul fizic ºi corpul eteric se odihnesc în pat; respiraþia ºi circulaþia continuã, ca manifestãri vitale ale corpului eteric. Dar tot ce aparþine de corpul astral împreunã cu Eul s-a desprins de corpul fizic ºi de corpul eteric.

Când intervine moartea se întâmplã altceva. În timp ce corpul fizic ºi corpul eteric rãmân intim unite de la naºtere pânã la moarte, formând un întreg, în momentul morþii nu se mai separã, ca în somn, numai corpul astral, ci ºi corpul eteric de corpul fizic. Dar acest corp fizic, reamintiþi-vã ce s-a spus ieri, pãrãsit ºi lãsat pe seama propriilor sale forþe, trebuie în mod necesar sã se descompunã. Sã observãm acum cu o privire clarvãzãtoare omul imediat dupã moarte: în faþa noastrã se aflã corpul fizic, deasupra cãruia plutesc corpul astral ºi corpul eteric. Un fenomen ieºit din comun preocupã imediat dupã moarte simþirea defunctului: în momentul morþi, se formeazã în câmpul memoriei o panoramã a întregii sale existente. Orice evenimeut mãrunt, chiar cea mai neînsemnatã întâmplare; se desfãºoarã în imagini prin faþa sa. Aceasta se produce în mod cu totul natural, deoarece corpul eteric, pe lângã proprietatea sa de a se opune la descompunerea corpului fizic, mai este ºi purtãtorul memoriei. Chiar din momentul în care corpul eteric este eliberat de prima sa sarcinã, el se dãruieºte intens celei de a doua. Dacã în timpul vieþii fiecare eveniment era asociat cu plãcere sau durere, bucurie sau suferinþã, datoritã corpului astral, acum, când acesta s-a desprins, omul vieþuieºte aceste imagini-amintiri, altfel spus întreaga sa existenþã trecutã, în absenþa oricãrui sentiment, ca într-o mare panoramã.

Cât timp corpul eteric rãmâne legat de corpul fizic, instrumentul de care suntem obligaþi sã ne servim este creierul, ceea ce face ca amintirile noastre sã nu fie niciodatã complete; noi nu pãstrãm în memorie decât fragmente de impresii culese în cursul vieþii. Vina o poartã insuficienþa creierului fizic, pe când, eliberat de creierul fizic, corpul eteric îºi aminteste de toate evenimentele. Se face o experienþã analoagã în viaþa curentã, în timpul unui ºoc suferit, de exemplu, în caz de înec, de cãdere în gol etc. În acest caz, are loc pur ºi simplu o ,,dislocare" instantanee ºi brutalã a corpului eteric în raport cu corpul fizic. Aceasta se produce de o manierã atenuatã când membrele amorþesc, precum ºi în cazul hipnozei, în cursul cãreia clarvãzãtorul poate vedea corpul eteric atârnând de ambele pãrþi ale capului. Psihologia materialistã invocã producerea unei modificãri materiale survenite în sânge, dar confundã astfel cauza cu efectul.

Astfel, prima manifestare a destinului, dupã moartea omului, este aceastã privire retrospectivã asupra existenþei trecute; ea poate dura mai mult sau mai puþin timp, în medie trei zile ºi jumãtate. Dupã aceea se produce un fel de a doua moarte, etericul se desprinde complet de corpul astral ºi rãmâne ca un cadavru eteric. Acesta se disolvã curând în eterul universal, dar în mod incomplet ºi cu o vitezã variind de la o persoanã la alta. Rãmâne un fel de extract al vieþii trecute pe care Eul îl ia cu el ºi care constituie un bun nepieritor, pe care omul îl pãstreazã pentru toate incarnãrile viitoare. Cu fiecare incarnare se adaugã parcã o nouã filã la cele anterioare. Este ceea ce teosofia numeste corpul cauzal; în acest corp cauzal se aflã cauza modului în care se vor structura incarnãrile ulterioare.

Acum, corpul astral este izolat. Prin ce se deosebeºte aceastã stare de cea din timpul somnului, când el este desprins de celelalte mãdulare - corpul fizic ºi corpul eteric -, când el este, de asemenea, izolat? Forþele pe care trebuia sã le foloseascã în timpul somnului pentru transformarea ºi repararea corpului fizic au devenit libere datoritã faptului cã el s-a desprins definitiv de acesta. Corpul astral foloseºte aceste forþe pentru el însuºi ºi devine conºtient de aceasta. Într-o asemenea stare de conºtienþã de sine, corpul astral traverseazã acum o perioadã despre care vã puteþi face o idee þinând cont de ceea ce urmeazã.

Imaginaþi-vã plãcerea pe care o produce o mâncare delicioasã. Omul se bucurã de ea. Aceastã plãcere nu-ºi are sediul în corpul fizic, ci în corpul astral. Dar pentru ca aceastã plãcere sã se realizeze este necesar un instrument, limba, ºi cerul gurii. Astfel, corpul fizic furnizeazã instrumentul pentru plãcerile corpului astral. Ce se întâmplã dupã moarte, când acest corp fizic a fost îndepãrtat? Instrumentul, mijlocitorul plãcerii, lipseºte, fãrã ca ºi corpul astral sã fi pierdut dorinþa; pofta de plãcere. Aceasta este o stare comparabilã cu cea a unui însetat în pustie. Dupã moarte, corpul astral pãstreazã dorinþa de plãcere, în funcþie de obiºnuinþele sale din timpul existenþei precedente. Acesta este motivul pentru care ceea ce urmeazã dupã moarte este pentru toþi oamenii o perioadã de nevoi nesatisfãcute care se numeºte kamaloca. Kama înseamnã dorintã ºi locus loc. Este o stare pe care o descriu numeroase mituri, de exemplu, supliciul lui Tantal sau chinurile Purgatoriului. Evident, în aceastã perioadã omul nu are parte de chinuri, ea nu este penibilã decât atâta timp cât corpul astral nu este dezobiºnuit de plãcere. Cu cât mai multe nevoi avea corpul astral aici, jos, cu atât dureazã mai mult timp aceastã stare. În funcþie de nevoile pe care un om le-a avut în timpul vieþii sale, în întâmpinarea corpului astral, în kamaloca, pot veni nu numai suferinþe, ci, în anumite situaþii, ºi lucruri foarte bune ºi agreabile. Astfel, de exemplu, orice bucurie resimþitã odinioarã faþã de frumuseþea naturii va fi trãitã acum în mod agreabil. Desigur, pentru a ne bucura de frumuseþea naturii, trebuie sã o percepem cu ochii nostri, dar frumuseþea este ceva care depãºeºte fizicul ºi de aceea aceastã stare este, de asemenea, ºi în viaþa din kamaloca izvorul unei plãceri intense. Astfel de lucruri sunt la originea unor mari bucurii ºi minunate impresii în timpul kamalocãi. Asadar, omul îºi poate face agreabilã aceastã perioadã dacã se elibereazã de ataºamentul faþã de plãcerile pur fizice. Reflectând la aceasta, veþi înþelege multe lucrui care au legãturã cu ce este arta. Cu cât arta este mai idealã, cu atât mai înãlþãtor acþioneazã opera de artã dincolo de moarte. Elementul sãu constitutiv este spiritualul. Numai miopia materialistã a condus la naturalism în artã. Dupã parcurgerea aceastui timp în kamaloca, am ajuns la punctul în care omul s-a dezobiºnuit de toate plãcerile materiale, ºi acesta este momentul trecerii la o nouã stare. Sufletul eliminã din corpul sãu astral acea parte la care omul, adicã Eul, nu a lucrat încã. Acest înveliº astral este al treilea cadavru pe care omul îl pãrãseºte.

În acest moment, Eul, împreunã cu ceea ce a obþinut din celelalte corpuri – deci cu extractul corpului eteric, descris mai sus, ca ºi cu cel al corpului astral –, accede în lumea spiritului. Într-o asemenea stare se afla sufletul pânã la o nouã nastere.



Acasã     Lucrari Online     Index GA100     Precedenta     Urmãtoarea

lylyt_ice

#93
 Ce tot il scarpini intre coarne pe Steiner.....? Spune naibi ce ai de spus cu cuvintele tale, ce tot repeti ce spun altii? Daca nu ai fost tu personal pe lumea ailalta, de unde esti tu asa de sigura ca ce povestesc altii....este adevarul? Daca esti asa de usor manevrabila. nu incerca sa induci in eroare si pe altii....crede ce vrei si ATAT!!! Cine-i steiner? o fii vreun ISUS....CE tot v-a luati dupa (si induceti si altora) idei si mesaje ticluite de unii care si-au facut deja un nume printre creduli si visatori? Daca tu esti convinsa de toate rahaturile, e berea ta, dar de ce incerci sa sugerezi si altora ca ceea ce crezi tu este realiate si adevar? Ai vre-o dovada? PREZINT_O TE ROG!!! Daca nu mai gindeste -te inainte sa dai Copy Paste .................................... :cry:
Cei care; ziua dorm si noaptea se odihnesc, cand oare mai au curiozitatea sa vada cum este sa fii trezit la "realitate" ?

Shanti Nilaya

Citat din: lylyt_ice din  27 Februarie 2009, 05:24:05
Ce tot il scarpini intre coarne pe Steiner.....? Spune naibi ce ai de spus cu cuvintele tale, ce tot repeti ce spun altii? Daca nu ai fost tu personal pe lumea ailalta, de unde esti tu asa de sigura ca ce povestesc altii....este adevarul? Daca esti asa de usor manevrabila. nu incerca sa induci in eroare si pe altii....crede ce vrei si ATAT!!! Cine-i steiner? o fii vreun ISUS....CE tot v-a luati dupa (si induceti si altora) idei si mesaje ticluite de unii care si-au facut deja un nume printre creduli si visatori? Daca tu esti convinsa de toate rahaturile, e berea ta, dar de ce incerci sa sugerezi si altora ca ceea ce crezi tu este realiate si adevar? Ai vre-o dovada? PREZINT_O TE ROG!!! Daca nu mai gindeste -te inainte sa dai Copy Paste .................................... :cry:

In fiecare subiect in care am intrat mi-am spus propria parere, am inserat cu sinceritate povestiri din viata mea, cred ca acesta e scopul forumului si deopotriva, am incercat sa raspund acelor care-si pun intrebari in conformitate cu pregatirea mea.Exact in sustinerea a ceea ce am scris in nume propriu, am citat din materialele unor oameni arhicunoscuti prin eruditia lor.Daca nu cititi toate aceste raspunsuri nu ve-ti intelege cursivitatea dialogului de pe forum si deci va pierdeti timpul, si asa internetul pare a fi din ce in ce mai "cronogaf".
Eu am alt scop aici, nu vi-l cunosc pe al dvs.,dar chiar m-ar interesa sa vi-l declarati, asa cum aproape  toti la randul nostru am facut-o.
Restul... nu e de comentat, bineinteles.

lylyt_ice

 Ai spus pe naiba  parerea ta....ai spus alte alea; visuri si  ciudatenii din viata ta... restul...!?! Cauti sa convingi cititorii cu toate fortele ca CE? Acum de ce scrii cu rosu? Crezi ca suntem chiori si nu citim ce trebuie? Care pregatirea ta....? Probabil ca m-a insel eu, dar am impresia ca ti-ai cam pierdut clientii si esti aici pe forum in cautarea altora noi. Noi suntem aici sa invatam unii de la altii si sa dezbatem unele teme fiecare dupa mintea si puterile lui.....dar tu vad ca impui spre citire anumite materiale crezind ca oamenii nu au mai auzit despre ele......Cred ca tu nu ai citit ce s-a dezbatut deja pe acest forum, nu suntem nici noi chiar asa de ignoranti cum cred "UNII".
Cei care; ziua dorm si noaptea se odihnesc, cand oare mai au curiozitatea sa vada cum este sa fii trezit la "realitate" ?

Shanti Nilaya

Citat din: lylyt_ice din  27 Februarie 2009, 11:18:58
Ai spus pe naiba  parerea ta....ai spus alte alea; visuri si  ciudatenii din viata ta... restul...!?! Cauti sa convingi cititorii cu toate fortele ca CE? Acum de ce scrii cu rosu? Crezi ca suntem chiori si nu citim ce trebuie? Care pregatirea ta....? Probabil ca m-a insel eu, dar am impresia ca ti-ai cam pierdut clientii si esti aici pe forum in cautarea altora noi. Noi suntem aici sa invatam unii de la altii si sa dezbatem unele teme fiecare dupa mintea si puterile lui.....dar tu vad ca impui spre citire anumite materiale crezind ca oamenii nu au mai auzit despre ele......Cred ca tu nu ai citit ce s-a dezbatut deja pe acest forum, nu suntem nici noi chiar asa de ignoranti cum cred "UNII".

Hmmmm...Mania persecutiei...Dar ai dreptate, eu oblig, pe fiecare, sa citeasca   

StarDust

Am citit si eu Rudolf Steiner, si altii... E destul de dificil de spus ce e real din toate aceste teorii. Nimic nu se poate dovedi. Eu am ajuns la concluzia ca sunt posibile doua cai.
1.Dupa moarte, urmeaza NIMICUL, se termina totul. Varianta aceasta mi se pare destul de improbabila (desi nu o exclud complet) avand in vedere ca universul si tot ceea ce se afla in el evolueaza. Tind sa cred ca inclusiv ceea ce noi numim constiinta e posibil sa evolueze intr-un mod identic.
2. Dupa moarte aceasta constiinta e posibil sa supravietuiasca, desi nu am nici cea mai vaga idee ce ar reprezenta acele lumi stranii "astrale" in care aceasta constiinta ar ajunge. Care sunt regulile de existenta si organizare al acestor lumi? Am citit mult pe acest subiect, si am cam ajuns la concluzia ca aceste lumi s-ar putea sa fie infinite ca varietate si ca numar iar o constiinta care "moare" in dimensiunea noastra se acordeaza automat pe un plan energetic corespunzator modului de a fi (si intelegere) a constiintei respective.
De aici se poate deduce ca ar putea exista lumi astrale in care constiintele care au cam acelasi nivel de "vibratii" sa isi organizeze un alt fel de mod de viata destul de diferit de ceea ce suntem noi obisnuiti aici.
Lucrul la care eu caut acum un raspuns, este modul in care poate (ipotetic) constiinta supravietui mortii corpului fizic. Eu caut un raspuns palpabil, nu teorii care nu se pot dovedi. Dar din moment ce noi nici macar nu putem defini exact ce reprezinta constiinta, ma indoiesc ca vom afla curand un raspuns referitor la evolutia si transformarea ei.
Asa ca... Vom muri si vom vedea... Mi-e teama ca doar atunci vom afla raspunsul la aceasta chestiune.
În credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci  doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamînt.  Evrei 11:13-16

daos

Eu unul in timp am ajuns la convingerea ca exista Raiul si Iadul, ca si universuri paralele cu cel in care traim acum, adica aici pe Terra. Iadul nu l-am cunoscut, dar i-am simtit pe cei ce-l stapanesc. Raiul nu l-am cunoscut, dar intr-o zi cand credeam ca totul se naruie in jurul meu, cand ma simteam singur inconjurat doar de ura, m-am rugat si am auzit o voce nefiresc de frumoasa, o voce ce parea feminina dar si barbateasca, o voce cristalina, as putea spune ideala care mi-a spus doar atat "Sa vii seara la mine si eu am sa te ajut". Nu stiu sigur ce a fost. Am considerat ca a fost ingerul meu pazitor. Oricum din acel moment nu am mai avut problemele din viata curenta pe care le aveam. Totul s-a limpezit ca prin farmec, iar in timp vocile demonilor si puterea lor au disparut. Daca va suna ciudat ma puteti crede un nebun. Conform Dictionarului de psihanaliza al lui Freud cred ca m-as incadra la schizofrenie, daca nu si la paranoia. Ce-i drept cu o forma de luciditate acuta.

silviu

Nu exista nimic dupa moarte.Cel putin asa spune Biblia.Cea ce spune in schimb Biblia e ca va fi o INVIERE.

http://www.presenttruthmag.com/Bible/46.html

silviu

Exista o fiinta invizibila care are ca scop sa submineze adevarul.In Biblie e numit Tatal minciuni.Satan de la inceput a spus omului ca nu va muri ci va fi ca Dumnezeu.Aceasta minciuna a cautat sa o sprijine de-a lungul timpului fabricind dovezi.Dedublari,spiritism
experiente de moarte clinica sint numai unele din metodele pe care Satan le foloseste pentru ai face pe oameni sa creada ca sint nemuritori si nu au nevoie de jertfa lui Isus.
 

jean

Silviu....Spunei asta si doctorului Raymond Moody,  care a scris cartea ,,Viata dupa viata" si lui Arthur Ford, a scris cartea ,,Exista viata dincolo de moarte?", si altii. Au sa vina cu foarte multe cazuri care arata ca exista viata dupa moarte.  :lol:
Dar tu nu ai sa-i crezi, doar in bibile scrie ca este vorba doar de o inviere. Inviere inseamna tot viata dupa moarte.
Adevarul este dincolo de noi

LP

Salut,

Mortul se descopune doar dupa OK-ul preotului pt ca este imbalsamat!!!! Si viermii manacatori de organe gustoase mor ca fraierii. Nu are nici o legatura descompunerea corpului si viata de dupa moarte. Dupa moartea propriu-zisa, suntem doar ingrasamant pentru grau. Sufletul este o alta parte a existenteti corpului care se separa de materie si pleaca in treaba lui. Unde, cum de ce? Va rog sa raspundeti!

Ronin

Sufletul este rezultatul celor doua elemente, corp + viata de la sursa vietii (Dumnezeu).
La moarte, viata (nimic material sau constient) se duce la Sursa iar corpul putrezeste.

Pentru o intelegere mai clara, imaginati-va o lada.
Imbinarea lemnului (scanduri) cu cuiele au dat nastere lazii.
Operatiunea inversa este, cuiele intr-o parte, scandura in alta. Lada nu mai exista.

Asa cum spunea si Silviu, minciuna cu nemurirea sufletului (interpretare fortata) este destul de antica si apartine acelei fiinte "extraterestre", pe care, popular, o numim drac.

Moartea este opusul vietii !
In "moarte" nu exista nimic, nici un raspuns.
Rezultatele experientelor extracorporale se puteau face atat prin meditatie de tip oriental (yoga, etc.), prin ciuperci mexicane dar si prin LSD.
Starea de constiinta alterata nu este altceva decat o stare a mintii "alterate" care "debiteaza" experiente, la nivel de cortex, sub influente straine, mai exact, sub influenta celui care, din start, a reusit sa convinga omul ca are ceva nemuritor in el, adica diavolul (dracul sef).

Stiu ca suna provocator ca noi sa fim mici dumnezei cu puteri supranaturale, dar asta o stie si dracul, prin urmare exploateaza "la greu" aceasta "slabiciune" a noastra...!

Recomand "Tragedia Veacurilor". Desi a trecut mai bine de un deceniu de cand amj citit-o, ramane in top. Cine o citeste, intelege de ce ...!

http://www.scribd.com/doc/2071770/EG-White-Tragedia-veacurilor

http://ordinulnegru.blogspot.com/
În timp ce toti oamenii accepta realitatea obiectelor, care sunt perceptibile simturilor lor, Socrate are o atitudine dispretuitoare fata de oamenii, care cred ca pentru a deveni reale lucrurile trebuie sa fie palpabile.

Ronin

Uite, redau putin din Tragedia Veacurilor (cap. Sfarsitul luptei), unde se poate intelege (atat cat putem acum) ca nemurirea este conditionata si ca ea nu se gaseste in sau dupa moarte, ci in viata.

Activitatile celor "salvati" de pe aceasta planeta (ulterior recreata si reintegrata in circuitul universal) vor fi atat fizice cat si de intelect (minte).
Oameni noi, cu o natura noua si nemuritoare, pe o planeta noua...

"Activitatea Cerului:

Durerea nu poate sã existe în atmosfera cerului. Nu vor mai fi lacrimi, nici convoaie funebre, nici urme de plâns. "ªi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici þipãt, nici durere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut." "Nici un locuitor nu zice: 'Sunt bolnav!' Poporul Ierusalimului capãtã iertarea fãrãdelegilor lui" (Apoc. 21,4; Is. 33,24).

Acolo este Noul Ierusalim, metropola slãvitã a noului pãmânt, "o cununã strãlucitoare în mâna Domnului, o legãturã împãrãteascã în mâna Dumnezeului tãu". "Lumina ei era ca o piatrã prea scumpã, ca o piatrã de iaspis, strãvezie ca cristalul. Neamurile vor umbla în lumina ei ºi împãraþii pãmântului îºi vor aduce slava ºi cinstea lor în ea." Domnul zice: "Eu Însumi Mã voi veseli asupra Ierusalimului ºi Mã voi bucura de poporul Meu". "Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, ºi ei vor fi poporul Lui, ºi Dumnezeu Însuºi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor" (Is. 62,3; Apoc. 21,11.24; Is. 65,19; Apoc. 21,3).

În cetatea lui Dumnezeu "nu va fi noapte". Nimeni nu va avea nevoie ºi nu va dori odihnã. Acolo nu va fi obosealã în a face voia lui Dumnezeu ºi în a da laudã Numelui Sãu. Vom simþi mereu prospeþimea dimineþii ºi mereu vom fi departe de încheierea ei. "Nu vor mai avea trebuinþã nici de lampã, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina" (Apoc. 22,5).

Lumina soarelui va fi înlocuitã cu o luminã care nu este supãrãtoare, cu toate cã întrece strãlucirea de la amiazã. Slava lui Dumnezeu ºi a Mielului inundã Cetatea Sfântã cu o luminã care nu slãbeºte. Cei rãscumpãraþi umblã în slava fãrã soare a unei zile permanente.

Acolo, cei mântuiþi vor cunoaºte aºa cum sunt cunoscuþi. Dragostea ºi simpatia pe care Însuºi Dumnezeu le-a sãdit în suflet îºi vor gãsi acolo exercitarea cea mai curatã ºi cea mai plãcutã. Comuniunea curatã cu fiinþele sfinte, viaþa socialã armonioasã cu îngerii binecuvântaþi ºi cu cei credincioºi din toate veacurile, care ºi-au spãlat hainele ºi le-au albit în sângele Mielului, legãturile sfinte care unesc întreaga familie din cer ºi de pe pãmânt (Efes. 3,15) - acestea ajutã la fericirea celor rãscumpãraþi.

Acolo, minþi nemuritoare vor contempla, cu o bucurie care nu va slãbi niciodatã, minunile puterii creatoare, tainele iubirii rãscumpãrãtoare. Acolo, nu va mai fi nici un vrãjmaº crud ºi amãgitor, care sã ispiteascã la uitare de Dumnezeu. Orice facultate va fi dezvoltatã, orice capacitate va fi mãritã.

Acumularea de cunoºtinþe nu va mai obosi mintea ºi nu va mai secãtui puterile. Acolo, cele mai mari planuri vor fi realizate, cele mai înalte aspiraþii vor fi atinse, cele mai înalte ambiþii vor fi îndeplinite; ºi încã vor mai fi noi culmi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevãruri de înþeles, þinte noi care sã solicite puterile minþii, ale sufletului ºi ale corpului.

Toate comorile universului vor fi deschise spre studiu mântuiþilor lui Dumnezeu. Neîncãtuºaþi de moarte, ei îºi iau zborul neobosit cãtre lumile îndepãrtate - lumi care au fost miºcate de durere la vederea necazului oamenilor ºi au tresãltat în cântãri de bucurie la vestea despre un suflet salvat.

Cu o bucurie de nedescris, copiii pãmântului ajung pãrtaºi la bucuria ºi înþelepciunea fiinþelor necãzute. Ei se împãrtãºesc din comorile de cunoºtinþã ºi înþelegere câºtigate prin veacuri ºi veacuri din contemplarea lucrãrilor mâinilor lui Dumnezeu.

Cu o viziune neumbritã, ei privesc slava creaþiunii - sori, stele ºi sisteme, toate în ordinea rânduitã lor înconjurând tronul Dumnezeirii. Numele Creatorului este scris pe toate lucrurile, de la cea din urmã ºi pânã la cea mai mare, ºi în toate se manifestã bogãþiile puterii Sale.

ªi anii veºniciei, în desfãºurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate ºi mai slãvite despre Dumnezeu ºi despre Hristos. Pe mãsurã ce creºte cunoºtinþa, cresc ºi dragostea, respectul ºi fericirea. Cu cât oamenii Îl vor cunoaºte pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admiraþia lor faþã de caracterul Sãu. Când Isus deschide în faþa lor bogãþiile mântuirii ºi realizãrile uimitoare în lupta cea mare cu Satana, inimile celor mântuiþi sunt cuprinse de o devoþiune ºi mai arzãtoare ºi, cu o bucurie ºi mai entuziastã, îºi ating harpele de aur ºi atunci de zece mii de ori zece mii ºi mii de mii de glasuri se unesc pentru a înãlþa coruri puternice de laudã.

Marea luptã s-a sfârºit. Pãcatul ºi pãcãtoºii nu mai existã. Universul întreg este curat. O singurã vibraþie de armonie ºi de bucurie strãbate prin creaþiunea imensã. De la Acela care a creat toate se revarsã viaþa, lumina ºi fericirea prin domeniile spaþiului fãrã sfârºit.

De la atomul minuscul ºi pânã la lumile cele mari, toate lucrurile, însufleþite ºi neînsufleþite, în frumuseþea lor neumbritã ºi într-o bucurie desãvârºitã, declarã cã Dumnezeu este iubire."
http://ordinulnegru.blogspot.com/
În timp ce toti oamenii accepta realitatea obiectelor, care sunt perceptibile simturilor lor, Socrate are o atitudine dispretuitoare fata de oamenii, care cred ca pentru a deveni reale lucrurile trebuie sa fie palpabile.