Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Subiecte - Mihai_Tm

Pagini: [1]
1
OZN - generalități / OZN-ul lui Henri Coandã
« : 31 Iulie 2006, 23:46:41 »
               Istorii cu farfurii zburatoare                                       
                                                                                                GH.Bratescu


             Farfuria zburatoare eu am construit-o!", acestea au fost cuvintele pe care mi le-a spus, in urma cu 35 de ani, savantul Henri Coanda, notate de mine intr-un interviu pe care i l-am luat la Bucuresti, unde se afla vizitandu-si tara sa natala. Ca sa ma convinga, a luat o foaie de hartie si a desenat pe ea schita acestui aparat senzational, care astazi se gaseste expusa la Muzeul Tehnic "Dimitri Leonida" din Bucuresti, alaturi de macheta, functionala de altfel, a ...OZN-ului "Coanda". Imi amintesc ca savantul m-a invitat cativa ani mai tarziu sa iau parte la inaugurarea muzeului care-i purta numele, deschis in casa parinteasca din Bucuresti, in holul careia trona chiar macheta aerodinei lenticulare, cum a numit savantul noul aparat de zbor. A doua zi doar, dupa vernisajul expozitiei muzeale, macheta aerodinei lenticulare a disparut. S-a spus ca ea a fost luata de Securitate din motive de protejare a inventiei. Adevarul este ca secretul a fost atat de bine pastrat, incat el a ajuns la ... Moscova.

              Desi aceste intamplari se petreceau in iulie 1969, creatia lui Henri Coanda nu era totusi o noutate pentru specialisti. In numarul 32 din anul 1965 al revistei pilotilor de linie - ICARE din Franta, Coanda semna un articol in care isi descria ideile revolutionare privitoare la propulsia unui nou aparat de zbor, precum si principiile aerodinei lenticulare. Inventatorul sublinia ca aviatia in forma sa, actuala si azi, dispune de aparate vulnerabile la tot felul de pericole provocate mai ales de fenomenele meteorologice. Cu toate perfectionarile aduse aparatelor, acestea nu se pot mentine nici ca solutie constructiva, nici ca forma optima pentru zborurile in atmosfera si in afara ei. Totusi Coanda recunostea exceptionalele perfectionari aduse avionului modern de performanta, capabil sa evolueze in stratosfera cu viteze corespunzand la Mach=3, insa el considera ca acest progres nu numai ca a fost obtinut cu imense cheltuieli, eforturi tehnice si energie, dar nu ofera nici perspectiva unor perfectionari notabile in viitor. Cu exceptia avionului supersonic englez Harrier, capabil sa evolueze si la punct fix, in afara decolarii si aterizarii verticale, precum si a noului tip de avion de lupta american recent omologat, aviatia nu a putut solutiona problema zborului la punct fix, pe care Coanda a rezolvat-o prin inventarea aerodinei lenticulare. De altfel, Coanda deja inregistrase in Franta, inca din 1932, doua brevete de inventie privitoare la noul sau aparat de zbor, iar in 1936 inca unul similar in Romania. Acesta din urma era mult mai complet decat cele din 1932, cuprinzand si desenele aerodinei lenticulare in forma si in conceptia acelui an. In revista respectiva, Coanda descria nu numai aerodina lenticulara, calculele matematice si cele de ordinul aerodinamicii, dar si modul in care i-a aparut ideea principiului de functionare a noului vehicul, capabil sa se mentina in aer fara sa posede componente in miscare fata de mediul inconjurator in care urma sa se deplaseze. Singurele probleme pe care Coanda recunostea ca nu le-a rezolvat satisfacator in 1932 erau asigurarea stabilitatii in orice manevra de zbor si mentinerea pe intradosul "farfuriei zburatoare" a presiunii atmosferice, elemente absolut necesare pentru ca viitoarele mijloace de zbor sa devina autonome si lipsite de orice pericol.
               Ulterior, in decurs de patru ani de experimente pe modele de aerodine lenticulare, au aparut si alte dificultati, aproape fara numar, pe care cu tenacitate a trebuit sa le solutioneze pe parcursul a trei decenii. In fine, la capatul acestor ani neintrerupti de eforturi nu numai intelectuale, dar si materiale, Coanda a conceput un nou tip de aparat de zbor, cu o forma discoidala, de unde si denumirea improprie de "farfurie zburatoare", preluata de literatura de anticipatie si de mass-media. Este vorba de un aparat de zbor, ca un disc, evoluand cu viteze uriase in toate directiile sau stand la un punct fix. Intre timp a fost construit de englezi avionul supersonic Harrier, cu o tractiune puternic vectorizata, avand insa caracteristicile comune aparatelor de zbor clasice cu toate inconvenientele lor. Insa aerodina lenticulara Coanda are ceva revolutionar in conceptia si evolutia sa. De exemplu, in timpul zborului poate sa-si modifice brusc directia, fara viraje, ceea ce recomanda aparatul drept cea mai performanta arma de lupta aeriana. Henri Coanda a brevetat noul tip de aparat de zbor la 19 mai 1958, in Franta, obtinand brevetul nr. 1156516. In compunerea aerodinei erau incluse mai multe tipuri de ajutaje interioare, destinate sa absoarba aerul de pe partea dorsala a aparatului si apoi sa-l evacueze cu viteza catre sol, pentru efectuarea manevrelor de urcare sau coborare. In acelasi timp, Coanda a conceput un ansamblu de comanda automata a elementelor de sustentatie si de directionare a ajutajelor respective. Aceste detalii constructive le-a inclus intr-un alt brevet francez de inventie, publicat la 16 iunie 1958, cu nr. 1158539. Inventatorul mentiona ca, teoretic, cu aceste noi perfectionari, aerodina poate atinge o viteza ascensionala de pana la 1000 de metri in mai putin de 30 de secunde, aparatul avand o greutate de circa o tona si o raza de actiune de minimum 5000 de km, folosind drept combustibil propanul. Aerodina "Coanda" poate decola si ateriza oriunde, la verticala in punct fix, fara a fi nevoie de amenajari speciale a locului de asezare a aparatului. "Nu peste mult timp, intaiul avion discoidal va aduce raspuns la numeroase intrebari legate de viitorul aviatiei", spunea Henri Coanda.

             Coanda isi facea experientele privitoare la noile tehnici de zbor, prin aplicarea efectului fizic ce-i poarta numele, in Canada. Principiul consta in obtinerea unei depresiuni pe suprafata unui profil curb pe care se deplaseaza cu mare viteza o pelicula de fluid ce antreneaza in miscare toate fluidele cu care intra in contact. Aceste experiente l-au prins chiar in perioada declansarii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Interesata de experimente, "U.S Air Force" si concernul "Diamond" l-au angajat pe Coanda sa realizeze un aparat militar exceptional, la care acesta a lucrat din anul 1945 pana in 1969.

              Perioada coincide exact cu cea in care au aparut "Obiectele Zburatoare Necunoscute" - OZN, ce au incins imaginatia a milioane de oameni datorita ineditului experimentelor facute in secret. Evident, cum incercarile echipei lui Coanda erau marcate de o discretie absoluta, autoritatile interesate nu au tinut sa combata valul de zvonuri si superstitii referitoare la evolutia unor "vehicule martiene" pe cerul pamantesc, lasand libera avalansa de informatii vehiculate prin mass-media referitoare la OZN-uri. Bineinteles ca foarte multe din aceste informatii de presa purtau pecetea realitatii, ele fiind rezultatul observatiilor diversilor care relatau presei ce au vazut intr-adevar pe cer. Cel mai adesea, aparitiile respective erau machetele de aerodine lenticulare, care evoluau fara pilot, dirijate prin radio. Aceste aparate aveau montate ca mijloc propulsor cate doua turbocompresoare "Tramontane" fabricate de firma franceza "Turbomeca".

                Stabilit in Romania, dupa decenii de emigratie, Coanda a continuat sa lucreze la perfectionarea aerodinei, realizand proiectul unui aparat zburator avand un fuselaj cilindric care cuprindea patru aerodine propulsoare. Aceste aerodine urmau sa fie fabricate la Bucuresti, intr-o noua intreprindere industriala denumita "Turbomecanica", unitate care exista si astazi, profilata pe executarea de motoare cu reactie. Din pacate, in 1972, Henri Coanda a murit la Bucuresti, proiectele sale ramanand in stadiul experimentelor. Acestea au fost preluate rapid de Moscova, aparand ca din senin "Proiectul EKIP L". Aparatul rusesc initial avea o structura partial simetrica, lenticulara, cu un diametru de 15 metri. Aerodina ruseasca a fost experimentata la Centrul Aeronautic de la Saratov, cu modele dirijate automat. In anul 1995 a fost creat un model de aerodina fara pilot, avand scopuri militare. Dupa 1995, rusii au realizat un proiect de aerodina cu anvergura de 36 de metri, incarcatura utila de 40 de tone, viteza de croaziera de 65 km pe ora, la o altitudine de 10.000 de metri si raza de actiune de 8000 de km. Consumul de carburant era cifrat la 8 grame pe pasager si kilometru! Proiectele rusesti au sensibilizat pe americani, firma Sikorski construind pentru "U.S Air Force" aerodine cu un diametru de 2 metri, dirijate automat pentru necesitati militare. Un aparat militar care utilizeaza principiile lui Coanda a fost recent omologat in USA, supranumit "avionul secolului 21", considerat invincibil.

Sursa:http://www.clipa.com/pagpolitica660.htm
Deci pe langa faptul ca datorita lui zboara avioanele de azi,probabil tot datorita lui zboara si man-made ozn-urile,pe langa reverse-engineering in cazul Roswell(daca este real).

Pagini: [1]