Sau imi canta imaginatia la pianul senzatiilor subconstiente si particulele erau doar celulele oculare excitate care se descarcau de semnal...
Hahaha, exact acesta e genul de
indoială care perturbă experimentul !
Și totuși, indoielile sunt foarte bune - cu condiția ca ele să-și facă jocul, chiar dialectic,
inainte sau
după experiment - nu in timpul său. Da, celulele oculare garantat suferă o metamorfoză, dar asta nu infirmă cu nimic celelalte senzații. Aici greșesc, in general, scepticii : caută o explicație a științei tradiționale, si dacă o găsesc, gata, afirmă că asta e tot. Ei nu zic rãu, dar asta nu inseamnă că au atins finalul fenomenului - da, ce e deja cunoscut stiințific rămâne valabil, experimente ca acesta nu neagă ce se știe deja, ci doar ...duc mai departe chestiunea !
Celule tip conuri/bastonașe, pe care le-ai amintit, se află, după ultimele cercetări, și in glanda pinealã. Straniu, nu ? La ce i-ar trebui bobiței ăleia, cât migdala, dotări pentru vedere ? Doar e infundată taman intre emisfere, in adâncul creierului !
Îi trebuie, exact cum spuneam, ptr. "seeingness", nu pentru "sight". De altfel, nici ochii obișnuiți nu au vreo limită in a vedea ceva - sunt ferm convins că ei, ca si "camere video", pot recepționa
orice fel de imagini - chiar și 4d, 5d, etc.
Cred că e complet eronată o afirmație tip: "nu putem vedea a 4-a dimensiune pt. că n-avem organele de simț aferente". Ba eu cred că suntem inzestrați deja cu "aparatură perfectă", unica problemă fiind...in centrală.
Acolo unde realmente vedem, in zona dorsală a capului, rezidă hiba. Nu putem "integra" alt fel de percepții, pt.că "centrala" nu le recunoaște (ori spune că-s "paraziți", ori că-s "iluzii", ori, mai grav, că-s defecțiuni...)
Asta ca să nu mai adaug că vederea periferică (unde conurile și bastonașele nu-s solicitate ca-n cea frontală) aduce adevărate revelații, dacă poate fi disciplinată. Iar nu e vina micuțelor celule - ce vină au ele că noi ne-am specializat doar pe o
anume focalizare, din clipa in care am invățat să scriem/citim ?