Evanghelie dupa Iuda?

[Flight33]

La aproape 2000 de ani dupa ce a semanat discordia intre primii crestini, "Evanghelia lui Iuda" va vedea in fine lumina tiparului, a anuntat o fundatie elvetiana care pretinde ca a intrat in posesia acestui controversat text a carui traducere din limba copta va fi gata anul viitor. Unii oameni de stiinta afirma ca publicarea documentului este un eveniment de o importanta exceptionala, cele continute in manuscris fiind cu mult mai pasionante decit faimosul roman al lui Dan Brown. "Uitati de "Codul lui Da Vinci", asta e marfa adevarata", spune un savant american. Cu toate acestea, unii atrag atentia ca este practic imposibil sa confirmi autenticitatea unui asemenea document.
Papirusul avind 62 de pagini a fost descoperit in Egipt, cindva in perioada 1950-1960, insa posesorii manuscrisului nu aveau habar despre ce este vorba, spune Mario Jean Roberty, director al fundatiei Maecenas, cu sediul la Basel.
Existenta unei astfel de Evanghelii, apartinind celui care l-a vindut pe Iisus pentru 30 de arginti, a fost atestata de episcopul Irineu, care, in secolul II d.Hr., a denuntat textul drept o erezie. Dupa cit se pare, acesta circula in limba greaca la acea epoca, insa manuscrisul aflat in posesia fundatiei elvetiene este redactat intr-un dialect coptic, utilizat de primii crestini egipteni.
"Aceasta este singura dovada clara ca o astfel de Evanghelie a existat cu adevarat", afirma Roberty. Potrivit acestuia, datarea cu carbon-14 a manuscrisului arata ca el a fost redactat cindva in secolul al III-lea.
"Nu dorim sa dezvaluim nimic din caracterul exceptional al manuscrisului", a spus Roberty, sugerind insa ca textul atribuit lui Iuda Iscarioteanul pune sub semnul intrebarii unele elemente fundamentale ale doctrinei crestine. Documentul va fi tradus in engleza, franceza si germana si va fi publicat anul viitor.
Modul in care manuscrisul a ajuns in posesia fundatiei elvetiene ramine invaluit in mister, cei implicati nedorind sa dea prea multe amanunte, fiind vorba de un trafic ilegal cu antichitati. Dupa cit se pare, in anii '90 textul a aparut pe piata, fiind initial oferit unei Universitati americane, care insa nu si-a permis sa achite pretul cerut, de ordinul a mai multe milioane de dolari.
Un text despre care se va vorbi mult. Numarul Evangheliilor din Noul Testament a fost limitat la patru in urma Conciliului de la Niceea, in anul 325. Alte circa 30 de texte aflate in circulatie la acea vreme, dintre care unele nu au fost niciodata gasite, au fost interzise. "Evanghelia lui Iuda" a inflacarat mintile multor cercetatori si scriitori, desi, practic, pina acum, nimeni nu a vazut textul. Acesta este mentionat de Irineu si Epifanie, care il atribuie cainitilor, o secta gnostica. Acest document ar justifica atit fratricidul lui Cain, cit si tradarea lui Iuda ca fiind niste acte prevazute in planul lui Dumnezeu si indispensabile pentru caderea si ulterioara salvare a umanitatii. Potrivit americanului Stephen Emmel, specialist in manuscrise coptice, este vorba de o descoperire exceptionala, despre care se va vorbi multa vreme. "Din punct de vedere istoric, este o descoperire la fel de importanta ca si cea a misterelor de la Nag Hammadi, acum o jumatate de secol. Toate indiciile arata ca este vorba de Evanghelia la care se referea Irineu in secolul al II-lea".
Tezaurul de la Nag Hammadi. Mansucrisele la care se refera Emmel au fost descoperite in 1945, in apropierea localitatii Nag Hammadi, de niste tarani egipteni, care au scos din pamint un vas din lut in care se aflau 13 codice cu coperte din piele. Cele 1.156 de pagini de manuscris sint grupate in 54 de lucrari diferite, printre care o asa-numita "Evanghelie a lui Toma" si o culegere de invataturi ale lui Iisus. Redactate initial in greaca si traduse apoi in limba copta, manuscrisele sint opera puzderiei de secte gnostice ce existau in primele secole ale erei crestine, impotriva carora Biserica a dus o lupta arpiga.
In aceeasi colectie mai pot fi gasite o serie de pretinse scrisori ale apostolilor si diferite Evanghelii, pe care Biserica le considera apocrife. Cu toate acestea, exista voci care sustin ca o parte din aceste documente, la care publicul larg nu a avut acces decit recent, gratie descoperirilor precum cea din Egipt, ar fi fost pastrate in cel mai mare secret in Biblioteca Vaticanului. De asemenea, unii experti afirma ca "Evanghelia lui Iuda" la care face referire fundatia Maecenas ar fi facut parte initial din tezaurul de la Nag Hammadi. Unele relatari privind descoperirea din 1945 spun ca in timpul transferului pretioaselor manuscrise s-ar fi pierdut cel care contine controversata Evanghelie.

Gnosticii - intre ascetism si dezmat

Termenul de gnostici se refera la un grup eterogen de curente filozofico-religioase antice, care au cunoscut maxima raspindire in secolele II-III d.Hr., in general in zona celor mai importante centre culturale ale epocii, cum ar fi Roma sau Alexandria.
Unele dintre aceste secte gnostice au o istorie bine documentata, in timp ce altele erau mai obscure, in sensul ca nu li se cunosc macar fondatorii. Gnosticismul, mai mult sau mai putin o forma degenerata de crestinism, contine numeroase elemente derivate din diverse religii mistice, curente magico-astrologice orientale, din Kabbala sau din filozofia elenistica.
In majoritatea cazurilor, denumirile pe care si le luau aceste grupuri aveau legatura cu anumite elemente doctrinare. Spre exemplu, ofitii atribuie un rol important sarpelui (ofis - in greaca), in timp ce cainitii scot in evidenta rolul jucat de Cain. Un element comun al diferitelor curente gnostice este insistenta pe elementul "cognitiv", inteles ca un fel de iluminare rezervata doar unui grup restrins de initiati, in virtutea careia ei ajung la o viziune a divinului si a salvarii lor personale. In fata aestei cunoasteri sau iluminari privilegiate, credinta nu are nici o importanta. Un alt element comun este dualismul spirit-materie sau suflet-trup, care genereaza fie comportamente ascetice impinse la extrem, fie refuzul oricarei legi morale, care e considerata "inferioara" cunoasterii prin iluminare, de unde deriva o totala libertate de a te bucura de viata, in special de placerile sexuale.


Acum va intreb eu pe voi. Oare Evangheliile acepate de Biserica nu au fost scrise dupa de Mintuitorul s`a ridicat la cer? Iar Sfinti Apostoli din cite stiu eu au scris orcum Evangheliile dupa ce a coborit Duhul Sfint in chip de "limbi de foc".

[Interesent]

Un titlu si script interesant.
Tema de religie este ca o flama de foc: fierbinte ci cu care se poate arde la mina usor. Multi oameni sint timp lung cei mai buni prieteni, dar cind este vorba de credinta respectiv de religie, se intorc la 180 de grade si devin cei mai mari dusmani. Omenirea pe pamint nu se va putea niciodata uni si trai in pace, atita timp cit exsita religii si culte credinciose. Aceste filozofii nu tolereaza mult timp alte dogme de acelasi fel. Absolutismul unei credinte nu accepta o alta credinta pe linga ea.
Preiau intrebarea pusa sus si incerc sa o raspund in acest fel.
Profetul care calatoreste in lume sa invete si s-a tina sedinte spirituale nu mai are timp sa scrie teoriile spirituale pe hirtie. In acest fel i-si cauta un secretar care sa preia acest lucrul, ca acela sa mentina in scris, ceea ce profetul vorbeste in fata ascultatorilor. (Acelasi lucru a facut si Muhamed, 500 de ani mai tirziu!!) Persoana Isus nu a existat. Pina acuma nu s-au gasit dovezi istorice in legatura cu acest nume. Dar, in testamentul vechi se vorbeste ca: "in tara unde curge lapte si miere, va naste o femeie tanara un baiat care se va numi Jmmanuel."
Jmmanuel a fost acel profet acum 2000 ani inainte, care a fost poreclit din limba greaca "Isus". Isus inseamna "acela uns cu ulei", si are dupa numerologia kabalistica o valuare negativa sau destructiva. Jmmanuel a calatorit mult prin acele localitati si in alte tari, si a vorbit la oameni despre stiinta spirituala veche, dar nu in sensul cum bisericile si religiile-culte vorbesc. Jmmanuel stia sa scrie si sa citeasca, dar nu a avut timp pentru asa ceva. Misiunea lui nu ii lasa acest timp. Pe linga el avea pe JUDAS ISCHARIOTH. Acesta a fost acela care a mentinut scris tot cea ce Jmmanuel la oameni vorbea si povestea. Judas nu a fost acela care l-a tradat pe Jmmanuel, cu toate ca religia si bisericile crestine asa scriu. Acela care l-a tradat pe Jmmanuel la Farizei a fost JUDA IHARIOTH. Juda era fiul unui Farizeu si era foarte materialist si fals ca om, ca si tatal lui. Pentru banii care i-au fost promis lui, el la tradat pe Jmmmanuel.
Deja aici noi avem o problema cu scriptul pus aici la discutie - despre cine este vorba, despre Juda sau Judas? (Nume apropriate, dar 2 persoane diferite!)
Daca Juda si ceilalti insotitori pe linga Jmmanuel stiau sa scrie si sa citeasca, nu este relatat.  Sa nu uitam, ca cititul si scrisul nu toti oamenii cunosteau la ora acea. Numai bogatii aveau posibilitatea sa invete acest lucru. Pe de alta parte multe relatari si stiinte se raspindeau verbal mai departe, prin povestire.
Deci daca analiza acestei scripturi (Evanghelia lui Iuda) dupa sistemul carbon-14 arata ca data manuscriptului este secolul al 3-lea, inseamna ca acesta persoana care a scris-o, nu era din imprejurimea lui Jmmanuel. Nu este cunoscut ca oamenii de atunci sa fi trait 300 de ani, deci Juda sau Judas nu puteau fi autorii acestei scripturi. Cel tirziu aici se pune intrebarea, cit de autentic si corect este acest script descoperit? Continutul scriptului a fost zeci si sute de ani dat mai departe verbal si dupa aceea s-a mentinut in scris. Ce s-a mai adaugat, sau ce sa uitat, ce sa interpretat sau inteles gresit din cea ce sa petrecut?

Multi dintre noi, care au avut ocazia intr-o intrunire sa fie protocolanti cunosc situatia, cit de greu este dintr-o discutie momentana sa se mentina si sa redea in scris extractul discutiei corect. Reflectind aceasta greutate de astazi la timpul acela si in acest caz important, i-mi inchipui cite greseli s-au facut intre timp: la relatare, la intelesul de facte, la traducerea dintr-o limba in alta, la greselile de scris - intentionat sau neintentionat.
Deci pretinderea ca relatarile religioase mentinute in biblie sau in alte scripturi astazi ar fi autentice, este naiva.

Cea facut Judas cu cea ce a scris cind calatorea cu Jmmanuel? Unele scripturi au fost mentinute si ca role de hirtie conservate in hartz. In anul 1963 ele au fost descoperite in Israel si din limba Arameia traduse in limba Germana. Din acesta traducere a reiesit cartea "Talmud Jmmanuel". O traducere in Engleza exista sub titlul:"The Talmud of Jmmanuel". V-a recomand cartea neaparat.

Ca sa nu ne intelegem gresit - cartea si continutul nu are cu religia judeiasca (<= corect scris?) nimic deaface.
O relatare la o analiza a acestei carti in limba Engleza (tradusa din Germana) gasiti sub linkul depus.
http://www.tjresearch.info/overview.htm
Al doilea link arata distributia cartii pentru interesenti.
http://www.shopnh.com/pbscart/steel1.asp?category1=steel1&Title=NONE

[Necunoscutul]

 Da, a fost o emisiune acum vreo saptamana pe National geografic despre acesta evanghelie.


8-)

[adrianh]

Evanghelia dupã National Geographic [1]
Gheorghe Fedorovici



"Ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit despre Cuvântul vieþii aceea vã vestim."
(1 Ioan 1, 1)
Vineri, 14 aprilie 2006, postul de televiziune National Geographic a difuzat în premierã în România cu începere de la orele 22 un documentar cu pretenþii ºtiinþifice (va sã zicã, "obiectiv"), al cãrui scop ar consta în prezentarea conþinutului ºi a împrejurãrilor descoperirii unei copii a textului gnostic [2] numit "Evanghelia dupã Iuda".[3] Nu atât tema în sine, cât felul în care acest material a fost pus în scenã este ceea ce a determinat apariþia rândurilor de faþã. În cele ce urmeazã, voi sublinia trei aspecte care dezvãluie intenþia vãdit polemicã a autorilor documentarului faþã de teologia creºtinã. Îmi exprim speranþa cã intervenþia modestã a acestui rãspuns va fi urmatã de analiza competentã a unui teolog care va identifica punctual inconsistenþele majore ale filmului în discuþie, care este reprezentativ de altfel pentru programul ideologic vãdit anticreºtin manifestat de postul National Geographic împreunã cu Discovery ºi Animal Planet.

Iatã deci care sunt problemele ce mi-au atras atenþia:

1. Ambiguitatea subtil întreþinutã prin modul în care este întrebuinþat termenul "autentic"
Cea mai mare parte a filmului este dedicatã procesului de autentificare a colecþiei de papirusuri (a codicelui) pe care a fost scrisã aºa-zisa ,,evanghelie". În subtext, se lasã sã se înþeleagã cã autenticitatea istoricã a documentului coincide cu autenticitatea lui teologicã. Cu alte cuvinte, întrucât vechimea istoricã a textului a fost confirmatã de cãtre experþi, se deduce în mare grabã cã este foarte posibil ca acest document sã ne ofere amãnunte revelatorii neaºteptate în privinþa relaþiei adevãrate dintre Iisus ºi Iuda Iscarioteanul, iar, la limitã, adevãrul despre Iisus. Silogismul este aºadar urmãtorul: Iuda a fost unul din cei doisprezece ucenici; suntem în posesia unui document a cãrui vechime este garantatã; prin urmare, documentul trebuie sã consemneze informaþii personale ale celui mai blamat dintre ucenici; ergo, ºtim adevãrul despre Iisus. Ceea ce, evident, este fals în mai multe privinþe: noi nu suntem în posesia ,,Evangheliei lui Iuda"; faptul cã aflãm lucruri noi despre Iisus dintr-un vechi document nu înseamnã cã aflãm neapãrat ºi lucruri adevãrate; cel mult, deþinem un document antic întitulat astfel ºi care este citat de Sf. Irineu de Lyon într-o lucrare îndreptatã împotriva ereziilor [4], unde venerabilul apologet a dovedit nu doar absurditatea sistemelor gnostice, ci a oferit totodatã niºte criterii apte sã facã imposibilã confundarea ori asemuirea creºtinismului cu vreun sistem gnostic, arãtând caracterul lor mitologic ºi anistoric. Asupra acestei probleme voi reveni la punctul 3.

2. Problema validitãþii ierarhiei ºi a canonicitãþii textelor asimilate de Tradiþie
Sfântul Irineu de Lyon, unul din cei mai strãluciþi apãrãtori ai creºtinismului ºi care nu a ezitat sã-ºi dea viaþa pentru adevãrul Evangheliei, este prezentat ca un bãtrânel ridicol ºi nevricos, reprezentantul unei ierarhii creºtine speriate de extinderea comunitãþilor gnostice în care ar fi vãzut o ameninþare la adresa unor privilegii ºi a unei puteri de care aceastã ierarhie nu ar mai fi voit, chipurile, sã se despartã. Sã lãsãm la o parte faptul cã pânã la Edictul împãratului Constantin din 313 singurul privilegiu pentru un creºtin, ºi cu atât mai mult pentru un cleric, era sã moarã fie sub torturã, fie sub colþii fiarelor. Inadvertenþa este una cu mult mai gravã. Cãci, în acelaºi timp în care demonizeazã ierarhia creºtinã din secolele II-III, documentarul prezentat devine contradictoriu de-a dreptul atunci când afirmã cã în primele trei secole nu ar fi existat propriu-zis o bisericã creºtinã, ci cã fiecare credincios se considera creºtin indiferent de gruparea din care fãcea parte. Iatã însã ce spune Sf. Ap. Pavel la douã decenii de la Învierea lui Hristos (deci cu un secol înaintea proliferãrii gnosticilor): ,,ªi spun aceasta, cã fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împãrþit Hristos? Nu cumva s-a rãstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aþi botezaþi în numele lui Pavel?"  (1Cor. 1, 12-13) Pasajul subliniazã cel puþin douã aspecte esenþiale: începuturile Bisericii sunt departe de a fi caracterizate de o unitate formalã; aceastã tendinþã a comunitãþilor creºtine primare de a se separa în acord cu profilul reprezentantului de marcã este aspru criticatã de cãtre Pavel. Aceasta înseamnã cã strãduinþa ierarhiei creºtine a fost dintotdeauna aceea de a pãzi ºi a veghea asupra unitãþii Bisericii, precum ºi de a identifica ceea ce este strãin mãrturisirii ei de credinþã. Incoerenþa logicã a documentarului ºi ignoranþa în materie de teologie ºi istorie a realizatorilor lui sunt atât de grave încât la un moment dat se pierde ºirul contradicþiilor, precum în cazul realizatorilor unui serial poliþist britanic care au pierdut la un moment dat ºirul victimelor. Pentru a le sublinia însã doar pe cele mai flagrante, precizez cã nu vãd cum pot fi susþinute în acelaºi timp urmãtoarele afirmaþii: cã nu exista o anumitã omogenitate ºi unitate în organizarea Bisericii primare (de vreme ce, potrivit autorilor filmului, existau miºcãri spirituale extrem de diverse), cã în ciuda acestei diversitãþi, toþi credincioºii exprimau unitatea acestei noi religii numindu-se creºtini  ºi, totodatã, cã exista o ierarhie care veghea zelos la unitatea Bisericii!

Existenþa unei ierarhii presupune în mod necesar o unitate specificã universului în care ierarhia respectivã îºi exercitã autoritatea. Aceastã unitate este asiguratã de acordul membrilor care alcãtuiesc ordinea respectivã. În plan creºtin, este vorba de o unitate în care mãrturisirea de credinþã se împleteºte cu experienþa de viaþã (1 Ioan 1, 1-3), ambele verificându-se reciproc în lumina Duhului, izvorul fiecãreia dintre cele douã. Or tocmai asupra acestui punct s-a concentrat cea mai puternicã ofensivã a documentarului: cum putem ºti noi care mãrturisire este cea adevãratã? Astfel, Sf. Irineu ºi, împreunã cu el, întreaga tradiþie, au fost expuºi metodic suspiciunii de fraudã, afirmându-se explicit sau implicit cã textele care au intrat în compoziþia Noului Testament au fost alese în mod arbitrar. Cu alte cuvinte, potrivit autorilor filmului, se pare cã Sf. Irineu nu ar fi avut nici un fel de criterii pentru stabilirea canonicitãþii textelor Evangheliilor, cedând în aceastã privinþã fie presiunii gustului majoritãþii (!), fie fanteziilor de moment, gãsind de pildã în numãrul celor patru Evanghelii o superficialã corespondenþã cu cele patru puncte cardinale sau cu cele patru vânturi, etc. [5] Aici însã Sf. Irineu nu face decât sã vorbeascã în limbajul alegoric propriu culturii epocii, adicã în aceeaºi limbã (dar cu o altã înþelegere) pe care o vorbeau ºi gnosticii, încercând sã explice de ce sunt patru Evanghelii dar un singur mesaj. Dupã cum aratã C. Bãdiliþã în studiul citat, ,,criteriile teologice dupã care s-a instituit canonul au fost enunþate încã de la sfârºitul secolului I, dar ele n-au fost valorificate decât spre finalul secolului al II-lea.

[adrianh]

Acestea sunt:

apostolicitatea textelor ºi
universalitatea lor, adicã acceptarea acestor texte de cãtre toate comunitãþile creºtine. [6]
În concluzie, textele care au fost admise drept canonice nu au fost identificate astfel la întâmplare, în defavoarea multor altora [7], ci în acord cu:

o cheie hermeneuticã hristologicã care se gãsea deja în epistolele pauline (anterioare fenomenului gnostic),
o mãrturisire de credinþã transmisã deja din perioada apostolicã ºi
o experiere a Sfintei Treimi în practica sacramentalã cotidianã.
3. Deturnarea gnosticã a semnificaþiei Întrupãrii
Aºa numita ,,Evanghelie dupã Iuda" pretinde cã Iuda ar fi fost ucenicul preferat, singurul care ar fi înþeles misiunea lui Iisus, respectiv a ,,eliberãrii" omului de ignoranþã ºi de materie, ce este consideratã drept sursa rãului. Astfel, Iuda apare ca cel care l-ar fi ajutat pe Iisus sã-ºi împlineascã misiunea dându-l morþii, adicã eliberãrii. Textul reia astfel temele gnostice specifice: mântuirea depinde de cunoaºtere (cu cât mai secretã, cu atât mai ,,adevãratã"); negarea firii umane a lui Iisus (adicã a realitãþii Întrupãrii); în fine, prin privilegierea lui Iuda în raport cu ceilalþi ucenici se regãseºte o altã temã tipic gnosticã: respingerea totalã sau parþialã a celorlalte scrieri din Vechiul ºi Noul Testament împreunã cu respingerea totalã a autoritãþii Bisericii ºi a tradiþiei ei, ceea ce aratã din capul locului incompatibilitatea radicalã dintre sistemele gnostice filozofico-religioase ºi creºtinism. Aceasta incompatibilitate subliniazã încã o eroare, atât de evidentã încât nu poate fi explicatã decât prin faptul cã realizatorii documentarului au ignorat-o cu bunã ºtiinþã. Cãci nu se poate vorbi despre ,,gnostici creºtini" atâta vreme cât una din dogmele fundamentale ale creºtinismului este învierea trupurilor, adicã tocmai ceea ce pentru gnostici reprezintã suprema absurditate! În plus, gnosticismul nu este caracterizat doar printr-un dualism absolut; el este în egalã mãsurã sectar (împãrþind lumea în ,,aleºi" sau ,,iluminaþi" ºi ,,condamnaþi" la ignoranþã ºi întuneric veºnic) ºi sincretist, combinând elemente diverse împrumutate din cultele elenistice de mistere, cabala iudaicã, dualismul iranian, mitologia babilonianã ºi egipteanã. Din creºtinism, sistemele gnostice preiau câte ceva din ritual ºi din Scripturi, reinterpretând însã totul potrivit schemei de gândire specifice fiecãrui curent gnostic. [8] În contextul unui astfel de amalgam, venirea lui Hristos este oarecum de prisos, avînd cel mult rostul de a confirma ceea ce ,,marii iniþiaþi" au crezut ºi cred cã ºtiu dintotdeauna: cã lumea materialã a apãrut printr-un accident, cã trupul e rãu iar ,,mântuirea" ar consta în sublimarea trupului ºi în desprinderea de materie. Astfel, toatã miza Întrupãrii ºi toatã noutatea creºtinismului dispar, de vreme ce este anulatã însãºi jertfa Fiului Întrupat; cãci ce nevoie mai este de jertfã dacã omul nu mai are nevoie de mântuire? Felul morþii lui Iuda demonstreazã însã contrariul.

Gheorghe Fedorovici

NOTE:

[1] O versiune ceva mai restrânsã a acestui articol a fost publicatã în sãptãmânalul Lumina de Duminicã (http://www.ziarullumina.ro ) din 30 aprilie 2006 sub titlul "Iuda nu ºi-a scris evanghelie!"

[2] Pentru o foarte utilã ºi rapidã prezentare a fenomenului gnostic, a se vedea studiul introductiv al lui Anton Toth în volumul Evanghelii gnostice, trad., studii ºi note de A. Toth, Bucureºti, Herald, 2005, pp. 7-21. Mai pe larg dar cu anumite precauþii, având în vedere cã teologia creºtinã este prezentatã dinspre gnosticism,  în Elaine Pagels, Evangheliile gnostice, Bucureºti, Herald, 1999. E.Pagels este de altfel ºi unul din savanþii care au participat la elaborarea scenariului difuzat, detaliu care ne indicã destul de limpede descendenþa spiritualã a autorilor acestui film. Despre gnosticism dintr-o perspectivã creºtinã, la Jaroslav Pelikan, Tradiþia creºtinã, vol. 1, Iaºi, Polirom, 2004, capitolele 2 ºi 3.

[3] Un tratament decent al acestui text se poate gãsi la http://en.wikipedia.org/wiki/Gospel_of_Judas#_ref-1 deºi, chiar ºi aici, frecvenþa cu care termenii ,,apocrif" ºi ,,gnostic" sunt confundaþi este de naturã sã ne facã sã ne îndoim asupra seriozitãþii acestei prezentãri. Obiecþii creºtine de bun simþ (ridicate de aripa evanghelicã) se pot gãsi la http://www.apologeticsindex.org/239-gospel-of-judas-heresy

[4] Pe internet la http://www.ccel.org/fathers2/ANF-01/anf01-58.htm 

[5] În Contra ereziilor, III, 11, 8-9. Despre problema canonicitãþii ºi a stabilirii criteriilor, vezi la Cristian Bãdiliþã, ,,Texte canonice ºi apocrife" în Evanghelii apocrife, traducere, studiu introductiv, note de C. Bãdiliþã, Bucureºti, Humanitas, 1996, pp. 8-16. Tot aici este redat integral fragmentul menþionat din S

[boemu]

Evanghelia dupa Iuda - versiunea copta

http://www.scribd.com/doc/7815760/Coptic-Gospel-Of-Judas

[lylyt_ice]

   DACA?! ai ceva de adaugat, ar fii de dorit, in LIMBA ROMANA si cu seva comentarii...!

[boemu]

O am si in romana
Insa nu am gasit-o inca in calculator.

E pe rol... :wink:

[Ramses]

Este si o carte cu titlul Evanghelia dupa Iuda. Cititi-o neaparat.    :rocket: