Cum este oare sa iti imaginezi ca nu mai simti nimic:ca nu mai ai nici un simt....nu mai simti vintul cind bate , apa cind inoti...nu mai vezi ochii persoanei iubite plingind pentru tine , strigind pentru tine catre cer.....Cum este oare , si asta o stim cu totii, sa nu vrei sa pleci dar sa nu ai de ales.
Ni s-a intimplat tuturor sa vrem sa facem ceva dar sa nu putem:o lasam balta , inlocuim cu altceva sau pur si simplu incercam alta data .Dar daca murim si nu te poti vindeca , nu te poti intoarce ...nu ai de ales deci cu ce inlocui....si nu mai poti sa incerci alta data acelasi lucru...ce faci?Blestemi neputinta?Blestemi moartea?Crezi ca ii pasa?
Ntzzzz, ntzzz , ntzzz.ca daca nu face ce zici tu o sa ii faci ce?
Cind?
:(
Presupunind ca trec in dimensiunea a IV-a,unde timpul nu exista,probabil ca direct trecind dincolo am sa fiu din nou cu toti cei dragi ,unde o sa fim cu totii pe punctul de a trece in a V-a dimensiune unde sper ca o sa fie ceva paradisic. Cu citeva secunde inainte de monentul final am sa-mi raportez mie insumi ..MISIUNE INCHEIATA.Cam asta cred ca am sa simt in acel moment,nu m-a refer la suferinte,boli si dureri corporale ,ci numai la starea spirituala.Dar tu...ce simti in momentul mortii ?
ma refeream la simturile noastre:miros , vaz , auz....
adica inceteaza dintr-o data? sau cum?
Nu stiu ca nu am murit inca:D
sau este cum se zice....simti numai caldura....si nu iti mai amintesti de rele ....si simti numai bucurie.....
ce pot sa-ti spun este ca parca nici eu nu am murit inca(?!) si nu am simtit asa ceva ce te intereseaza pe tine ....nu crezi ca mai indicat ar fii sa-i intrebi pe cei care au avut deja onoarea sa simta acest moment...Fa si tu o sedinta de "SPIRITISM" poate asa iti poti satisface curiozitatea...
De ce sa fac spiritism cin pot intreba pe forum...poate cineva stie.
Intreb pentru ca de multe ori am auzit oamenii muribunzi intrebind pe cei de linga patul de moarte daca mai sunt acolo , si mai mentionau ca nu-i mai vad , nu-i mai aud.....
Dar nu am auzit pe nimeni mentionind :vad o lumina.....
Mie asta imi indica faptul ca in ultimul moment simturile iti "cam "dispar....
Si poate cineva STIE mai multe decit mine , pentru ca eu as vrea sa STIU mai multe despre acest subiect
:D
Bine ,bine ,tu nu ai murit dar crezi ca noi am dat colt'u? :-D
Vei afla ...ca si noi de altfel dar pana una alta te poti documenta despre cei care au trecut prin moarte clinica si au povestit prin hipnoza.Si ar mai fi chanelling (prin medium) adica iei legatura cu spirite din alte plane astrale.
astept alte raspunsuri...in special de la cei care au stat linga cineva cind a murit
:(
Imi pare sincer rau ca nu vreti sa discutati si despre momentul "de trecere: acre mie persoanl mi se pare un "pic" "paranormal"...
nu-i nimic daca e deprimant , nu...... , asta exclude discutiile pe tema lui??? :?
Lylyt nu ma mai ataca, nu ma cunosti!
Iar mesajul la care te referi nu disparut , este la cosul de gunoi impreuna cu al meu--pentru ca a incalcat regulile forumului....:(
OK... am curatat topicul si l-am deblocat! Limitati-va la subiect. Daca nu aveti nimic constructiv de adugat abtineti-va.
Dupa ce moare,omul urca in dimensiuni mai suptile,unde traieste stari de nedescris,care nu pot fi intalnite in planul fizic.Simturile omului nu scad,ci din contra,omul are simturi si stari muuult peste cele actuale.In dimensiunile in care urci/cobori dupa ce mori traiesti alte senzatii;e mai mult de explicat,o sa revin cu detalii...
Bunicul meu inainte de a muri vorbea cu rudele decedate pe care le vedea,mie mi s-a intimplat sa simt prezenta unui caine aproximativ 40 de zile dupa ce mi-a fost omorit cu cruzime,ca in traditiile despre sufletul oamenilor care stau in preajma casei 40 de zile,il simteam fericit,ceea nu simteam eu in legatura cu disparitia lui,un motiv in plus sa cred ca nu a fost o autosugestie,mai ales ca si cateaua mea a vazut ceva invizibil si a latrat,acolo unde l-am simtit si eu mai clar.Sint convinsa ca ajungem undeva cu totii,chiar si animalele si plantele pe care abia le bagam in seama,atunci cind nu le distrugem...Cel mai complet raspuns cred ca se afla in Cartea tibetana a mortilor...Si altii in zilele noastre si-au mai pus intrebari despre senzatiile dinaintea mortii,si au facut experimente pe voluntari.Un raspuns mai stiintific il gasiti pe
www.ziarulcn.com/article/senzatia-dinaintea-mortii-52545.html
Bunicul meu inainte de a muri vorbea cu rudele decedate pe care le vedea,
Cam la asa ceva am asistat si eu , de 2 ori....
Muribunzii apun ca :nu te mai aud , nu te mai vad(desi stiu cui sa se adreseze , si ca cineva e acolo, linga ei)....si apoi "poarta" discutii cu rude (in special-parinti) moarte.
Cedeaza simturile corpului uman prima data....si intra "altele " in functiune???
SinapX, "cine" urca in acele dimensiuni, mai subtile, de care vorbesti? Omul? In cazul acesta te-as intreba: ce intelegi tu prin "om"?
Sa nu ma-ntelegi gresit...ti-am pus aceste intrebari in speranta, macar, de a clarifica niste concepte, pentru ca acesta e un domeniu invaluit in ceata, asupra caruia cunoasterea si stiinta umana nu se pot pronunta deocamdata.
Ce stiu eu, legat de asta, este numai din unele carti, insa asta, evident, nu are valoare de certitudine. De exemplu, o carte deosebita pe tema asta, chiar stranie pentru mentalitatea omului modern, care descrie ce se petrece imediat dupa moarte, este Bardo Thodol-Cartea tibetana a mortilor.
Mai "stiu" ceva legat de aceasta problema dintr-un vis pe care l-am avut odinioara. Dar asta iar nu se pune (de asta am si pus ghilimelele), fiind vorba de o "legenta personala", daca pot spune asa.
:D
darieglobur....
Pai hai sa ne impartasim "legendele personale"
zii tu primul
:D
...si te vom urma....
Nu de alta dar poate exista mai multe puncte comune intre visele a oameni diferiti...../iar cum eu nu cred in coincidente.....se cor transforma in certitudini.... :wink:
Ok,hai sa iti explic,Darieglobur.
Omul nu este numai o manifestare in planul vizic;omul este formt din mai multe corpuri(invelisuri):corpul fizic,astral,mental,cauzal,buddic si atmic.
Omul cand moare paraseste corpul sau fizic,si urca intr-o dimensiune superioara,in cea astrala,apoi mentala si cauzala.
In planul astral normal ca nu iti mai functioneaza organele de simt fizice,ci chakele,adica corespondenta lor in plan astral.In terminologia sanscrita cuvantul chakra inseamna roata sau cerc -centrii de forta care focalizeaza energia subtila, prana. Acestia influenteaza in mod evident glandele endocrine si anumite organe fizice ele fiind punctele de intersectie dintre fizic si psihic.
ok, evia, o sa povestesc :-D...poate maine.
SinapX, ma tem ca tu nu ai perceput sensul intrebarii mele. tu ai definit omul, punct cu punct, potrivit unor anumite conceptii orientale foarte vehiculate de literatura de popularizare, ca fiind un amestec de "corpuri" (fizic, astral, mental, cauzal etc) si dupa moartea fizica el calatoreste intr-o serie de "dimensiuni superioare" corespunzatoare (astrala, mentala, cauzala etc). lucrurile astea le "stiu" si eu, evident din carti, si chiar am cateva in biblioteca unde se nuanteaza mult mai mult, insa nu vrea sa complic problema. intrebarea mea era: mai poti vorbi despre "om" dupa moartea fizica sau dupa ce, sa spunem, acel "ceva" care ne defineste isi paraseste rand pe rand invelisurile pe masura ce trece prin planurile corespunzatoare acestora?
si, trecand peste asta, tre sa recunoasti ca aceasta la urma urmei e doar o teorie din multele. sigur, una pe care tu ai imbratisat-o, insa doar o teorie...
Este o teorie a filozofiei oculte(multi scriitori oculti vorbesc de aceste fenomene) pe care eu personal o consider adevarata;si fata de alte teorii ea poate fi testata...:wink:
Te felicit ca ctesti carti oculte!!
Daca ai citit astfel de carti ar trebui sa stii ca noi din planul fizic,omul,este manfestarea spiritului.In vremurile in care traim suntem foarte incarcati cu euri negative,partea noastra negativa.Dupa moarte ea se dizolva(fie ca mergi in Rai,unde se dizolva de la sine,fie ca mergi in Iad,unde te purifici fortat).Asta este singurul lucru pe care il pierzi din cele care te caracterizau ca om fizic,eul tau negativ.Acel "ceva" care te defineste este egoul tau pozitiv,pe care nu il pierzi niciodata.
Multi scriitori , oculti, SinapX,?
Care?
Si mai important (pentru mine) care dintre ei vb din proprie experienta , sau din experienta cuiva???
Care dintre ei nu folosesc aceleasi teorii la nesfirsit?teorii acre nu sunt confirmate prin "fapte"...niciodata?
Te intreb , pentru ca vreau chiar sa stiu....:D
Ce simti cand mori?
Probabil aceeasi senzatie pe care o ai atunci cand pui capul pe perna dupa o zi obositoare - o stare de calm , de liniste , de impacare cu sine , de usurare .
Eu cred ca , asa cum trupul fizic are nevoie de somn pentru odihna si recuperare dupa fiecare zi , si sufletul (spiritul) are nevoie de o pauza dupa fiecare viata (asta pentru cei care cred in reincarnare ), iar moartea este ,,un somn al sufletului'' .
Si ca si in timpul somnului , si in cazul mortii , vom avea parte de vise frumoase sau de cosmaruri , dupa care ne vom trezi intr-o alta viata , insa nu ne vom aminti nimic din viata anterioara .
Kymosabe....
Probabil...dar eu cred ca facem "trecerile "astea...fara a lua cu noi si amintiri....
Evia,autori sunt multi care vorbesc despre moarte,si multi spun de trecerea pe care am mentionat-o mai sus...Normal ca adevartii oculisti vorbescdin propria experienta,fie ca e vorba de simpla amintire a mortii si renasterii,dedublarea astrala,accesarea memoriei Akasha sau pur si simplu li s-au dezvaluit aceste informatii...
Sufletul nu are nevoie de odihna,unde se manifesta el nu exista oboseala,oboseala este o stare fizica.
Amintirile vietilor anterioare ni le pierdem doar in viata in plan fizic.Dupa ce murim le stim pe toate.
ok, pentru ca am promis, hai sa povestesc visul...
se facea ca pur si simplu murisem. cum si in ce fel nu stiu si probabil ca nu avea importanta. sentimentul pe care-l aveam era unul de tristete inefabila; o tristete profunda. veneau oameni, prieteni, rude, sa ma vada si eu eram cumva intins in mijlocul camerei. ii percepeam pe toti, ii vedeam...unii erau tristi, altii plangeau, altii discutau...ii vedeam cumva si din locul in care "ma aflam" dar si cumva din exterior, adica aveam o perceprtie de ansamblu a tabloului; parca eram simultan si actor si spectator.
incet, incet lumea a inceput sa plece...la un moment dat cineva mi-a intins o mana. un barbat cam intre doua varste..."hai!", imi spuse...primul simtamant a fost parca de bucurie, probabil ca in sfarsit ma vedea cineva. nu mai retin exact ce mi-a spus, dar sentimentul de atunci a fost ca acest "hai" ar fi avut semnificatia: "vino, fii atent, si o sa intelegi!" m-am ridicat si am plecat cu el...am mers mult sau, cel putin, asta a fost sentimentul. un fel de calatorie pe jos, in care s-au derulat forme de relief variate si pe care eu o resimteam ca desfasurandu-se pe fondul unui timp indelungat. pe toata "dutata" calatoriei, daca pot spune astfel, nu am intalnit nici o fiinta. doar calatoream si atat...pana cand...aflandu-ne undeva pe un deal cu vegetatie, parca un pic obosit, ne-am oprit si cel care ma insotea imi arata cu mana cumva spre poalele dealului..."uite! vezi?", imi spuse parca zambind...si ceea ce nu a spus in cuvinte, dar am perceput eu ca si cum ar fi spus: "acum intelegi?"...era o asezare, ceva ca un orasel: case, lumini, zgomote, oameni, sentimente, viata; un loc placut si optimist. cumva, cu multa bucurie, am inteles ca acolo era locul meu. si i-am spus zambind (sau doar mi-am spus mie insumi), ceva de genul: "hmm, ce chestie!...acum inteleg...au dreptate astia, e clar!"
cam asta fu visul...
sigur ca l-am prezentat oarecum succint si poate nici n-as fi putut altfel, trecand ceva timp de cand l-am avut. oricum, am incercat sa redau pe cat posibil gama trairilor incercate. sunt convins insa ca el n-are o prea mare semnificatie pentru altcineva, ci doar pentru mine fiind, asa cum am mai zis, doar o "legenda personala".
Evia ca vad ca te pasioneaza cel mai mult subiectul asta ....citeste cartea "Life after life" a lui R. Moody
Uite aici ce zice:
2. Intalnirea cu altii
Pentru foarte scurta vreme, sufletul ramane in starea lui de singuratate de dupa moarte de la inceput. Dr. Moody citeaza cateva cazuri de oameni care, chiar inainte de a muri, au vazut dintr-odata rude si prieteni deja morti.
"Doctorul m-a parasit si a spus rudelor mele ca eram pe moarte ... Mi-am dat seama ca toti acesti oameni se aflau acolo, mi se parea ca erau multi, plutind in jurul plafonului camerei. Toti acestia erau oameni pe care ii cunoscusem in decursul vietii, dar care trecusera in viata de dincolo inaintea mea. Am recunoscut-o pe bunica si pe o fata pe care o cunoscusem cand eram in scoala, si pe multe alte rude si prieteni ... Aveam o stare de fericire si am simtit ca ei venisera sa ma ocroteasca sau sa ma calauzeasca" (pag. 44).
Aceasta experienta, a intalnirii cu prieteni si rude trecute la cele vesnice, care are loc in preajma mortii, nu este in nici un caz o noua descoperire, chiar printre oamenii de stiinta moderni. Cu vreo cincizeci de ani in urma, Sir William Barrett (Vedenii pe patul de moarte , Methuen, London, 1926), deschizator de drumuri in "parapsihologia" moderna sau cercetarea psihica, a scris o carte mai mica asupra acestui subiect. Dupa aparitia primei carti a Dr. Moody, a fost publicata o relatare cu mult mai amanuntita a acestei experiente, inspirata de cartea lui Sir William, si a demonstrat ca cei doi autori au facut cercetari sistematice asupra muribunzilor, vreme de multi ani. Sa vorbim despre descoperirile prezentate in aceasta noua carte (Karlis Osis si Erlendur Haraldsson, La ceasul mortii, Avon Books, New York, 1977).
Aceasta este prima carte temeinica din punct de vedere "stiintific", care apare, despre experientele muribunzilor. Ea se bazeaza pe rezultatele unor chestionare si interviuri amanuntite, cu un grup de doctori si surori, alesi la intamplare, din estul Statelor Unite si din nordul Indiei (ultima tara fiind aleasa pentru cea mai deplina nepartinire, in scopul de a cerceta deosebirile dintre experiente, care ar putea veni din deosebirile de nationalitate, psihologie si religie). Materialul astfel obtinut cuprinde peste o mie de cazuri de aratari si vedenii care se arata muribunzilor si unora dintre cei care se intorc la viata dupa o moarte clinica. In general, autorii afla ca descoperirile Dr.
Moody sunt in armonie cu ale lor (pag. 24). Ei afla ca rudele si prietenii morti (si, in India, sunt multe aratari ale "zeilor" hindusi) se arata muribunzilor, adesea cu un ceas inainte de moarte, si de obicei cu o zi inainte. In aproximativ jumatate din cazuri, exista o vedenie ca de mediu inconjurator din alta lume, ca un "rai", care starneste aceleasi simtaminte (aceasta experienta "cereasca" va fi prezentata mai jos). Acest studiu are o insemnatate deosebita, in aceea ca el deosebeste cu grija hoinareala, aceste halucinatii lumesti, de aratarile si vedeniile care se vad limpede ca fac parte din alte lumi, si cerceteaza statistic prezenta unor factori cum ar fi folosirea de droguri halucinogene, febra ridicata, boli, si modificarile creierului. Toate acestea puteau sa produca pur si simplu halucinatii, in loc de experiente adevarate a ceva din afara mintii pacientului. Autorii afla intr-un chip foarte semnificativ, ca experientele cele mai pe inteles, si care fac parte cu limpezime din alta lume, se intampla pacientilor care sunt cel mai mult in legatura cu realitatea lumii acesteia de acum si este cel mai putin probabil sa aiba halucinatii; mai ales, cei care vad aratari ale celor morti sau ale duhurilor, se afla de obicei in deplinele lor puteri ale mintii si vad aceste fiinte in deplina constienta a mediului lor de spital. Mai mult, autorii afla ca cei care de obicei au halucinatii, vad persoane care sunt in viata, in vreme ce aratarile adevarate ale muribunzilor par sa fie cu persoane moarte. In vreme ce sunt prudenti in concluziile lor, autorii se simt inclinati "sa fie de acord cu presupunerile vietii de dincolo, ca cea mai sigura explicatie a datelor noastre" (pag. 194). Astfel, aceasta carte intregeste descoperirile Dr. Moody, si intareste in chip uimitor experienta intalnirii cu cei morti si cu duhuri in ceasul mortii. Vom arata mai jos daca aceste fiinte spirituale sunt cu adevarat acelea pe care muribunzii le socotesc a fi.
De buna seama ca astfel de descoperiri sunt destul de uimitoare cand vin de pe fondul necunoasterii si necredintei care a caracterizat o vreme atat de indelungata presupunerile stiintei moderne. Pe de alta parte, pentru un crestin ortodox, nu este nimic uimitor in acestea; stim ca moartea este doar o trecere catre o alta forma de existenta, si suntem obisnuiti cu multe aratari si vedenii care se arata muribunzilor, atat sfintilor cat si pacatosilor obisnuiti. Sf. Grigorie cel Mare, in relatarea multora dintre aceste experiente, in Dialogurile sale, lamureste acest fenomen al intalnirii cu altii: "Se intampla adesea ca un suflet care este in pragul mortii, sa recunoasca pe cei cu care urmeaza sa imparta aceeasi existenta vesnica, pentru aceeasi pedeapsa sau rasplata ca a lui" (Dialoguri, IV, 36). Si mai ales, cu privire la cei care au dus o viata curata, Sf. Grigorie observa ca "se intampla adesea ca sfintii raiului sa se arate celor curati in clipa mortii, pentru a-i incuraja. Si avand in mintea lor vedenia salasluitorilor raiului care-i vor insoti, ei mor fara sa aiba vreun simtamant de frica ori de chinuri ale mortii" (Dialoguri, IV, 12). El da exemple de ingeri, mucenici, pe Apostolul Petru, pe Maica Domnului si pe Insusi Hristos, care S-au aratat inaintea celor ce mor (IV, 13-18).
Dr. Moody da un exemplu al intalnirii unei persoane care era pe moarte, nu cu vreo ruda ori fiinta spirituala, ci cu cineva cu totul necunoscut: "O femeie a marturisit ca a vazut in timpul experientei sale din afara trupului, nu numai propriul ei trup spiritual transparent, ci si inca unul, acela al unei persoane care murise foarte recent. Ea nu stia cine era persoana" (Viata dupa viata, p. 45). Sf Grigorie povesteste despre un fenomen asemanator in Dialoguri: el povesteste cateva intamplari, cand un om care era pe moarte, cheama numele cuiva care moare in acelasi timp, in alt loc. Si aceasta nu este de loc o chestiune de inainte-vedere, traita doar de sfinti, pentru ca Sf. Grigorie povesteste cum un pacatos obisnuit, in aparenta sortit iadului, trimite dupa un anume Stefan, necunoscut lui, care este pe moarte in acelasi timp, ca sa-i spuna ca "vasul nostru este gata sa ne ia spre Sicilia (Sicilia fiind un loc cu bogata activitate vulcanica, aminteste de iad), (Dialoguri, IV, 36). Este limpede ca aceasta este o problema care se numeste "perceptie extrasenzoriala" (ESP), care se face deosebit de ascutita la multi, inainte de moarte, si desigur, continua dupa moarte, cand sufletul se afla in afara trupului, el simte in intregime.
Astfel, aceasta "descoperire" deosebita a cercetarii psihice moderne, adevereste doar ceea ce cititorul de literatura crestina veche, cunoaste deja, cu privire la intalnirile din clipa mortii. Aceste intalniri, care nicidecum nu par sa aiba loc pentru toti, inainte de moarte, pot fi totusi numite generale, in sensul ca ele se povestesc, indiferent de nationalitate, religie sau sfintenia vietii.
Pe de alta parte, experienta unui sfant crestin, in vreme ce impartaseste insusirile generale pe care se pare ca oricine le poate trai, are despre aceasta o alta dimensiune componenta -una care nu se defineste prin cercetari psihice. In aceasta experienta, adesea se arata intru lucrare anumite semne ale harului lui Dumnezeu, si vedenia din cealalta lume este adesea vazuta de catre toti sau de catre multi care se afla in preajma, nu doar de catre persoana care moare. Sa luam numai un exemplu de acest fel, din aceleasi Dialoguri ale Sf. Grigorie.
"In vreme ce stateau in jurul patului Romulei, la miezul noptii, deodata, a coborat din cer o lumina stralucitoare, umpland intreaga incapere. Minunatia si stralucirea ei au starnit frica si groaza in inimile lor ... Apoi au auzit galagia unei multimi mari de oameni. Usa camerei s-a deschis larg, cu putere, ca si cum un mare numar de persoane s-ar fi napustit inauntru. Cei care stateau in jurul patului, aveau impresia ca in incapere intrase o mare multime de oameni, dar din pricina fricii lor prea mari si a stralucirii fara de asemanare, nu erau in stare sa vada. Frica i-a intepenit si lumina stralucitoare le-a orbit ochii. Chiar atunci o mireasma placuta a umplut aerul si cu acea mireasma sufletele lor s-au linistit, care erau inca ingrozite de lumina ivita pe neasteptate ... Uitandu-se catre maica sa duhovniceasca Redempta, i-a zis cu glas bland: Nu te speria, maica, inca nu voi muri." Mireasma a staruit vreme de trei zile si in "noaptea a patra, Romula a chemat-o din nou pe maica sa si a cerut sa primeasca Sfanta Impartasanie. Maica Redempta si ucenica sa de-abia se ridicasera de pe pat, cand au vazut doua grupuri de cantareti stand in gradina din fata manastirii ... Sufletul Romulei a fost slobozit din trup pentru a fi calauzit drept la cer. Si intrucat grupurile de cantareti insoteau sufletul ei, ridicandu-se din ce in ce mai sus, cantecul lor rasuna tot mai slab pana cand, in cele din urma, melodia psalmilor si dulceata miresmei au disparut dimpreuna" (Dialoguri, IV, 17). Crestinii ortodocsi isi vor aminti intamplari asemanatoare din viata multor sfinti (Sf. Sisoe, Sf. Taisia, Cuviosul Teofil de Kiev, etc.).
Cu cat inaintam in acest studiu al experientelor muribunzilor si al mortii, vom pastra bine in minte deosebirile care exista intre experienta generalaa muribundului, care starneste acum un interes atat de mare, si experienta harului-dat al mortii, care se arata la adevaratii crestini ortodocsi. Aceasta ne va ajuta sa pricepem mai bine unele aspecte nelamurite ale experientelor mortii care au loc si care sunt istorisite acum.
De exemplu, o constientizare a acestei deosebiri ne poate ajuta sa recunoastem aratarile pe care le vede muribundul. Vin cu adevarat rude si prieteni din imparatia celor morti pentru a se arata muribundului? Si sunt aceste aratari deosebite de infatisarile sfintilor la moartea adevaratilor crestini?
Pentru a raspunde la cea dintai intrebare, sa ne aducem aminte ca doctorii Osis si Haraldsson povestesc faptul ca multi hindusi pe moarte vad mai degraba "zeii" Pantheonului lor hindus (Krishna, Shiva, Kali, etc.), in loc sa-si vada rudele si prietenii apropiati, cum se vorbeste in chip obisnuit in America. Cu toate acestea, dupa cum ne invata cu limpezime Sf. Pavel, acesti "zei" nu sunt nimic cu adevarat (I Cor. 8, 4-5); orice experienta adevarataa "zeilor" presupune draci (I Cor. 10, 20). Atunci, pe cine vad, de fapt, acesti hindusi care sunt pe moarte? Doctorii Osis si Haraldsson socotesc ca recunoasterea fiintelor care sunt intalnite, este in mare masura urmarea talmacirii patimase, bazata pe miezul religios, cultural si personal; iar aceasta pare cu adevarat o judecata cu socoteala, care se va potrivi celor mai multe cazuri. De asemenea, in cazurile americane, probabil ca rudele moarte care sunt vazute, nu se afla cu adevarat "de fata" asa cum socotesc muribunzii. Sf. Grigorie cel Mare spune doar, ca muribundul "recunoaste" oameni, in vreme ce dreptii "sfinti ai raiului li se arata" -aceasta este o deosebire care nu numai ca descopera experienta diferita a drept credinciosilor si a pacatosilor obisnuiti atunci cand mor, ci chiar starea de dupa moarte a sfintilor este deosebita de cea a pacatosilor obisnuiti. Sfintii au o mare libertate de a mijloci pentru cei care sunt in viata, si sa le vina in ajutor, in vreme ce pacatosii decedati pot ajuta in situatii cu totul deosebite, neavand legatura cu cei vii.
Aceasta deosebire este aratata destul de limpede de catre Fericitul Augustin, Parintele latin din veacul al V-lea, in tratatul pe care l-a scris la cererea Sf. Paul de Nola cu privire la "grija pentru morti", unde incearca sa puna la un loc faptul de netagaduit ca sfintii, cum ar fi Mucenicul de Nola, s-au aratat in chip deslusit credinciosilor, cu faptul, la fel de netagaduit, ca cei morti, ca regula generala, nu se arata celor care sunt in viata.
Dupa ce si-a formulat invatatura ortodoxa, bazata pe Sfanta Scriptura, cum ca "sufletele mortilor se afla intr-un loc de unde nu vad lucrurile care se petrec in aceasta viata pieritoare" (Cap. 13), impreuna cu propriile sale pareri despre manifestarile aparente ale mortilor fata de cei vii, care se savarsesc de obicei, fie prin "lucrarile ingerilor", fie sunt "vedenii false", savarsite prin lucrarile dracilor care urmaresc inselarea oamenilor printr-o teorie falsa asupra vietii de dincolo (Cap. 10), Fericitul Augustin face deosebirea dintre lucrarile ce parafi ale mortilor, si lucrarile adevarate ale sfintilor:
"Cum arata mucenicii ca poarta de grija nevoilor oamenilor, prin binefacerile pe care le dau celor ce le cauta, daca mortii nu cunosc ce fac cei ce sunt in viata? Caci Felix Marturisitorul s-a aratat nu numai prin faptele sale de milostenie, ci s-a aratat chiar in chip vazut, inaintea ochilor oamenilor, cand Nola a fost inconjurat de catre barbari. (Episcope Pavel) pune bucurie cucernica intru aceasta aratare a lui. Noi am auzit despre aceasta nu din zvonuri schimbatoare, ci din marturii vrednice de incredere. Cu adevarat, lucrurile care sunt deosebite de randuiala obisnuita pe care a dat-o firea feluritelor lucruri zidite, se arata in chip dumnezeiesc. Nici macar pentru aceea ca Domnul nostru, atunci cand El a dorit, a schimbat apa in vin, nu avem nici o indreptatire pentru a nu pricepe insemnatatea apei ca apa. De fapt, aceasta este o imprejurare aparte, de astfel de lucrare dumnezeiasca. Faptul ca Lazar s-a ridicat din morti, nu inseamna ca toti mortii se ridica atunci cand vor ei, ori ca un om lipsit de viata este chemat inapoi de un om in viata, asa cum un om care doarme este trezit de un om care este deja treaz. Unele intamplari sunt caracteristice lucrarii omenesti; altele arata semne ale puterii dumnezeiesti. Unele lucruri se intampla in chip firesc; altele au loc in chip minunat, cu toate ca Dumnezeu este de fata in lucrarea fireasca, si firea insoteste minunea. Dar nu trebuie sa se creada, ca oricare mort se poate amesteca in lucrurile celor vii, numai pentru ca mucenicii vindeca sau ajuta pe oarecare oameni. S-ar putea crede ca: Mucenicii, prin puterea dumnezeiasca, participa la lucrurile celor vii, dar mortii obisnuiti nu au nici o putere de a se amesteca in lucrurile celor vii" (Grija pentru morti, Cap. 16, in Fer. Augustin, Tratate despre casatorie si alte subiecte , Parintii Bisericii, vol. 27, New York, 1955, pag. 378).
Intr-adevar, sa luam un exemplu, Sfintii Parinti ai vremurilor mai recente, cum ar fi Staretul Ambrozie de la Optina, ne invata ca fiintele chemate in sedintele spiritiste, sunt mai degraba draci decat duhuri ale mortilor; si cei care au cercetat fenomenele de spiritism in intregime, daca acestia au vreo judecata crestina, au ajuns la aceeasi concluzie (vezi, de pilda, Simon A. Blackmore, S. J., Spiritism: fapte si inselari, Benziger Bros., New York, 1924).
Astfel, nu este nevoie sa punem la indoiala faptul ca sfintii, cu adevarat se arata drept-credinciosilor la moarte, asa cum se povesteste in multe Vieti ale sfintilor. Pe de alta parte, pacatosilor obisnuiti li se arata rude, prieteni, sau "zei", care sunt potriviti asteptarilor muribunzilor, ori reprezinta ceea ce acestia sunt pregatiti sa vada. Probabil ca este cu neputinta de stabilit firea precisa a acestor aratari din urma; ele, desigur, nu sunt simple halucinatii, ci par sa fie o parte a experientei firesti a mortii, un semn fata de omul care moare, care urmeaza sa intre in noul taram, unde legile realitatii materiale obisnuite nu se mai pastreaza. Nu este nimic extraordinar in legatura cu aceasta experienta, care pare sa fie neschimbata pentru vremuri, locuri si religii felurite.
Experienta "intalnirii cu altii" se iveste in chip obisnuit chiar inainte de moarte, si nu trebuie sa fie asemanata cu intalnirea destul de deosebita, pe care o vom prezenta acum: aceea cu "fiinta de lumina".
Multumita?
loreley???
MUltumita?:|
inca nu.....:)
citii si io cartea lui r. moody, precum si altele...
un lucru care nu trebuie trecut cu vederea este ca, se pare, viziunile fiecaruia sunt strans legate de credinta lui. respectiv, un crestin va vedea sfinti si ingeri, un hindus il va vedea pe vishnu si shiva sau alte avataruri ale acestuia, un ateu probabil s-ar intalni cu personalitati de aceeasi anvergura si asa mai departe. concluzia?...
Citat din: darieglobur din 27 August 2007, 11:46:33
citii si io cartea lui r. moody, precum si altele...
un lucru care nu trebuie trecut cu vederea este ca, se pare, viziunile fiecaruia sunt strans legate de credinta lui. respectiv, un crestin va vedea sfinti si ingeri, un hindus il va vedea pe vishnu si shiva sau alte avataruri ale acestuia, un ateu probabil s-ar intalni cu personalitati de aceeasi anvergura si asa mai departe. concluzia?...
Sunt tare curios cum sunt , in acest caz , viziunile unui eschimos sau ale unui bastinas din Africa sau din Papua Noua Guinee ....
Concluzia e ca aceste marturii nu sunt relevante , au o valoare relativa , sunt doar interpretari personale ale unui fenomen prea complex , aflat mult peste capacitatea noastra de gandire .
Citat din: Kymosabe din 27 August 2007, 13:41:09
Sunt tare curios cum sunt , in acest caz , viziunile unui eschimos sau ale unui bastinas din Africa sau din Papua Noua Guinee ....
Concluzia e ca aceste marturii nu sunt relevante , au o valoare relativa , sunt doar interpretari personale ale unui fenomen prea complex , aflat mult peste capacitatea noastra de gandire .
viziunile acestora vor fi, la fel, in stransa legatura cu credintele lor, cu asa-zisa realitate pe care ei si-au tot construit-o.
in afara de faptul asta, pe care-l mentionasi, recte ca
Lumea, in general, e cu mult peste capacitatea noastra de intelegere, totusi, in cazul de fata s-ar mai putea incerca niscai concluzii...
Si eu imi pun uneori intrebarea asta: Cum va fi cand voi muri? Eu cred ca vom fi intr-un vis continuu care se va termina atunci cand ne vom reincarna si vom relua acelasi ciclu pe care l-am trait in viata asta,numai ca nu vom sti acest lucru...si vom ajunge in viata urmatoare intrebandu-ne acelasi lucru.....Asta-i viata:un ciclu continuu....
Nu am interseaza viata dupa moarte , etc.....ci in special acel moment---1 minut inate de trecere...
Vreau sa stiu daca aud, vad , miros , muribunzii ceva( ca vad un tunel nu se pune)
Vreau sa stiu exeprientele celor care i-au tinut de mina in ultimele clipe pe muribunzi.
Nu va suparati dar si eu stiu 1001 teorii , si sa folosesc google.
Pe mine ma intereseaza parerile celor care au trecut prin asta!
Evia deci tu vrei sa stii experientele celor care au vazut oameni murind.....de ce?
Crede-ma nu este placut deloc si nu este senzational :-D [continut sters]
Loreley , da.
Nu este nici o problema daca tu , nu intelegi lucrurile astea .Nu este o problema nici daca nu vrei sa le sti , sau le consideri "funebre", dar te rog lasa-i pe cei care vor sa stie sa vorbeasca , si sa imi aduca si mie completari la ceea ce nu stiu si ma intereseaza.Aici , din cite stiu eu se face schimb de informatii si nu caracterizari ale "useri-lor" in functie de ceea ce cred alti useri ca "stiu"
Multumesc pentru intelegere.
Ma repet:ma intereseaza daca in momentul mortii , (trecerii pentru unii), atia uzit , ati vazut ca muribunzii sa aiba reactii care sa ateste faptul ca isi pierd simturile "umane" (vaz , auz , miros. etc) si sunt constienti de asta(pt ca mentioneaza-nu te mai aud , nu te mai vad,...).si daca atunci credeti ca le se dezvolta alte simturi(in special unul prin care sa "auda" ca esti linga ei , ca te rogi pt sufletul lor , sa auda practic tot ce le spui).
Multumesc.
Imi fac "mea culpa" :-D
Cu stima,
Un lucru este sigur,inainte de a muri fiecare simte mai mult sau mai putin acest lucru.Iar psihologia (in special cea de la noi)nu cred ca este in stare sa explice acest fenomen cu cunostintele actuale.
probabil ca simti o stare de sufocare sau dureri in piept daaca mori de inima
daca cedeaza creierul nu simti nimic :ufo:
Ca orsice om care traieste pe Pamant si caruia mintea ii lucreaza intens, am si eu teoria mea despre momentul mortii. Cu ceva ani in urma am avut niste experiente de viata as zice eu nefaste, dar pe undeva au fost ca un fel de katarsis, o purificare a sufletului. Am avut printre altele o viziune a propiei mele morti, o moarte prematura. La inmormantarea mea ii vedeam pe parintii mei debusolati, plangand. Ce era interesant e ca ii vedeam pe parintii mei ca fiind tineri, aproximativ de varsta pe care o aveau la nasterea mea, nu batrani ca acum.
Dupa mine la momentul mortii vom avea de-a-face cu corpurile eterice (dublul astral - un fix al meu :-D) ale persoanelor apropiate care au decedat. Si ma refer nu doar la rude ci la toti cei cu care am interactionat in decursul vietii. Daca nu vor fi acestea, vor fi macar niste mici demoni ce-au fost prin trupurile celor cunoscuti. Vom avea parte de o intreaga piesa dramatica pusa in scena de acestia. Vom fi terorizati de demonii carora le-am cedat in timpul vietii si le-am facut pe plac. Dar nu disperati. Daca am facut si fapte bune si ne-am vazut si de suflet atunci vom avea parte si de fiine superioare, care ne vor apara pe drumul catre Dumnezeu la judecata. Crestinii si evreii le spun ingeri de lumina. Musulmanii le zic djinii buni, sau ceva de genul asta. Ateii poate ii vor considera extraterestri binevoitori cu aspect luminos si glasul cristalin. Animistii vor spune ca au venit zanele sa-i ia catre lumea cealalta. Adevarul este ca sunt ceea ce crestinii sau mozacii numesc ingeri. Sunt luminosi ca aspect si au o voce imposibil de redat, o voce perfecta, ca ecoul unui bol de cristal lovit usor cu un diapazon.
Si daca meritam, atunci vom ajunge in ceea ce religiile monoteiste numesc rai. Musulmanii au un prim verset in cartea lor de capatai: Dumnezeu este unul singur. Si nu cred sa aiba jumatati de masura.
DAOS-Dupã cum vãd eu,cam încurci corpul astral cu cel eteric asa cã uite aici ce ne învaþã RUDOLF STEINER-tãticul ezoteriei:
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA094/GA094_CF05.html
SAU AICI:http://www.scribd.com/doc/8672771/Corpul-Eteric-Vol-1
IAR DESPRE CELE 7 CORPURI ENERGETICE AICI:
http://oliviu.sunteu.ro/spiritualitate/cele-7-corpuri-energetice-subtile/
Studiazã-le cu atenþie ºi sânt convins cã nu vei mai face astfel de confuzii regretabile-
EVIA-înþeleg cã pe tine te-ar interesa momentul morþii ºi dacã dispar sau mai rãmân unele facultãþi ale vieþii fizice ca:auz,vãz,luciditate,etc.
Ei bine Toni Victor Moldovan,în lucrarea sa;Programul Terra,cred cã ar rãspunde cel mai bine la unele aspecte legate de întrebarea ta:
el spune cã noi oamenii am fost creiaþi de cãtre fiinþe mult superioare nouã,pentru ca prin experienþa acumulatã de noi dea lungul uneia(sau mai multor)vieþi sã participãm efectiv la complectarea vieþii lor fizice de început prin transferarea acestei experienþe de viaþã dupã moartea noastrã unui nou individ creiat pe cale artificialã de cãtre EI.Acest procedeu de clonare ar avea avantaje cã:eliminã necesitatea ºi existenþa sexului feminin,naºterea,copilãria,adolescenþa,individul intrând direct în societate ca fiinþã maturã,cu experienþã de viaþã.Pentru a se respecta principiul liberului arbitru,precum ºi a dreptului universal la viaþã,EI nu se amestecã sub nici o formã în viaþa noastrã fizicã,monitorizându-ne doar cu ajutorul unui scaner hiper tehnologizat capabil sã ne scaneze permanent întreaga viaþã.Dupã moarte acesta pãrãseºte corpul fizic,preluând ºi acele facultãþi ale vieþii fizice rãmâne însã în apropierea sa pânã va descãrca informaþia pe memoria universalã(akasa),eliberat,el va rãmâne în continuare doar cu instinctele primare ºi o memorie primitivã,apropiatã totuºi de cea umanã,dominatã însã de instincte.Aceastã entitate se numeºte spirit liber,ºi el va urma un semnal de forma unei lumini albastre emis de undeva din spatele lunii,unde se aflã o staþie de triaj numitã Eden sau Curcubeul Biblic.Ajuns aici va fii reprogramat pentru o nouã misiune.Existã însã situaþii deosebite când moartea survine extrem de violent ºi rapid;prin explozii,ardere totalã,fulgerare,etc.precum ºi în cazuri când,muribundul nu a terminat o probl.crucialã în viaþã etc,în aceste cazuri,entitatea nu poate recepþiona semnalul chemãrii,ºi va rãmâne blocatã un timp între lumi,ºi dominatã fiind doar de instincte primare va intra în panicã,manifestându-se agresiv.Aceste manifestãri vor înceta cînd entitatea va fii îndrumatã spre portal.Deci cam asa stau lucrurile în prejma momentului morþii.
Citatspiritul va urma un semnal de forma unei lumini albastre emis de undeva din spatele lunii,unde se aflã o staþie de triaj numitã Eden
De unde ai aceasta informatie?
In plan fizic in spatele lunii nu se afla nimic deosebit. De ce acea lumina albastra vine de pe Luna si nu din alta parte? Si de ce acea lumina este albastra si nu alta culoare?
Citat din: Tayka din 12 Ianuarie 2010, 00:44:59
DAOS-Dupã cum vãd eu,cam încurci corpul astral cu cel eteric asa cã uite aici ce ne învaþã RUDOLF STEINER-tãticul ezoteriei:
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA094/GA094_CF05.html
SAU AICI:http://www.scribd.com/doc/8672771/Corpul-Eteric-Vol-1
IAR DESPRE CELE 7 CORPURI ENERGETICE AICI:
http://oliviu.sunteu.ro/spiritualitate/cele-7-corpuri-energetice-subtile/
Studiazã-le cu atenþie ºi sânt convins cã nu vei mai face astfel de confuzii regretabile-
Omule pe mine, sincer sa fiu, ma lasa rece ezoterismul lui Steiner sau al altora. La fel si presupusa ta confuzie cu privire la "corpurile-energetice-subtile". Am folosit in postarea mea termeni din ezoterism pentru ca mi s-au parut a fi mai pe intelesul tuturor. Ceea ce am expus sunt propriile mele teorii cu privire la om si viata in general. Ca si mod de a gandi tin sa-ti spun ca prefer crestinismul ortodox. In dogma crestina am gasit cele mai multe explicatii la toate prin cate am trecut in viata si nu in ezoterismul lui Steiner sau al altuia. Si tot in ritualul crestin ortodox am gasit si ajutorul de care aveam nevoie candva.
Nu cred ca simti cand mori.
JEAN-eu am luat informaþiile (asa cum de altfel am si precizat)din lucrarea Programul Terra de Toni Victor Moldovan uite aici:
http://www.google.ro/search?hl=ro&client=firefox-a&channel=s&rls=org.mozilla%3Aen-US%3Aofficial&hs=bK9&q=toni+victor+moldovan&btnG=C%C4%83utare&meta=&aq=f&oq=
Cât despre imensa staþie din spatele lunii s-ar putea sã existe;ºi se zice cã luna a fost adusã tocmai ptr a o masca,pentru cã in antichitate, atunci când EI zeii umblau printre oameni ,se ºtia cã acolo sus e ray-ul unde vor ajunge cei buni(probabil cã de atunci a rãmas ºi ideia cu ridicarea privirii spre cer,de altfel ºi biblia spune cã acest curcubeu a fost pus acolo drept kezãºie între EIºi noi dar atâta timp cât nu am fost încã împreunã pe acolo sã ne lãmurim la faþa locului nu vom putea stii cu certitudine adevãrul.Cât despre tunelul ºi lumina albastrã ce sã-þi mai spun dacã nici de asta nu ai auzit,întreabã-i pe sutele de mii de muribunzi salvaþi dela moarte,vezi ºi pe aici:http://www.scribd.com/doc/24043848/Lumina-Vietii-de-Dincolo-de-Raymond-Moody
sau pe dincoace:citez-(f. pe scurt ca sã nu necãjesc moderatorii)
Intunericul, tunelul si lumina
,,Ati auzit probabil, de multe ori, ca moartea este o experienta terifianta. Sa nu credeti asta! Moartea este cea mai dulce, tandra si senzuala senzatie pe care am trait-o vreodata. Moartea vine deghizata intr-un prieten foarte foarte bun... Este usor sa mori... Ca sa traiesti, insa, trebuie sa lupti" – Edward V. Rickenbacker.
- * Sentimentul de liniste – Prima senzatie pe care o au cei aflati in pragul mortii, este cea de pace interioara, de liniste sufleteasca, acceptarea mortii si confortul fizic si emotional. Uneori, aceasta stare poate fi precedata de un zgomot extrem de neplacut.
* Lumina intensa si pura – Cateodata, aceasta lumina intensa ( deloc dureroasa) pare sa umple camera in care se afla subiectul. In alte cazuri, pacientii mentioneaza o lumina neobisnuita, care pare sa vina dintr-un colt al camerei, si pe care o asociaza cu Dumnezeu sau cu Paradisul.
* Parasirea propriului corp – Cel de al treilea pas este cel in care persoana in cauza simte ca isi paraseste propriul corp. Exista numeroase mentiuni in care pacientii sustin ca levitau si ca puteau vedea si auzi persoanele din jurul lor, la fel de bine cum isi puteau vedea trupul inert. Uneori, ,,spiritul" poate zbura in afara camerei, catre cer sau catre ceea ce pare a fi Raiul.
* Intrarea in alte dimensiuni – Indiferent de orientarile religioase ale celui afectat, exista aceleasi mentiuni cu privire la natura locului in care ,,spiritul" poate ajunge. In marea majoritate a cazurilor, cei aflati in pragul mortii vorbesc de Rai, desi exista si situatii in care oamenii vorbesc de locuri reci, intunecoase, si de voci disperate care se aud in jurul lor, o imagine pe care nu au putut sa o asocieze decat cu Infernul.
* Entitati luminoase – Una dintre cele mai intalnite si ma des relatate experiente este cea a entitatilor luminoase care insotesc sufletul celui aflat in pragul mortii. Majoritatea relatarilor fac referire la un glob de lumina, a carui voce este calda si prietenoasa. Acesta este perceput ca Dumnezeu, un inger, un sfant sau chiar o persoana apropiata care a decedat.
* Tunelul – La fel de cunoscuta este si prezenta tunelului intunecat, pe care spiritul este nevoit sa il traverseze. In unele relatari, la capatul acestuia se afla o lumina ALBASTRÃ in timp ce altele sustin ca singura sursa de lumina este cea a entitatii care insoteste sufletul celui aflat in pragul mortii. In tunel este mentionata prezenta a numeroase alte spirite, unele ratacite, in timp ce altele isi urmeaza drumul catre aceeasi sursa de lumina.
* Comunicarea cu spiritele – Inainte ca experienta sa ia sfarsit, pacientii afirma ca au comunicat cu o alta entitate. Aceasta a fost descrisa sub forma unei puternice voci masculine, care ii spune celui afectat ca inca nu a sosit timpul sau si ca trebuie sa se intoarca. Unii subiecti pretind ca li s-a dat posibilitatea alegerii intre lumina divina si intoarcerea in propriul corp, in timp ce altii sustin ca li s-a ordonat, pur si simplu sa se intoarca.
* Vizualizarea propriei vieti – Aceasta experienta mai este numita si ,,vederea panoramica a vietii" si poate fi intalnita atat la inceputul starii propriu-zise cat si la finele trairilor paranormale. Modul in care ea se produce difera de la persoana la persoana. Daca unii pacientii sustin ca imaginile erau extrem de detaliate, altii sustin ca au vazut doar franturi din propria viata. Subiectii aud uneori voci apropiate care le judeca faptele.MAI MULTE AICI:
http://2012en.wordpress.com/category/fenomene-inexplicabile/
ºi dacã mai vrei link-uri îþi mai dau,câteva Kg.convins fiind însã cã tot sceptic ºi ursuz vei rãmâne... chiar dacã( prin absurd )vom ajunge sã vedem ºi sã pipãim..tot vei gãsii tu ceva nereguli.
CE SIMT MORTII
Viata este un mister, la care credinta, filosofia si stiinta ne dau raspunsuri care uneori nu se aseamana. Ne place sa credem ca moartea este doar o etapa intermediara dintre viata si ceea ce vine dupa ea, indiferent daca e o alta viata fizica, spirituala sau chair extinctie.
Dar cum suntem doar niste oameni, avem multe interbari fara raspuns - ce simti cand mori? Experienta umana in acest domeniu este evident dificila, numai un "initiat" poate da un raspuns realist. O definitie moderna a mortii este ca ea se intampla atunci cand neuronii, fiind privati de oxigen, inceteaza sa mai creeze activitate electrica in creier.
Daca circulatia sangvina se opreste si nu mai aduce oxigen la creier, in aproximativ 10 secunde omul isi pierde cunostinta. Moartea poate sa vina dupa cateva minute de la "accident".
Iata cateva detalii morbide:
- inecul: moartea prin inec nu este lipsita de durere, iar durata procesului este influentata de temperatura apei si abiliatatea de a inota, desi in 60% din cazuri oamenii stiau sa inoate. Atunci cand omul realizeaza ca nu mai poate sa isi tina capul deasupra apei, intra in panica, incercand sa respire nu mai pot sa strige dupa ajutor. Mainile incearca haotic sa indeparteze apa, ca si cum ar incerca sa urce pe o scara, stadiu care tine pana la 60 de secunde. Cand victima incepe sa se scufunde, aceasta incearca sa isi tina respiratia pentru cat mai mult timp, cel mult 90 de secunde, inhaleaza apa si tusind "respira" si mai multa. Apa din plamani blocheaza schimbul de gaze si inchide caile respiratorii. Supravietuitorii povestesc de o senzatie de lacrimare si usturime, urmata apoi de liniste si calm (pierderea cunostintei). Daca inecatul nu este salvat in aceasta etapa, inima i se opreste si se instaleaza moartea clinica.
- atacul de cord: sau infarctul miocardic intervine incet, cu un disconfort moderat (mai putine sunt cazurile in care acesta este violent, asa cum este in filme). Simptomele cele mai intalnite sunt: durerea de piept ca o presiune intermitenta sau persistenta (muschiul inimii ce incearca si moare din cauza lipsei de oxigen). Durerea poate radia in maxilare, gat, spate, abdomen si spre maini. Alte simptome sunt: insuficineta respiratorie, greata, transpiratie rece. Multe victime nu recunosc aceste semne, intarziind sa caute un ajutor timp de 2-6 ore. Aritmia poate duce omul la pierderea constintei, si dupa cateva minute moarte. Cei care ajung repede la spital au mari sanse sa supravietuiasca.
- hemoragie masiva: moartea survine in cateva secunde daca rana a sectionat o artera sau cateva ore daca este taiat o vena sau artera mai mica. Un om de statura medie are 5 litrii de sange (8% din greutatea corporala). Pierderea a 750 ml cauzeaza aparitia anumitor simptome, pierderea prin sangerare externa sau interna a 1.5 litri determina stari de slabiciune, sete si anxietate. La 2 litri oamenii ametesc, au o stare de confuzie, pana aluneca intr-o stare de inconstienta. Sentimente de frica pana la calm relativ sunt asociate acestor accidente, important fiind si cat de grava este rana, sau cat de multe sunt.
- focul: de obicei in cazul unui incendiu gazele si fumul trimite omul in stare de inconstienta. Moartea este foarte violenta in cazul arderii directe: parul este ars imediat, caile respiratorii sunt arse de aerul fierbinte si de flacari, iar arsurile stimuleaza puternic receptorii durerii din piele. Arsurile declanseaza un raspuns inflamatoriu rapid care intensifica senzatia de durere a zonelor afectate si a celor vecine. Arsurile de gradul III nu dor asa de mult precum cele de gradul II, insa orice arsura aduce dureri puternice. Unele victime nu simt durerea daca inca sunt in pericol sau incearca sa salveze pe cineva, dar odata ce adrenalina dispare, se constientizeaza durerea. Durerea este cea mai mare problema in cazul arsurilor.
- intoxicatia cu gaze (CO, Co2, cianuri): cazul celor mai multe morti in incendii. Simptome: dureri de cap, ameteala, si ulterior pierderea cunostintei. 40% din intoxicati nu se mai trezesc din starea de inconstienta.
- decapitarea: este o moarte pe care Guillotin a incercat sa o inlocuiasca pe metodele mai barbare pe care Franta le practica, in functie de rangul social: decapitarea regalitatii, smulgerea membrelor celor care incercau sa ucida un rege si arderea pe rug a ereticilor. Moartea prin decapitare este aproape instantanee daca condamnatul sta nemiscat, calaul este experimentat si arma este ascutita. Un experiment arata ca creierul ramane in viata dupa 7 secunde dupa ce sangele a fost oprit. Relatari din sangeroasa perioada post-revolutionara franceza povestesc de miscari ale ochilor chiar si dupa 15-30 de secunde. Gatul reginei Maria a Scotiei a fost lovit de trei ori de taisul lamei in 1587 (inainte de inventarea miloasei ghilotine), actiunea trebuind sa fie terminata cu un cutit. Margaret Pole, Contesa de Salisbury a refuzat sa stea nemiscata si calaul a nimerit umarul in loc de gat. Dupa anumite marturii ea a sarit de pe bustean si a fost fugarita si lovita de 11 ori inainte sa moara.
- electrocutare: aritmia si oprirea inimii duc la moartea oamenilor care se electrocuteaza la o tensiune specifica prizelor din casa. La un curent mai mare omul intra aproape instantaneu in stare de inconstienta. Unii specialisti sustin ca oasele craniului nu permit sa intre in creier suficient curent si ca condamnatii ar muri din cauza incingerii creierului.
- caderea de la inaltime: caderea in liber se face la o viteza de impact de 200 km/ora. 75% din victime mor in primele secunde/minute dupa cazatura. moartea survine in functie de pozitie in care aterizeaza si suprafata de impact. Daca apa este suprafata de impact cauzele mortii pot fi: colapsul plamanilor, hemoragie interna datorata ruperii coastelor, explozia inimii. Supravietuitorii povestesc de o senzatie a incetinirii curgerii timpului. Sanse de supravietuire cresc atunci cand se incearca sa se aterizeze in picioare, gata pentru rostogolire.
- spanzurare: sfoara exercita o presiune asupra traheei si ale arterelor cervicale, inconstienta apare in 10 secunde, moartea este mai violenta daca streangul nu este pozitionat bine. Moartea vine tarziu, existand cazuri in care au fost readusi la viata dupa 15 minute dupa ce au fost dezlegati. In 1868 in Anglia s-a ales metoda de spanzurare prin aruncare de la o distanta mai mare, calaul calculand lungimea sforii, existand si cazuri neplacute in care capul condamnatului era smuls de corp, in loc sa fie doar frant. Cauza nu ar fi fost intotdeauna fractura gatului, ci tot asfixierea, insa caderea ar fi lasat condamnatul inconstient.
- injectia letala: creata ca o alterantiva mai putin socanta a scaunului electric, pedeapsa este formata din 3 tipuri de substante: prima un sedativ care inlatura senzatie de durere, un agent paralizant care opreste respiratia si ultima: clorura de potasiu care opreste aproape instantaneu functionarea inimii. Cantitatea de anestezic este insa aceeasi desi in unele cazuri condamnatii au o statura mai mare. Senzatiile prin care trec condamnatii pot fi: senzatie de sufocare, arsuri de la injectia finala, substanta paralizanta ascunde si orice semn care ar denota suferinta.
- depresurizare: este moartea pe care o pot avea cosmonautii. Un sigur caz de astfel de accident a avut loc in istorie: cel al navetei rusesti Soyuz 11 din 1971 cand un sigiliu s-a slabit la intrarea in atmosfera. In depresurizare presiunea atmosferei scade si aerul din plamani se expandeaza rupand tesutul. Este si mai daunator daca victima nu expira inainte de decompresie sau incearca sa isi tina respiratia, oxigenui incepe sa iasa din sange si plamani. Dupa 40 de secunde dupa ce scade presiunea, corpurile se umfla pe masura de apa din tesuturi se evapora desi piele impiedica "explozia". Ritmul inimii creste iar gazele din sange obstructioneaza vasele. Dupa un minut sangele se opreste din circulatie. Supravietuitorii spun de o durere in piept, o senzatie de pierdere a aerului din plamani si o imposibilitate de a inspira. In experimente, animalele care au fost represurizate in 90de secunde au supravietuit in general, fara consecinte ulterioare.
iata un mic fragment minunat din cartea lui Scarlat Demetrescu in care ne explica despre moarte ,as vrea sa-l expun aici in caz ca moderatorii il vor accepta!
Ce simti cand mori??Senzatiile care preced si urmeaza mortii sunt infinit de variate de la om la om , si ele depind mai ales de meritul , de inaltimea morala a spiritului care paraseste Pamantul .In general separarea sufletului de corp se face gradat ,foarte lent .Uneori aceasta separare se face cu mult inainte de incetarea functiilor organismului nostru .Cu cat legatura fluidica dintre corp si suflet este mai mare ,cu atat cel ce moare simte o mai mare durere si agonia este mai lunga .Momentul acesta al dezancarnarii sufletului este ,pentru cel cu multe greseli ,plina de frica .Ce va fi?'Unde va merge?Are impresia ca un abis se deschide langa el care il cheama si in care se va pravali .
Pentru cel bland ,milos si moral moartea se manifesta sub forma unei slabiciuni ,il cuprinde o piroteala care il trage pe nesimtite intr-un somn dulce placut .Degajarea sufletului se face pe nesimtite deoarece prin indeplinirea datoriilor morale el a fost slab unit de corpul sau fizic si deci de partea materiala acestei lumi .
Cand omul este gata sa treaca de la viata terestra la acea cereasca se observa stingerea treptata a functiilor vitale desi organele fac mari sfortari pentru indeplinirea in continuare a rolului lor .Cauza acestrei reduceri treptate a puterilor corpului carnal se datoreaza corpului vital care intretine viata acestuia si care la randul lui se reduce se stinge ca o candela in care s-a consumat undelemnul . El nu mai are vitalitate suficienta pentru ca nu mai primeste energie de la suflet ,care se retrage treptat din corp .In caz de accident ,procesul acesta este scurt si rapid ,iar in caz de boala ,slabiciunea fiziologica cuprinde pe om treptat cu o derulare mai lenta .
Cand ora mortii a sunat ,nici o putere din lume ,nici o stiinta omeneasca nu mai poate impiedica plecare sufletului din lumea fizica si trecerea lui in lumea spatiului .
Pana ce nu s-a desprins sufletul de corp (nu s-a rupt cordonul fluidic),creierul mai functioneaza ,vorbirea se poate manifesta sub vointa sufletului ce s-a exteriorizat si atunci omul ce agonizeaza spune ca vede in camera ,in jurul lui ,fiinte fluidice ,in care isi recunoaste parintii sau prietenii ce au parasit deja lumea terestra .Uneori intretine conversatii cu ei .Cei de fata asculta ,se uita ,dar nu vad nimic .(deci are loc o conexiune intre lumea fizica si cea astrala)Aceste fiinte invizibile au venit , din iubirea ce o poarta celui ce paraseste pamantul ,sa-l ajute la destrupare si apoi sa-l conduca in noua lui calatorie .Una dintre ele este calauza lui in noua viata spatiala ..In fine o respiratie profunda ,un somn adanc e semnul separarii complete a sufletului de corp .In acest moment inima isi paraseste activitatea .Totul s-a ispravit .Omul real ,cel vesnic ,si-a parasit haina trupeasca ,s-a eliberat din stransoarea materiei -corpului ..si saracul si bogatul , si ignorantul si savantul, cu totii trebuie sa trecem prin poarta mortii care ne duce la viata spirituala..
Zilele trecute ma plictiseam si m-am dus sa vad ce mai face tante Mathilda. Pentru ca era ora ceaiului englezesc bineinteles ca erau prezente si celelalte doua prietene ale ei . Ce faceau vecinele mele? Jucau poker pe dezbracate :lol:
Nu va ganditi la prostii insa. Nu stiu daca v-am spus insa fiecare din ele are cate un motan de rasa . Acum sa nu ma intrebati amanunte despre mitze ca nu ma pricep. Si fiind motanii de rasa si fiindca stapanele lor sunt de moda veche motanii astia au fiecare cate o garderoba impresionanta. Deci doamnele mele jucau poker pe dezbracatul motanilor lor.
M-au poftit sa fiu al patrulea insa eu neavand vreun animal de companie ar fi trebuit sa ma dezbrac personal in caz de ''nevoie'' si tocmai de aceea am refuzat politicos motivand ca nu sunt destul de bronzat pentru a onora invitatia .
Am fost mustruluit ca eram ''albinos'' si tante Mathilda mi-a promis ca imi face rost de un abonament la solar 8-)
In fine, m-am pomenit cu o cafea in fatza si cu intrebarea ce parere am despre Moarte si mai ales despre procesul mortii, daca sunt la curent cu ultimele barfe in domeniu. Am sorbit tacticos din cafeaua facuta la nisip in ibric de arama si am asteptat urmarea fiindca intrebarile erau doar de complezenta. Mai jos este un rezumat al discutiilor.
Din momentul conceptiei unui corp uman pe cale naturala in acelasi timp cu formarea fizica - celule, organe, etc. - se formeaza si softul aferent functionarii acelui corp . Asa s-ar explica functionarea corpurilor in faza comatoasa sau in cea de moarte clinica . La fel se intampla in timpul cultivarii - ca nu se poate spune crestere- unui corp clonat.
Cam la fel se poate explica ''functionarea '' a ceea ce literatura de specialitate numeste zombii sau la noi, moroii.
Este doar corpul cu softul de functionare. La un anumit moment - inca nu se stie in ce conditii si/sau ce moment al sarcinii - in acest corp ''intra o esenta ce provine din Sursa si care poate fi asemuita cu Sursa . Aici ne putem intalni cu crestinismul care zice ca ''omul a fost facut dupa chipul si asemanarea Lui . Parte femeiasca si parte barbateasca ...'' Deocamdata nu discutam despre impartirea in doua sexe.
Deci, corpul in formare este locuit de o ''proiectie'' a Sursei si are timp sa se obisnuiasca cu comenzile softului pana in momentul nasterii. In primii ani de viata se stabilizeaza aceasta coabitare astfel incat omul zice privindu-se pe sine in oglinda : Asta sunt eu. Si incepe aventura in 3D+timp .
Din motive de virusi de diverse naturi softul corpului pierde din integritate si implicit si Sursa se degradeaza aparent fiindca Sursa se identifica total cu corpul.
Atunci cand omul intra in ultima linie dreapta a vietii lui incepe procesul de ''dezlipire'' sau de ruptura/disociere intre Sursa si corp. Spre uimirea lui omul isi da seama ca nu mai poate sa faca lucruri fizice cum facea inainte, ca oboseste mai repede , etc insa el se simte acelasi dintotdeauna si de obicei intervine depresia .
La oamenii in agonie aceasta ruptura este si mai vizibila. In momentele de asa-zis delir corpul are dureri care de multe ori se ''sting'' doar cu morfina iar in momentele de luciditate omul respectiv sustine ca nu il doare nimic desi efectul morfinei a trecut de mult . Se pare ca acest proces de ''dezlipire'' este cel care cauzeaza dureri fizice cu tot cortegiul aferent. Iar aici se include si degradarea tot mai accentuata a corpului fizic si incepe procesul de racire corporala de la extremitati spre piept. Regiunea inimii este ultima care e cuprinsa de ''raceala mortii'' . De ce oare, nu mi s-a spus .
Bineinteles ca nu toate cazurile de trecere se petrec dureros sau in timp indelungat - ore, zile, saptamani. Unele treceri sunt rapide, se petrec lin fara dureri . Totusi, un element comun tuturor este ultima clipa in care totul este si devine senin.
Tot prin existenta acestui soft incorporat trupului fizic se pot explica malformatiile fizice sau mentale si tot asa se poate explica influenta medicamentelor sau a diverselor generatoare de unde asupra fizicului.
Vazand privirea mea, tante Mathilda imi dadu exemplu cu o masina moderna care are computer de bord si in care vine omul si se urca. Intai se produce o acomodare cu functiile masinii , etc, etc. Vazand ca am priceput ma ruga sa astept ca urma sa isi dezbrace motanul de frac deoarece pierduse din cauza neatentiei :-D
Apoi sorbind din ceaiul cu putin cogniac frantuzesc ma intreba ce parere am de clonele umane :-o Si bineinteles , continua tot ea de teama sa nu ii rapesc bucuria impartasirii noutatilor catre auditoriu. Clonele umane ar fi dupa spusele ei doar corpuri cu softul aferent de functionare si ''umplute'' doar cu mentalul coordonatorului . De aceea clonele ar comunica doar telepatic si ar asculta doar de o singura minte , de ''regina'' lor care isi trimite soldatii acolo unde are nevoie. Se pare ca problema s-a complicat putin fiindca clonele au inceput sa dezvolte un fel de constiinta rudimentara care nu poate fi explicata de catre creatorii tehnicieni din laboratoare.
Inca este bine totusi fiindca durata de viata a clonelor este mentinuta scurta tocmai din aceasta cauza desi exista voci care sustin prelungirea vietii unei clone pentru reducerea costurilor .
Cam ametit de cele auzite am ridicat cu hotarare mana dreapta sa opresc suvoiul de barfe sf.
- Ce faci puiule, zise tante M. Ti-e rau ? O fi de la cafea, dragule. Uite un pahar cu apa si pana atunci iti povestesc si cum e cu cordonul argintiu.
M-am ridicat cu hotarare in picioare, m-am scuzat ca am ceva personal si urgent de facut fiind in intarziere si am plecat nu inainte de a promite sa vin cat mai curand pentru a afla si alte noutati pe tema asta.
Stand si gandindu-ma am realizat ca tante Mathilda s-ar putea sa aiba totusi dreptate intr-o masura mai mare de 50%. :roll: :roll:
P.S. A doua zi am gasit in cutia postala abonamentul la un solar exclusivist :lol: Cred ca trebuie sa merg ca sa ascult continuarea .
Pace!