A 8-a minune a lumii

[adrianh]

Palatul Parlamentului

Amplasata în centrul istoric si geografic al Bucurestilor o constructie atrage privirile prin stilul arhitectonic deosebit. Este Palatul Parlamentului României, un edificiu colosal ridicat în "epoca de aur" a dictaturii comuniste si nascut în mintea unui om pentru care dimensiunile aveau o alta relevanta decât o au pentru noi, oamenii obisnuiti.
Cartea Recordurilor Guiness înscrie constructia pe locul II în lume dupa Pentagon - cu o suprafata desfasurata de 330.000 m2 si pe locul III ca volum, cu 2.550.000 m3.
Exista însa un capitol la care Palatul Parlamentului României ar putea figura pe locul I fara contracandidati - cladirea cea mai controversata de pe mapamond - pentru ca nici o alta constructie nu a mai beneficiat, pâna acum, de o asemenea coplesitoare avalansa de epitete, oscilând între "genial" si "monstruos".
Facuta si refacuta peste noapte, trufasa "Casa a Republicii" o înghitit zeci de miliarde de lei înainte de Revolutie si a înglobat un volum de munca urias.
Poate de aceea, pentru ca s-a nascut si se ridica vazând cu ochii într-o perioada de mari privatiuni, la început a fost urâta de români.
Dupa decembrie 1989 cladirea, care poate fi vazuta din orice punct al Bucurestiului, a fost privita ca o cladire hidoasa, în jurul ei începând sa graviteze idei care mai de care mai originale. Unii, din prea multa exaltare revolutionara, au vrut s-o darâme, prin dinamitare, fireste, pentru ca simboliza trecutul. Altii au fost de parere ca ne lipsea un mare muzeu al comunismului si exista o cladire în plus. În fine, s-au strecurat si idei excentrice, cu fosnet de palmieri, rostogoliri zburdalnice de zar la masa verde si zgomot de ruleta. Dar n-a fost sa fie nici cazinou.
De la subiectul controversat, la curtea fara stapân, pradata de multe din valorile pe care le adaposteste, n-a fost decât un pas.
Când oamenii si-au dat seama câte milioane sunt încremenite acolo si jefuite fara discernamânt, cladirea a început sa fie privita cu mai putina ostilitate si au numit-o "Casa Poporului".
Pentru ca el, poporul, îndurase foamea si frigul, el participase direct sau indirect la înaltarea ei si avea dreptul sa-i influenteze destinele.
Constructorii si-au reluat lucrarea, edificiul si-a schimbat si el destinatia pe masura finalizarii lucrarilor, devenind "Casa Republicii", apoi "Palatul Parlamentului" - simbol al democratiei, care va gazdui Camera Deputatilor si Senatul României.
Printr-o hotarâre a Camerei Deputatilor, în mai 1994 s-a înfiintat Centrul International de Conferinte, spatiu în care s-au desfasurat lucrarile Forumului Crans Montana.
Datorita dotarilor sale valoroase, Centrul International de Conferinte asigura organizarea de conferinte, simpozioane, seminarii si alte asemenea manifestari de catre autoritatile politice sau organisme internationale, persoane juridice sau fizice, române sau straine.
Grupuri organizate pot vizita în fiecare zi Palatul Parlamentului.
Constructia, ale carei lucrari au demarat în iulie 1984, este structurata pe 6 niveluri si împartita în 21 de corpuri. Ea cuprinde o uriasa împletitura de sculpturi monumentale, ipsoserii aurite, pardoseli decorative, tavane dantelate, brocarturi, tapiserii si covoare grele, toate într-un sir de saloane, galerii, sali fastuoase, holuri si sali de dimensiuni generoase, care se desprind sau se unesc simplu, coplesitor si armonios. Marmura de Ruschita îsi trimite reflexele din pardoseli, din coloane, din pereti si din plafoane.
Lemnul de stejar, de mahon si de fag te îmbie cu caldura sculpturilor de mare rafinament, egalate, poate, de stucaturile de ipsos sau de cristalurile si alamurile candelabrelor.
Proiectat si construit cu truda si sacrificii de specialistii români si de o întreaga industrie româneasca, ansamblul arhitectural Palatul Parlamentului face astazi posibila "pipairea" concreta a unei imagini, pâna mai ieri fabuloasa, fantezista, intangibila. Vizitându-l te poti convinge ca nu e nici pe departe vorba, în saloanele si galeriile lui, de aur si nestemate ca în mormintele faraonilor, ci de piatra, marmura si lemn din muntii si padurile României.
De aceea, a vorbi astazi despre ansamblul arhitectural Palatul Parlamentului, ni se pare o dreapta reparatie morala. De altfel, dintre straini, care dispun, firesc, de necesara distantare sentimentala, nu putini au privit edificiul cu respect si admiratie.

[adrianh]

Mausoleul de la Marasesti

Mausoleul de la Mãrãºeºti este un monument dedicat eroilor Primului Rãzboi Mondial.
Mausoleul Eroilor de la MãrãºeºtiMausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfãºurat luptele de la Mãrãºeºti, soldate cu victoria trupelor române. În confruntãrile de la Mãrãºeºti au pierit 480 de ofiþeri ºi 21.000 de soldaþi români. Actualmente mausoleul adãposteºte 5073 de soldaþi ºi ofiþeri în 154 de cripte individuale ºi 9 cripte comune de pe 18 culoare.
Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat dupã planurile arhitecþilor George Cristinel ºi Constantin Pomponiu (câºtigãtori ai concursului de proiecte ºi premiaþi cu 40.000 de lei aur) între anii 1923-1938 ºi a fost inaugurat în mod oficial oficial pe 18 septembrie 1938.
Lucrãrile au fost demarate la 28 septembrie 1924, în prezenþa Reginei Maria ºi a altor personalitãþi ale vremii, ºi s-au reluat dupã 12 ani, în 1936. Basoreliefurile "Cupolei Gloriei" au fost realizate de cãtre Cornel Medrea ºi Ion Jalea ºi ilustreazã diverse momente ale luptelor de la Mãrãºeºti. Eduard Sãulescu a executat pictura interioarã.
În anul 1938, cu prilejul inaugurãrii, a fost emisã o medalie jubiliarã, cu diametrul de 60 mm, în trei variante: aur, argint ºi bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (în dreapta) ºi Carol al II-lea (în stânga), faþã în faþã, iar în mijloc, dedesubt, se afla stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, este înfãþiºat Mausoleul Eroilor de la Mãrãºeºti.

[adrianh]

Manastirea Horezu

Mãnãstirea Horezu (Mãnãstirea Hurezu), ctitorie de seamã a domnului martir Constantin Brâncoveanu, sintezã a artei ºi mãestriei poporului român pânã în acel timp, este construitã între anii 1690 ºi 1693, fiind târnositã la 8 septembrie 1693. Iatã ce nota în însemnãrile sale marele domn: ...septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi ºi mãnãstirea am târnosit la septembrie 8 vineri...
Este construitã pe valea râului Romanii de Jos, în satul cu acelaºi nume, care mai târziu va dezvolta actuala localitate Horezu, într-un colþ pitoresc al Subcarpaþilor.
Meºterii care reuºesc sã creeze aceasta bijuterie, impulsionaþi de spiritul ctitorului culturii româneºti, Constantin Brâncoveanu, sunt Istrate lemnarul, Vucaºin Caragea pietrarul ºi Manea vãtaful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminatã la 30 septembrie 1694, care prin culoare dau glas talentului ºi mãestriei lor, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe ºi Ichim. Ei sunt aceea care reuºesc sã imortalizeze pentru posternitate chipurile celor douã familii, familia Brâncoveanu ºi familia Cantacuzino.
Lãcaºul prin construcþia sa este o remarcabilã realizare a ceace este cunoscut ca stil brâncovenesc, care se distinge prin originalitate, mãestria liniilor ºi culorilor.
Iatã ce spunea despre execuþia mãiastrã a pridvorului sfântului lãcaº marele istoric al neamului,Nicolae Iorga: "Frumos pridvor pe stâlpi lucraþi cu o mare bogãþie de podoabe... cu un rând de stâlpi tot aºa meºteºugiþi sculptaþi... flori de piatrã în jurul uºii celei mari ºi a tuturor ferestrelor".
La 25 aprilie 1695 printr-un hrisov marele voievod, ctitor la lãcaºului, Constantin Brâncoveanu, înzestreazã mãnãstirea cu o serie de moºii din Vâlcea, Dolj, Mehedinþi ºi Ilfov.
Constantin Brâncoveanu, ca om de o aleasã culturã în epoca ce o trãia, distingându-se prin inteligenþã ºi mult echilibru politic, reuºeºte sã infiinþeze numeroase tipografii ºi sã tipãreascã numeroase cãrþi. Cu aceastã ocazie mãnãstirea Hurezi, al cãrui ctitor era, devine un puternic centru cultural. Aici înfiinþeazã vestita bibliotecã, rãmasã peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu. Catalogul bibliotecii întocmit la 1791, arãta ca aceasta dispunea de 382 de volume de carte tipãritã ºi 46 de manuscrise. De remarcat este cã dintre acestea 115 erau scrise în limba românã. Cât despre ce înseamnã importanþa acestei biblioteci pentru oameni locului ºi nu numai, grãiesc cuvintele scrise în piatrã deasupra uºii acesteia la porunca distinsului om de aleasã culturã la 1708: " Bibliotecã de hranã doritã sufleteascã aceastã casã a cãrþilor imbie înþeleaptã îmbelºugare". Gãsim în aceastã bibliotecã importante lucrãri ale vremii: Odiseea lui Homer (tipãritã la Basel la 1541), Tragediile lui Euripide (tipãrite la Basel în 1551), Nuvelele ale împãratului Justinian( tipãrite la Paris în 1568), precum ºi lucrãri ale istoricilor bizantini (Ana Comneana, Laonic, Ioan Zonaras, Constantin Manasses).
Dragoste de slovã româneascã, a domnului erudit face sã aducã la aceastã mãnãstire pe arhimandritul Ioan din Câmpulung ºi sã-l punã sã copieze pe la 1700 cunoscuta carte popularã "Varlaam ºi Ioasaf". Tot acesta va mai scrie "Pomelnicul mãnãstirii Hurezi". Pe la 1754 vine la Hurezi Rafail. Acesta transcrie "Halima" ºi ne lasã importante însemnãri despre Viaþa lui Petru cel Mare ºi Istoria Rusiei. Alt cãrturar, Dionisie Eclesiarhul, scrie "Întrebãri ºi rãspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele rãposatului ªerban Voievod Cantacuzino". ªi mulþi alþi cãrturari au lasat posternitãþii lucrãri de importanþã covârºitoare pentru cultura noastrã naþionalã.

Astãzi mãnãstirea, monument de artã medievalã, se aflã sub protecþia UNESCO.

[adrianh]

Castelul Peles

Castelul Peleº este un castel din Sinaia, România, construit între 1873 ºi 1883. Este considerat unul dintre cele mai frumoase din România ºi din Europa.
Castelul Peleº este contemporan cu întemeierea oraºului Sinaia. Locul construcþiei, valea pârâului Peleº, a fost cumpãratã la acea datã de regele Carol I. Alte câteva clãdiri au fost construite simultan ºi anexate castelului: Camerele Gardianului, Economatul, Foiºorul (casa de vânãtoare), Grajdurile Regale ºi Centrala Electricã. Vila Sipot a fost construitã mai târziu. Aceasta va servi drept centru de supervisiune a lucrãrilor pentru arhitectul Karel Liman. Tot Liman se va ocupa mai târziu de construirea Peliºorului (1889-1903), reºedinþa viitorului rege Ferdinand I al României ºi a Reginei Maria.
Castelul PeleºAcestei construcþii de referinþã nu numai pentru Sinaia, ci ºi pentru România, i s-a pus piatra de temelie în ziua de 22 august 1875. Locul construcþiei, respectiv suprafaþa din Valea Peleºului fusese cumpãrat de domnitorul Carol I (1866-1881) ºi Rege între anii 1881-1914.
Ceva mai târziu, se va construi Vila "Sipot", ce va fi pentru un timp locul de lucru al arhitectului Karel Liman, la indicaþiile cãruia se va desfãºura construcþia Castelului Peliºor, precum ºi Vila Regelui Ferdinand, de la Stâna Regalã (actuala Poiana Stânii). Pânã la terminarea, în anul 1883, a Castelului Peleº, Regele Carol I ºi Regina Elisabeta, au locuit la Foiºor, construcþie terminatã mult mai repede.
În ceea ce priveste Castelul Peliºor, acesta a fost început în anul 1889 ºi terminat în anul 1903, ºi era destinat viitorului Rege Ferdinand ºi Reginei Maria. Totuºi, pânã la finisarea Peliºorului, ºi aceºtia au locuit la Foiºor. Chiar ºi Carol al II-lea a locuit acolo, în perioada 1930-1940, atâta timp cât a fost Regele României, exceptând anii 1932 ºi 1933, când casa de vânãtoare a fost mistuitã de un incendiu. În urma dispoziþiilor sale, pe locul aceleia, s-a ridicat actualul Castel Foiºor. Castelul Peleº are circa 170 de încãperi, spre deosebire de Peliºor care are doar 70. Demn de menþionat este faptul cã Peleºul a fost primul castel electrificat în întregime din Europa. Acest lucru a fost posibil întrucât electricitatea era furnizatã de Uzina Electricã proprie, de pe malul pârâului Peleº. Mai trebuie ºtiut ºi cã Peleºul adãposteºte una dintre cele mai importante ºi mai valoroase colecþii de tablouri din Europa, în numãr de aproximativ 2.000 de piese

[adrianh]

Biserici de lemn din Maramureº


Biserica de la MoiseiStudiul bisericilor de lemn din Maramureº acoperã întreg Maramureºul istoric, care se întinde de ambele pãrþi ale râului Tisa, din partea de sud româneascã pânã în partea de nord ucraineanã.
Bisericile de lemn din Chioar, Lãpuº ºi din Codru, în pãrþile de sud-vest ale actualului judeþ Maramureº, sunt tratate separat.
Drept model pentru bisericile de lemn din Maramureº a servit Biserica Reformatã din Dej,[1] în special turnul gotic al acesteia, transpus în lemn de meºterii maramureºeni.[2]
Mulþi se grãbesc sã cuprindã noile biserici de lemn, ridicate dupå 1989, în aceaºi familie cu cele mai vechi, înmulþindu-le numãrul ºi aria de rãspândire. Acestea fac parte însã dintr-un fenomen nou ce trebuie cuprins într-un alt articol.
Datoritã diversitãþii culturale ºi etnice specifice Maramureºului în veacurile din urmã, în comunitãþile rurale din Maramureº se întâlnesc biserici de lemn cu trãsãturi variate ce necesitã discuþii separate, precum: bisericile de lemn maramureºene, ale rusinilor din Verhovina ºi ale huþulilor de la izvoarele Tisei. Obiectul acestui articol sunt bisericile de lemn maramureºene, care sunt concentrate în sudul ºi centrul Maramureºului istoric.
Pe lista de patrimoniu mondial UNESCO
Un numãr de opt biserici de lemn din judeþul Maramureº au fost introduse în patrimoniul mondial al UNESCO în decembrie 1999. Bisericile de lemn din Budeºti Josani, Deseºti, Mãnãstirea Bârsana, Poienile Izei ºi Ieud Deal se aflã în Maramureºul istoric, cele de la ªurdeºti ºi Plopiº sunt din vechea Þarã a Chioarului iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz e situatã în Þara Lãpuºuºlui. Împreunã aceste biserici de lemn reprezintã un ansamblu de exemple remarcabile de diverse soluþii arhitecturale din diferite perioade ºi zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple ºi lungi la capãtul vestic al clãdirii. De aceea ele sunt expresia particularitãþii locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României.
Se remarcã prin tehnica îmbinãrilor din lemn ºi a realizãrii învelitorilor din ºindrilã, prin motivele ornamentale vizibile pe suprafaþa portalurilor ºi ancadramentelor - ce se susþin pe stâlpi zvelþi - simbolizând elemente de naturã vegetalã, animalã ºi geometricã realizate prin dãltuire, crestare.
Biserici de lemn maramureºene
Lista de biserici de lemn conservate  completatã cu câteva biserici dispãrute.

Valea Cosãului

Budeºti Susani
Budeºti Josani
Sârbi Susani
Sârbi Josani
Cãlineºti Cãeni
Cãlineºti Susani
Corneºti
Fereºti

Valea Marei

Deseºti
Breb
Hoteni
Hãrniceºti
Sat ªugãtag
Mãnãstirea
Berbeºti

Valea Izei

Sãliºtea de Sus, Nistoreºti
Sãliºtea de Sus, Buleni
Dragomireºti
Cuhea
Ieud Deal
Ieud ªes
Botiza
Botiza veche
Poienile Izei
ªieu
Rozavlea
Strâmtura
Slãtioara
Glod
Vãleni
Mãnãstirea Bârsana
Nãneºti
Onceºti
Valea Stejarului

Valea Viºeului

Borºa din Jos
Mãnãstirea Moisei
Moisei Susani
Moisei Josani
Repedea
Poienile de sub Munte
Rona de Jos
Crãciuneºti

În Ucraina

Kobyletska Poliana
Apºiþa
Apºa de Mijloc, Susani
Apºa de Mijloc, Josani
Apºa din Jos, Pãrãu
Gãneºti
Nereºniþa
Târnova
Darva
Domneºtii Mari
Domneºtii Mici
Duleni
Sândreni
Dãnileºti
Crãiniceºti
Sãclânþa
Duboºari
Sãliºtea de Jos 

[adrianh]

 Cetatea medievala Sighisoara


Documentar SIGHISOARA este mentionata pentru prima data in anul 1280 sub denumirea ''CASTRUM SEX''. Localizarea acestei cetati o facem pe actualul DEAL al  CETATII care are doua platouri:platoul superior spre apus,mai inalt si mai ingust iar spre rasarit platoul inferior-cu aproximativ 40 de metri sub nivelul platoului superior,fiind insa cu mult mai larg. Aceasta configuratie a terenului a determinat atat dezvoltarea urbanistica a orasului-cetate cat si dispozitivul defensiv.
Prima cetate-mentionata la 1280-a fost ridicata pe platoul superior,servind ca loc de refugiu pentru locuitorii unei asezari de la poalele dealului. In secolul al XIV lea s-au stabilit pe platoul inferior un numar mare de mestesugari care la 1376 erau organizati in bresle. Prosperitatea economica a mestesugarilor si negustorilor sighisoreni se vadeste si in mariile resurse financiare ce se presupun a fi fost necesare pentru a ridica un puternic sistem defensiv,inaltat in a doua jumatate a secolului al XIV lea si al XV lea,impunand Sighisoara ca pe una dintre cele mai greu cuceribile cetatii ale vremii din Transilvania. Centura de fortificatii consta dintr-un zid lung de 930 metri,inalt de 4 metri si construit initial din piatra,ce se desfasura pe ambele platouri ale dealului. Aproximativ la mijlocul inaltimii era un drum de straja pentru arcasi. Crenelurile aveau o deschidere larga,pentru a permite folosirea arcului si a arbaletei. Odata cu raspandirea armelor de foc,in secolul al XV lea,zidul a fost inaltat cu inca 3-4 metri,crenelurile largii fiind totodata inlocuite cu goluri de tragere,inguste orientate in jos fapt ce permitea aparatorilor sa traga asupra asediatorilor.De data aceasta alaturi de piatra se foloseste si caramida. In secolul XVI si XVII,zidurile centurii de fortificatie au fost din nou intarite. Unele portiuni au fost suprainaltate pana la 14-15 metri. De-a lungul zidului,in interior,s-a amenajat un drum de streja ale carui contraforturi puternice si console din piatra se mai vad si astazi. Pentru a largi punctul de observatie si de tragere de-a lungul centurii de aparare au fost edificate 14 turnuri, menite sa intareasca sistemul defensiv,in fata unora dintre ele au fost construite bastioane cu platforma deschisa destinate tragerii de artileie. Turnurile si portiunea de zid de la un turn la altul au fost intretinute si aparate de membrii breslelor care le-au ridicat si aparat.Centura de fortificatie se pastreaza aproape in intregime,impreuna cu 9 turnuri,care au rezistat timpului.

TURNUL TABACARILOR - este unul dintre cele mai vechi turnuri,o prisma patrata de dimensiuni mici avand acoperisul intr-o singura apa cu inclinarea spre interiorul cetatii. Acestui turn ii fusese alipit in anul 1631 noul TURN al BARBIERILOR distrus mai tarziu,ale carui urme se mai pot vedea pe tencuiala zidurilor invecinate.

TURNUL COSITORARILOR - una dintre cele mai ciudate constructii,puternica din punct de vedere al infatisarii fiind mereu adaptata la tehnica de lupta a trecerii timpului. Pe o baza dreptunghiulara se ridica un trunchi pentagonal, deasupra caruia se largeste, sustinut pe console robuste, intre care se deschid guri de aruncare-un etaj octagonal prevazut cu metereze pentru pusti, intreaga constructie fiind incununata de un acoperis hexagonal cu laturi inegale. Toate aceste schimbari de volume,la care se adauga tencuielile ciuruite de gloante contribuie la expresia de trecere a timpului si de stranie putere in fata acestuia, pe care batranul turn o poarta cu mandrie. Datele istorice in legatura cu aceasta constructie sunt destul de sarace, se stie doar ca in anul 1583 i s-au facut insemnate reperatii. Prin pozitia sa exceptionala, cu larga vedere asupra imprejurimilor, acest bastion,intre timp umplut cu pamant este astazi un admirabil loc de popas pentru calatorul pornit sa descifreze istoria trecutului Sighisoarei.

TURNUL GIUVAERGIILOR sau AURARILOR - este primul turn mentionat documentar in anul 1511. Construit in punctul cel mai inalt al intregii cetati,in extremitatea de sud-vest a platoului superior,acest turn a fost inconjurat de cele mai multe legende ,locul sau in istoria defensiva a Sighisoarei fiind dintre cele mai importante.In anul 1603 turnul e renovat si intarit cu un sant si un val de pamant. In urma unei explozii care a aruncat in aer zidul de legatura dintre TURNUL AURARILOR si TURNUL FRINGHERILOR, soarta acestui turn care detinuse vreme indelungata o pozitie cheie in sistemul de aparare al cetatii sighisorene,a fost tot mai tragica. In 1809 un trasnet ii distruge acoperisul si etajul superior iar in 1863 batrana zidire e transformata in sala de gimnastica a SCOLII din DEAL,fiind si printre primele din Transilvania, ca apoi si aceasta sa fie transformata in anul 1935 in capela mortuara.

TURNUL FRANGHERILOR - acesta apara coltul de nord-vest al platoului de sus,avand un plan patrat,suprapus peste un zid mai vechi al cetatii, pentru ca, cu ocazia cercetarilor din 1935,in subsolul sau au fost descoperite urmele unor creneluri astupate. Reparat in anul 1630,el a fost ulterior transformat in locuinta pentru paznicul cimitirului.

TURNUL MACELARILOR - sectiunea urmatoare a zidului de incinta, cuprinsa intre TURNUL FRANGHERILOR si TURNUL MACELARILOR, are o deosebita valoare documentara, intrucat s-a pastrat pe toata inaltimea, lasand sa se citeasca cu claritate fiecare faza de constructie din diferitele etape ale dezvoltarii cetatii. TURNUL MACELARILOR se ridica cu cinci laturi in afara zidului de incinta a sasea constituind-o insusi zidul. Construit probabil in secolul al XV lea,reconstruit in secolul al XVI lea, documentele il amintesc pentru prima data abia in anul 1680. Pozitia sa la poalele celei mei abrupte portiuni ale dealului ce coboara de pe platoul superior spre platoul inferior explica importanta strategica a acestuipost de aparare . Continuindu-ne drumul dupa cativa pasi zidul e strapuns de un chochet arc de poarta numita de localnici ''torle''. Aceasta denumire se crede ca provine de la cuvantul romanesc tirla,referindu-se la o portita prin care se ajungea la tirla cu oi a locuitorilor din cel mai vechi cartier romanesc al orasului, Cornesti situat inapropierea portii. 

TURNUL CROITORILOR - ajungem la cea de-a doua poarta de acces a cetatii,prima ''Poarta din fata'' fiind strajuita de TURNUL CU CEAS . Datand probabil din secolul al XIV lea TURNUL  CROITORILOR se infatiseaza cu o arhitectura de o nobila simplitate, cu un puternic acoperis,de plan dreptunghiular,el este strapuns in fata inferioara de doua ganguri boltite in cruce,odinioara prevazute cu porti in ambele extremitati. Deasupra portilor turnul creste cu inca doua etaje prevazute cu ferestre de tragere. Pe langa ferestrele de tragere cu care este prevazut fiecare nivel,cel superior are pe laturile lungi cate trei guri de pacaura. Incendiul din Aprilie 1676 in urma caruia au ars in 6 ore trei sferturi din oras,i-a cazut victima si TURNUL CROITORILOR,din cauza focului a explodat rezerva de pulbere care era depozitata in turn,distrugand nivelele superioare si un mare numar de arme precum si rezervele de grau. Turnul a fost in intregime reconstruit in anul 1679, cand a fost dotat si cu armamentul necesar.Cu acest prilej gangul de nord-vest a fost inchis,fiind transformat in depozit de pulbere pana in 1935,cand a fost restaurat,revenindu-se la forma initiala.

TURNUL CIZMARILOR - la aproximativ 180 metri de-a lungul zidului refacut ulterior,ne intampina TURNUL CIZMARILOR pe care documentele il amintesc pentru prima data in anul 1594.In forma actuala este unul dintre turnurile recente,fiind reconstruit in anul 1650. Relativ scund el se prezinta ca o prizma hexagonala cu laturi inegale,incununat cu un prelung coif de tigla,din masa careia se desprinde spre sud [spre interiorul cetatii],un mic turnulet de observare,ceea ce-i ofera turnului un pitoresc aparte.

In secolul al XIX lea partea de vest a sistemului defensif a suferit cele mai multe transformari. O furie distructiva s-a abatut parca asupra cetatii, privandu-ne astazi de posibilitatea de a admira monumente cu arhitectura impresionanta. Timp de 50 de ani au fost daramate : TURNUL LACATUSILOR la 1894 si manastirea franciscanilor, pentru a creea spatiu necesar actualei biserici catolice; in 1886 a fost demolat TURNUL DOGARILOR pe locul caruia a fost ridicat palatul administrativ. Din informatiile pastrate,se poate afirma ca TURNUL DOGARILOR era unul dintre cele mai vechi turnuri. Pe locul vechiului TURN al BARBIERILOR daramat din ordinul primarului Martin Eisenburger, in anul 1631 a fost construit TURNUL FIERARILOR.
TURNUL FIERARILOR - este adosat zidului de incinta,datorita adosarii,turnul pare mult mai inalt vazut de la exteriorul cetatii,latura lui rasariteana fiind cu adevarat impozanta.Sub acoperisul abrupt in patru ape fatadela celor doua nivele sunt prevazute cu ferestre de tragere,cu goluri de tragere si guri de pacura,creand astazi un efect decorativ deosebit. De aici ajungem din nou la ''Poarta din fata'',intrarea principala in superbul paradis al unei lumi pierdute,unde inca astazi vegheaza falnic si brav in fata tuturor timpurilor,cel mai de seama turn TURNUL CU CEAS.

TURNUL CU CEAS  - Turnul numit ''TURNUL PORTII'', este cunoscut de la inceputul secolului al XVIII lea sub denumirea de TURNUL CU CEAS. .La 1604 turnul a fost dotat cu orologiu al carui mecanism era din lemn,iar in 1648 ceasornicarii sighisoreni,in frunte cu Jhonn Krischel,au inlocuit vechiul mecanism de lemn cu unul din metal.. De atunci limbile ceasului indica si minutele. Sistemul de semnalizare sonora,care anunta si astazi scurgerea orelor,a fost si el perfectionat, batand si sferturile de ora.

Langa cele doua cadrane ale orologiului,unul e orientat spre Orasul de Jos, iar celalalt spre Cetate, Jhonn Kirschel a montat doua a grupuri de statuete sculptate in lemn, actionate de mecanismul ceasului la anumite ore. Langa cadranul din cetate ele sunt dispuse in trei registre. In registrul intai,doua figurine reprezinta JUSTITIA si DREPTATEA;ele aavertizau,ca si cele patru turnulete ale acoperisului,ca  Sfatul orasului beneficiaa de autonomie judiciara,deci putea sa aplice pedeapsa capitala.

In nisa deschisa se vede figurina zilei in curs de desfasurare;cand orologiul anunta prin cele 12 batai ale caldararului inceputul unei noi zile,la a sasea bataie discul se invarteste,zeul zilei urmatoare aparand pentru urmatoarele 24 de ore in nisa (in registrul al II lea un caldarar anunta si locuitorii din Orasul de Jos scurgerea orelor).Langa caldararul dinspre Orasul de Jos se afla o figurina reprezentand un om disperat,condamnat la moarte.Credem ca ea aminteste de asemenea celor care urca spre Cetate ''DREPTUL DE SABIE'',JUS GLADII,de a aplica pedeapsa capitala.

Construit cu siguranta inca in a doua jumatate a secolului al XIV lea,TURNUL CU CEAS ,un urias paralelipiped vertical a dobandit actuala infatisare a partii zidite la sfarsitul secolului al XVI lea.Acoperisul turnului,clopotele,statuetele si mecanismul ceasului,unic pe atunci in Transilvania,au cazut prada in timpul groaznicului incendiu din anul 1676.Importanta deoosebita a ''Portii Principale'',a impus refacerea grabnica a partii arse, cea ce s-a si petrecut un an mai tarziu cu acoperisul turnului.

In registrul al doilea sunt doua nise mici;prin cea din stanga,iesa o figurina la orele 6 dimineata,marcand inceputul zilei de lucru a mestesugarilor; l a orele 16 prima figurina se retrage si din nisa dreapta iese alta figurina,avand in mana doua lumanari;ea anunta incetarea lucrului si totodata sosirea serii.

In al treilea registru se afla un caldar care marca,prin batai in caldarea pee care o are in fata,scurgerea orelor.Langa el o alta figurina reprezinta PACEA. In partea dreapta a cadranului dinspre Orasul de Jos, statuetele sunt dispuse in doua registre. In primul registru, sapte figurine asejate pe un disc reprezinta zeii patronimici ai zilelor saptamanii: D I A N A [LUNI] , M A R T E [MARTI] , M E R C U R [MIRRCURI] , J U P I T E R [JOI] , V E N E R A [VINERI] , S A T U R N [SAMBATA] , si S O A R E L E [DUMINICA].

Ca si acoperisul,vechiile figurine inlocuite si ele dupa incendiu ne amintesc ca la acea data stilul baroc era raspandit in Traansilvania. La 1755,intr-o plina perioada de refacere si modernizare a cetatii au fost reparate invelitoarea de tabla,globul si cocosul din varful turnului.Inaltimea actuala o are din anul 1804 si masoara 39,5 metri. Din anul 1894,acoprrisul TURNULUI CU CEAS staluceste mai vesel datorita tiglelor multicolore care au inlocuit vechea invalitoare de tabla.

Ferestrele mici,golurile de tragere si gurile de pacura ce strapung fataadele TURNULUI CU CEAS,serveau celor 29 de aparatori ai acestui post.Acesti aparatori aveau in paza lor nu numai barbacaua si turnul, in care se aflau depozitele de munitii, arhiva si trezoreria oraasului,dar si pe ''parintii orasului''(SFATUL ORASULUI),care pana in 1556 au avut sediul la primul etaj al turnului.Scarile inguste din stejar,care asigura circulatia intre cele patru etaje,usile joase ale incaperilor vorbesc parca de scopul turnului-aparaarea cetatii.

Din anul 1899 incaperile TURNULUI CU CEAS au fost destinate muzeului de istorie al orasului, fiind unicul muzeu din tara care reda evolutia messtesugarilor din Sighisoara si implicit din intreaga Transilvanie.

O galerie de lemn inconjoara turnul la nivelul ultimului etaj. De aici, rasunau in zilele de sarbatoare melodii intonate de orchestra orasului.Tot de aici,paznicul turnului repeta prin batai de toba numarul orelor scurse,anuntate mai intai de orologiu,dovedind astfel ca este treaz si vegheaza. Acum ,de la acest nivel se intinde in fata vizitatorului o priveliste ce va ramane pentru totdeauna intiparita in minte ca o imagine ferica.

[adrianh]

Palatul Mogosoaia
  Mogosoaia este atestata documentar pentru prima data la 24 aprilie 1598. Incepand cu anul 1681 Constantin Brancusi cumpara aici mai multe terenuri si case de la boierii din zona. In anul 1702 pe malul lacului in locul fostelor curti boieresti, domnitorul construieste pentru fiul sau Stefan dupa modelul palatului de la Potlogi (construit de domnitor in 1698) un amplu edificiu – Palatul brancovenesc de la Mogosoaia. Palatul imbina elemente de arhitectura si decoratie bizantina si de renastere italiana cu cele specifice muntenesti.
  Dupa asasinarea lui Constantin Brancoveanu palatul este jefuit si distrus. In secolul al XVIII lea e transformat in han de catre turci si treptat cade in ruina. In secolul al XIX lea domeniul Mogosoaia trece in proprietatea familiei Bibescu, continuatoare a Brancovenilor. In aceasta perioada printul Nicolae Bibescu construieste in partea stanga a curtii o noua casa numita "Vila Elchingen" in cinstea sotiei sale Helene d'Elchingen.
  In 1912 printul George Valentin Bibescu daruieste palatul sotiei sale Martha Bibescu. Aceasta reface palatul aducandu-i numeroase modificari astfel forma actuala fiind destul de diferita de cea initiala.
  La 6 martie 1945 dupa instalarea guvernului comunist al lui Petru Groza, pentru a salva ansamblul de la Mogosoaia, Principesa Martha Bibescu cere includerea lui pe lista monumentelor istorice, donandu-l statului pentru a fi destinat activitatilor culturale. Pana in anii 80 aici a functionat Muzeul Artei si Arhitecturii Brancovenesti iar Vila Elchingen a gazduit Casa de Creatie a Scriitorilor. Din 1993 odata cu infiintarea Centrului Cultural National Mogosoaia, intreg complexul beneficiaza de lucrari de restaurare cat si participarea lui la programe si proiecte cultural-artistice.
   
  In perimetrul curtii interioare sunt amplasate pe langa palat si alte constructii: cuhnia, arhonderia, ghetaria, iar in parc monumental funerar al familiei Bibescu. 
   

[adrianh]

Slanic Prahova

Localitatea Slanic a devenit cunoscuta în primul rând datorita zacamântului de sare care se exploateaza de peste trei secole, dar dintre toate exploatarile de sare ale României, acestea sunt cele mai recente ca atestare documentara.
Începuturile sunt legate de spatarul Mihai Cantacuzino, care dându-si seama ca în regiunea Slanic Prahova exista un zacamânt de sare si vrând sa deschida o mina, a cumparat în 1685 si 1694 mosia Slanic. Din zapisul care consemneaza tranzactia din 1685, mai rezulta ca la Teisani (5 km est de Slanic) au existat înainte de acest an, vechi ocne de sare, de adâncimi mici.
Zapisul din 1685 (7193) Aprilie 20 prin care mosnenii din Slanic vând spatarului Mihail Cantacuzino "... jumatate din preste tot hotarul cu tot locul cu sare, unde este a se face ocna...", cu 700 de talere. - Colectia Academiei Române -
Prima exploatare s-a deschis în anul 1688 pe Valea Verde, iar între anii 1689-1691, spatarul Mihai Cantacuzino a deschis si exploatarile de la Baia Baciului. În anul 1713 spatarul Cantacuzino doneaza mosia sa din Slanic împreuna cu ocnele de sare Manastirii Coltea din Bucuresti.
De mentionat este ca din 1912 s-a introdus iluminatul electric în mina Mihai, iar din 1931 metoda de exploatare s-a perfectionat prin folosirea havezelor de taiat sare si a explozibililor pentru derocare, eliminând operatiile manuale de taiere si detasare a brazdelor. Lucrarile de exploatare s-au încheiat în 1943 , când s-a trecut la o noua exploatare sub minele Mihai si Carol, care s-a numit Unirea. Din aceasta exploatare s-a extras sare pâna în 1970 când exploatarea s-a mutat în mina Victoria, iar din 1992 s-a trecut la exploatarea rezervelor din câmpul Cantacuzino.
În sec. al XVII-lea exploatarea sarii s-a facut la Baia Baciului, Baia Verde si Dorobantesti despre care nu exista prea multe informatii. Se stie totusi ca ele erau în forma de clopot, marturie stând asa-zisele pâlnii de scufundare de la locul acestor exploatari. În prima parte a sec. al XVIII-lea, sarea s-a exploatat din ocnele: Baia Verde, Baia Baciului (1800-1854), Ocna din Vale (1819-1865) si Ocna din Deal (1838-1865), utimele doua fiind atestate documentar din 1847.
Din 1865 s-a trecut la exploatarea sarii în mina "Sistematica" din zona Voinoaia. Aceasta exploatare a reprezentat un salt în mineritul sarii de la Slanic, deoarece s-a trecut de la exploatarea tip "clopot" la cea "sistematica cu mai multe camere". Prezenta apelor de infiltratie si calitatea slaba a sarii a dus la reexploatarea Ocnelor din Deal si Vale (1875-1881), deschizându-se la 1881 si mina Carol (Principatele Unite), ce a functionat timp de 61 de ani, pâna în 1935, din anul 1912 deschizându-se mina Mihai (23 August) ce a functionat simultan.

[adrianh]

Monumentul de la Adamclisi

   La nord de comuna Adamclisi ,intr-o zona de coline impadurite,se afla “Monumentul triumfal adica resturile aflate inca in picioare din vestitul Tropaeum Traiani.Tot aici se afla si resturi din mauzoleul roman si altarul antic care impreuna cu metopele,trofeul si frizele cu creneluri provenite de la monumental comemorativ,sunt amenajate muzeistic.
  Construit in cinstea imparatului Traian,in anii 106-109,ca omagiu pentru infringerea coalitiei formata din geto-daci,buri si sarmati,in urma luptelor purtate de romani cu acestia in anul 102,monumental comemorativ Tropaeum Traiani este un autentic izvor de informatii despre evenimentele din istoria veche a poporului roman.
  Monumentul triumfal avea o inaltime de 39 m,o forma circulara cu un diametru de 38 m,fiin alcatuit dintr-un nucleu cilindric de dimensiuni apreciabile (12,6 m inaltime ; 31 m diametru),construit din zidarie bruta,inconjurat la baza de o platforma circulara cu 7 trepte de piatra ;nucleul ers imbracat in blocuri de piatra care se continuau cu un rind de metope in numar de 54 (din care pina astazi s-au pastrat numai 49),sculptate in basorelief cu scene din timpul luptelor cu geto-dacii.
  Deasupra metopelor se afla o friza cu 26 de creneluri (din care s-au pastrat numai 23) sculptate si ele in basorelief si alcatuind coronamentul nucleului circular.
  Deasupra nucleului se inalta un acoperis tronconic imbracta in solzi de piatra,precum si un soclu hexagonal inalt de 6 m,care sustinea “trofeul” propriu-zis,adica un trunchi imbracat in armura clasica,cu armele de lupta,avind la picioare arme si prizonieri sculptati tot in piatra.Pe una din fetele soclului hexagonal a fost descifrata o inscriptie din care rezulta ca monumental are inchinat “Zeului Marte,razbunatorul” de catre “Nerva Traian August,imparat si cezar,invingatorul germanilor si dacilor,fiul divinului Nerva,mare preot,pentru a XIII-a oara tribun,pentru a VI-a oara imparat,pentru a V-a oara consul,parintele patriei.
  In apropierea monumentului comemorativ se afla Mauzoleul ridicat in memoria unui ofiter superior roman ;mauzoleul a fost descoperit de Grig.Tocilescu in anul 1897 in interiorul unui « gorgan » de pamint.
  La mica distanta spre est se gaseste si Altarul ,ridicat din ordinul imparatului Traian in amintirea ostasilor cazuti in batalie ;cercetat tot de Grig.Tocilescu,altarul are o forma rectangulara.Lungi coloane de nume de ostasi romani,sapate in piatra,ne ofera pretioase indicatii asupra imenselor jertfe pe care au fost obligati sa le faca trupele trimise pentru a-i invinge definitiv pe bastinasii geto-daci.
  La nord-vest de comuna Adamclisi,in mijlocul colinelor de la originea vaii Urluia,pe un platou,se gaseste celalalt grup de vestigii romane :Cetatea Tropaeum Traiani ale carei ruine au fost cercetate si identificate de Grig.Tocilescu prin anii 1891-1909,apoi de V.Parvan in anul 1911.
  Considerata drept cea mai mare asezare civila romana de pe teritoriul Dobrogei si construita in acelasi timp cu Monumentul comemorativ,cetatea era locuita de familiile veteranilor care au participat la razboaiele dacice ale lui Traian si au fost colonizati aici.Orasul ajunsese la rangul de « municipium »pe vremea imparatului Septimiu Sever (193-211) dar fiind distrus de goti a trebuit sa fie reconstruit din temelii asa cum arata o inscriptie din anul 316,prin grija imparatului Constantin cel Mare.Cu acest prilej orasul a fost inzestrat cu noi ziduri de aparare masive,dar neputind rezista totusi atacurilor distrugatoare ale avarilor (anul 587),el a fost definitiv parasit si a disparut de pe scena istoriei,dupa o existenta de peste cinci secole.

   
 

[adrianh]

Manastirile pictate din nordul Moldovei

Bisericile pictate din nordul Moldovei sunt ºapte biserici ale unor Mãnãstiri ortodoxe din judeþul Suceava din Bucovina, construite la sfârºitul secolului al XV-lea ºi începutul celui de-al XVI-lea.

Începând din 1993, cele ºapte monumente au fost trecute pe Lista locurilor din patrimoniul mondial a UNESCO.

Biserica cu hramul Tãierea capului Sfântului Ioan Botezãtorul din Arbore

Biserica cu hramul Tãierea capului Sfântului Ioan Botezãtorul din Arbore a fost paraclis de curte al pârcãlabului Luca Arbore. La scurtã vreme dupã ridicarea monumentului (2 aprilie – 29 august 1503), ctitorul a fost executat din porunca domnitorului ªtefãniþã. Biserica a fost pictatã în 1541 de ieºeanul Dragoº Coman. Pictura muralã se remarcã prin excepþionala durabilitate a pigmentului albastru. Caracteristicã este marea niºã de pe faþada vesticã.

Biserica Adormirii Maicii Domnului a Mãnãstirii Humor din Humor

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a Mãnãstirii Humor din Humor a fost ridicatã în 1530 de logofãtul Toader Bubuiag ºi pictatã în 1535 de echipa meºterului Toma ("Toma de la Humor"). Caracteristic pentru acest monument este pridvorul cu douã arcade frânte ºi pictura muralã a Fecioarei cu pruncul din luneta uºii de intrare ºi portretele votive din naos. Domnitorul Vasile Lupu a ridicat în 1641 turnul-clopotniþã.

Biserica Bunei Vestiri a Mãnãstirii Moldoviþã din Vatra Moldoviþei

Biserica având hramul Buna Vestire a Mãnãstirii Moldoviþa din comuna Vatra Moldoviþei a fost ctitoritã de domnitorul Petru Rareº în 1532. Pictura realizatã în 1537 este atribuitã meºterului Toma ("Toma de la Humor"), cel care a pictat ºi Mãnãstirea Humor. Cele mai bine pãstrate picturi murale sunt cele de pe faþada sudicã. Înspre vest, intrarea în bisericã se face printr-un pridvor cu cinci arcade: trei se deschid spre vest ºi câte una spre nord ºi sud. Cele trei abside exterioare – una a altarului ºi douã ale naosului sunt împodobite cu picturi reprezentând scena rugãciunii tuturor sfinþilor, cãrora li se alãturã imaginile reprezentanþilor culturii clasice: Pitagora, Platon, Aristotel ºi Sofocle, consideraþi precursori ai creºtinismului.

Biserica Sfântei Cruci din Pãtrãuþi

Biserica Sfintei Cruci din Pãtrãuþi este prima ctitorie certã a domnitorului ªtefan cel Mare, din 1487. Renumele i se trage de la pictura muralã din pronaos cu un subiect rar: cavalcada Sfintei Cruci.

Biserica Sfântul Nicolae ºi chiliile Mãnãstirii Probota

Biserica Sfântul Nicolae a Mãnãstirii Probota din satul Probota, comuna Dolhasca a fost ridicatã de domnitorul Petru Rareº în 1530 pe locul unei mai vechi construcþii ruinate. Restaurarea recentã a dat la ivealã, sub un strat de picturã mai nouã, pictura originalã de o mare valoare artisticã. Nota distinctivã a bisericii o dã bolta pictatã, care aminteºte de bolta Capelei Sixtine de la Vatican.

sf ioan din suceava

Aici se gãsesc moaºtele sfântulului martirizat la Cetatea Albã. Biserica mai pãstreazã picturi interioare încã nerestaurate ºi urme importante de picturã exterioarã pe peretele sudic.
in ziua de azi biserica sfantul ioan de la suceava se numeste manastirea sfantul ioan din suceava cu hramul pe 24 iunie de sanziene dragaica cum se numeste in n moldovei.in aceasta zi se scoate racla cu sfintele moaste prin oras si in fiecare an in aceasta zi in suceava ploua.manastirea a inceput sa aiba un rol important de pe vremea lui alexandru cel bun care in anul 1402 a adus moastele sf de la cetatea alba.

Biserica Sfântul Gheorghe a Mãnãstirii Voroneþ

Biserica Sfântul Gheorghe a Mãnãstirii Voroneþ din Voroneþ este ctitoria domnului ªtefan cel Mare din anul 1488. În timpul domniei lui Petru Rareº, (fiul natural al lui ªtefan cel Mare), biserica a fost mãritã prin adãugarea unui exonartex ºi a fost pictatã la exterior. Biserica se bucurã de o mare faimã printre iubitorii artei medievale datoritã a douã caracteristici a picturii sale: dominanta de albastru, realizatã cu un pigment necunoscut azi, extrem de rezistent în timp, ºi scena Judecãþii de Apoi, desfãºuratã pe întreg peretele vestic, neîntreruptã de nicio deschidere a vreunei uºi sau ferestre. În interior se aflã picturi murale din vremea lui ªtefan cel Mare, inclusiv tabloul votiv al ctitotului.

[OzN_HunteR]

Parrea mea :  Milan - Duomo (The Cathedral)

Va dau si motivu : http://discountmilano.com/tour/Secoli/Duomo/index.html

Omfg Alias a.k.a Ozn_Hunter  :fullmoon:

[pri3st3ss]

iti multumesc pentru ajutor, adrianh!


OzN_HunteR , acum vorbim despre minunile din tara noastra!
lista este deschisa, puteti propune si voi minuni!numai sa nu uitati sa votati!

[antoniu]

minuni se gasesc si in Bacau unde se afla siaizeci de biserici de lemn- 60 de minuni.

[angellla29]

Pentru mine a 8-a minune a lumii nu este o cladire ci o descoperire fantastica a omului:CINEMATOGRAFIA. La fel ca si Piramidele si Sfinxul anumite pelicule cinematografice pot ramane vesnic in memoria umanitatii....Iar aici as adauga multe filme care pot "povesti" generatiilor urmatoare despre visurile noastre,mediul de viata,bucuriile,razboaiele,povestile precum si ambitiile oamenilor care au realizat aceste pelicule.Sunt niste manuscrise sau carti video care spun multe despre noi....Aici as aminti:Star Wars,Nasul,Stapanul Inelelor,Matrix,Harry Potter,Indiana Jones si multe altele precum si numeroasele documentare stiintifice  :-D

[CHIP]

@Antoniu

Si cam pe unde sunt amplasate cele 60 de biserici din lemn de care spuneai?