Lumea - O GIGANTICÃ HOLOGRAMÃ

[aress1818]

Pamantul, o holograma uriasa?
Trecand in viteza prin sudul rural al Hanovrei, cu usurinta se poate rata locatia experimentului GEO600. Din afara, nimic impresionant: intr-un colt de ogor, un complex de cladiri cubice, din care ies, in unghi drept, doua santuri acoperite cu ondulin. Sub straturile metalice se afla insa un detector ce se intinde pe o distanta de 600 metri. In ultimii sapte ani, dispozitivul anglo-german s-a angajat in cautarea undelor gravitationale – pulsatii in continuumul spatiu-timp, declansate de obiecte astronomice super-dense, precum stelele neutronice si gaurile negre. GEO600 nu a detectat pana acum nicio astfel de unda gravitationala, dar s-ar putea sa fi realizat, in schimb, cea mai importanta descoperire din fizica a ultimei jumatati de secol.

Un zgomot ne zdruncina lumea
Pentru a masura fenomenul undelor gravitationale, echipa GEO600 declanseaza o singura raza laser printr-o oglinda pe jumatate argintata, denumita "distribuitor sau separator de raza". Aceasta portioneaza lumina in doua fascicole, care trec prin bratele perpendiculare, lungi de cate 600 metri, ale instrumentului si sunt reflectate inapoi. Razele luminii reflectate se recombina in separator si creeaza un tipar de interferenta a luminii, marcand regiunile intunecate in care undele luminoase fie s-au anulat fie s-au potentat reciproc. Orice schimbare de pozitie a acestor regiuni comunica o variatie a lungimii relative a traseelor, ceea ce poate coincide cu prezenta unei unde gravitationale.

Timp de mai multe luni de zile, echipa de cercetatori GEO600 s-a tot blocat incercand sa identifice o sursa pentru zgomotul inexplicabil care perturba detectorul. Ramasi fara piste, oamenii de stiinta au fost abordati, din senin, cu un raspuns. Acesta venea de la un alt cercetator, care chiar prezisese zgomotul inainte ca membrii GEO600 sa il fi detectat. Potrivit lui Craig Hogan, expert al laboratorului de fizica a particulelor Fermilab din Batavia, Illinois, germanii din Hanovra au dat peste o limita fundamentala a continuumului spatiu-timp - punctul in care spatiul si timpul inceteaza sa se mai comporte sub forma armonioasa descrisa de Einstein si incep sa se dizolve in "granule", tot asa cum fotografia dintr-un ziar se fragmenteaza in puncte atunci cand este marita.

"Se pare ca GEO600 este "inghiontit" de convulsii microscopice de cuantum spatio-temporal. Daca rezultatul celor de la GEO600 este ceea ce suspectez eu ca este, atunci traim cu totii intr-o uriasa holograma cosmica", sustine Hogan transant. Hologramele care se pot gasi pe cardurile de credit sau pe unele bancnote sunt aplicate bidimensional pe suprafete de plastic. Atunci cand lumina ricoseaza din ele, se creeaza aparenta unei imagini tridimensionale. In anii '90, fizicianul Leonard Susskind si castigatorul premiului Nobel Gerard 't Hooft sugerau ca acelasi principiu s-ar putea aplica Universului ca intreg. Experientele noastre cotidiene ar putea ele insele sa fie o proiectie holografica a proceselor fizice care au loc pe o suprafata bidimensionala, indepartata.



Principiul holografic si gaurile negre

Totusi, "principiul holografic" este de natura sa ne indigneze pana la celule, negandu-ne, la urma urmei, intr-o oarecare masura, existenta. Pare greu de crezut pentru oricine ca s-a trezit astazi, a ajuns la birou, iar acum citeste acest articol pentru ca un anumit fenomen care ne pune in valoare are loc undeva in Univers. Nimeni nu stie ce implicatii ar avea pentru noi sa traim, cu adevarat, intr-o holograma si, totusi, teoreticienii au motive intemeiate sa creada ca destule aspecte ale acestui principiu sunt adevarate. Ideea remarcabila a lui Susskind si 't Hooft are la baza studii revolutionare asupra gaurilor negre, testate de catre Jacob Bekenstein de la Universitatea Evreiasca din Israel si de Stephen Hawking de la Universitatea Cambridge. In anii' 70, Hawking a demonstrat ca gaurile negre nu sunt in totalitate negre si emit, cu lentoare, o radiatie ce provoaca evaporarea lor treptata si in cele din urma le stimuleaza disparitia.

Atunci cand o gaura neagra dispare, toata informatia despre steaua care a colapsat pentru a o forma dispare o data cu ea; ceea ce contrazice larg sustinutul principiu ca informatia nu poate fi distrusa. Este un concept cunoscut sub denumirea de "paradox al informatiei gaurii negre". Conform lui Bekenstein, continutul informational al unei gauri negre este proportional cu raza sa de actiune; aceasta reprezinta suprafata teoretica pe care o acopera o gaura neagra si marcheaza punctul din care nu mai exista intoarcere pentru materia sau lumina atrasa inspre nebuloasa.

Aceasta explicatie implica o profunda concluzie de natura fizica: informatia 3D a unei stele precursoare poate fi complet incifrata in orizontul 2D al gaurii negre ulterioare - diferit de imaginea tridimensionala a unui obiect incifrat intr-o holograma bidimensionala. Discutand pe teritoriul principiului holografic, materialul spatiu-timp devine granulat si plamadit din unitati minuscule asemanatoare pixelilor, dar de o suta de miliarde de miliarde de ori mai mici decat un proton. Acest raport este cunoscut ca scara Planck si se echivaleaza cu valoarea de 10-35 metri. Marimea Plank este dincolo de orice experiment imaginabil, asa incat nimeni nu a visat candva ca granulele din spatiu-timp ar putea fi vreodata percepute.



Universul ca o sfera si timpul-spatiul ca niste graunte

Aceasta pana cand Hogan a inteles ca principiul holografic este de natura sa schimbe totul. Daca continuumul spatiu-timp este o holograma granulata, atunci Universul poate fi imaginat ca o sfera a carei suprafata exterioara este realizata din parcele la dimensiunea marimii Plank, fiecare continand un bit de informatie. Principiul holografic sustine ca nivelul de informatie tapetat la exterior trebuie sa se potriveasca numarului de biti continuti de volumul Universului. De vreme ce volumul Universului sferic este mult mai mare decat suprafata sa exterioara, cum s-ar putea adeveri o asemenea afirmatie? Hogan a inteles ca pentru a avea acelasi numar de biti pe dinauntrul Universului ca si la suprafata, lumea din interior trebuie sa fie facuta din granule mai mari decat la scara Plank.

Ceea ce inseamna vesti bune pentru oricine incearca sa probeze cea mai mica unitate a continuumului spatiu-timp. Contrar tuturor asteptarilor, aduce structura cuantica microscopica la nivelul experimentelor fezabile. Altfel spus, in timp ce scara Plank este prea mica pentru a fi observata experimental, proiectia holografica a granulatiei din interiorul Universului ar putea fi mult, mult mai mare, ajungand in jurul a 10-16 metri. Atunci cand Hogan a inteles pentru prima oara aceste lucruri, s-a intrebat daca vreun experiment ar fi capabil sa detecteze plamada continuumului spatiu timp. Aici si atunci a intervenit GEO600. Din cele cinci detectoare de unde gravitationale aflate in toata lumea, Hogan si-a dat seama ca experimentul anglo-german GEO600 ar trebui sa fie cel mai sensibil la ceea ce are cercetatorul in minte.

El a prezis ca, daca separatorul de raza al experimentului este perturbat de convulsiile cuantice ale continuumului spatiu-timp, acest lucru se va reflecta in masuratori. In iunie 2009, omul de stiinta si-a trimis predictia echipei GEO600. "Incredibil, am aflat ulterior ca experimentul detecta zgomot neasteptat", adauga cercetatorul. Investigatorul GEO600, Karsten Danzmann de la Institutul de Fizica Gravitationala Max Planck din Potsdam, Germania si de asemenea de la Universitatea din Hanovra, admite ca zgomotul excesiv, cu frecvente intre 300 si 1500 hertzi, a sacait echipa multa vreme. El i-a raspuns lui Hogan, trimitandu-i o mostra de zgomot. "Arata exact ca predictia mea. Era ca si cum despartitorul de raza avea o modulatie laterala in plus", declara cu entuziasm specialistul.

Revolutionar sau minor

Cheia acestor experimente este ca sunt sensibile la schimbarile de lungime de unda mult mai mici decat diametrul unui proton. Asadar, sunt ele capabile sa detecteze proiectia holografica a continuumului spatiu-timp? Nimeni, inclusiv Hogan, nu pretinde pentru moment ca GEO600 a gasit dovada faptului ca traim intr-un univers holografic. Este mult prea devreme pentru a exprima cu certitudine asemenea lucruri. Hogan insusi crede ca sursa zgomotului ar putea fi, inca, una mundana.

Detectoarele de unde gravitationale sunt extrem de sensibile, asa incat cei care le opereaza trebuie sa ia in calcul o multitudine de aspecte pentru a fi siguri de rezultate si masuratori. Sunt considerate aici amanunte precum plafonul de nori, traficul aflat pe distanta mare, activitatile seismice si multe alte surse ce ar putea masca un semnal real. "Activitatile zilnice de imbunatatire a senzitivitatii acestor experimente declanseaza intotdeauna zgomote nedorite. Ne straduim sa identificam cauza unui zgomot, sa scapam de el si apoi trecem la identificarea urmatoarei surse de zgomot nedorit. In prezent, nu exista nicio canditata clara in randul surselor zgomotului experimentat de GEO600. Consider, de aceea, situatia neplacuta, dar nu neaparat ingrijoratoare", declara Danzmann.

Pentru un timp, echipa GEO600 a crezut ca zgomotul de care era interesat Hogan era cauzat de fluctuatiile de temperatura din separatorul de raze. Totusi, echipa a concluzionat ca aceasta s-ar putea face vinovata, cel mult, de o treime din zgomot. Danzmann sustine ca unele imbunatatiri planificate ar trebui sa sporeasca senzitivitatea lui GEO600 si sa elimine unele posibile surse de zgomot in exces ale experimentului. Daca GEO600 a descoperit, intr-adevar, zgomotul holografic provenit de la convulsiile cuantice ale continuumului spatiu-timp, atunci aceasta reprezinta o sabie cu doua taisuri pentru cercetatorii undelor gravitationale. Pe de o parte, zgomotul le va handicapa eforturile de detectare a undelor. Pe de cealalta, ar putea reprezenta o descoperire mult mai importanta.



Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ

O atare situatie nu ar fi fara precedent in fizica. Detectoarele gigante construite special pentru a cauta o forma ipotetica de radioactivitate in care protonii se descompun nu au gasit niciodata asa ceva. In schimb, au descoperit ca neutronii isi pot schimba forma; o informatie poate chiar mai esentiala, deoarece ne poate invata cum Universul a ajuns sa fie umplut cu materie si nu cu antimaterie. Ar fi ironic ca un instrument construit sa detecteze ceva atat de vast precum sursele astrofizice ale undelor gravitationale, sa identifice, neplanificat, granulele minuscule ale continuumului spatiu-timp. Cu cat misterul se adanceste mai mult, cu atat devine mai pregnanta motivatia construirii unui instrument dedicat pentru probarea zgomotului holografic. Un "accident fericit" a facut ca preditiile lui Hogan sa se coreleze cu experimentul GEO600, dar pare limpede, sunt de parere multi cercetatori, ca investigatii experimentale mult mai potrivite pot fi declansate spre a se concentra in mod special pe masurarea si caracterizarea zgomotului holografic si a fenomenelor derivate de aici.


O posibilitate, potrivit lui Hogan, ar fi intrebuintarea unui dispozitiv denumit interferometru atomic. Aceste dispozitive opereaza folosind acelasi principiu cu al detectoarelor pe baza de laser, dar folosesc raze de atomi ultraraciti in locul razelor laser. Deoarece atomii se pot comporta ca unde cu o lungime de unda mult mai mica decat lumina, interferometrele atomice sunt semnificativ mai mici si deci mai ieftin de construit decat detectoarele de unde gravitationale. Ce ar insemna detectarea in acea situatie a unui zgomot holografic? Unii coreleaza posibilitatea cu descoperirea neprevazuta a unui zgomot de antena Laboratoarelor Bell din New Jersey in 1964. Acel zgomot s-a dovedit a fi un fundal de microunde cosmice, stralucirea ulterioara a Big Bang-ului. Nu numai ca le-a adus cercetatorilor Arno Penzias si Robert Wilson un premiu Nobel, dar a confirmat si Big-Bang-ul si a deschis o cu totul noua ramura de studiu in cosmologie.

Mai important, confirmarea principiului holografic ar fi de mare ajutor pentru cercetatorii care incearca sa impace mecanica cuantica cu teoria gravitationala a lui Einstein. Astazi, cea mai populara abordare a gravitatii cuantice este teoria stringurilor, despre care cercetatorii spera ca va descrie fenomene din Univers la cel mai fundamental nivel. Hogan admite ca, daca principiul holografic va fi confirmat, el va elimina toate abordarile gravitatiei cuantice care nu incorporeaza acest principiu. In acelasi timp, va reprezenta o potentare pentru cele care il contin - intre care se numara ceva derivat din teoria stringurilor si ceva denumit "teoria matrix". In final, s-ar putea sa avem prima indicatie a modului in care continuumul spatiu-timp irumpe din teoria cuantica. Este greu de facut o descoperire mai rasunatoare si mai revolutionara de atat.

[tractorbeam]

Frumos scris, pe intelesul tuturor, ma rog nu chiar al tuturor, dar oricum la obiect si la subiect.

[abyss]

Mda, asa e. Poate Completeaza Urban textul de mai sus cand o sa aibe timp si daca va avea placerea sa ne incante cu o noua si super postare. Eu unul astept cu nerabdare.

Sursa in lb romana a textului de mai sus: http://www.descopera.ro/stiinta/5725402-pamantul-o-holograma-uriasa

[mr]

In faza primordiala, universul in care traim a fost creeat prin exprimarea unui gand. Lumea in care traim, buna sau rea, este creatia gandurilor noastre. Perceptiile simturilor fizice combinate determina felul in care vedem materia. Corpul uman pare a fi o masinarie extrem de complexa care modelaza materia si interactioneaza direct cu ea.
Creeatia, sub toate formele si nivelele ei, este o holograma in sine. Inaintasii nostri ne-au lasat totul la indemana sa stim asta. Dar noi descoperim mereu si mereu roata. De data asta "stiintific"...
Pana cand oare?

[iniventor]

unde e zgomot e comunicare printre altele sau se poate folosi cu acest scop . Corect ar fi sa se determine lungimile de unda care provoaca zgomotul si fructificate in folosul stiintei . In alti termeni Probabil ca dintr-o problema poate fi generat ceva de succes !

[fiulploii]

In faza primordiala, universul in care traim a fost creeat prin exprimarea unui gand. Lumea in care traim, buna sau rea, este creatia gandurilor noastre. Perceptiile simturilor fizice combinate determina felul in care vedem materia. Corpul uman pare a fi o masinarie extrem de complexa care modelaza materia si interactioneaza direct cu ea.
Creeatia, sub toate formele si nivelele ei, este o holograma in sine. Inaintasii nostri ne-au lasat totul la indemana sa stim asta. Dar noi descoperim mereu si mereu roata. De data asta "stiintific"...

Poetic  si frumos spus . Insa , cine a exprimat gandul ? cum a exprimat acel gand? de ce a exprimat acel gand?
Ai putea sa ma lamuresti colega @mr?

Pana cand oare?

Pana la capat si dincolo de el .

David Bohm a emis ipoteza unei ordini implicite a universului. Aceasta inseamna ca tot ce vedem este codat in modele de energie pura si numai caracteristicile celor 5 simturi umane traduc aceasta cantitate de energie alambicata in forme explicite caracteristice lumii in care traim.
  Bohm zicea deci, ca lumea familiara din jurul nostru este asemanatoare unei proiectii holografice reflectata de pe o placuta fotografica si asa cum holograma pe care o cunoastem cu totii doar pare ca se plaseaza in spatiu intr-o anumita zona tot asa si obiectele din universul nostru doar par a ocupa anumite pozitii specifice in spatiu.
   Asadar , tot ceea ce inseamna spatiu pentru noi este codat intr-o ordine implicita iar asta inseamna ca fiecare locatie din univers este echivalenta oricarei alte pozitii spatiale.
  Distantele masurate de noi in spatiu , inclusiv cele de ordinul anilor-lumina nu sunt decat o iluzie la fel ca si umbrele din Pestera lui Platon - poate ar fi interesant de recitit subiectul initiat de colega @Siberia   - pe care eu o banuiesc ca e deja pe o nava spatiala  :wink: .
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,4030.msg70390.html#msg70390
  Ar rezulta ca distantele spatiale pot fi traversate instantaneu doar prin ajustari usoare a ordinii implicite , ceea ce se traduce prin principiul non-locatiei  : distanta nu conteaza cu adevarat .
  Dovezi in acest sens intalnim in lumea subatomica si mai nou, chiar si la nivelul ADN .

  Mai departe , putem zice ca avem si un principiu al non-locatiei temporale, timpul fiind o alta iluzie ,dupa Bohm. Simturile noastre ne zic ca timpul este liniar , dinspre trecut spre viitor trecand prin prezent insa ordinea implicita contine codat in ea insasi tot ceea ce a fost sau va fi .

  Deci, daca spatiul si timpul sunt conectati la nivel implicit asta explica de ce perceptia umana - alta decat cele 5 simturi clasice   - poate transcede limitele normale  ale spatiului si timpului . Exemple in acest sens sunt destule, zic eu. Inclusiv pe forum.

  Cred ca aceasta teorie explica bine multe fapte enigmatice la nivelul celor 5 simturi ale omului.
  Mai multe amanunte
http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Talbot_(author)
http://books.google.co.uk/books/about/The_Holographic_Universe.html?id=uDaePwAACAAJ&redir_esc=y

[calator astral]

@fiulploii :
Nu cred ca este chiar asa, "la indemina oricui", dar e interesanta abordarea ta @fiulploii prin prisma similitudinii cu "umbrele din Pestera lui Platon", te invit de altfel sa dai o ocheada pe topicul (anterior cu 7 luni lui @arress1818,  initiat de mine in iunie 2010 la sectiunea in limba engleza), ai niste comentarii de calitate semnate @abyss, @urban & @xanadron (The Holographic Universe : Brain. Dreams & Illusions.
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,3017.0.html

Te invit acum (dupa ce ai constatat ca imi revine intaietatea in initierea unui topic pe tema Universului Holografic, ca multe alte subiecte "sensibile" unde am spart ghiatza si am deschis piste)  sa vizionezi un clip explicativ pe aceasta tema (in opinia mea un clip exceptional) , colegii nostri rufonisti interesati de subiect pot participa, orice idee e binevenita. As dori sa cunosc opinia ta sincera @fiulploii despre conceptul inedit vehiculat de filmul respectiv, e o abordare revolutionara, ezoterica, a Universului Holografic, privit dintr-un unghi rezervat initiatilor in gnosticism.

Sincer @fiulploii ce credit acorzi acestui punct de vedere?
Multam anticipat pt un raspuns onest, hai sa aruncam naibii armele alea si sa butonam deschis ca sintem in ceasul al XIIlea, ce-a fost a fost, basta cu grupuri si rivalitati, cu provocari si resentimente, @alx are dreptate, la o discutie in contradictoriu care derapeaza imi dau in petec, nu rezist jignirilor gratuite, dar recunosc valoarea ideilor unor useri chiar daca nu-i agreez.

The Quantum Apocalypse of The Holographic Universe


       The Quantum Apocalypse of the Holographic Universe


ps> nu cred ca colega @siberia a plecat dintre noi, am un feeling ca e p-aici, prezenta, dar sub alta forma... :roll:

[SLEAH19]

In faza primordiala, universul in care traim a fost creeat prin exprimarea unui gand. ....

Şi când a ajuns în dreptul nostru gândul a fost exprimat cam aşa:

Să fie lumină, să fie o întindere de uscat între ape , să fie luminători de zi şi de noapte, să fie verdeaţă şi pomi, să fie animale şi să mişune peşti în ape şi păsări în văzduh, ......să fie pacpac mănţelegi , totul materializat.

Eeee , următoarea exprimare a fost : Să facem om după ....etc.

Cui i sa adresat cel cu gândurile materializate:- Să facem?
Câte miliarde de ani pământeni or fi trecut de la ,, să fie lumină,, până la ,,să facem om,,?

[Xanadron]

Lui insusi - adica unor alte sectoare-gemene din ramificata-i Minte - cred ca s-a adresat la plural cel cu gindurile materializate intr-o holograma cu pixelare... in fine suficient de fina ca omu' sa n-o (mai) poata dibui. :wink: [ca-n precedenta Lui/Lor tentativa, presupun]

OM fiind cred eu o notiune generica de fapt, incluzind toate speciile umanoid-ginditoare pe care incercam si noi aici pe RUFOn (fara mare succes, ce-i drept) sa le intrezarim prin presupusele hublouri ale la fel de presupuselor ozeniciuri :ufo: de ne asalteaza retina pe Youtube mai ales.

Zic si eu sa n-adorm, evident, fara sa fiu vreun mare fan al teoriei "Spiritului-Stup" simplist emise, dar si fara argumente impotriva. Fiindca in definitiv si noi, cioburi din imensa Lui :star: oglinda, se-ntimpla sa ne mai descoperim cite-un MPS (Multiple Personality Syndrome). :-D

[Xanadron]

P.S. cu scuze pt. dubla postare, dar cred ca-i utila adaugirea asta.
Adica un clip relativ accesibil pentru oricine, de numai 14 minute (subtitrat si-n romana - clic pe CC, pt. novici) din ciclul emisiunilor prezentate de Morgan Freeman si care se pupa exact cu titlul topicului.

Pe scurt, se incearca formularea unui raspuns la intrebarea: noi-lumea-universul sintem oare o "simulare pe computer", la tastatura careia sta Sefu' Al Mare?! :star: :roll:

...Si citzi mega de RAM :-D o avea EL disponibili pentru atitia pixeli vizibili, dar si eterici?

TTW | Is There a Creator? 3/3 (subtitrat în română)

[mr]

fiulploii, as da aceste raspusuri cu mare placere daca le-as avea.
Sunt intrebari care le am si eu in minte, pot spune zilnic, si la care care caut sa-mi imbunatatesc mereu raspunsurile.
Pentru ca am constatat ca avem un mijloc prin care putem sa atingem raspunsurile corecte. Noi insine.
Dar acest mijloc reclama multa munca cu sinele, multa rabdare si perseverenta. Si posibil ca atunci cand reusesti sa te apropii de raspunsurile cele mai corecte.... sa nu mai fii legat fizic de aceasta lume. Raspunsurile ar deveni o stare de a fi atunci...

Stiu ca e o cale nepalpabila, individuala, nedefinibila etc. Dar o intelege numai cine a ajuns sa o recunoasca, chiar putin, observandu-i tiparul dupa care functioneaza, cine a realizat ca lumea fizica este doar o proiectie  a lumii nevazute. Acolo in lumea nevazuta sunt toate cauzele si tot acolo se alfa si indiciile catre cauza primordiala. Automat si raspunsurile cine, cum si de ce.

In noi insine avem/vedem tiparul dupa care se regenereaza mereu lumea fizica. Si raporturile analogice dintre mare si mic, sus si jos etc . Arhetipul e acelasi... In prima faza il simti, apoi trece mult timp pana inveti sa-l explici, sa-l experimentezi in dualitate, sa-i patrunzi esenta si... sa fii una cu el, intr-un final. Multi suntem pe acest drum. Foarte putini l-au parcurs...

Pana la final sa ne bucuram de frumusetea calatoriei...

[SLEAH19]

Pe scurt, se incearca formularea unui raspuns la intrebarea: noi-lumea-universul sintem oare o "simulare pe computer", la tastatura careia sta Sefu' Al Mare?! :star: :roll:
TTW | Is There a Creator? 3/3 (subtitrat în română)

  Şi dacă la tastatură stă o loază , care când îl strigă măsa să meargă la şcoală , dă resign?
Poate softul a fost creat pentru divertisment şi noi nu putem cuprinde în mintea noastră macrocosmosuri după macrocosmosuri fără număr fără număr , şi nu mai dăm de programator.

[abyss]

Stiu ca e o cale nepalpabila, individuala, nedefinibila etc. Dar o intelege numai cine a ajuns sa o recunoasca, chiar putin, observandu-i tiparul dupa care functioneaza, cine a realizat ca lumea fizica este doar o proiectie  a lumii nevazute. Acolo in lumea nevazuta sunt toate cauzele si tot acolo se alfa si indiciile catre cauza primordiala. Automat si raspunsurile cine, cum si de ce.

In noi insine avem/vedem tiparul dupa care se regenereaza mereu lumea fizica. Si raporturile analogice dintre mare si mic, sus si jos etc . Arhetipul e acelasi... In prima faza il simti, apoi trece mult timp pana inveti sa-l explici, sa-l experimentezi in dualitate, sa-i patrunzi esenta si... sa fii una cu el, intr-un final. Multi suntem pe acest drum. Foarte putini l-au parcurs...

Unde este lumea aceea nevazuta? Cum o accesam pentru a obtine raspunsurile?
Cum descoperim tiparul din noi? Cum trebuie el perceput? Cine il percepe daca in noi e tiparul, acea mica parte din holograma ce contine in ea insasi holograma intreaga?
    Ce inseamna sa fi una cu tiparul? Ce inseamna "intr-un final"? Cum ar putea fii descris din punct de vedere perceptual acel moment?
:)

[mr]

Unde este lumea aceea nevazuta? Cum o accesam pentru a obtine raspunsurile?

Lumea nevazuta se afla dincolo de perceptia simturilor noastre fizice. De exemplu, la o analiza sumara a gandurilor noastre, putem  constata ca ele nu pot fi percepute de auz, vaz, miros etc. Nu le putem arata cuiva: uite asta este gandul meu! Mereu cautam mijloace de  a traduce in limbajul simturilor, in exterior, materializand ceea ce gandim. Iar lumea interioara a gandurilor este extrem de  vasta. De la un gand banal, generat de o situatie logica, pana la intuitii complexe care se produc instantaneu.
Lumea nevazuta face parte din fiinta noastra. O accesam zilnic, intrucat fara gandire nu cred ca ar exista lumea fizica. De profunzimea gandirii noastre depinde si nivelul de accesare al planurilor eterice. Astfel gandurile complexe si instantanee, simtite par a avea ca sursa planul cauzal, pe cand celelalte, mai putin intense si mai simple, doar planul astral.   

Cum descoperim tiparul din noi? Cum trebuie el perceput? Cine il percepe daca in noi e tiparul, acea mica parte din holograma ce  contine in ea insasi holograma intreaga?

Tiparul din noi se releva pe masura ce ne creste gradul de preocupare in a descoperi sursele gandurilor. Nu cred ca trebuie o actiune premeditata pentru asta. In acest proces interior, pe drumul spre sursele gandurilor, se decopera multe alte ganduri conexe, neconstientizate. Aceste ganduri noi, odata intrate in sfera constienta, pot reconfigura rezultanta celor deja constientizate, prin decizii/alegeri noi, care se produc aproape instantaneu. Cred ca acesta este mecanismul prin care un om care mediteaza, intr-o forma sau alta, ajunge sa inteleaga mai mult si sa-si schimbe anumite pareri sau atitudini.
Poate, la un moment dat, in urma unor perceptii noi de o scara mai mica, prin analogie, sa devina constient de similaritatea tiparului la scara mai mare. Automat sa vada chiar intreaga holograma... 

    Ce inseamna sa fi una cu tiparul? Ce inseamna "intr-un final"? Cum ar putea fii descris din punct de vedere perceptual acel  moment?

Cred ca a fi una cu tiparul reprezinta acel moment in care, staruind in ceea ce am scris mai sus, ajungi sa-ti constientizezi cea mai mare parte din ganduri, sa-ti simplifici si clarifici mult schema de gandire de asa natura incat sa vezi dincolo de tipar si sa-l poti parasi... daca doresti.

Binenteles, doar presupunerile mele!

[fiulploii]

.. ce credit acorzi acestui punct de vedere?

N.Stanescu a zis:

Alergam atat de repede
incat mi-a ramas un ochi in urma.
Care singur m-a vazut
linie mai intai ,
punct mai apoi ,
nobil Vid
strabatand Nimicul .

Este doar un punct de vedere , o imagine , o felie dintr-o umbra.
La nivel mic-mic , stii tu din matematica , oricare ar fi epsilon oricat de mic exista un delta de epsilon si mai mic  :lol:
Mai clar , este un univers posibil , potential cu sanse mici de implinire findca , ca orice teorie nu ia in considerare toate aspectele universului asta in care traim cum ar fi factorul psi. Doar parerea mea de nespecialist.

@Xanadron
Analogia cu simularea pe computer merge pana la un punct adica doar pana la pixel . Daca facem clubbing band tequila dupa tequila cu sau fara sare atunci da , de la un anumit nivel nu mai vedem clar si inseamna ca s-a ajuns la ultimul pixel spre deosebire de zooming   in lumea noastra unde sapi si tot sapi si dai de caramizi si mai mici si mai marunte , la fel de clare ca si cele de la care s-a pornit in lumea cuantica.
   Asa cum mecanica lui Newton e valabila in viata de zi cu zi insa e doar un caz particular al mecanicii relativiste tot asa zic si eu despre teoria cu simularea: e doar un caz particular aplicabil la viata in coordonate terestre. Si exista unele pareri care zic ca noi insine am fost de acord sa traim in aceasta simulare . De ce ? Eheee, daca as sti...  8-)
   Pana una-alta , am impresia ca exista niste cai de iesire din sistem , cai accesibile in anumite conditii.

Ar rezulta ca distantele spatiale pot fi traversate instantaneu doar prin ajustari usoare a ordinii implicite

Adica, cum poti face aceste ajustari usoare ale ordinii implicite? Pentru asta cred ca trebuie sa o percepi : natural sau tehnic .

.. uite asta este gandul meu! Mereu cautam mijloace de  a traduce in limbajul simturilor, in exterior, materializand ceea ce gandim. Iar lumea interioara a gandurilor este extrem de  vasta. De la un gand banal, generat de o situatie logica, pana la intuitii complexe care se produc instantaneu.

Se zice ca in razbelul din Iraq s-ar fi folosit niste scule de implementat ganduri fiindca numai asa se pot explica predarile masive de soldati irakieni

.... Cred ca acesta este mecanismul prin care un om care mediteaza, intr-o forma sau alta, ajunge sa inteleaga mai mult si sa-si schimbe anumite pareri sau atitudini.

Meditatia eu stiu ca nu inseamna sa gandesti, sa mergi pe firul sau fluviul gandurilor pentru a descoperi sursa lor fiindca sursa gandurilor este mintea rationala. Scopul meditatiei este sa rupi fluxul de ganduri , sa nu mai analizezi nimic , sa devii Gol ca sa poti sa devii Plin . Asta foarte pe scurt . Sper ca am fost inteles.  :-D

Poate, la un moment dat, in urma unor perceptii noi de o scara mai mica, prin analogie, sa devina constient de similaritatea tiparului la scara mai mare. Automat sa vada chiar intreaga holograma...  Cred ca a fi una cu tiparul reprezinta acel moment in care, staruind in ceea ce am scris mai sus, ajungi sa-ti constientizezi cea mai mare parte din ganduri, sa-ti simplifici si clarifici mult schema de gandire de asa natura incat sa vezi dincolo de tipar si sa-l poti parasi... daca doresti.

Ce spui tu mai sus seamana a disecare logica dupa canoanele si limitarile umane ceea ce ma face sa banuiesc ca nu ai practicat meditatia . Atunci cand reusesti sa elimini zgomotul gandurilor si nu starui in nimic fiindca staruinta indica o fortare, o constrangere si de fapt, totul trebuie sa curga natural, lin si in armonie, atunci ziceam, esti una cu tiparul de care pomenesti, esti tiparul insusi iar starea nu se poate descrie , sorry .

Binenteles, doar presupunerile mele!

Bineinteles, doar parerile mele..