Intoarcerea la Principiu

[Siberia]

.  Cu tot respectul pentru nivelul foarte ridicat de cunoastere manifestat de multi dintre userii acestui forum, sufletul este -"prin definitie"- ceva transcedental. Unde mai punem ca nu este material...
. Prin urmare este cu neputinta, imposibil sau chiar absurd sa incercam sa-l definim in vreun fel. 

   Cu tot respectul pentru raspunsul tau - care nu inteleg in ce fel ajuta la aceasta discutie - iti amintesc ca si gandurile sau sentimentele sunt imateriale. Iti este cu neputinta sau chiar absurd sa le definesti in vreun fel ? Se pare ca nu ne sfiim deloc in a defini lucruri materiale, uitand ca iluzia materiei este fabricata in campul mintii, cu ochii mintii care creaza toata aceasta iluzorie materie, decodificand informatii imateriale din campul energetic.
   Absurd este sa crezi ca poti vedea tinand ochii mintii inchisi.

   Opinez ca nu este deloc rusinos sa ne mai recunoastem, din cand in cand, limitele puterilor  noastre adica acea granita de la care incepe neputinta noastra.

   Puterile noastre sunt limitate doar de mintea noastra. Granitele sunt create de mintea noastra si exista doar pentru a fi trecute, depasite.

   Ne putem "juca" cu el urmarind niste reactii. Cineva a cantarit "sufletul si a gasit o greutate de cca. 4 grame. 

   Ai grija sa nu-ti pierzi "biluta" de 4 grame in timpul "jocului"  :wink:

...iar femeile îl proclamă solul iubirii,convinse fiind că doar el(Sufletul)poate crea şi oferii sentimentul parfumatei iubiri.Fără a  recunoaşte că de fapt iubirea este doar un atribut al uimitorului proces al procreerii.. :lol: :wink:

   Eu as mai reflecta putin asupra ultimei fraze  :wink:
   Fiindca daca tu, Tayka, vezi iubirea doar ca pe un atribut al procreatiei, atunci prefer ca lumea pe care o meritam cu totii, sa fie creata si condusa de femei  :-D

________________________________

   Revenind la intrebarile puse, recunosc ca e greu sa definim si sa delimitam cu exactitate sufletul. Chiar si in misticismul crestin apare o ambiguitate datorata delimitarii sufletului si spiritului: conform anumitor pasaje religioase, sufletul poate fi pierdut sau distrus, dar spiritul se intoarce intotdeauna la Dumnezeu.
   Comparand diferite scrieri antice, in toate credintele Pamantului, sufletul apare ca o legatura , o punte intre corpul fizic si spirit. In diferite texte mistice, sufletul este pus in valoare, imbracat in vesminte de aur si de argint. Dealtfel, aceasta notiune a fost preluata si transpusa in religia crestina si poate fi observata in ritualuri: vesmintele preotesti brodate cu fir de aur si de argint, care ar trebui sa reprezinte un suflet elevat si pur - aurul reprezentand cunoasterea, elevarea sufletului, iar argintul puritatea, sinceritatea pusa in slujba binelui celorlalti. Putem sa ne amintim in acest sens si de culoarea vesmintelor calugarilor buddishti, culoarea galben-portocalie a aurului.
   In iconografie, atributele sufletului sunt prezentate si-n aura. Dealtfel, pentru o delimitare ierarhica a sufletelor, unele sunt infatisate in straie normale si cu aure luminoase (probabil pentru a explica elevarea sufletului prin comiterea unor fapte bune) iar altele in straie aurii si aure stralucitoare (pentru a ilustra elevarea sufletului prin cunoastere).
   Din punct de vedere stiintific (ca sa nu spunem material), inca din vechime sufletul a fost considerat un fel de invelis extern al corpului fizic, care comunica atat cu inima dar mai departe si cu mintea omului. Sufletul isi are lacasul in campul magnetic al omului  si este intr-o continua transformare, datorita fluctuatiei rezultate din totalul emotiilor care-l formeaza. Ne amintim cu totii de folosirea notiunilor de "suflet luminos" si "suflet intunecat". Din punct de vedere stiintific, emotiile genereaza fluctuatii ale campului magnetic al omului. Emotiile pozitive datorate faptelor bune, gandurilor benefice, iubirii, etc, ridica nivelul campului magnetic al omului, in unele cazuri facand sa apara chiar efecte luminoase vizibile (arareori cu ochiul liber neantrenat, dar deseori cu ajutorul aparatelor de inregistrare specifice). Cu cat campul magnetic al omului in care salasluieste sufletul are o vibratie mai inalta, cu atat sufletul devine mai luminos. Au contraire, emotiile de tip negativ, tristeti, depresii, ura, ganduri criminale, frustrari, etc., vor cobori frecventa campului magnetic in care rezida sufletul, vorbind astfel despre o culoare tot mai intunecata a sufletului.
   Pana aici, totul pare relativ simplu, fiindca analizam invelisul magnetic al omului, studiind un singur individ. Dar, toti interactionam, deci pentru a vedea unde sfarseste sufletul ar trebui sa analizam o incapere plina de bilute colorate care-si schimba culorile in functie de interactiunea dintre ele  :-D Si atunci, cum sa reusesti sa observi pana unde se poate intinde sufletul ?
   Dupa parerea mea, amprenta sufletului nostru se imprima atat lucrurilor din jurul nostru, cat si persoanelor cu care interactionam. Probabil de aceea, persoane denumite "medium"-uri au nevoie de un obiect care a fost in posesia unei alte persoane ce trebuie cautata: pentru a-i urmari amprenta sufletului. Analizam intr-o zi interactiunea oamenilor la distanta, puntile care se creaza intre ei indiferent de spatiu si indiferent de timp. De asta intrebam daca sufletul are nevoie de timp sau spatiu pentru a se manifesta.
   Ca sa dau cateva exemple, sa analizam pentru o clipa conceptul de "dragoste la prima vedere". Multi considera acest tip de afectiune ca fiind un simplu proces chimic declansat de anumite substante in corpul unei persoane la receptarea unor stimuli produsi de alte substante in corpul altei persoane. Lucrurile ar fi explicabile daca aceste doua persoane sunt puse in contact direct. Dar cum poate explica stiinta aparitia fenomenului de "dragoste la prima vedere" in cazul a doua persoane care nu sunt apropiate fizic, ci se "vad" doar prin cuvintele scrise pe internet sau in corespondenta via scrisori sau mesaje telegrafice (nu ne bagam inca in campul telepatic), ele fiind la o distanta de mii de kilometri una fata de cealalalta ? (Cazuri exista destule in lume). O explicatie pe care am gasit-o (si care in mintea mea este indeajuns de logica) este data de expansiunea sufletului. Cuvintele asternute pe monitor, scrise de la tastatura calculatorului, poarta cu ele amprenta sufletului autorului. Aceasta amprenta ramane intacta indiferent de distanta parcursa, la fel ca si cuvintele asternute intr-o scrisoare expediata prin posta in alt colt al lumii. Persoana care reactioneaza la aceste cuvinte si cade prada "dragostei la prima vedere" are o amprenta similara a sufletului cu cea a autorului, o frecventa similara a campului magnetic in care salasluieste sufletul, si magia se produce: doua bucatele ale aceluiasi intreg se regasesc ! Exista spatiu intre cele doua suflete ? Fizic, spunem ca da, fiindca persoanele se afla la distante apreciabile una fata de cealalta. Dar sufletul percepe aceasta distanta ?
   Un alt caz, ar fi cel al receptiei sau descifrarii unor mesaje sau simboluri transmise in timp. Nu vreau sa preiau exemplul celor care reusesc sa aibe premonitii, sa (pre)vada evenimente in timp sau a oracolelor, fiindca par a fi cele mai simple. Dar exista cazuri in care simboluri sapate in roci, statui, cladiri, cu mii de ani in urma isi descifreaza mesajul doar anumitor persoane, la distanta de zeci, sute sau mii de ani. De ce ? Probabil ca amprenta sufletului autorului acestor simboluri se pastreaza si reactioneaza doar in apropierea unei amprente sufletesti asemanatoare, chiar daca aceasta apare dupa o perioada mare de timp. Sufletul percepe curgerea timpului ? De ce unii batrani au sufletul vesnic tanar ? Timpul nu lasa nici o amprenta asupra sufletului ?
   Dupa cum spuneam, e dificil sa inteleg unde incepe si unde se sfarseste sufletul. Nu stiu daca ceea ce percep a fi expansiunea sufletului se numeste defapt Luz,(sau Loosh cum ii mai spun altii).
   Sunt doar intrebari pe care mi le pun si la care caut raspunsuri. Probabil ca impreuna putem sa intelegem mai bine unde incepe sufletul nostru, unde se impleteste cu sufletele celorlalti, cu cel al planetei, unde se propaga pentru a se intalni cu cel al galaxiei si unde se sfarseste. Poate urmarind acest fir vom putea intelege si de ce unu poate sa-i cuprinda pe toti.

[Tayka]

(Aproape )EXCELENT RĂSPUNSUL TĂU SIBERIA! Dacă aş putea ţi-aş oferii nu unul ci un ,,buchet''de like-uri  :-D
Spun totuşi pe aproape pentru că nu prea înţeleg eu treaba cu ..câmpul magnetic''..că doar nu sântem motoare electrice...doamne iartă-mă  :-D :-D :-D
Acum desigur că,,De la nivelul celor mai mici particule până la nivelul memoriei, totul are la bază o radiatie electromagnetică''.-Nikola Tesla,numai că la un câmp magnetic e musai necesar şi un ..thor''(miez),ori omul n-are..miez.. :-D
Şi totuşi omul are..curent.. :-D,e drept un ,,curent''mai..special,biocurentul.şi care aşa cum bine zici; sântem înzestraţi fiecare cu freqvenţa lui iar când doi se întâlnesc cam pe aceiaşi..,,lungime de undă''atunci..zbang  :roll: :evil:Iar cand doi oameni se mai şi iubesc atunci se simt atrasi unul către celalalt cu o fortă careia nu i se mai pot opune aceasta este atractia magnetică.Când însă mai târziu se cunosc mai bine şi incep să-şi descopere unul altuia defectele, nu se pot despărţii că-s atraşi magnetic dar mai vor şi niskai independenţă, asa că incep sa sară scântei intre ei si astfel apare... electricitatea.Deci probabil vroiai să spui că câmpul magnetic este iubirea râvnită iar electricitate.. iubirea sigură. :wink: :evil:
În acest caz sânt întru totul de acord cu tine...
:martiansad: :evil: :martiansmile:

[SLEAH19]

... dar spiritul se intoarce intotdeauna la Dumnezeu.
   Comparand diferite scrieri antice, in toate credintele Pamantului, sufletul apare ca o legatura , o punte intre corpul fizic si spirit.   
...................
   Dupa parerea mea, amprenta sufletului nostru se imprima atat lucrurilor din jurul nostru, cat si persoanelor cu care interactionam.
............
   Sunt doar intrebari pe care mi le pun si la care caut raspunsuri. Probabil ca impreuna putem sa intelegem mai bine unde incepe sufletul nostru, unde se impleteste cu sufletele celorlalti, cu cel al planetei, unde se propaga pentru a se intalni cu cel al galaxiei si unde se sfarseste. Poate urmarind acest fir vom putea intelege si de ce unu poate sa-i cuprinda pe toti.

  Spiritul se întoarce la Dumnezeu pentru că de acolo vine. Pierdem legătura cu divinitatea pentru că involuăm . Blocajele sunt în noi, nu poţi fi conectat la divinitate , nu poţi primi iubire divină, dacă eşti un receptor blocat.
   Aţi întâlnit în viaţa voastră un doctor cu experienţă care să vă sugereze să vă vindecaţi mai întâi spiritual şi apoi bolile trupului se vor vindeca mult mai repede?
   Nu stiu care este calea restabilirii ordinii divine în alte credinţe (sunt convins că există ) dar în credinţa mea calea este spovedania.
Atunci când îţi descarci sufletul de toată energiile negative şi duhovnicul rosteşte că  ,, mărturisite sunt şi cele ştiute şi cele neştiute sau uitate " se produce o resetare, o reindexare sau o reinstalare a ordinii divine în matrice, până la nivel molecular.
 
Sigur o mamă transmite fătului nenăscut multe nu numai genetic dar şi probabil prin ,,câmpuri afective". 
Transferul afectiv si informativ pe care omul il face asupra unui obiect material , poate influenta acel obiect si viata lui ulterioara in mainile celor care il vor utilize. (Ideia asta cu transferul ,poate fi mult dezvoltată).Părerea mea.

Filmul de mai jos extrem de interesant şi ontopic, confirmă spre final presupunerile tale Siberia.
Gregg Braden - VINDECAREA SPONTANĂ A CREDINŢEI (ROsub)

[zana@M]

CitatSLEAH19
« : Ieri la 20:08:36 »

   

Aţi întâlnit în viaţa voastră un doctor cu experienţă care să vă sugereze să vă vindecaţi mai întâi spiritual şi apoi bolile trupului se vor vindeca mult mai repede?

Parerea mea ,mai sunt doctori(nascuti poate la 100 de ani) care iti cer sa ti vindeci spiritul altfel na-i nicio sansa de vindecare .In lunga-mi viata (il citez pe Xanadron) am avut parte de ingrijirea multor medici ,dar numai unul  a fost la inaltimea meseriei de medic .Dupa ce unul m-a ''ciopartit'' pe masa de operatie la adus pe acest OM--MEDIC .Nu ar fii reusit sa ma vindece medical daca nu m-ar fi vindecat spiritual ,eram deja pierduta.Intr-o perioada scurta de timp ,zic eu fata de prima ,intr- o luna eram vindecata 85% si spiritual si medical . Fara dragostea lui fata de OM si meseria aleasa n-ar fi reusit vindecarea. Imi repeta mereu-''Ai incredere in mine , te voi vindeca ,daca nu faci asta n-am cum sa te ajut ,lasa-ma sa-mi exercit meseria'' . Mereu am considerat ca a fost'' MANA CELUI DE SUS''.De ce spun asta?/ Pentru ca ,MANA lui m-a recreat ,el avand totusi o experienta foarte mare  si dragoste pentru OM in meseria ce si-a ales-o.El insusi avea incredere in Dumnezeu .Imi repeta- ''Numai Dumezeu si cu mine te mai putem salva",inttotdeauna l-a pus pe Dumenzeu in fata.
Nu refuzati niciodata mana intinsa a unui OM (indiferent cat de greu va este),nu disperati ,salvarea vine de unde nici nu ganditi. Nu sunteti niciodata singuri !

[mm]

.  In mesajul meu anterior am supus indoielii capacitatea noastra de a "pune de-o definitie" pentru suflet. Numarul mare de raspunsuri la o atat de neinsemnata apreciere a realitatii (incapacitatii. altminteri banala, atunci cand e vorba de rezolvat vreo problema practica ce ne preseaza, dar nu-i dam de capat) imi confirma indoiala exprimata initial.
.  Prin ce mi-o confirma? Prin superficialitatea raspunsurilor, in strictul sens al faptului ca toti cei care stiu ce-i acela suflet nu au aratat ce este acesta. Macar o definitie, acolo.

.  Ma refeream la superficialitatea exprimata prin raspunsuri batjocoritoare precum acelea ale Siberiei, preocupata de "pierderea bilutelor", care, "tinandu-si ochii mintii deschisi" vede ca puterile noastre stau in puterea mintii (si nicidecum in noroc, muschi sau in altceva mai subtil). In continuare, in aceeasi postare, am citit o multime de afirmatii (neprecizate, nedovedite, deci egale cu zero din pdv informational, o alta forma de superficialitate) care nu explica in nici un fel ce este sufletul ci doar presupuneri ...
.  Exista o regula: inexactitatile, greselile, aberatiile, etc. sunt direct proportionale cu lungimea textului. Si ai "lungit" ceva text acolo. Sustin aici ca un adevar nu este mai adevarat daca e exprimat cu mai multe cuvinte decat unul "de-o propozitie".

.  mr a zis foarte precaut: "hai sa convenim..." Asta inseamna ca nu poti da definitii la intamplare fara ca si ceilalti sa fie de acord cu ele (daca vrem sa convenim, deci sa stabilim o conventie si nu neaparat un adevar). Si uite asa, depindem si de altii nu numai de vointa proprie.
.  Chiar aici aflandu-ne cu gandul, se cuvine a fi subliniata puterea deosebita care sta in armonizarea unui grup de persoane in scopul declarat al rezolvarii unei probleme. Din pacate, la romani "armonizarea" nu este realizabila deoarece singurul lucru care ii tine pe romani laolalta e dezbinarea in toate celea.

.  In final, cu toata "amabilitatea" raspunsurilor nu am aflat nimic concret sau sigur sau nou despre suflet. Si nu vad de ce unora le sare tandara in loc sa-si recunoasca neutru limitele atunci cand nu stiu, nu pot sau nu inteleg ceva? E vreunul pe aici care le stie pe toate, le poate pe toate?

[Siberia]

@mm, am spus "biluta" si nu "bilute". Imi pare rau, dar se pare ca vorbim despre doua lucruri diferite (iar explicatiile privitoare la "biluta" despre care vorbeam eu, se gaseau exact in textul super-lung si super-ficial).
   
   Parerea mea este ca singurul raspuns batjocoritor la adresa ta, este cel pe care l-ai scris tu.

Si eu iti doresc numai bine ! La revedere !

[Tayka]

...  In final, cu toata "amabilitatea" raspunsurilor nu am aflat nimic concret sau sigur sau nou despre suflet. Si nu vad de ce unora le sare tandara in loc sa-si recunoasca neutru limitele atunci cand nu stiu, nu pot sau nu inteleg ceva? E vreunul pe aici care le stie pe toate, le poate pe toate?

,,Amabilitatea'' răspunsurilor au fost pe măsura provocării ... :wink:
Ideia că ,,dacă nu ştiu nu mă bag''aparţine trecutului şi omului simplu,cel care-şi trăieşte doar clipa,cel care îngenunchează sărutând poala popii în numele unei credinţe oarbe. Nimeni nu-l condamnă pentru credinţa lui,în schimb el condamnă pe toţi cei care cred altfel decât el.Desigur ,,nimeni nu le ştie şi nu le poate pe toate''dar măcar unii (din păcate foarte puţini) mai şi cercetează,(chiar şi fenomenele de-la frontiera cunoaşterii).Dacă ne spuneai şi tu părerea ta,ori care ar fi fost ea,poate ne atrăgeai atenţia,dar aşa să ne spui pe şleau că ,,... sufletul este -"prin definitie"- ceva transcedental...  Prin urmare este cu neputinţă şi imposibil sau chiar absurd să incercăm sa-l definim in vreun fel...'' -fără să vrei a ne explica şi nouă măcar de ce crezi că e ,,transcedental''şi nu ,,trecător''..vorbind de el cu ,,teama-n suflet'',şi nici măcar amintind în treacăt de creatorul său;Spiritul,sau Duhul cum le place unora ai spune.Nu te amăgii zadarnic crezând că sufletu-ţi va merge în Rai,căci la scurt timp după moartea ta,se va destrăma şi el.Nu te lăsa convins sau învins nici odată, ci cecetează mereu ca nu cumva să constaţi la urmă că ai trăit zadarnic pe aceste meleaguri din univers.-Aceasta este doar umila mea părere. :planet:

[mr]

mm, in mod sigur, nici unul dintre noi nu le stie pe toate!
Tocmai de aceea am spus, precaut, sa convenim asupra unei imagini generale asupra sufletului. Acest lucru implica interactivitate si aport personal la subiect intrucat definitii ale sufletului nu exista. Sau daca exista ele sunt acceptate doar de grupuri care rezoneaza bazandu-se pe anumite pareri apropiate, asa cum se vede si aici pe forum.

Ori tu astepti definitii ....eventual pline de palpabil (in afara de 4 grame nu cred ca o sa apara altceva, doar este vorba de transcendental). S-ar putea ca asteptarea ta sa fie vesnica pentru ca nu vrei sa te implici direct, sa ai propria perceptie si parere pe un subiect pe care multi il evita cu gratie. E ok daca ramai doar cu asteptarea, este alegerea ta si se respecta. Dar asta nu insemana ca parerile celor care si le exprima, sunt nule sau superficiale din start asa cum incerci sa sugerezi pe fondul propriei tale pasivitati si neintelegeri. Si nu cred ca ar trebui sa te mire "aprinderea" unor colegi, ca reactie la comentariile scrise de tine, mai exact la tonul pe care le-ai formulat. Invocarea unor tipare, gen dezbinarea romanilor, nu cred ca-si are locul aici. Si poate ca si invocarea unor reguli poate genera o limitare a perceptiei. Poti crede ca se poate si fara? Eu da.. Si o spun cu convingere practica.

[mm]

  mr, reusesti raspunsuri gandite, de fiecare data. Te inseli in ce priveste "aprinderea" colegilor: ei intotdeauna se manifesta in acest fel. Mai intai se aprind, apoi poate ca mai si gandesc. Scuzele sunt in plus aici, e trasatura romaneasca sadea (si nu numai romaneasca).
  Revenind la "tonul" meu, de la inceput mi-am exprimat o parere: ca nu suntem in stare sa spunem ce-i acela suflet. Evident, nici nu-l putem defini, nici nu-l intelegem, nu stim cum arata, etc. Si-mi mentin aceasta parere.
  De ce trebuie cineva sa se "aprinda" ca am o parere diferita de a sa? Si de ce trebuie sa riposteze cu atacuri sau diverse aprecieri la persoana mea in loc sa isi expuna parerea sa, diferita, civilizat, documentat eventual si chiar stiintific daca poate? Adica sa se comporte conform regulamentului de participare civilizata la o discutie (valabila si pe acest forum) sustinand/atacand subiectele discutiei si nu atacand subiectul.

  Daca la primul mesaj am fost absolut neutru, la al doilea am considerat ca am si eu dreptul la niste "retururi" iar superficialitatea (trasatura nationala) mi-a fost la indemana. Nu cred ca am afirmat ca parerile celorlalti sunt nule (ci poate doar ca parerile mele sunt la fel de valabile) si respect intotdeauna ideile altora. Indemnul meu special este pentru aceia care "brodeaza" pe marginea subiectului discutat fara a-l atinge, in sensul de a analiza, a aprofunda si a emite idei proprii bazate pe propria lor judecata.
  In mod cu totul special cred in libertatea de gandire - o floare rara si gingasa - dar care paleste usor la cel mai mic atac la persoana.

  In ce priveste "stiutul a toatele" trebuie sa spun (pentru ca asa am constatat) ca la noi toata lumea foloseste verbul "a sti". Toti stiu, le stiu pe toate si nu exista jignire mai mare la noi decat sa iti exprimi fie si numai indoiala despre cineva ca (nu) ar sti. E o stare patologica de-a dreptul. Ma rezum aici doar sa semnalez ca nu poti sa sti cu adevarat ceva decat dupa ce ai facut acel ceva. Respectiv, nu exista "a sti" ci numai "a face". Englezii sau germanii recunosc aceata realitate iar exprimarea lor este "cred ca stiu", stiu pentru ca am facut, etc.
  Deci, dupa mine, nimeni nu trebuie sa se simta jignit daca nu stie ceva. Ba chiar, as propune ca din lb. romana sa fie exclus verbul "a sti". Acuma iar se "aprinde" careva :lol:

[fiulploii]

Sa continui putin jocul cu bilutzele  :-D fiindca dupa impresia mea subconstientul lucreaza si mai multi colegi forumisti cred ca au citit Jocul cu margelele de sticla   de H.Hesse
http://ro.wikipedia.org/wiki/Hermann_Hesse
Din cate imi aduc aminte , experientele facute cu muribunzi - evident ca prin secolul 19, inceput de secol 20 in care muribundul era asezat pe un pat cantar , au relevat o diferenta de greutate de circa 21 de grame .
Iar cifra asta de 21 ma duce cu gandul la lungimea de unda de 21 cm a hidrogenului si nu stiu de ce.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ordine_de_m%C4%83rime_(lungime)
O legenda spune ca la moartea lui Gheorghiu Dej , dupa prima zi de ramas bun al poporului fatza de conducatorul iubit - deh, fiecare are fanii lui si e normal , eveniment filmat non-stop , un operator a uitat camera de filmat pornita .
A doua zi cand s-a intors , banda sau caseta - nu stiu ce tehnica era pe vremea aceea in TV - fiind consumata , a inlocuit-o iar cand a vizionat-o - iar nu stiu daca trebuia developata intai - a observat clar cum dupa stingerea luminilor principale si plecarea ultimului vizitator un fum   de culoare albastruie a iesit din crestetul capului decedatului si s-a inaltat iesind din cadru , camera fiind fixata pe fatza celui in cauza.
Film care a ajuns apoi la un departament special  :-D .

Dupa parerea mea, ceea ce numim suflet nu este totuna cu corpul astral si este doar o interfata ce colecteaza date dintr-un anumit spectru al realitatii . Iar ceea ce se realizeaza prin tehnica restabilirii ordinii divine in diverse culte si religii - pastratoare a unor felii de adevar , nu este decat o re-aliniere , asa numita centrare a corpurilor de care dispunem , centrare care nu realizeaza completitudinea unui individ decat numai daca priveste toate corpurile - interfete .
Obisnuita omului de a taia felii din realitate si de a le analiza separat duce in multe cazuri la un blocaj si o polemica inutila cu taierea firului nu in 4 ci in 16 . Totul este impreuna, nimic nu e separat si nu poate fi analizat separat . E ca si cum ai analiza acceleratia la o masina si ai zice ca e un lucru bun fiindca te duce inainte , e pozitiva insa, daca nu respecti regulile de circulatie - asta apropo de uciderea sistemului  :lol: - si nu folosesti sistemul de franare - asta apropo de acel arhetip cu ochii rosii si incornorat  :lol: - atunci lucrul asta pozitiv te duce la moarte .
  Deci , raul in lume are rolul lui bine determinat iar ceea ce numim binele , daca nu ar exista si raul, ar duce la anihilare .
  Parerea mea ..

[mr]

Ma rezum aici doar sa semnalez ca nu poti sa sti cu adevarat ceva decat dupa ce ai facut acel ceva.

Pe baza acestei afirmatii adevarate, necunoscand experienta directa a colegilor care au indraznit sa sustina o conversatie despre suflet, poate ar trebui creditati si cu o oarecare urma de practica inainte de ..."Prin superficialitatea raspunsurilor, in strictul sens al faptului ca toti cei care stiu ce-i acela suflet nu au aratat ce este acesta. Macar o definitie, acolo.". De exemplu, nu-l pot suspecta sau eticheta pe colegul Tayka, la varsta-i venerabila deja, de superficialitate. Sunt concluziile sale, respectabile, dupa un sir lung de ani traiti, de experiente mai mult sau mai putin placute care i-au generat aceste pareri. Pareri cu care, inevitabil (si-i doresc cat mai tarziu posibil), va pleca din aceasta lume, asa cum fiecare dintre noi o vom face cand ne va veni randul.  Pentru fiecare dintre noi, la momentul bilantului din aceasta viata, doar parerile si concluziile personale conteaza. Experienta directa. Nu altceva! Viata fizica este o problema personala regasita si exprimata prin senzatii, emotii, iluminari, "intunecari" etc, chiar daca are teatru de desfasurare comunitatea. Parerea mea, binenteles!


In ceea ce priveste sufletul as dori sa va aduc in atentie o perspectiva ezoterico-stiitifica incercata de Lucian Iordanescu:

Omul este alcătuit din trei părţi: Duh, Suflet şi Trup; 1 Tesaloniceni 5,23. ,,Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru; să fie păstrate întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos".

"Sufletul reprezintă cea de a doua structură a entităţii umane, situată între corpul fizic şi cel spiritual. Se manifestă ca proiecţie individualizată a spiritului coordonat de conştienţă şi este transgresat în planul energetic pe un câmp vibratoriu cuprins între valoarea de 4 şi 60 hertzi (Hz) structurat perceptiv pe 4 paliere de frecvenţă Delta 4 Hz; Teta 4—7 Hz; Alfa 7— 14 Hz şi Beta 14— 60 Hz. Se manifestă prin reacţii emoţionale (IE) sub imperativul a trei forţe coordonatoare: senzaţie, sentiment, dorinţă şi se exprimă prin reacţii emoţional-volitive în comportament. Senzaţia se alimentează cu energie de tip PRANA, sentimentul cu energie de tipul FOHAT, iar dorinţa cu energie de tipul KUNDALINI. Emoţia, ca produs al celor trei tipuri de forţă generează o energie de tipul MANA şi este rezultatul raportului dintre senzaţie, sentiment şi dorinţă. se măsoară în Unităţi de Conştienţă (U.C.), raportate la o scală de la 1 la 100."

Continuarea aici:
http://members.home.nl/tgeorgescu/sufletul.html

[mm]

De exemplu, nu-l pot suspecta sau eticheta pe colegul Tayka, la varsta-i venerabila deja, de superficialitate.

Sunt la fel de batran si cu speranta f. redusa de viata. Asta nu inseamna ca trebuie sa accept sa fiu atacat pentru ca am alte pareri.
  In privinta superficialitatii, aceasta nu tine de varsta ci este o trasatura specifica noua, romanilor. (Am masurat de multe ori manifestarea aceasta si poate o discutam vreodata). Grefata pe irascibilitatea - numita in linkul tau- la fel de neaos romaneasca (atunci cand ridica vreunul capul la suprafata, ca in bancul binecunoscut tuturora). Desigur, putem sa ne socotim vexati cand ni se propune recunoasterea unor defecte "de grup" insa daca nu ni le recunoastem, nici ca poate fi vorba sa le analizam si sa cautam solutii pentru ele.

  mr, mi-a placut linkul pe care l-ai dat, in special din cauza ca are si formule de calcul. Din pacate, acele formule modeleaza niste reactii umane (sunt uimit ca s-a ajuns la ele, ceea ce-mi dovedeste cat de mult s-a studiat in domeniu). Deci nu masoara sufletul propriuzis, care nu poate fi "gasit" in lumea noastra materiala.
  La asta m-am referit atunci cand am afirmat ca sufletul e transcedental. Tayka chiar imi cere sa spun de ce cred ca e transcedental. Pentru ca asa-i definitia "transcedentalului" din dictionar (2011):
"3. care este deasupra lumii reale p.242"
  La radacina cuvantului transcedental - transcendent, gasim mai multe sensuri:
"1. care se ridica deasupra unui nivel dat, care este superior: spirit transcendent;
2. (filoz.) care se situeaza dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat: lumea cealalta (superioara) nu e niciodata total transcendenta lumii acesteia, tot ce e pamantesc e ceresc PLEŞU;
3. (filoz.; in opozitie cu imanent) care nu apartine unei clase de obiecte , ci presupune un principiu exterior si superior acesteia; (subst. n.) realitate superioara inteligentei obisnuite, lucrurilor individuale, umanitatii; modul de a exista al divinitatii, dincolo si independent de lumea creata;
4. ... "
  Prin urmare n-am spus ceva ininteligibil ci absolut firesc: sufletul nu poate fi localizat de noi in aceasta "lume materiala". Nu ne permite (ne)stiinta pe care o avem, (ne)inteligenta sau alte (ne)putinte pe care le avem, e greu si pentru mine sa numesc "din prima". 

  Faptul ca sufletul cantareste ceva, confirmat si de fiulploii, l-am adaugat imediat dupa "transcedental" pentru ca asa se si intampla in realitatea stiintifica: datele se bat cap in cap la cercetarea din practica. Sunt si eu cam de aceeasi parere: interfata.
  Privitor la imprejurarea ca facem parte dintr-un tot, nu ne incurca deloc studiul "pe bucati" deoarece in finalul masuratorilor punem la loc bucatile (masuratorile) si ele trebuie sa se potriveasca. Asta-i metoda, cat ne permite inteligenta cu care suntem dotati.

  In plus, vreau sa spun ca "bucatile" intregului de care vorbeam mai sus nu sunt puse otova ci in registre, sunt organizate in "sisteme de sisteme", pe ranguri, legate intre ele cu o lege clara de subordonare. Rangul superior decide asupra existentei rangului inferior si nu invers. Respectiv, daca un biosistem (un om, sa zicem) poate "vedea" niste ranguri imediat superioare lui, de la un anume rang in sus nu le mai poate "vedea", nici demonstra, nici ghici macar, desi acele "ranguri de decizie invizibile" ii hotarasc in amanunt fiece minut din nenorocita lui de viata. Asta-i o situatie obiectiva ce nu depinde de "parerea" sau vointa sau desteptaciunea bicisnicului de biosistem. Intregul din care fac parte toate este unul organic. Cam asta era ideea si nu credeam ca voi avea nevoie de atatea cuvinte ca sa ma fac inteles.

  Lucian Iordanescu, in restul demonstratiei lui, pe mine nu m-a convins. Are el niste pareri, formate in urma studiului (n.b) dar pe care nu le poate demonstra efectiv (caci nu poti demonstra cu texte).
  "Structurile entitatii umane" (mai putin corpul) nu pot fi demonstrate din acelasi motiv "transcedental". In ce priveste frecventele de la 4 la 60 Hz, presupuse ca fiind ale sufletului, intr-adevar sunt folosite de anumite arme secrete pentru a provoca diverse stari subiectilor. Nu poate insa nimeni sa dovedeasca ca sunt ale sufletului, ale interfetei sau ale altei "structuri". Stiintele astea ezoterice lucreaza cu foarte multe notiuni ce nu pot fi "masurate". Chiar si in domeniul foarte exact in care am lucrat am constatat dupa ani lungi ca ni s-au servit gogosi. Si totul era perfect masurabil! Atata doar ca nu intelegeam de ce teoria nu "iesea" niciodata cand lucram in practica!
  Semnele de intrebare sunt infinit mai multe decat raspunsurile. In mod normal de aici trebuie inceputa analiza sufletului: ca nu stim ce este.
.

[Xanadron]

Ca-ntotdeauna mi se par fascinante contrele amicale din zona asta deloc arida pentru unii (mmm.... mrrr :lol:) si, luat un pic de val, ma gindeam sa aiurez si eu relativ ontopic, pedalind pe ideea alegerii dintr-o posibila... trifurcatie in care s-ar afla umanitatea ca sa poata reveni la Principiu (Renastere, Reforma sau Revolutie? :roll:)

Cred insa ca-i mai bine sa ma pastrez pentru puricarea unor chestii mai concret-presante cumva, acum cind atitea (si atitia :martiansmile:) par sa ne bata la usi.
Cioc-cioc-bum! :star: :-D

[mr]

Cred insa ca-i mai bine sa ma pastrez pentru puricarea unor chestii mai concret-presante cumva, acum cind atitea (si atitia :martiansmile:) par sa ne bata la usi.
Cioc-cioc-bum! :star: :-D

:lol:
Colega Xanadron, sunt sigur ca esti constient de faptul ca acele chestiuni concreto-presante au o prelungire directa in intoarcerea la principiu... fiind doar o etapa intermediara. :rainbow:
Si poate ar merita "aiurezi" o tzara pe aici...asa cum ziceai mai demult ....din cate imi mai amintesc  :-P :-)

[Tayka]

:lol:
Colega Xanadron, sunt sigur ca esti constient de faptul ca acele chestiuni concreto-presante au o prelungire directa in intoarcerea la principiu... fiind doar o etapa intermediara. :rainbow:
Si poate ar merita "aiurezi" o tzara pe aici...asa cum ziceai mai demult ....din cate imi mai amintesc  :-P :-)

@Xanadron nu ,,intră''pentru că mai tinerel fiind realizează totuşi că nu are încă la ,,arhivă'' toate datele,trăirile,şi experienţa necesară întoarcerii la principiu.Acesta fiind doar unul din atributele sale speciale şi pentru care eu nu pot decât sincer să-l admir şi să-l felicit. :wink:
Majoritatea oamenilor însă nu-şi pot ,,vedea''măsura reală,dar mai toţi  se cred iluştrii.Trebuie înţeles însă că şi această supra-apreciere este un atribut normal,omenesc.Mai grav este însă cu cei ce se depreciază,căci neputând înţelege
sensul şi rostul vieţii,se dedau beuturii,drogului..O mare parte dintre ei îmbrăţişează din răsputeri dogma,căci spre deosebire de beutură care îţi anesteziază plăcut doar ,,durerile sufleteşti'',dogma te învaţă în general lucruri bune,promiţându-ţi chiar veşnicia,cu condiţia să stai pe loc şi să o aştepţi trăindu-ţi clipa cu frică de Dumnezeu.Eu cred însă că dacă te opreşti în loc pe cărarea vieţii nu vei mai putea ajunge vreodată la adevărata destinaţie,şi e păcat căci vei murii fără să cunoşti vreodată motivaţia vieţii,motivul creaţiei ..Dea -lungul vieţii am ajuns (târziu e drept) să mă conving că lumina deşteptării nu ţi-o poate da nimeni,dar că ea vine de-la sine doar atunci însă când îndeplineşti condiţia.
Şi m-am mai convins eu de existenţa unor creatori,a unor arhitecţi iluştrii,care nu aşteaptă de-la mine închinăciune şi smerenie,ci deşteptare şi colaborare.Nu se poate,şi mi s-ar părea absurd, ca entităţi atât de inteligente care au creat cel puţin Sistemul solar,sau poate chiar galaxia,universul,să aştepte de-la mine închinăciune. Nu cred nici în ideia că după ce s-au istovit miliarde şi miliarde de ani creindu-ne un mediu de viaţă,să plece ne lăsându-ne măcar posibilitatea de ai înţelege.Pentru aceasta însă cred că va trebuii să mergem mereu şi mereu înainte,(probabil chiar şi după ce om da colţul)... :wink: :planet: