Masoni celebri

[Kymosabe]

Eminescu - bolnav sau sacrificat?

   Problematica propusã de N. Georgescu începe cu o analizã pe text, mai precis asupra ultimului interogatoriu luat lui Eminescu, eveniment ce i-a atras "aura" de nebun ºi persoanã iresponsabilã psihic. Autorul observã în acest interviu o serie de inadvertenþe care, "ori reprezintã un lanþ nesfârºit de coincidenþe, ori e treabã serioasã, ºi atunci e groasã de tot".

   Iatã mai întâi interogatoriul lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte de moartea sa:

-Cum te cheamã?
-Sunt Matei Basarab, am fost rãnit la cap de cãtre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sã mã împuºte cu puºca umplutã cu pietre de diamant cât oul de mare.
-Pentru ce?
-Pentru cã eu fiind moºtenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sã nu-i iau moºtenirea.
-Ce ai de gând sã faci când te vei face bine?
-Am sã fac botanicã, zoologie, mineralogie, gramaticã chinezeascã, evreiascã, italieneascã ºi sanscritã. ªtiu 64 de limbi.
-Cine e Poenaru care te-a lovit?
-Un om bogat care are 48 de moºii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate ºi care are 48 de milioane.

    Aceste 4 întrebãri ºi 4 rãspunsuri constituie un text cu cele mai ciudate simetrii cu putinþã. Fiind atenþionat asupra numerologiei masonice, autorul remarcã aceastã numerologie în cadrul interogatoriului, mergând pânã la identificare. Numãrând cuvintele, pânã la "ºtiu 64 de limbi", sunt exact 64 de cuvinte. Numãrând cuvintele primului rãspuns, remarcãm exact 33. La al doilea rãspuns, dacã citim "nu-i" ca un singur cuvânt, obþinem 15 cuvinte, care adunate la primele 33 rezultã 48. Al treilea rãspuns are tot 15 cuvinte, în acest mod, dacã adresantul uitã sã adune la cele 33 de cuvinte pe primele cifre, i se mai pun o datã în faþã. În cel de-al treilea rãspuns, cifra 48 se repetã de 6 ori: semnal puternic! Simetriile sunt atât de bine construite, dupã pãrerea autorului, încât este de presupus cã acest text a fost cu migalã prelucrat, având în vedere cã, toate aceste numere, 33, 48, 64, sunt folosite curent de cãtre masoni în limbajul codificat al semnelor de recunoaºtere specific francmasonice. Relaþiile numerice fiind suspect de exacte (cele de mai sus fiind doar o parte mai sugestivã dintre ele), apar douã concluzii:

a) Eminescu a folosit limbajul masonic, ºi atunci nu era nebun;
b) Textul este un fals, deci proba nebuniei cade.

   Sã pornim însã cu începutul, cãutând a contura imaginea "omului" Eminescu, în totalitatea sa, ºi sã gãsim astfel o cauzã probabilã a acestor falsuri istorice, cu repercursiuni pânã în ziua de astãzi.

    Eminescu se afla la momentul 1883 pe culmea carierei sale politice ºi ziaristice, jucând în acel moment un rol public mult mai important decât a lãsat sã se înþeleagã istoria literarã tradiþionalã, realizând performanþe unice nu numai ca poet, ci revoluþionând chiar ºi jurnalistica de idei politice ºi sociale (Th. Codreanu, op.cit., pag.35).

   El a transformat "Timpul" dintr-o publicaþie modestã de partid într-un ziar de audienþã naþionalã, conferindu-i o înaltã clasã jurnalisticã. Deºi "Timpul" era o publicaþie a conservatorilor, Eminescu nu fãcea politica unui partid, ci a impus un punct de vedere naþional care poartã amprenta excepþionalei sale gândiri.

   N. Georgescu este de pãrere cã Eminescu a pus capãt jurnalisticii de tip masonic, înconjuratã de secrete ºi parole, modã care proliferase din perioada paºoptistã. Jurnalistica lui redã demnitatea proprietãþii cuvântului, cristalizând totodatã o doctrinã naþionalã modernã, capabilã sã oblãduiascã aducerea României la locul meritat în rândul marilor culturi ºi civilizaþii europene.

   Theodor Codreanu îl considerã pe Eminescu întemeietorul doctrinei naþionale moderne, doctrinã care din cauza "binevoitorilor" nu a ajuns sã marcheze politica româneascã. (Th. Codreanu, op.cit., pag.8)

    Eminescu opunea panslavismului, care era considerat tot atât de nociv pentru români ca ºi pangermanismul, un spirit pur latin. El a înþeles cã marea slãbiciune a istoriei noastre stã în discordie, încã din perioada vienezã încercând sã împace societãþi studenþeºti rivale, înscriindu-se ca membru în ambele, gest neînþeles nici de contemporanii sãi, nici de posteritatea criticã.

    A întemeiat "Societatea Carpaþii", care avea ca scop unirea politicã ºi culturalã a tuturor românilor din Ardeal, Bucovina ºi Basarabia, ajungând sã numere peste 20000 membri gata oricând chiar de luptã armatã.

    Neavând încredere în conservatori (masonii P.P.Carp ºi Titu Maiorescu) ºi mai ales în liberali (I.C.Brãtianu, C.A.Rosetti, tot masoni), Eminescu observa cu luciditate mersul politic al vremii, criticând atitudinea inoportunã a celor de la conducere.

   Momentul "morþii civile" a lui Eminescu corespunde cu intenþia (realizatã apoi) a politicienilor (P.P.Carp, Titu Maiorescu, Carol I) de a intra în orbita politicii Germaniei, care era aliatã cu Austro-Ungaria, aceastã politicã necesitând tãcere totalã în privinþa Ardealului. Lesne de închipuit cã pentru omul "Societãþii Carpaþii" o asemenea tãcere era de neacceptat.

    Despre cât de serioasã era problema ne spune reacþia Centriºtilor la un discurs al lui Petre Grãdiºteanu rostit la 6 iunie 1883 cu ocazia unei festivitãþi, discurs ce fãcea aluzie la teritoriile ce lipsesc României, în urma scandalului Grãdiºteanu trebuind sã meargã personal sã retracteze cele spuse. Acum este ºi perioada când au loc unele schimbãri conforme cu noua orientare, un prieten apropiat al lui Eminescu, Zamfir C. Arbore, fiind chiar expulzat datoritã orientãrii sale politice, însãºi "Societatea Carpaþii" urmând sã fie desfiinþatã la cererea habsburgilor. Eminescu, atât de vehement, nu putea fi lãsat în pace.

   P.P.Carp, aflat la Viena pentru a negocia tratatul secret cu Austro-Ungaria, îi trimite o notã lui Titu Maiorescu, care de fapt era un ordin politic: "ºi mai potoliþi-l pe Eminescu!"

    Remarcãm cã singurii martori ai "nebuniei" lui Eminescu au fost Titu Maiorescu, Grigore Ventura (Ricã Venturiano din piesa lui Caragiale) ºi d-na Szoke (Soþia lui Slavici), ultimii doi fiind informatori în slujba Austro-Ungariei.

Pe 28 iunie 1883, datã fatidicã pentru Eminescu, d-na Slavici, gazda poetului, trimite un bilet lui Maiorescu în care îi spune sã facã ceva cu Eminescu, cã a înnebunit. Maiorescu îl trimite pe Eminescu la "Societatea Carpaþii", unde trebuia sã se întâlneascã cu un anume Simþion. Trebuie sã amintim aici faptul cã Eminescu era urmãrit pas cu pas de cãtre iscoadele austriece. Pe drum, "întâmplãtor" se întâlneºte cu Gr. Ventura, care-i propune o escalã la baia Mitraºewski, aflatã în drumul lor. Ventura dispare, ducându-se dupã ajutor, spunând cã Eminescu a înnebunit pe motiv cã se aruncã în apã fierbinte. Apropiaþii poetului ºtiau cã acesta este adeptul bãilor orientale, conform cãrora, dacã te scufunzi într-o zi canicularã în apã fierbinte, suporþi mult mai uºor cãldura. Dar iatã cã în noua conjuncturã politicã aceastã practicã devenise nebunie.

   Uºa de la baie este datã în lãturi de cãtre poliþiºtii îndrumaþi de Ventura, ºi cu toatã împotrivirea lui Eminescu, i se pune cãmaºa de forþã ºi este dus la un sanatoriu. Ion Rusu ªirianu, care se afla în zonã la momentul incidentului, îºi amintea: "Am auzit glasul sãu cel adevãrat strigând cu deznãdejdea celui care se îneacã -Ajutor!".

    Acesta a fost complotul care a marcat începutul morþii civile a poetului, cunoscut fiind cã în acea vreme cine era declarat nebun, era automat scos din viaþa politicã. Suferinþele, dupã cum se va vedea, abia începuserã, cei ce l-au declarat nebun cãutând acum sã-i popularizeze "starea".

   Prima reacþie apare în "Românul" lui Rosetti la 1 iulie, unde ºtirea îmbolnãvirii sale este publicatã (stupoare) în 48 de cuvinte. Urmeazã imediat rãspunsul din "Timpul", în care se anunþa înlocuirea celui "bolnav" din redacþie. Aceastã grãbitã destituire este anunþatã prin 64 de cuvinte, ambele anunþuri reprezentând de fapt parole masonice.

   În perioada urmãtoare Eminescu este trimis la Viena, unde rãmâne pânã în februarie 1884, "propunându-i-se" apoi o cãlãtorie în Italia, cu scopul de a fi þinut cât mai departe de viaþa politicã. În Italia, unul dintre însoþitori, pe care Eminescu îl considera prieten, destãinuindu-i-se, îi mãrturiseºte cã avea misiunea ingratã de a-l convinge sã se stabileascã în orice oraº ar vrea, în afarã de Bucureºti. Misiunea nu a reuºit, astfel încât boala poetului trebuia sã continue, în ciuda mãrturiilor unor contemporani: Al.Vlahuþã care l-a gãsit în iulie 1884 "cu mintea întreagã" ºi I. Slavici care-l aprecia ca pe un "om cu mintea limpede ºi cu deosebire chibzuit".

    În majoritatea caracterizãrilor fãcute s-a mers pe ideea de necontestat a bolii, urmãrindu-se a se dovedi faptul cã în perioada 1883-1889 nu a creat nimic (afirmaþie cu totul falsã), momentele de luciditate dovedite în aceastã perioadã fiind de neînþeles pentru aceºti critici. Domniile lor nu þin cont însã de faptul cã în buzunarul de la haina în care a pãrãsit aceastã lume, la 15 iunie 1889, se aflau scrise de mâna lui poeziile "Viaþa" ºi "Stele în cer", ori discutã cu un relativism suspect poezia "De ce nu-mi vii..." trimisã de Eminescu de la Mãnãstirea Neamþ în ianuarie 1887, la Convorbiri Literare. Argumentul creativitãþii conºtient manifestatã abundã de mãrturii documentare, diagnosticul medical cãzând de la sine, un "paralitic general", un "abulic de ultimul grad" nemaiputând sã creeze, deoarece o astfel de stare l-ar fi pus în imposibilitatea de a mai face diferenþa între viaþã ºi vis.

    Dupã ce s-a întors din Italia, Eminescu a fost dat pe mâna unui medic evreu, Francisc Iszac, care deºi îi pune un diagnostic fals, îi administreazã un tratament inadecvat chiar pentru acel diagnostic: curã cu mercur, 4g. pe zi, ºtiut fiind faptul cã ºi numai 0,5g. intoxicã grav organismul. Trimis la 26 mai 1887 la Halle, medicii vienezi nu confirmã diagnosticul, în momentul în care evreul Iszac îi mãrise doza la 7g. În urma "tratamentului", poetul se alege cu o pseudo-paralizie, cu incotinenþã urinarã ºi o nevritã perifericã.

    În primãvara anului 1888, Eminescu se întoarce la Bucureºti influenþat de Veronica Micle ºi mai scrie o serie de articole, ultimul text, datat la 13 ianuarie 1889, zguduind din temelie guvernul, fãcându-l pentru o clipã pe Gunã Vernescu sã demisioneze. Deºi aceste articole sunt anonime, se aflã totuºi cã e în joc pana lui Eminescu, acesta fiind cãutat ºi internat iarãºi la sanatoriu.

   Urmeazã apoi interviul prezentat la începutul capitolului, luat bineînþeles de cãtre un maestru în Francmasonerie, evreu Gheorghe Brusan (Bursen), cunoscut ca "metru Ghiþã", aceasta fiind ultima tragicomedie pusã la cale de cãtre masoni lui Eminescu (în timpul vieþii).

   A murit de sincopã cardiacã, nu datoritã loviturii de la cap, ci datoratã otrãvirii cu mercur, fiind îndepãrtat în grabã, fãrã sã i se facã autopsie (pe baza unui motiv fals), nefãcându-se nici recunoaºterea oficialã din partea unui membru al familiei.

   Ceea ce s-a fãcut dupã moartea lui Eminescu (mai precis dupã 1883), a fost "uitarea" deliberatã a omului politic în favoarea geniului poetic. Nu întâmplãtor faima poetului Eminescu a început sã creascã odatã cu momentul 1883. La sfârºitul acestui an, Titu Maiorescu va scoate o ediþie a poeziilor lui Eminescu, despre care a afirmat cã a lucrat mult pânã sã o tipãreascã, deºi prezintã numeroase greºeli. Se vedea cã acest "lucrat" avea ºi altã semnificaþie, ediþia având exact 64 de poezii. Mai mult, aranjamentul acestora nu respecta nici o ordine fireascã, cronologicã sau de altã naturã, volumul începând cu poezia "Singurãtate", menitã sã sugereze "problema" poetului.

   Aceastã ediþie este scoasã fãrã acordul lui Eminescu care, când o va vedea în Iaºi, în 1886, se va înfuria, va sparge vitrina ºi-ºi va cãlca propriile poezii în picioare, gest interpretat imediat ca fiind produsul nebuniei.

   Istoria va avea de la moartea lui Eminescu tot mai puþin loc pentru ziaristul ºi omul politic, fiindu-ne prezentat numai poetul. Dupã 1989, când firesc ar fi fost sã fie reabilitat, asistãm dimpotrivã la un nou atac, început de Moses Rosen, care pozeazã cu neruºinare în admirator al poetului, dar care nu poate accepta opera sa ziaristicã. Poate pentru cã a luat atitudine împotriva mãsurilor abuzive concertate de Alianþa Israelitã Universalã? Da, dar pentru aceasta ºi-a primit "rãsplata", fiind apostrofat de aceiaºi cãrturari evrei cu "titluri" cunoscute urechilor noastre (destul de îngãduitoare): reacþionar, panseist, antisemnit, xenofob, naþionalist ºovin, protolegionar, fascist.

   Aþi fi vrut dumneavoastrã, domnule Rose, sã fiþi un asemenea "execrabil om politic" care sã atragã atenþia unei naþiuni (ºi nu numai) prin geniu (nu numai poetic)!

   George Cãlinescu, într-un moment de luciditate, afirmã despre Eminescu cã în 1880 era neliniºtit "de ideea unei cabale urzite împotrivã-i". Iatã cum geniul poetului ºi anunþa încã din 1881, prin versurile Scrisorii I, destinul probabil, oferit de o intelectualitate ºi o societate care nu-i inspira prea mare încredere:

"Or sã vie pe-a ta urmã în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepãsãtoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
NU SLÃVINDU-TE PE TINE... LUSTRUINDU-SE PE EL
Sub a numelui tãu umbrã. IATÃ TOT CE TE AªTEAPTÃ.
Ba sã vezi... posteritatea este încã ºi mai dreaptã.
NEPUTÂND SÃ TE AJUNGÃ, CREZI C-OR VREA SÃ TE ADMIRE?
EI VOR APLAUDA DESIGUR BIOGRAFIA SUBÞIRE
Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt ºi dânºii... Mãgulit e fiecare
Cã n-ai fost mai mult ca dânsul. ªi prostatecele nãri
ªi le umflã oricine în savante adunãri
Când de tine se vorbeºte. S-a-nþeles de mai nainte
C-o ironicã grimasã sã te laude-n cuvinte.
Astfel încãput pe mâna a oricãrui, te va drege
RELE-OR ZICE CÃ SUNT TOATE CÂTE NU VOR ÎNÞELEGE...
Dar afarã de acestea, vor cãta vieþii tale
SÃ-I GÃSEASCÃ PETE MULTE, RÃUTÃÞI ªI MICI SCANDALE-
ASTEA TOATE TE APROPIE DE DÂNªII... NU LUMINA
CE ÎN LUME-AI REVÃRSAT-O, CI PÃCATELE ªI VINA,
OBOSEALA, SLÃBICIUNEA, TOATE RELELE ce sunt
într-un mod fatal legate de o mânã de pãmânt".

Adevãratul Eminescu

   Atunci când nu poþi împiedica o informaþie sã se propage, cel mai eficient este sã o direcþionezi încotro ai nevoie. Acest mecanism a fost utilizat din plin în cazul marilor genii ale acestei lumi, pentru cã de regulã acestea au fost persoanele cele mai "periculoase" (a se citi capabile sã îi trezeascã ºi pe ceilalþi oameni din somnul în care sunt þinuþi cu bunã ºtinþã de cei ce doresc supremaþia asupra lumii). ªi în cazul lui Eminescu s-a omis ceea ce nu corespundea cu direcþia doritã (adicã bogata sa activitate publicisticã în ziarele vremii), a fost amplificat ceea ce convenea (Eminescu trebuia sã rãmânã pentru toþi doar un poet genial ºi nebun), s-a creat un sentiment de obligativitate ºi supra-saturare a minþilor în legãturã cu subiectul respectiv astfel încât oamenii sã nu mai aiba aspiraþia de a-l aprofunda.

  A fost Eminescu nebun?

   Se ºtie deja cã a declara pe cineva nebun înseamnã a-l izola din punct de vedere social ºi a-i afecta credibilitatea. Cu atât mai mult în trecut, dar ºi în prezent, aceastã tarã a nebuniei, era aruncatã asupra celor ce se dovedeau a fi persoane incomode. Deºi Eminescu a fost în mod repetat internat în spitale de psihiatrie, cele scrise de el în perioada 1883-1889 dovedesc cã autorul textelor respective era o persoanã coerentã, logicã, ce poate fi acuzatã cel mult de opoziþie faþã de viziunea majoritarã a acelei epoci ºi de demascarea unor realitãþi spinoase ale vremii. în acel moment Eminescu era practic una din vocile cele mai puternice ale luptei pentru unitatea naþionalã ºi desprinderea Transilvaniei din influenta Imperiului Austro-Ungar.

   S-a mers pânã într-acolo încât multe din manuscrisele sale din acea perioadã au dispãrut fãrã urmã într-o încercare nefericitã de a demonstra cã Eminescu era atins de nebunie, deci incapabil sã creeze. Existã însã multe persoane din jurul lui care vorbesc despre un Eminescu activ, coerent ºi foarte prolific. Aceasta este deci rolul pe care l-au avut biografii. Pentru cã realitatea de persoana creativã, cum a fost el de fapt în acea perioadã, nu corespundea deloc cu imaginea pe care au vrut sã o transmitã mai departe, l-au fabricat pe poetul Eminescu plapând, lipsit de voinþã, rãtãcit, pierdut în lumea lui!

   In aceeaºi perioadã în care Eminescu era izolat pe motivul nebuniei, a fost desfiinþatã ºi Societatea Carpaþii din care fãcea parte ºi el ºi care era una din cele mai puternice organizatii pro-Ardeal. Trebuia tot atunci sã se semneze ºi tratatul secret dintre România ºi Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria ºi Italia), tratat care fusese negociat timp de mai bine de doi ani chiar de cãtre junimiºti (despre care se ºtie cã au fost masoni ºi împotriva cãrora Eminescu se întorsese de mult, contrar cu ceea ce afirmã toate manualele de limbã ºi literaturã românã în încercarea de a crea legaturi cât mai strânse între Eminescu ºi Junimea). Iatã ce scrie Nicolae Georgescu în cartea "A doua viaþã a lui Eminescu" despre contextul politic în care Eminescu trebuia redus la tãcere: "Schimbul de telegrame secrete, date în zilele noastre la ivealã, vorbesc de ameninþãri grave: Von Bismarck este gata sã declare rãzboi României daca nu se fac urgent retractãri ºi nu se dau asigurãri ferme cã va intra imediat în sfera de influenþã a Germaniei ºi Austro-Ungariei.

   "Petre sau Petrea Poenaru, conþine în numele sãu "pietrei", numele obiectului care a lovit fruntea poetului, ºi iaraºi pare logicã asocierea. Mai puþin logicã pare prezenþa fizicã a acestui personaj în stabilimentul din strada Plantelor: ºtim despre el cã era tenor, din familia mare a actorilor, aºadar lume frecventatã de Eminescu. Nu era un strãin, un oarecare, ci îl cunostea pe poet. Poetul pretinde cã-i cunoaºte ºi scopul loviturii" (conform Nicolae Georgescu)

   Pusca umplutã cu pietre de diamant
   Intr-o baladã popularã, bine cunoscutã lui Eminescu, apare un astfel de motiv: "A plecat la vânatoare/ Sa vâneze cãprioare/ Cãprioare n-a vânat/ ªi el singur s-a împuºcat/ C-un pistol de diamant/ Cu gloanþe de briliant." Sensul acestei afirmaþii nu poate fi decât faptul cã Eminescu se afla în aceeaºi postura cu vânatorul care se vâneazã singur, prin ideile sale.

   Numerele
   Despre cifrele 64 ºi 48 este suficient sã spunem cã sunt des utilizate în francmasonerie, nu ne propunem sã facem aici analiza semnificaþiei lor spirituale, sarcinã pe care v-o lãsãm dumneavoastrã. Cert este ca ele revin obsedant întrucât dacã numaram rezultã exact 64 de cuvinte în acest interogatoriu.

   Iatã o analizã mai detaliatã realizatã tot de Nicolae Georgescu în lucrarea "A doua viaþã a lui Eminescu": "Textul atenþioneazã: nu e vorba de 64 de limbi ci de 64 de voci. Experienþa poate continua. Precizãm din capul locului cã noi nu am epuizat toate relaþiile numerice dintre aceste cuvinte. Nu ne propunem a lua locul cifratorului, ci doar a sesiza existenþa unui cifru care dã de gândit. Sã numãrãm cuvintele din primul rãspuns, considerat la douã cuvinte: sunt exact 33 de voci. Asta da, ºtie oricine cã e cifrã masonicã! A fost Eminescu francmason ºi a rãspuns cifrat? Asta înseamnã cã nu era nebun! Reþinem: dacã socotim la un cuvânt iese un total de 32. Al doilea rãspuns are 16 cuvinte: [cuvantul] "nu-i" îl socotim ca douã cuvinte. Dacã socotim "nu-i" ca un singur cuvânt, obþinem 15 cuvinte, care adunate celor 33 anterioare (în prima varianta) dau cifra 48, prezentã ca cifrã în text. Este un sistem de socotire "încruciºat", care cere atentie ºi... distribuþie. Mai mult, al treilea rãspuns are tot 16 cuvinte, cu cifra 64, ºi tot 15 cuvinte fãrã cifrã. Aºadar, dacã adresantul uitã sã adune la primul raspuns de 33 de carate, pe urmãtoarele 15 cuvinte, este atenþionat a doua oarã, dupã care, în cel de-al treilea rãspuns, cifra 48 se repetã de 6 ori: semnal puternic.

    Asta, pe prima diagonalã a încruciºãrii (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonalã a încruciºãrii "ies" frumoasele sume: 32 + 16 + 16, adica 16 * 4 = 64. Simetriile sunt atât de bine construite, încât este limpede cã textul, în întregul sãu, a fost lucrat migãlos. Patru întrebãri ºi patru rãspunsuri: 4 * 4 = 16; aceasta pare a fi cifra de bazã care trebuie luatã în calcul. Primele trei întrebari au 16 cuvinte (socotind "ce-ai" din întrebarea a treia drept douã cuvinte). A patra întrebare are 7 cuvinte ("te-a", douã cuvinte) ºi bãnuim cã trebuie sã mai fie unul pentru totalul de 24 cuvinte al tuturor întrebãrilor: într-adevar, în "cine e Poenaru care te-a lovit" trebuie, poate, presupus prenumele anunþat de Eminescu: "Petre Poenaru". Aceastã omisiune are importanþa ei: totalul cuvintelor din întregul text (adaugând ºi cifrele, fãrã a socoti ligaturile câte un cuvânt) este 111 cuvinte. Adaugând cifra 1 pentru cuvântul presupus lipsa, iese suma de 112: exact 16 * 7 = 112. în text sunt 7 cifre (o data 64 si de 6 ori, 48... Pe mine nu mã intereseazã, de fapt, semnificaþiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar cã, relaþiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce înseamnã cã actul, în întregul sãu, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act. La 12 iunie 1889, poetul spune lucruri de bun simþ, cã se considerã moºtenitorul lui Matei Basarab ºi ca tenorul Petrea Poenaru l-a lovit la cap. Spusele lui sunt, însã, "rebusate". De cãtre cine? Vom reveni, desigur, când va trebui sã facem puþina istorie literarã. Pânã atunci, îi rog pe francmasoni sã nu mã suspecteze de reavoinþã sau reacredinþã; mai bine sã ajute la elucidarea crimei comise împotriva lui Eminescu, dacã pot".

Articolele sunt luate de pe situl http://www.mihai-eminescu.net/

[LupinThe3rd]

Stiu eu ce sa zic. Sincer nu prea cred. Uite un articol legat de Eminescu si Masonerie. Daca si intelegi ceva din el sa imi spui si mie concluzia ta.
http://luceafarul.wordpress.com/idei/arhiva-de-idei-literare-ignorate/adrian-botez-loja-johanica/
Cum lasand gluma la o parte, daca te uiti pe site-ul http://www.mihai-eminescu.net o sa vezi cine sunt site-urile partenere. RaduGyr.ro , Codreanu.ro ,HoriaSima.ro , NouaDreapta.org, Magazin-Nationalist.net . Duap ate stiu eu site-ul HoriaSima.ro, Codreanu.ro, Magazin-Nationalist.net si NouaDreapta.org au cam aceasi parinti si anume Noua Dreapta. Cine e o noua drepta? Se definesc nationalist, crestini, samd. De fapt si de drept sunt un fel de parodie de Miscare Legionara si cred eu, dar greu de demonstrat, rasisti, xenofobi, samd. Sau cel putin o parte din adeptii lor cu siguranta asa sunt. I-ai fi putut vedea la "Marsul pentru normalitate" atat pe membrii Noii Drepte cat si pe adeptii lor (tricouri cu 88, samd). Partea buna e ca sunt putini si sper ca asa vor si ramane. Camasi verzi samd. Tudor Ionescu, seful sau presedintele respectivei organizatii din punctul meu de vedere are o freza si o fata de Codreanu retardat. (opinia mea)...
Personal cred ca respectivul site a fost creat nu din dragoste de Eminescu (probabil nici macar nu au citit opera politica eminesciana) ci din "anti": anti-masoni, anti-jidani, anti-etc... Cred ca de fapt respectivii il transforma pe Eminescu intr-un "port bonheur" sau un element de propaganda...
Sper ca se vor amagi in continuare...
Poate pe blog o sa scriu odata mai multe despre Noua Dreapta& Co... Sunt multe si totodata putine de spus pe tema asta.
Gata divagatiile...
Apropos, respectivul e si chiraitor la Brigada de Asalt,http://bloguldinsertar.wordpress.com/2007/08/07/racnetul-carpatilor/.
Acu' inapoi la Eminescu. Nu cred nici una din variante: nici cea ca ar fi fost ucis de masonerie, nici ca ar fi facut parte din masonerie (aceste variante nu se exclud una pe alta :)).
Personal cred ca o mare parte din materiale de genul acesta sunt scrise intr-un mod, indirect incorect. De ex:

Dupã ce s-a întors din Italia, Eminescu a fost dat pe mâna unui medic evreu, Francisc Iszac, care deºi îi pune un diagnostic fals, îi administreazã un tratament inadecvat chiar pentru acel diagnostic: curã cu mercur, 4g. pe zi, ºtiut fiind faptul cã ºi numai 0,5g. intoxicã grav organismul. Trimis la 26 mai 1887 la Halle, medicii vienezi nu confirmã diagnosticul, în momentul în care evreul Iszac îi mãrise doza la 7g. În urma "tratamentului", poetul se alege cu o pseudo-paralizie, cu incotinenþã urinarã ºi o nevritã perifericã.

Daca te uiti cu atentie se specifica clar ca medicul era evreu si ca diagnosticul era fals. De obicei se spune diagnosticul era "gresit", doar ca termenul "fals" implica la nivel de intelegere si apectul de intentie, in context. Daca s-ar fi scris gresit. Daca ar fi scris si despre tratament ca ar fi fost "gresit" si nu "inadecvat", doza de conspirativitate ar fi disparut. Ar fi ramas doar un doctor care pune un diagnostic gresit, administreaza un tratament gresit si persevereaza in greasala (din orgoliu).... Cati doctori din lumea asa ceva? Se numeste incompetenta...
Un alt element:

Asta, pe prima diagonalã a încruciºãrii (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonalã a încruciºãrii "ies" frumoasele sume: 32 + 16 + 16, adica 16 * 4 = 64.

Pai de ce sa inmultim nene cu 4. Sa inmultim cu 3.14, de exemplu.
Iar respectivul spune la un moment dat:

Pe mine nu mã intereseazã, de fapt, semnificaþiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar cã, relaþiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce înseamnã cã actul, în întregul sãu, este un fals

adica in traducere "Toate calculele nu demonstreaza nimic"...
Am citit cartea "A doua viata a lui Eminescu". La final am avut aceasi impresie:Nu demonstreaza nimic...nici macar ce dorea la inceput.

[Kymosabe]

LupinThe3rd am incercat sa citesc articolul indicat  de tine si crede-ma , dupa cateva fraze , neuronii m-au amenintat ca se sinucid daca mai continui , asa ca am fost nevoit sa ma las batut . Sunt tare curios sa citesc fisa medicala a autorului acelui articol .

Legat de subiect , eu  , recunosc , nu am citit cartea ,,"A doua viata a lui Eminescu" scrisa de N. Georgescu  , insa teoria lui nu mi se pare chiar fantezista .
Probabil  analiza textului la care face referire , nu e chiar o dovada ca Eminescu era anti-mason , sau ca a incercat sa invinovateasca intr-un fel masoneria .

Insa e interesant faptul ca majoritatea celora cu care a intrat in contact pe parcursul vietii si care i-au influentat-o intr-un fel sau altul erau masoni  :   P.P.Carp  , Titu Maiorescu , I.C.Brãtianu, C.A.Rosetti,  ( apropos , nu stiam ca toti  membrii Junimea erau masoni ) .

Faptul ca Eminescu nu a aderat la ,,convingerile'' lor (masonice) precum si conflictele pe care le-a avut cu unii dintre cei enumerati , ma fac sa cred ca Eminescu  nu a agreat aceasta ,,miscare'' ( introdusa se pare de  pasoptisti ,  Nicolae Balcescu fiind francmason ) , daca nu cumva a fost chiar  impotriva ei .

Cat despre medicul evreu care  ,,ii pune  diagnostic ,,fals'' (gresit) si îi administreazã un tratament inadecvat chiar pentru acel diagnostic: curã cu mercur, 4g. pe zi, ºtiut fiind faptul cã ºi numai 0,5g. intoxicã grav organismul'', ghinionul lui , s-a aflat la locul si timpul nepotrivit .
Azi ar fi fost judecat pentru malpraxis , asta daca s-ar fi dovedit ca nu a facut-o intentionat .

Insa , stiind faptul ca medicina , in acea epoca , era un domeniu care impunea un ,,important bagaj de cunostinte '' , iar masoneria avea obiceiul de a atrage astfel de persoane in interiorul ei , am tot dreptul sa-l suspectez pe Francisc Iszac de legaturi cu aceasta societate secreta .

[LupinThe3rd]

LupinThe3rd am incercat sa citesc articolul indicat  de tine si crede-ma , dupa cateva fraze , neuronii m-au amenintat ca se sinucid daca mai continui , asa ca am fost nevoit sa ma las batut . Sunt tare curios sa citesc fisa medicala a autorului acelui articol .

Ironia soartei ... , de fapt logica de fond a articolului Eminescu "victima" Masoneriei si articolul indicat de mine este identica. Dar unul din materiale iti ameninta neuronii iar celalalt de fapt ii linisteste. La unul din articole vrei fisa medicala a autorului dar nu si in cazul celui de al doilea... De ce? :))...

Legat de subiect , eu  , recunosc , nu am citit cartea ,,"A doua viata a lui Eminescu" scrisa de N. Georgescu  , insa teoria lui nu mi se pare chiar fantezista .
Probabil  analiza textului la care face referire , nu e chiar o dovada ca Eminescu era anti-mason , sau ca a incercat sa invinovateasca intr-un fel masoneria .

Eu inca nu m-am lamurit unde a scris Eminescu ceva impotriva masoneriei. Are cineva un articol?

Insa e interesant faptul ca majoritatea celora cu care a intrat in contact pe parcursul vietii si care i-au influentat-o intr-un fel sau altul erau masoni  :   P.P.Carp  , Titu Maiorescu , I.C.Brãtianu, C.A.Rosetti,  ( apropos , nu stiam ca toti  membrii Junimea erau masoni ) .
Faptul ca Eminescu nu a aderat la ,,convingerile'' lor (masonice) precum si conflictele pe care le-a avut cu unii dintre cei enumerati , ma fac sa cred ca Eminescu  nu a agreat aceasta ,,miscare'' ( introdusa se pare de  pasoptisti ,  Nicolae Balcescu fiind francmason ) , daca nu cumva a fost chiar  impotriva ei .

Nu. Masoneria nu a fost introdusa de pasoptisti in Tarile Romane. Prima loja masonica apare la Glati. "Steaua Dunarii2, anul de gratie 1734. Nu cred ca Eminescu nu a agreat revolutia de la 1848. Si chiar nu am nnici o informatie legata de acest lucru. Nu cred ca un conflict "punctual" poate deveni un conflict cu o miscare.
Daca imi aduc aminte bine Maiorescu conducea Partidul Conservator iar P.P.Carp facea parte din acelasi partid. Eminescu scria la Timpul care era ziarul respectivului partid.

Cat despre medicul evreu care  ,,ii pune  diagnostic ,,fals'' (gresit) si îi administreazã un tratament inadecvat chiar pentru acel diagnostic: curã cu mercur, 4g. pe zi, ºtiut fiind faptul cã ºi numai 0,5g. intoxicã grav organismul'', ghinionul lui , s-a aflat la locul si timpul nepotrivit .
Azi ar fi fost judecat pentru malpraxis , asta daca s-ar fi dovedit ca nu a facut-o intentionat .
Insa , stiind faptul ca medicina , in acea epoca , era un domeniu care impunea un ,,important bagaj de cunostinte '' , iar masoneria avea obiceiul de a atrage astfel de persoane in interiorul ei , am tot dreptul sa-l suspectez pe Francisc Iszac de legaturi cu aceasta societate secreta .

Si care e logica. Daca esti mason esti ferit de malpraxis?

Acum catva timp Florian Bichir in EVZ
http://www.evz.ro/article.php?artid=317101, rememoreaza un fragment oarecum anecdotic dar plin de inteles:

Ca si astazi, in perioada interbelica, masoneria ocupa spatii importante in media, iar povestile care circulau erau cel putin tulburatoare. Ca ,,marele public" nu intelegea nimic din asta sta marturie si un fapt petrecut la ,,rebeliunea legionara" din ianuarie 1941. Niste gura casca pusi sa strige ,,Horia Sima, Furher, Duce!" si ,,Jos masonii!" scandau ,,Horia Sima fura si duce!", respectiv ,,Jos nasoii!".

Fara comentarii...
La fel a fost si cu cu Petre Stoica. La unul din mitingurile din anii 90 prandul din tara striga "Jos cu Perestroika" iar cei din randul din spate "Jos cu Petre Stoica". Asa a ajuns Petre Stoica o celebritate :).
Si vorba unui amic. Pe cand era Cenaclu Flacara se canta o melodie. Ceva cu "Bieti Lambagii". Pe stadion, in zona di spate se m-ul nu se auzea si omul se mira... Inteleg ca e e trist dar totusi sa si canti asta  :evil:

[OzN_HunteR]

Adevaratul Eminescu

Motto: "Suntem zapaciti, nu mai stim ce voim, ce sa facem, ce sa primim, ce sa respingem, în cine sa ne încredem; nu ne mai întelegem si nu ne mai auzim unii pe altii: ne trebuie o idee care sa ne limpezeasca toate capetele si care sa ne împreune pe toti la lucru (...) De aceea alungati turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic si n-au nimic si vor sa traiasca ca oamenii cei mai bogati; ei nu stiu nimic si vor sa va învete copiii si n-au destula minte pentru a se economisi pe sine si vor sa va economiseasca pe voi toti." Mihai Eminescu

Pe 15 ianuarie se sarbatoreste si acum cu aceleasi declaratii pompoase ziua de nastere a "Marelui Poet National", ajuns atât de faimos încât prea putini îi mai cunosc astazi opera. Incontestabil Mihai Eminescu a fost un vizionar, un om inteligent ce a depasit cu mult gândirea epocii în care a trait. Un om dotat cu talent scriitoricesc, un condei "periculos" pentru ignoranti si mincinosi pentru ca detinea mijloacele de a-si propaga ideile si a transmite mesajul de trezire nationala.

Dupa ce Eminescu a fost redus la tacere de aceleasi forte din umbra care manipuleaza si astazi frâiele politice ale lumii, opera sa a fost trunchiata si "omorâta" cu buna stiinta ca si autorul ei. Consideram "cazul Eminescu" unul dintre cele mai cutremuratoare exemple de manipulare prin intermediul mass-media si al unor "experti" istorici si critici. Imaginea lui a fost cosmetizata atât în epoca cât si pentru posteritate, opera trunchiata corespunzator si mesajul alterat. De ce îl iubim pe Eminescu si consideram necesara reconsiderarea operei, vietii, mesajului si imaginii lui? Pentru ca el a iubit extraordinar de mult România si poporul român. Patriotismul a fost poate cea mai definitorie calitate a lui Eminescu. El a militat pentru trezirea si emanciparea românilor si de aceea a avut atât de mult de suferit. în epoca, el a fost acuzat de nebunie si internat cu forta pentru ca ideile lui erau "periculoase". Pentru posteritate, el a fost prezentat apoi doar ca un poet romantic.

Despre Eminescu... stim cu totii

Ce raspundeti la întrebarea : "Cine a fost Eminescu?". Ah, veti spune, este o întrebare usoara. Cine nu a învatat la scoala despre marele poet, si mai cu voie, mai fara voie a memorat mai mult interpretarile divertilor critici decât poeziile sale. Despre prozatorul sau despre jurnalistul Mihai Eminescu însa la scoala nu se spune aproape nimic. Pentru cei mai multi dintre noi Eminescu este doar un capitol de studiu obligatoriu în manualele de limba româna si unul dintre subiectele cele mai temute de elevii care se pregatesc de BAC. Acest proces de trecere sub tacere a laturii incomode a activitatii lui Eminescu a început înca de pe vremea când poetul mai traia, internat fiind într-un spital de psihiatrie. Apoi prapastia dintre viata si opera lui Eminescu a fost adâncita în mod deliberat de criticii si biografii poetului în frunte cu George Calinescu si a fost amplificata apoi de sistemul de învatamânt, care a propagat în masa acest model. Pâna si imaginea poetului atât de bine cunoscuta noua este prima lui poza, pe când Eminescu avea doar...19 ani, probabil ca ea corespundea mai bine cu imaginea dorita, aceea de poet plapând, firav, eterat, fara implicare sau eficienta în viata sociala si politica a vremii.

Scriam nu de mult ca atunci când nu poti împiedica o informatie sa se propage, cel mai eficient este sa o directionezi încotro ai nevoie (în articolul "Manipulare si Masonerie"). Acest mecanism a fost utilizat din plin în cazul marilor genii ale acestei lumi, pentru ca de regula acestea au fost persoanele cele mai "periculoase" (a se citi capabile sa îi trezeasca si pe ceilalti oameni din somnul în care sunt tinuti cu buna stinta de cei ce doresc suprematia asupra lumii). Si în cazul lui Eminescu s-a omis ceea ce nu corespundea cu directia dorita (adica bogata sa activitate publicistica în ziarele vremii), a fost amplificat ceea ce convenea (Eminescu trebuia sa ramâna pentru toti doar un poet genial si nebun), s-a creat un sentiment de obligativitate si supra-saturare a mintilor în legatura cu subiectul respectiv astfel încât oamenii sa nu mai aiba aspiratia de a-l aprofunda.

A fost Eminescu nebun?

Se stie deja ca a declara pe cineva nebun înseamna a-l izola din punct de vedere social si a-i afecta credibilitatea. Cu atât mai mult în trecut, dar si în prezent, aceasta tara a nebuniei, era aruncata asupra celor ce se dovedeau a fi persoane incomode. Desi Eminescu a fost în mod repetat internat în spitale de psihiatrie, cele scrise de el în perioada 1883-1889 dovedesc ca autorul textelor respective era o persoana coerenta, logica, ce poate fi acuzata cel mult de opozitie fata de viziunea majoritara a acelei epoci si de demascarea unor realitati spinoase ale vremii. în acel moment Eminescu era practic una din vocile cele mai puternice ale luptei pentru unitatea nationala si desprinderea Transilvaniei din influenta Imperiului Austro-Ungar. S-a mers pâna într-acolo încât multe din manuscrisele sale din acea perioada au disparut fara urma într-o încercare nefericita de a demonstra ca Eminescu era atins de nebunie, deci incapabil sa creeze. Exista însa multe persoane din jurul lui care vorbesc despre un Eminescu activ, coerent si foarte prolific. Aceasta este deci rolul pe care l-au avut biografii. Pentru ca realitatea de persoana creativa, cum a fost el de fapt în acea perioada, nu corespundea deloc cu imaginea pe care au vrut sa o transmita mai departe, l-au fabricat pe poetul Eminescu plapând, lipsit de vointa, ratacit, pierdut în lumea lui!

în aceeasi perioada în care Eminescu era izolat pe motivul nebuniei, a fost desfiintata si Societatea Carpatii din care facea parte si el si care era una din cele mai puternice organizatii pro-Ardeal. Trebuia tot atunci sa se semneze si tratatul secret dintre România si Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria si Italia), tratat care fusese negociat timp de mai bine de doi ani chiar de catre junimisti (despre care se stie ca au fost masoni si împotriva carora Eminescu se întorsese de mult, contrar cu ceea ce afirma toate manualele de limba si literatura româna în încercarea de a crea legaturi cât mai strânse între Eminescu si Junimea).

Iata ce scrie Nicolae Georgescu în cartea "A doua viata a lui Eminescu" despre contextul politic în care Eminescu trebuia redus la tacere: "Schimbul de telegrame secrete, date în zilele noastre la iveala, vorbesc de amenintari grave: Von Bismarck este gata sa declare razboi României daca nu se fac urgent retractari si nu se dau asigurari ferme ca va intra imediat în sfera de influenta a Germaniei si Austro-Ungariei. Se cere ferm desfiintarea "Societatii Carpatii", un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata si în ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea lui la Tara. Petre Gradisteanu, autorul unui discurs incediar la Iasi, pleaca, împreuna cu ministrul de externe, D.A. Sturdza, la Viena sa ceara scuze, în persoana, împaratului. Mai este expulzat ziaristul Zamfir C. Arbore (prieten cu Eminescu), la cererea Imperiului Rus. Toate acestea - într-o singura zi, la 28 iunie 1883, când istoria literara consemneaza sec si caderea lui Eminescu!"

Acest an 1883 este si cel în care se începe crearea imaginii de poet ratacit, nebun, prin volumul de Poesii scos într-o editie de exceptie de Titu Maiorescu în care sunt publicate 64 de poezii. De ce nu a scos Titu Maiorescu un volum cu articolele jurnalistice ale lui Eminescu, dat fiind faptul ca Eminescu fusese mult mai activ în acest plan? Iar în tot acest timp poetul-nu-numai-poet asista neputincios, desi uneori reactioneaza cu disperare, la trunchierea operei sale artistice. Sunt situatii în care sparge vitrinele unei librarii si arunca în noroi cartile ce contin propriile poezii ca un ultim semn de protest fata de nedreptatea la care trebuia sa asiste. Poate ar trebui sa amintim ca în tot acest complot pentru a-l reduce la tacere pe cel ce zadarnicea planurile politice, a fost acuzat inclusiv de faptul ca acosta femeile pe strada.

Câteva "concidente" numerice bizare

Textul interogatoriului luat lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte ca el sa moara este de fapt un fals! Acest interogatoriu a avut ca scop punerea sub interdictie a lui Eminescu, deci s-a pornit din start de la ideea ca el era bolnav psihic. Cel care face acest interogatoriu este judecatorul cunoscut si ca Metru Ghita (Metru, de la maître, în franceza semnifica maestru, apelativ al magistratilor, dar si grad francmasonic; amestecul masoneriei în aceasta chestiune este demonstrat de parolele si coincidentele numerice ce indica pecetea masonica pusa pe acest text). Dupa cum s-a demonstrat, acest text a fost prelucrat ulterior si ceea ce este mai interesant este ca alte acte cum ar fi diagnosticele medicilor lipsesc din dosarul declararii oficiale a nebuniei lui Eminescu, ca pentru a lasa posteritatii doar mesajul autorilor reali ai închiderii si în final asasinarii "poetului" (s-a zvonit ca Eminescu ar fi fost bolnav si de sifilis si de acea a fost "tratat" cu mercur!).

- Cum te cheama?
- Sunt Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sa ma împuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cât oul de mare.
- Pentru ce?
- Pentru ca eu fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.
- Ce-ai de gând sa faci când te vei face bine?
- Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italeneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.
- Cine e Poenaru care te-a lovit?
- Un om bogat care are 48 de mosii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane".

De ce Matei Basarab?

Eminescu se considera continuatorul lui Matei Basarab care luptase împotriva fanariotilor pentru trezirea neamului românesc. El chiar îsi propusese înfiintarea unei societati Matei Basarab care, surpriza, trebuia sa fie construita dupa modelul francmasoneriei, dar orientata spre scopuri benefice poporului român, poate despre acest lucru vorbeste Eminescu când spune ca regele se temea sa nu îi ia mostenirea: "O organizare între români asemenea societatii francmasonilor si iezuitilor si a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care sa tie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat si laudat pentru ca sa devina bun; trezita desertaciunea lui, decorat la nevoie, trezite mii de sperante în el, în caz de extrema nevoie ajutat chiar. Sa se simta ca Societatea Matei Basarab reprezinta o putere enorma."

De ce Petrea Poenaru?

"Petre sau Petrea Poenaru, contine în numele sau "pietrei", numele obiectului care a lovit fruntea poetului, si iarasi pare logica asocierea. Mai putin logica pare prezenta fizica a acestui personaj în stabilimentul din strada Plantelor: stim despre el ca era tenor, din familia mare a actorilor, asadar lume frecventata de Eminescu. Nu era un strain, un oarecare, ci îl cunostea pe poet. Poetul pretinde ca-i cunoaste si scopul loviturii" (conform Nicolae Georgescu)

Pusca umpluta cu pietre de diamant

într-o balada populara, bine cunoscuta lui Eminescu, apare un astfel de motiv: "A plecat la vânatoare/ Sa vâneze caprioare/ Caprioare n-a vânat/ Si el singur s-a împuscat/ C-un pistol de diamant/ Cu gloante de briliant." Sensul acestei afirmatii nu poate fi decât faptul ca Eminescu se afla în aceeasi postura cu vânatorul care se vâneaza singur, prin ideile sale.

Numerele

Despre cifrele 64 si 48 este suficient sa spunem ca sunt des utilizate în francmasonerie, nu ne propunem sa facem aici analiza semnificatiei lor spirituale, sarcina pe care v-o lasam dumneavoastra. Cert este ca ele revin obsedant întrucât daca numaram rezulta exact 64 de cuvinte în acest interogatoriu.

Iata o analiza mai detaliata realizata tot de Nicolae Georgescu în lucrarea "A doua viata a lui Eminescu": "Textul atentioneaza: nu e vorba de 64 de limbi ci de 64 de voci. Experienta poate continua. Precizam din capul locului ca noi nu am epuizat toate relatiile numerice dintre aceste cuvinte. Nu ne propunem a lua locul cifratorului, ci doar a sesiza existenta unui cifru care da de gândit. Sa numaram cuvintele din primul raspuns, considerat la doua cuvinte: sunt exact 33 de voci. Asta da, stie oricine ca e cifra masonica! A fost Eminescu francmason si a raspuns cifrat? Asta înseamna ca nu era nebun! Retinem: daca socotim la un cuvânt iese un total de 32. Al doilea raspuns are 16 cuvinte: [cuvantul] "nu-i" îl socotim ca doua cuvinte. Daca socotim "nu-i" ca un singur cuvânt, obtinem 15 cuvinte, care adunate celor 33 anterioare (în prima varianta) dau cifra 48, prezenta ca cifra în text. Este un sistem de socotire "încrucisat", care cere atentie si... distributie. Mai mult, al treilea raspuns are tot 16 cuvinte, cu cifra 64, si tot 15 cuvinte fara cifra. Asadar, daca adresantul uita sa adune la primul raspuns de 33 de carate, pe urmatoarele 15 cuvinte, este atentionat a doua oara, dupa care, în cel de-al treilea raspuns, cifra 48 se repeta de 6 ori: semnal puternic. Asta, pe prima diagonala a încrucisarii (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonala a încrucisarii "ies" frumoasele sume: 32 + 16 + 16, adica 16 * 4 = 64. Simetriile sunt atât de bine construite, încât este limpede ca textul, în întregul sau, a fost lucrat migalos. Patru întrebari si patru raspunsuri: 4 * 4 = 16; aceasta pare a fi cifra de baza care trebuie luata în calcul. Primele trei întrebari au 16 cuvinte (socotind "ce-ai" din întrebarea a treia drept doua cuvinte). A patra întrebare are 7 cuvinte ("te-a", doua cuvinte) si banuim ca trebuie sa mai fie unul pentru totalul de 24 cuvinte al tuturor întrebarilor: într-adevar, în "cine e Poenaru care te-a lovit" trebuie, poate, presupus prenumele anuntat de Eminescu: "Petre Poenaru". Aceasta omisiune are importanta ei: totalul cuvintelor din întregul text (adaugând si cifrele, fara a socoti ligaturile câte un cuvânt) este 111 cuvinte. Adaugând cifra 1 pentru cuvântul presupus lipsa, iese suma de 112: exact 16 * 7 = 112. în text sunt 7 cifre (o data 64 si de 6 ori, 48... Pe mine nu ma intereseaza, de fapt, semnificatiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar ca, relatiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce înseamna ca actul, în întregul sau, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act. La 12 iunie 1889, poetul spune lucruri de bun simt, ca se considera mostenitorul lui Matei Basarab si ca tenorul Petrea Poenaru l-a lovit la cap. Spusele lui sunt, însa, "rebusate". De catre cine? Vom reveni, desigur, când va trebui sa facem putina istorie literara. Pâna atunci, îi rog pe francmasoni sa nu ma suspecteze de reavointa sau reacredinta; mai bine sa ajute la elucidarea crimei comise împotriva lui Eminescu, daca pot".

From DC++

[Kymosabe]

Ironia soartei ... , de fapt logica de fond a articolului Eminescu "victima" Masoneriei si articolul indicat de mine este identica. Dar unul din materiale iti ameninta neuronii iar celalalt de fapt ii linisteste. La unul din articole vrei fisa medicala a autorului dar nu si in cazul celui de al doilea... De ce? :))...

Probabil , insa autorul articolului postat de mine  foloseste un mod de exprimare , coerent , fara sa de-a nimic de banuit, in timp ce al doilea , scuza-ma , ori a scris articolul la mishto ori chiar are ,,cazier la Balaceanca'' .

Ideea prezentata in articolul  de pe acest topic (probabil aceeasi cu cea din articolul pe care mi l-ai indicat) , nu mi se pare creatia unui om care ar avea probleme psihice . Ca pe alocuri apar fraze care ne duc cu gandul la antisemitism (cazul doctorului care da un diagnostic fals , nu gresit) asta e problema personala a celui care a scris articolul. Important e mesajul pe care il transmite si modul in care o face .Asta nu inseamna ca trebuie sa si fii  deacord cu ceea ce a scris el .

Titlul folosit de mine : Eminescu ,,victima'' a Masonerie  nu trebuie luat mote-a-mote . Insa acest titlu suna mai bine decat Eminescu ,,lucrat'' de Masonerie , asa cum as fi vrut eu .

Eu inca nu m-am lamurit unde a scris Eminescu ceva impotriva masoneriei. Are cineva un articol?Nu. Masoneria nu a fost introdusa de pasoptisti in Tarile Romane. Prima loja masonica apare la Glati. "Steaua Dunarii2, anul de gratie 1734. Nu cred ca Eminescu nu a agreat revolutia de la 1848. Si chiar nu am nnici o informatie legata de acest lucru. Nu cred ca un conflict "punctual" poate deveni un conflict cu o miscare.Daca imi aduc aminte bine Maiorescu conducea Partidul Conservator iar P.P.Carp facea parte din acelasi partid. Eminescu scria la Timpul care era ziarul respectivului partid.

Nu cunosc niciun articol , insa cred ca patriotismul si nationalismul (dovada sunt opera si articolele scrise de Eminescu) nu se ,,pupa'' cu Francmasoneria .

Ai drepatate cu cine si cand a introdus Francmasoneria ...

Nu am spus niciodata ca Eminescu nu a agreat Revolutia de la 1848 , ma refeream doar la faptul ca majoritatea pasoptistilor erau francmasoni si ca in  perioada in care a trait Eminescu era la,,moda'' sa faci parte din aceasta societate (probabil Eminescu l-a perceput ca pe un moft al protipendadei  :lol:)

Politicienii de dupa 1848 , impotriva carora scria Eminescu atat in presa cat si in poezii sale , au uitat ce inseamna patriotismul , si ,,dansau cum le cantau altii'' .

E adevarat ca ,,Timpul '' era ziarul de casa al Partidului Conservator , dar asta nu inseamna ca Eminescu scria articole la ordine . Dealtfel e celebra nota:"ºi mai potoliþi-l pe Eminescu!" trimisa de P.P.Carp lui Maiorescu . Eminescu la acea data nu era cunoscut ca un mare poet ci ca un mare jurnalist .

Concluzia pe care o trag eu din acest articol (prezentata de altfel si in doc. Mari Romani de pe TVR) e ca Eminescu a fost ,,lucrat'' de oamenii politici din acea perioada (care intamplator erau masoni) deoarece scria impotriva conducerii care nu facea nimic pentru romanii din Ardeal si Bucovina aflati sub regimul Austro-Ungar .
Eminescu era cum aveau sa spuna mai tarziu comunistii ,, un dusman al poporului (al statului)'' .

Si care e logica. Daca esti mason esti ferit de malpraxis?

Nicidecum .
Dar a prescrie unui pacient 4 g de mercur pe zi nu mi se pare ca incerci sa-l tratezi ci mai degraba sa-l  otravesti . :lol:
Iar faptul ca era evreau am mai spus-o : ghinionul lui . Acest aspect nu face decat sa dea ,,apa la moara '' celor care cred ca Eminescu a fost ucis la comanda Masoneriei .

In final vreau sa lamuresc un lucru , nu de altceva , dar  nu vreau sa ma trezesc si eu apelat cu ,, baietash  ai zvasticute pe creier'' .  :lol:

Nu am nimic cu evreii , dimpotriva ,  sunt un filoevreu (daca e corect cuvantul ).
Acum multi ani am vazut un documentar cu formarea statului evreu imediat dupa al 2-lea razboi mondial , si am fost impresionat de modul in care evreii si-au aparut noul stat  si au tinut piept  armatelor tarilor  musulmane vecine .   
Asta chiar am considerat-o o minune , iar daca cineva se mai indoia de faptul ca Israelul nu e ,,poporul ales''  , iata dovada ...O tara mica impotriva a 5 state musulmane .
Daca azi as fi  in locul musulmanilor, sincer , si eu as fi ofticat ,,sa mi-o traga o piticanie'' .  :lol:
Sper ca ai inteles pozitia mea fata de evrei .

[romulus]

------Cine vrea sa-si faca o idee (ori sa-si completeze bagajul) DESPRE OMUL POLITIC EMINESCU sa citeasca textele politice :vezi vol. OPERE , vol.XIII-PUBLICISTICA, 1882-1883, 1888-1889, editura Academiei 1985 .
-----Ca o completare amuzanta Kimo , pe pagina de prezentare a volumului sta scris cu litere majuscule :" CU  64 DE REPRODUCERI ". Ha...
----E tare, nu?
----Howgh !

[Arckadii]

Ca sa vin in intampinarea voastra si ca sa putem inlesni cautarea pe forum am decis sa creez acest nou topic: "Masoni celebri". Aici vom putea posta informatii/speculatii despre oameni celebri si aparteneta lor la masonerie. Topicul cu "Eminescu victima masoneriei" deschis de Kymosabe a fost alipit aici.


Ark

[LupinThe3rd]

Si altfel isi gaseste si Caragiale locul pe forum
http://bloguldinsertar.wordpress.com/2007/08/27/a-fost-caragiale-masoni/
Am si eu o idee mica si fixa
Cu stima...

[romulus]

----Lasand la o parte  orice alte consideratii referitoare  atat la masonerie cat si la disputa politica a vremii (care pare-se au fost totusi fatale Poetului), putem analiza pe MIHAI EMINESCU  si dintr-un alt unghi: acela al omului de  geniu care a deranjat pe oamenii de nimic !
----Uitati-va si in contemporaneitate cum a fost – si cum este in continuare – tratat un alt om de geniu , ADRIAN PAUNESCU !
---Aceeasi incrancenare a unor neica nimeni, care se cred – ori altii i-au mintit ca sunt - oameni de cultura: jegul , laturile, dobitocia , prostia crasa, adunate toate laolalta, iesite la lumina  si navalite asupra omului care manifesta sclipirea , harul , geniului.
-----Ma mai gandesc si la aceea ca,  daca si EMINESCU ar fi avut trasaturi de personalitate asemenatoare cu ale lui PAUNESCU: cerbicia, tenacitate, curajul chiar  si cativa oameni loiali alta i-ar fi fost soarta. Insa, asa cum rezulta si din scrierile exegetilor, EMINESCU a fost mai degraba un visator, a fost furat, nu era bogat, prietenii  i-au fost putini si dintre acestia unii l-au tradat in mod nemilos si rusinos.
----Howgh !

[LupinThe3rd]

!----Uitati-va si in contemporaneitate cum a fost – si cum este in continuare – tratat un alt om de geniu , ADRIAN PAUNESCU !

Intradevar un poet bun dar si un munte de nesimtire care acum e parlamentar in acest moment. Ti se pare ca moare de foame sau ca e tratat prost?  :evil: Mie nu.

[romulus]

si un munte de nesimtire care acum e parlamentar in acest moment.

----Eu nu-l vad asa ! Are intr-adevar tupeu cat cuprinde .. printre altele. Dar tocmai asta spuneam. Daca si Eminescu ar fi avut trasaturi de caracter apropiate, ori chiar ca ale lui Paunescu, cred ca alta i-ar fi fost soarta ! Poate si-ar fi putut infrunta cum se cuvine inamicii .
----Howgh !