Titlul nu este tocmai cel mai fericit, dar cred ca are legatura cu ce o sa va spun. Am 33 ani, sunt cateva lucruri inexplicabile pe care le-am trait pana acum, nu stiu daca sunt chiar spectaculoase dar va asigur ca tot ce am sa postez pe acest forum este real.Detest oameni care scornesc tot felul de povesti, rod al imaginatiei lor, cu titlul de adevar si de real, asta doar pentru a fii bagati in seama. Acum 5 ani am avut un vis pe care nu am sa-l uit curand.Se facea ca in sufrageria apartamentului unde locuiesc, logodnica mea statea pe pat speriata de o problema medicala pe care o avea, nu pot spune despre ce e vorba, dar destul de nasoala.Visul era cat se poate de real, asa ca m-am cam speriat, culmea e ca am putut retine detalii din vis cu lux de amanunte.Am putut retine amanunte de genul: dialogul intre noi, obiectele din casa si pozitia lor, culorile din camera...etc.
Dupa aprox. 3 luni, fata ma striga din sufragerie, semn ca ar avea o problema.Am fost destul de socat sa intru in camera sa traiesc exact evenimentele din vis, cu lux de amanunte, problema medicala, culorile camerei, obiectele din casa, toate erau exact ca in vis.Acest vis nu are vreo importanta majora nici chiar pentru mine, nu i-am gasit nici un rost, nici o semnificatie de-a lungul timpului, dar totusi am trait ceva ce visasem cu 3 luni in urma cu lux de amanunte. In general am cele mai ciudate vise posibile, nu am crezut in astfel de lucruri, deci nu le-am cautat semnificatie niciodata, acum incerc sa notez o parte din ele, unele dintre ele sunt prea exacte, deloc aberante.
Ciao!!!
Interesanta relatare, eu as putea spune ca este un fenomen de tip deja-vu. Nu stiu despre altii, dar mie mi se intampla foarte des sa visez 'in viitor'. De fapt am ajuns sa-mi modelez viata dupa aceste 'vise'.
Eu te cred! Asemenea lucruri mi se intampla si mie. Numai ca eu nu am visat nimic. Mi se pare doar ca am mai vazut,am avut, mi s-a intamplat, "deja-vu" intr-un cuvant.
M-am documentat si am aflat ca experientele de tip deja'vu ( cele care nu sunt 'visate') au deaface cu o decalare a transmiteri informatiilor dintre ochi. Adica un ochi transmite impulsuri la creier mai repede decat celalt, pt. o perioada scurta de timp, de aceea se creeaza senzatia de familiarizare cu acel moment.
Posibil, foarte probabil, ca visul descris de uforever sa nu fie un deja'vu. Distanta in timp dintre vis si realitate duce la aceasta interpretare. Este mai probabil o calitate de exceptie avuta de unii oameni de a simti boala din momentul instalarii ei. Exista credinta strabuna prin care boala actuala a fizicului este o boala mai veche, un dezechilibru mai vechi al sufletului. Detectarea cu mult inainte de instalarea bolii fizice a dezechilibrului in zona spirituala este o calitate de exceptie. Foarte probabil daca se intervenea cu 3 luni inainte rezultatele ar fi fost mult deosebite de interventia medicala care a urmat trei luni mai tarziu. E doar o parere .
Liviu86, problema viselor este ca le uiti imediat ce te-ai trezit sau imediat ce ai contact cu lumina zilei.Nu stiu daca senzatia de deja vu are legatura cu visele, oricum eu sigur am visat un pasaj din viitor si asta ma speriat destul de tare.Exista posibilitatea ca senzatiile tale de deja vu sa fie vise pe care le-ai avut si pe care le-ai uitat instantaneu la trezire.Am avut multe deja vu-uri de-a lungul timpului dar nu-mi amintesc mereu sa fii visat acel eveniment.Cel de care v-am povestit a fost foarte exact, uimitor, adevarul e ca lucrurile pe care nu le inteleg ma sperie putin pentru ca nu am control asupra lor.
Dreadg, esti prima persoana care imi spune ca isi traieste realitatea cumva in functie de vise, nu stiu daca e un lucru bun, dar macar experimentezi ceva necunoscut, cati au acest curaj? eu nu prea 8-) nu stim exact daca visul este o joaca a subconstientului, a creierului limbic, reptilian, hipotalamus sau ce denumire mai are, dar totusi o samanta de adevar exista aici.
Incercati filmul Inception, chiar daca este un S.F. pune in valoare anumite lucruri reale.
Daca tot suntem la capitolul asta as vrea sa va povestesc ceva ce mi sa intamplat acum 3 ani.Nu am motive sa aberez, sa infloresc sau sa ma distrez pe seama voastra, scopul e sa impartasesc anumite experiente cu oameni care nu incep sa rada ca idiotii la primul cuvant despre o experienta neobisnuita.
Acum 3 ani lucram intr-un studio de inregistrari piese audio impreuna cu un coleg, lucram la un proiect Heavy Metal extrem de zgomotos, dupa ce trupa a plecat de la studio m-am intins pe fotoliu si l-am lasat pe colegul meu sa continue treaba. In timp ce el lucra am atipit pe fotoliu, auzeam tot ce lucra, il vedeam pe scaun in fatza monitorului dar nu ma puteam misca,Nu stiu daca era o stare de anxietate, de somn, ideea este ca aveam ochii inchisi.Am incercat ceva timp sa ies din starea de paralizie si cu greu am reusit.Sunt sigur ca dormeam in timp ce ma miscam cu greutate prin camera deoarece l-am intrebat pe colegul meu daca m-am miscat vreo secunda.Ma miscam foarte greu prin camera(gen slow motion), dupa care am deschis usa si am iesit afara. Afara era cu totul alta lume, nu are rost sa povestesc mai departe, ideea e ca am reusit in vis sa ma intorc pe aceeasi usa si sa ajung cumva in aceeasi pozitie de pe fotoliu.Cu greu am reusit sa ma trezesc si sa ies din starea de paralizie, colegul meu a fost foarte uimit sa auda ca desi dormeam am auzit tot ce a lucrat el cat timp am fost in stare de somn. Nu prea ma fascineaza chestii de genul decorpolarizari, spiritul care o ia razna, voit sau nu, nu prea stiu exact semnificatia visului.Voi ce parere aveti despre asta? Dubios, nu? Am trait de cateva ori starea vis/realitate si intradevar simteam ca o parte din mine e lipita de tavan, dar nu stiu daca e doar o senzatie sau corpul spiritual se desprinde de soma trupeasca, oricum evenimentul povestit este unic pentru mine si greu de uitat.
Ciao!
Ganditorul, mi-as fii dorit sa am astfel de calitati, cum expui tu problema, dar ma tem ca a ramas doar un vis(cu siguranta din viitor).Daca acest vis are vreo semnificatie, sigur nu am descoperit inca, dar mai am ceva timp de trait :mrgreen: interesanta abordare a problemei oricum.Stiu ca nu e spectaculos sa auzi ca i se intampla altcuiva chestii de genul asta, dar cu siguranta e spectaculos sa le traiesti pe propria piele. Repet, sunt extrem de multumit ca am cu cine sa impartasesc astfel de lucruri, fara ca cineva sa rada de mine, nu ca as fii o persoana ciudata, retrasa sau mai stiu ce antisocial, dar oamenii nu vad decat realitatea cotidiana de zi cu zi(nimic gresit in asta).Nu se poate sa tratam cu indiferenta orice nu ne putem explica si este neobisnuit.
Nu as fii putut face nimic in legatura cu problema medicala a logodnicei mele, deoarece nu am cunostinte in domeniu si nu am fost pregatit pentru astfel de lucruri.Spre fericirea mea problema sa rezolvat, imi pare rau ca nu va pot povesti despre ce era vorba, oricum poate avea urnari.
Ciao!
Nu am zis ca puteai rezolva problema medicala - ci doar ca "semnalul de alarma" a venit spre tine, l-ai simtit din timp si puteai cere la momentul respectiv o analiza medicala completa care ar fi evidentiat inceputul incipient al bolii/suferintei. De obicei astfel de simturi le avem fiecare si in principal in legatura cu persoane apropiate sufletului nostru - rude, persoane iubite etc.
Putem aborda preventiv problema facand un control medical preventiv sau putem ignora "semnalul de alarma" ...dar in timp vom pierde aceasta capacitate de a simti instalarea unei suferinte inca din faza energetica.
Nu cred ca sunt putine persoanele care au simtit o jena in picior inainte de a afla ca o ruda a cazut pe gheata, sau o jena la inima, rinichi etc inainte de a afla de un stop cardiac sau stop renal. Numai ca nu ...discutam acest subiect iar abordarea stiintifica a fenomenului face parte dintr-o literatura mai greu accesibila.
Abordarea unei discutii - cu multa prudenta si fara sa alarmam inutil persoana pe care o simtim ca "va suferi" poate preveni o instalare cronica a bolii si o mai eficienta vindecare. Numai sa fim atenti la "semnalele de alarma" trase de "ingerul veghetor" fara ca prin asta sa cadem in misticism. E un proces cat se poate de logic, explicat de psihologia moderna, in care se descrie acest gen de comunicare telepatica pasiva intre persoane apropiate. De multe ori subconstientul stie mai multe decat noi, in faza constienta cotidiana, numai ca nu prea avem timp sa-l ascultam. Parerea mea.
Nu cred ca noi avem capacitatea de a ne fauri realitatea nici macar in vis.. Gindul , desi este puternic si poate la o adica sa creeze material, ceea ce ne inchipuim, nu are totusi, concret si logic putinta de a ne indeplini vreun vis, o speranta sau o certitudine pe care ne-am pus-o in minte.
De exemplu, va relatez si va dau spre cugetare povestea unui vis, dar nu singular, al meu.
Visam cum, ca, trebuia sa dau un examen de scoala(cred ca era gimnaziu).
Si desigur, exista o tematica de invatat, pe care (in acel vis) nu o parcursesem, si cineva de linga mine, inainte de a intra la acel examen, imi reproducea prin cuvinte un anume capitol din materia de invatat.
Eram foarte atenta in vis, cu grija sa mai retin pe ultima suta de metri, ce ar fi trebuit sa invat dinainte.
Si acel cineva, imi expunea, fara sa citeasca de pe vreun anume suport material, un subiect oarecare.
Atit de bine retin, cum auzeam textul acelui manual de examen, in termeni si fraze exacte,cum numai in carti era posibil sa existe,
La trezirea din somn si vis, m-am intrebat, :- dar de ce oare, eu, daca eram in vis doar,
nu as fi putut macar atunci, vis fiind, sa fiu eu in putinta in a putea sa-mi reamintesc sau sa stiu efectiv, ceva ce imi trebuia musai sa stiu inainte de examenul cu pricina.
De ce, adica, era altcineva, care stia si imi spunea ce era acolo scris?
De ce nu eu? Macar in vis...? Sa fi stiut ?
Citat din: uforever din 10 Ianuarie 2012, 02:18:25
sunt extrem de multumit ca am cu cine sa impartasesc astfel de lucruri, fara ca cineva sa rada de mine,
Uforever-Salut.După cum vezi aici nimeni nu râde de nimeni pentru că pe aici cu toţii sântem mai mult s-au mai puţin..(para)-normali :lol:
Ce ţi se întâmplă pare a fi fenomen foarte clar de decorporalizare.Iar faptul că acest fenomen se manifestă fără voinţa ta poate fi explicat printr-o viaţă trăită foarte intens,şi cu posibilităţi reduse de relaxare.În aceste cazuri e posibil ca subconştientul să preia ,,comanda''producând intrări în starea alfa (stare de relaxare profundă)chiar şi fără acordul conştientului.La 33 de ani şi cu motorul mereu turat pentru a face faţă vieţii moderne nici nu ar mai fi ceva prea deosebit.Aceste fenomene se derulează probabil aşa doar presupunând că eşti pur şi nu ai ,,încercat'' nimic altceva,adică;iarbă,prafuri,etc.. nu ai practicat ritualuri care pot induce starea alfa,mai poate fi şi o comandă indusă subliminal sau hipnotic în acest sens şi pe care subconştientul tău o execută fără aprobarea ta.Dacă doreşti să şti mai multe despre problema ta, şi eventual cum să scapi(deşii alţii reuşesc cu greu performanţe asemănătoare) încearcă să consulţi un psiholog sau energo-terapeut.Ieşirile în astral în general nu prezintă nici un pericol,dar revenirea este mai problematică,în deosebi atunci când eşti solicitat.Oricum această disciplină se învaţă şi execută gradual,asistat la început de un iniţiat,şi cu activarea unor metode de protecţie.Altfel practicarea ei prezintă şi unele riscuri. -O ZI BUNĂ TUTUROR. :ufo:
Si o alta relatare. Acum, ca mi-am deconspirat in ultima postare genul sexului, sint femeie, deh, va pot impartasi fara rezerve si alte episoade din trecerea-mi, fara sa mai tin cont ca mi-as fi dorit sa-mi pastrez o identitate impersonala, ca sa par si sa fiu, cit mai impartiala. Este o usurare si atit, fara nici o legatura cu ce va mai relatez in continuare.
Tayka, zice si inteleg acum, ca are dreptate in ceea ce sustine, cum ca, decorporalizarea are una din cauze, lipsa odihnei. Inclin sa-i dau perfecta dreptate, fiindca, mie una, nu mi s-a intimplat asta niciodata, (dorm mult si mi se pare vital somnul strict necesar si rezonabil).
Insa, in paranteza fiind vorba, chiar si aceasta odihna rezonabila duce adesea, la intrarea intr-o anume transa de perceptie extrasensenzoriala. Mi se intimpla de nenumarate ori , dar mi se pare si firesc.
Acest fenomen, de decorpolizare i s-a intimplat unei bune prietene , care nu avea nici o afinitate declarata fata de "spiritualitatea" in care eu una traiesc de mult,...si pe care ea o cunoaste, fara insa, a mi-o impartasi, pina la acest episod.
Asadar, ea mi-a relatat odata despre certitudinea ei de a se fi vazut cum dormea in pat, privindu-si trupul amortit in somn, de undeva de sus, deasupra trupului ei ce se odihnea in pat .
De la aceasta intimplare de care a avut parte prietena mea, a fost doar un pas, sa vada si sa inteleaga cit de firave sint caile de a trai Cunoasterea fara sa vrei, fara sa aspiri, fara sa-ti dai seama de cit de probabile si inevitabile sint revelatiile....
Citat din: Tayka din 10 Ianuarie 2012, 14:19:59
Uforever-Salut.După cum vezi aici nimeni nu râde de nimeni pentru că pe aici cu toţii sântem mai mult s-au mai puţin..(para)-normali :lol:
buna asta :-D
te rog explicami si mie de ce decorporalizarea se intampla in starea ALFA( starea in care intri INAINTE sa adormi)
Tayca, acest fenomen mi se intampla destul de rar, sincer am crezut ca-i vorba de anxietate.Daca e vorba de viata traita intens, ai ci m-ai nimerit si chiar cred ca oboseala iti da astfel de stari. Adevarul e ca nu-mi doresc sa scap de aceste stari, imi doresc sa invat sa le controlez, daca as avea si timp sa fac asta ar fii minunat.Am incercat o perioada autosugestia, incepuse sa-mi iasa, dar sunt puturos, asa ca prefer sa ma joc cu visele.Mi se intampla de cel putin 2 ori pe saptamana sa am vise clare, ma refer la faptul ca in timp ce visez sunt constient ca visez si pot sa-mi creez propriul scenariu.Am avut odata un vis in care simteam ca inteleg si percep lucruri mai mult decat in mod normal, a fost al naibi de straniu, dar cum m-am trezit am uitat 90% din el.Am simtit cum mi se deschid noi orizonturi, intelegeam totul diferit, parca imi foloseam mai mult din creier decat de obicei.La inceput le-am tratat ca pe simple descarcari ale creierului, ca pe aberatii in somn, dupa un timp mi-am dat seama ca pot face lucruri in timp ce visez.Visele oricum sunt de natura diferita, unele sigur nu sunt decorpolarizari, probabil in timp am sa inteleg despre ce e vorba.Faptul ca visez O.Z.N.-uri are legatura doar cu pasiunea, nu pot sa le dau vreo conotatie speciala.Multumesc ca-mi raspundeti, raspunsurile sunt foarte bune.
Ciao!
Mai stau si reflectez pe marginea celor ce voi scrieti si iata inca o opinie.
Daca ai putea realmente constientiza ca esti in vis si sa poti controla visul, de ce nu in starea de veghe poti controla si mai abitir cele ce urmeaza sa faci in mod controlat, asa incit sa nu mai fii supus greselilor, ambiguitatii si a trairii sentimentului de neputinta?
Un raspuns poate fi acela, ca in somn, sintem cu adevarat liberi de limitele impuse unei realitatii vizibile?
Novecento, visul iti apartine, poti face cam ce-ti trece prin cap, nu exista nimic sa te opreasca(asta daca e un vis lucid).Sunt momente in care nu reusesc sa vad anumite lucruri, sa ating anumite obiecte, nu vad foarte limpede ca si cum as fii drogat cumva.Cel mai des in visele astea clare nu ma pot misca lejer, simt ca si cum m-as misca in apa.Nu reusesc intodeauna sa aud ce-mi vorbesc personajele si plus ca nu am mereu astfel de vise. referitor la starea de veghe, nu cred ca am inteles exact ce vrei sa spui, ai putea sa detaliezi un pic? te referi la faptul ca suntem limitati in starea aia sau ce?
Seara buna!
Eu nu stiu cum este sa-ti poti controla visele, pentru ca la mine, in vis se petrec lucruri pe care eu nu le pot schimba, de fapt nici nu sint constienta ca de fapt sint in vis, - decit foarte rar si am observat ca functioneaza mai mult ca o reactie a spiritului de conservare, cind in vis mi se petrec niste de cosmar. In rest, sint acolo in vis ca intr=o perfecta realitate pe care insa nu o pot controla. De exemplu nu pot tipa daca mi-e groaza de ceva, nu ma pot apara cu forta necesara in fata unei eventuale agresiuni si numai "norocul" ma face sa ocolesc oarecum incidentele dureroase din somn.
In acelasi timp, insa, am unele vise prevestitoare - asa cum sugera zana@M - despre ce urmeaza sa se intimple in viata mea, sau in general in lume, ultimul cel mai recent cu anume conotatii fiind...cum ca, se facea ca eram la Sinaia si dintre crestele muntilor curgeau siroaie de ape despre care, martorii oculari(nu eu), spuneau cum ca ar fi Marea Neagra care s-a umflat si a cuprins totul, pina acolo.
Vreau, insa, sa subliniez, ca nu sint adepta credintei ca "vrabia malai viseaza", caci altfel ar trebui sa am niste vise....de toata splendoarea, ceea ce de mult nu mi se mai intimpla.
In schimb, in starea de veghe, mie, in mod personal, mi se intimpla sa pot controlez, asa cum sugera Siberia, parca, intr-o relatare, ce vreau sa vad cu ochii mei instantaneu si se petrece acel lucru. Alteori sint martora existentei unui supraveghetor al gindurilor si intentieiilor mele din gind. Iata un exemplu: - mergeam sa cumpar niste becuri colorate dar numai de culoare galbena, iar in timp ce in magazinul Unirea, ma apropiam de sectorul cu electrice si electronice unde erau si televizoare, pe toate monitoroale aprinse s-a facut deodata culoarea galbena, mata, fara nici o alta imagine. Am vazut si am zimbit.
Sau, la cumparaturi de produse alimentare imi spuneam in gind ca eu le aleg "din ochi", care sint cele mai bune. M-a frapat apoi ca am vazut la unele magazine indemnul reclama "Aici puteti alege din ochi"!
Ce am mai observat, este ca atunci cind merg undeva cu o anume teama de a nu se intimpla un oarecare lucru, cum ar fi sa zicem, coada la platit facturi, tocmai acel lucru gasesc. In schimb, daca nu am timp sa constientizez ce nu vreau sa gasesc , nu gasesc acel lucru, deci iata rolul implicarii cu gindul, in realitatea starii de veghe.
De aceea sugeram undeva, ca detasarea este uneori mai benefica si iti pregateste o realitate mult mai adevarata a ceea ce exista indiferent si independent de vointa noastra...si Exista!, numai sa fii pregatit sa o sesizezi.
O zi buna turor!
In acelasi timp, insa, am unele vise prevestitoare - asa cum sugera zana@M - despre ce urmeaza sa se intimple in viata mea, sau in general in lume, ultimul cel mai recent cu anume conotatii fiind...cum ca, se facea ca eram la Sinaia si dintre crestele muntilor curgeau siroaie de ape despre care, martorii oculari(nu eu), spuneau cum ca ar fi Marea Neagra care s-a umflat si a cuprins totul, pina acolo.
Novecento, nu cred ca am inteles exact visul prevestitor in cazul de mai sus. Ai visat cum curgeau siroaie din crestele muntilor, care e legatura Muntii din Sinaia, Marea Neagra si despre ce martori oculari e vorba?
Recunosc ca-s mai greu de cap :? :-o dar sa mor daca am inteles, cat despre fenomenul cu <supraveghetorul gandurilor tale> pot sa-ti spun ca este vorba de creierul limbic, reptilian, cel mai vechi din lume, cel mai des i se spune subconstient. Subconstientul care e in stransa legatura cu toate organele, simturile, perceptia noastra, joaca rolul de <Inger Pazitor> cum spun Misticii. Precognitia, premonitia, sunt cazuri datorate acestui subconstient, ma refer la faptul ca tu te gandesti la o situatie si ea devine realitate.Dupa parerea mea ar trebui sa iti exersezi aceste calitati, te vor scoate din multe probleme. Poti incerca autosugestia, ajuta foarte mult, asta daca reusesti sa devii o persoana disciplinata si sa-ti sacrifici un anumit timp dimineata si seara pentru un acest ritual. Iti recomand o carte care dezvolta cu lux de amanunte subiectul autosugestie, se numeste Secretele Varstelor de Aur-Pavel Corut, stiu ca o sa-mi sara in cap mai mult de jumatate din membrii acestiu grup cand recomand acest material.Eu iti spun sincer, e o carte extrem de documentata si foarte bine scrisa.E adevarat ca Pavel Corut a scris multe baliverne in dorinta lui arzatoare de a face bani(nimic rau in a face bani), dar asta e ok, restul nu garantez pentru ele. Mi-as fii dorit si eu sa am aceste calitati de care dispui tu, lucrez intr-un domeniu tampit rau, m-ar fii ferit de necazuri, eu nu cred ca-ti dai seama exact ce ti se intampla, dar macar e bine ca te amuza si nu te sperie. Parerea mea e ca tu ai parte de o Premonitie fara sa-ti fii antrenat subconstientul, traiesti realitati pe care le-ai gandit innainte, gen, nu va fii coada la platit facturi. Nu as vrea sa dezvolt subiectul prea mult fara voia voastra, v-as plictisii probabil, dar chestile astea chiar le-am studiat.
Salutare, o seara excelenta!
@uforver, in ce priveste visul prevestitor cu Sinaia, drept sa-ti spun, mi-a scapat invonluntar cum ca se incadreaza la previziuni. Voiam doar sa accentuez cum ca el ar putea reprezenta aceasta categorie de vise, intrucit "subiectul" se discuta destul de des si mi-am permis sa-l asociez ca pe un eventual cataclism. Si se poate ca visul meu sa fi fost influentat de acest asa zis curent, dar nu stiu de ce am visat tocmai de curind, caci povestea o cunosc haa haat de mult, exact de cind a inceput sa fie dezbatuta..daca nu ma insel si aici pe forum exista.
Chestiunea cu subconstientul care de fapt ar reprezenta "ingerii sau supraveghetorii," mei, poate fi o explicatie, dar atunci, inseamna ca subconstientul meu functioneaza deja la niste parametrii incredibili si chiar ma mir de aceasta ipoteza.
Nu vreau sa-mi dezvolt aceasta capacitate, pentru simplul motiv ca nu simt nevoia.
Imi ajunge cum functioneaza si nu vreau sa acced mai sus, ori, mai adinc. Important este ca stiu, ca s-ar putea.
Oricum am si citit destule, imi ajunge, zic eu, deocamdata.
Si, la urma urmei cu ce folos? De ce sa-mi creez o lume diferita de cea"normala", "data si impusa cu necesitate"?
La ce crezi ca mi-ar folosi, sincer?
Sa pot zbura? Nu, mersi....hi! ....hai sa si glumim nitel!
Acum ma pregatesc sa merg la niste cumparaturi de stricta necesitate. Deh, instinctul supravietuirii...
Apreciez sincer ca mi-ai dat asemenea lamuriri.
Mai vin-o sa dezbatem!