Salutari
In primul rand : sunt de profesie Inginer in domeniul informaticii si telecomunicatiilor, telefonie mobila . Datorita acestei meserii am calatorit foarte mult peste hotare pana in 2002 cand , aflandu-ma intr-un avion al Austrian Airlines care se indrepta catre Montreal Canada plecand de la Viena am fost victima unei tentative de inscenari. Am fost amenintat , "inghesuit" , provocat in mod insistent sa reactionez - probabil se asteptau sa provoace macar un scandal .
Au trecut 4 ani de atunci si am analizat toate cele intamplate pe toate partile : Singurul raspuns pe care pot sa-l dau astazi este ca , CIA , RCMP si alte servicii nord americane incercau sa extinda notiunea de "terorist" la orice natie , nationalitate , pantru a solicita liberul access la informatii legate de cetatenii europeni si alte zone ale lumii , respectiv extinderea "Patriot Act" si "Homeland Security" pe plan mondial . Trebuiie sa mentionez ca Patriot Act si Homeland Secutrity permit exact ceea ce facea Securitatea pe vremea comunismului - urmarire , rapire , arestare fara motiv , e.t.c.
Din fericire , din punct de vedere tehnic si psihologic am fost pregatit si am trecut peste toate evenimentele cu success .
Povestea mea, asa cum am scris-o si completat-o ulterior , este la acest link :
http://www.geocities.com/ovidiu11d/index.htmsi o redau si aici :
După cum se știe , situatia economică de la noi apăsatoare și nesigură face ca foarte mulți tineri să se gândescă din ce în ce mai serios la posibilitatea de a emigra . Aproape tradițională a devenit emigrarea în Canada , țară despre care s-a spus că ar oferi mari posibilități de realizare. Merită însă să reflectăm mai adânc la toate aspectele legate de aceast pas și să vedem de fapt ce înseamnă de fapt emigrarea in Canada.
În primul rând vine preevaluarea - completarea si trimiterea unor formulare către ambasada canadiană . Dacă situația personală prezentată în aceste formulare stârneste interesul ofițerilor de emigrare canadieni, persoana în cauză va primi un răspuns și eventual i se va stabili o dată pentru susținerea interviului . In toata aceasta perioadă , va avea un schimb permanent de documente cu ambasada , i se vor cere și va trimite documente pentru completarea dosarului . Conform criteriilor de emigrare emise de guvernul canadian , un candidat acceptabil trebuie să aibă studii superioare , experiență de muncă , unul sau două doctorate eventual. Din start , absolvenții de medicină nu sunt acceptați deoarece studiile din România nu sunt recunoscute acolo . La interviu , dacă este admis , candidatului i se prezintă spre semnare o declarație precum că "nu are pretenția să lucreze în Canada meseria pentru care a fost calificat". Ce ascunde acest formular - vom vedea in cele ce urmeaza .
După interviu , urmează o altă serie de emoții - verificarea medicală , cu analizele sângelui și radiografiile pulmonare. În sfârșit, după finalizarea analizelor începe o perioadă de așteptare destul de lungă - timp în care , se face verificarea dosarului , iar un medic al ambasadei va studia radiografiile și analizele. Pentru două persoane , toate aceste proceduri costă cam 2500 USD , din care 2000 sunt plătiți direct către ambasadă pentru procesarea dosarului. Paradoxal în tot acest proces - este faptul că , în toate formularele de emigrare se cer diverse detalii privind rudele, opțiuni politice, si alte amănunte care nu prea au legatură cu "democrația" - se sortează cumva cadidații la "emigrare" dupa opțiunile politice ? - vrea Canada numai susținători de stânga ? sau poate de dreapta ? - oricum , aceasta este de fapt un amănunt "nevinovat" față de ce se întamplă acolo în realitate.
În fine, toate formalitățile fiind încheiate, vine si perioada finală de așteptare după care emigrantul va dobândi viza - un document de format A4 care va însoți pașaportul , în "marea" călătorie. Vă voi relata mai departe experiența personală , care prin natura ei particulară poate releva realitatea despre ceea ce este de fapt multlăudata Canada .
Am plecat din România pe data de 29 mai 2002 , dupa o perioadă destul de grea de pregătiri . Am optat pentru a călători cu "Austrian Airline" către Montreal , unde stabilisem la interviu că mă voi stabili . Călătoria până la Viena am făcut-o cu un avion al companiei Tarom , de acolo urmând să călătorim mai departe cu un avion austriac .
După îmbarcarea în avionul austriac , o stewardeză a intrat în compartimentul în care aveam rezervat locul si adresându-se în engleză (limbă pe care o cunosc perfect după un an de lucru in Irlanda ) unor persoane din vecinătatea mea, m-a indicat folosind niște cuvinte injurioase si i-a prevenit că ar urma sa fiu reținut și eventual va fi nevoie de ajutorul lor pentru această "operațiune", motivul fiind "răpirea unei fetițe de 15 - 16 ani , căreia i-aș fi furat și pașaportul". Evident că am rămas uimit de ceea ce am auzit - singurul raționament pe care l-amm puttut face atunci a fost că este o neînțelegere sau o confuzie . E drept că soția , care era obosită și palidă în acel moment ar fi putut arăta destul de tânără , dar totuși de la 32 la 16 ani - parcă diferența este prea mare ca să poată fi luată în serios. Totuși aceasta era confuzia ce fusese făcută , iar autorii ei , așa cu am aflat mai tîrziu au fost însoțitorii canadieni ai zborului care erau însărcinați cu securitatea acestuia - după evenimentele din 11 Septembrie 2001. Nu am avut cum reacționa în acel moment mai ales că stewardeza s-a făcut nevăzută după afirmațiile făcute. Normal și legal este ca într-o asemenea conjunctură autoritatea vamală trebuie să se prezinte în mod legal , să-și decline identiatea , și să spună ce are de spus așa că am așteptat liniștit , știindu-mă cu absolut totul în regulă.
Nu s-a mai întâmplat nimica deosebit , dar pasagerii care au fost martori la ceea ce spusese stewardeza , au început să comenteze și încet încet să începă a mă insulta. Situația a durat câteva minute , până când au realizat că , ceea ce fac dumnealor este un act care contravine legilor , și văzând că nu mai vine acea "arestare" pe care o anunțase stewardeza , au început să înțeleagă că ceea ce făcuseră se numeste - hărțuire și victimizaree - fapte care se pedepsesc destul de serios in occident și au devenit brusc interesați de atitudinea companiei aeriene , care condusese situația în acel punct .
Fiind foarte obosit după cele câteva nopți aproape albe ce au precedat plecarea am ațipit fiind total scîrbit și dezinteresat de sceneta produsă de stewardeză cît și de urmările acesteia (zborul peste Atlantic urmând să dureze 8 ore).
Am fost trezit de aceeași stewardeză , care adresândumi-se pe numele exact de data aceasta , m-a rugat să mă uit pe unul din monitorarele LCD pe care tocmai era derulat un filmuleț ciudat , în care personajul principal care imi părea destul de familiar , trecea prin diverse întâmplări . Nu m-a interesat , așa că am incercat din nou să ațipesc, întrebându-mă ce anume o fi găsit atât de important stewardeza la acel film încât să mă trezească pentru a-l viziona . Mai târziu am realizat că, ar fi trebui să mă identific cu acel personaj , urmând să identific eventual și anumite fapte făcute de acel personaj cu anumite experiențe personale, lucru care ar fi trebuit să mă "sperie" și să reacționez în vreun fel sau altul. Tot mai târziu aveam să realizez că și acesta era opera acelorași "paznici" canadieni care însoțeau zborul , de data aceasta încercând să găsească o scuză plauzibilă față de pasagerii cursei austriece, pentru ceea ce făcuseră la îmbarcare, filmulețul acela fiind în viziunea lor un fel de testarea a unor reactii emotionale in fata unor scene ce trebuiau sa se deruleze pe monitor (de altfel este o procedura destul de cunoscuta pentru psihologi - se folosesc grupuri de cuvinte si/ sau imagini pe care auditoriul trebuie sa le asocieze cu ceva anume ).
Se pare însă că și această incercare a dat greș , complicând mai mult lucurile căci anunțaseră se pare, că va urma o mare "deconspirare" a unui infractor. Ca să rezum , această povestire aproape anecdotică, dupa greșala făcută pe aeroportul din Viena unde au incercat să intervină cu mult dincolo de competențele ce le fuseseră atribuite, încercau acuma să speculeze "teoria zonei cenușii", adică adevărul că , fiecare om poate fi implicat mai mult sau mai puțin intr-o afacere mai puțin legală fapt care iarăși , nu se potrivea cu subsemnatul.
Oricum , din lipsă de imaginație, educație, cât și din dorința de a-și acoperi propriile greșeli s-au dedat în continuare la fel de fel de huliganisme și joculețe stupide gen "alba - neagra". Întâmplarea face că , somnoros și obosit cum eram , am privit in continuare tot circul cu un total dezinteres , fiind evident interesat mai mult de locul unde urma să mă cazez in Montreal decât de manifestarea unor circari imbecili.
In editia din 19 August 2002 a ziarului "The Washington Times" (
http://www.mindcontrolforums.com/nasa-read-minds.htm ) apărea un articol scris de Frank J. Murray referitor la un proiect al NASA , de a introduce în aeropoarte si avioane o tehnologie ce permite scanarea de la distanță creierului unui individ , putându-se astfel evalua nivelul emoțional al respectivului cât și o oarecare interpretare a intențiilor acestuia , în vederea evitării unor atentate teroriste precum cel din 11 Septembrie 2001. Întradevăr , in catalogul patentelor din SUA există patentele cu numerele 3951134 , 6011991, 3586791, 4877027 care descriu in amănunt aceaste tehnologii . Totodată , articolul respectiv ridică o problemă legată de drepturile omului - folosirea unei atare tehnologii fiind in conflict cu legile internaționale , emotivitatea și gândurile unui individ avand sens numai pentru acesta , nimeni altcineva nefiind capabil să înțeleagă stările prin care trece o persoană într-un moment al vieții .
In aprilie 2002 CATSA , agentia canadiana ce asigura securitatea la bordul avioanelor , cumpara de la NASA exact aceasta tehnologie despre care aminteam mai sus .
Odată ajuns la destinație , am avut o serie de surprize neplăcute . Am sesizat insistența flagrantă a unor indivizi de a mă "insoti" în timp ce încercam să-mi închei formalitățile legate de sosirea și stabilirea domiciliului în Canada . Apoi această insistență s-a transformat în hărțuire, persoanele respective începând să se apropie de mine , aruncând în trecere diverse injurii. Mai mult, în următoarele câteva zile, am reușit să identific câteva figuri care se repetau mai frecvent . Bineînțeles că am incercat să anunț poliția în legătură cu aceste evenimente singura problemă fiind însă imposibilitatea de a indentifica precis acele persoane. Explicația acestor lucruri stă în faptul că, acei paznici CATSA (canadieni) ce au însoțit zborul Viena - Montreal - niște pușlamale - au insistat în încercarea de a-și mușamaliza greșala , din frica de a nu fi dați în judecată de compania aeriana și de către călătorii cursei de credulitatea cărora au abuzat, apelând la un post de televiziune obscur - difuzat prin cablu în Montreal - și afirmând că ei sunt în posesia tehnologiei de care afirmam mai devreme, - o aberatie precum spuneam - , și că au depistat un potențial infractor (adică subsemnatul) "citindu-i creierul" , apelând la populație cît și la poliția orașului Montreal pentru a mă intimida - zicând ei că în felul acesta vor dovedi că au dreptate.
Și mai mult , în a treia zi de sosirea în Canada , au reușit să închirieze un apartament în vecinătatea celui în care mă cazasem împreună cu soția. De aici povestea a devenit de-a dreptul grobiană , dumnealor avînd grijă să tropăie , să urle fel de fel de inepții în permanență să-mi pîndească fiecare pas, să facă comentarii malițioase de la balcon . Am făcut diverse reclamații pornind de la proprietarul imobilului, la poliție, la regia imobilelor, ministerul de justiție toate incheiate fără nici un rezultat. Am încercat să schimb apartamentul dar, conform standardului contractelor de închiriere din regiunea Quebec, un contract de închiriere nu poate fi reziliat vreme de un an de la incheierea sa. Au urmat 6 luni , timp in care am incercat să găsesc un serviciu , cât și o soluție de a scăpa cumva noii mei vecini insidioși .
In Canada xenofobia a fost insituționalizată la nivel de management. Așazisa "experiență canadiană" este un prag de netrecut pentru un emigrant dornic a se angaja . Practic , atunci când depui un CV la o firmă care își anunță disponibil un post pentru care ești calificat și întrunești toate contițiile de experiență , nu vei fi angajat dacă nu ai mai lucrat într-o firmă canadiană cu profil similar. Singurele posturi disponibile pentru un emigrant sunt la "munca de jos" , chiar dacă persoana respectivă are două facultăți și un doctorat. Și bineînțeles că experieța căpătată de acesta va fi valabilă tot pentru posturi similare adică la coada măturii . Un cerc vicios din care unii nu mai ies niciodată .
Nu a fost cazul subsemnatului , dar unii oameni muncesc ani de zile pentru a aduna banii necesari unui astfel de pas iar la plecare își vând toată agoniseala de o viață , apartament sau casă , mașină , mobilă , aparatură electronică , și asta ca să ajungă undeva unde nu se poate angaja pentru că nu are "experiență canadiană" . Banii se consumă rapid , și în cîteva luni, emigrantul canadian se găsește în fața unei situații pe care probabil nici nu și-a putut-o imagina vreodată : nu mai are nimica , nu mai aparține de nimeni iar singura posibilitate de subzistență este un ajutor de șomaj mizer , sau un serviciu în domeniul spălatului vaselor , din care câștigă exact suma pe care o primea de la ajutorul de șomaj ..
M-am întors de acolo cu o concluzie : dacă aș fi emigrat în Cuba , aș fi găsit mai multă democrație și mai multe șanse de realizare decât în Canada. Mi-am reluat serviciul si viata normala din România. De altfel am fost nevoit sa dau in judecata guvernul canadian la Strasbourg pentru incalcarea grava a drepturilor omului.
Va recomand sa cititi si situatia unui cetatean canadian - victima de data aceasta a unor experiente de natura militara pe civili si care nu este un caz singular:
http://www.geocities.com/capaliwoda/mc/G_Harel.htmDaca aveti amanunte referitoare la acest subiect - cazuri asemanatoare puteti sa ma contactati la
hr_initiative@yahoo.com , in oricare din limbile Româna , Engleza , Franceza , Spaniola , Italiana, Rusa .
P.S.
La cativa ani dupa cele intamplate, am reanalizat toate evenimentele si le-am pus cap la cap:
In primul rand , in anul 2003 , “tehnologia” pe care acuz ca au folosit-o pentru a incerca sa ma infricoseze , si eventual sa ma incapaciteze in a reactiona si a intreprinde actiuni legale impotriva excrocilor din CATSA/RCMP, a devenit publica si are si un nume “Active Denial System” , si este folosita in Irak in mod oficial.
In al doilea rand, cauza evenimentelor este foarte probabil sa fi fost de fapt provenita dintr-o actiune mai larga a guvernelor canadian si american de a creea “teroristi” provenind din diverse tari , culturi , in asa fel incat sa-si poata motive o interventia mai larga pe plan mondial , in numele “luptei cu terorismul”. Deja povestea devine rasuflata si astept cu interes momentul cand excroci/criminali de razboi precum george W,. bush si jean chretien, care sunt realii autori ale unor evenimente precum 11/09, si care l-au intrecut pana si pe Adolf Hitler in dementa lor, vor fi pe bancile acuzatilor la tribunalul international de la Haga.
Si in fine , adevarul despre excrocheria sistematica a carei victime cad anual mii de emigranti in canada , a devenit publica . Detalii mai ample poti fi citite pe sit-ul
http://www.notcanada.com.