Legaturi catre stiri interesante!

[Lone Ranger]

Pe cînd razboiul cu Iranul?
http://wnd.com/index.php?fa=PAGE.view&pageId=61277

[pri3st3ss]

Russia tests monkeys for Mars trip

They won't utter Yuri Gagarin's famous phrase "Let's go!" But the monkeys of Sochi have already proven their worth as trailblazers in space - and now they are being groomed for a trip to Mars.
The macaques will be the first to experience the radiation that poses a big risk to astronauts - or Russian cosmonauts - on any flight to the Red Planet.
The Sochi Institute of Medical Primatology, at Vesyoloye near the Black Sea, has a proud history of involvement in the Russian - formerly Soviet - space programme.
"People and monkeys have approximately identical sensitivity to small and large radiation doses," explains the institute's director, Boris Lapin. "So it is better to experiment on the macaques, but not on dogs or other animals."
The institute will select macaques that may eventually fly to Mars before humans do. After two years of experiments the most suitable 40 monkeys will be sent to the Institute of Biomedical Problems in Moscow, where scientists study aerospace biomedicine.
Experiments on the monkeys will be carried out at the same time as the Mars-500 project. That project - due to start early next year - is aimed at simulating the conditions of interplanetary flight. Volunteers will have to spend 17 months in a mock-up "spaceship" in Moscow.
But a real expedition to Mars is not likely to happen for another 10 years at the very least.

Gruelling mission

In addition to the effects of radiation, space scientists want to see how the monkeys react to prolonged weightless conditions, isolation and a special diet of juices and pureed food.
Mars-500 director Viktor Baranov says 520 days "are enough for the flight to Mars - 250 days to fly there, 250 days to come back and a month for the landing on Mars".
Today Russia is one of the few countries where experiments on primates are carried out.
"Humanity sacrifices more than 100 million animals a year in the name of health and beauty. It's time to think of an alternative to experiments with animals," says Andrei Zbarsky of the international nature conservation group WWF.
"I'm sure scientists will repeat the story of Laika, the first dog in space. Today it's no secret that the dog died from the nervous stress immediately after the rocket launch and its dead body revolved in orbit for two weeks."
Mr Lapin admits that his institute has received some objections from European colleagues concerned about the animal experiments.
A researcher at the institute, Anaida Shaginyan, says "certainly, I feel sorry for the monkeys, they might die, but the experiments are necessary to preserve the lives of the cosmonauts who will fly to Mars in future".
The institute has a breeding programme for the macaques, so it is not necessary to catch them in the wild.
Twelve macaques have flown in Russian and Soviet spaceships on previous missions.
Abrek and Bion were the first into space, in December 1983. After a five-day flight they landed in Kazakhstan and after rehabilitation returned to the pack.
Two years later the monkeys Verny and Gordy spent seven days in space.
In 1987 Dryoma and Yerosha spent two weeks in orbit. After returning from space Dryoma was presented to Cuban leader Fidel Castro.
After that there were three two-week flights: in 1989, 1992 and 1996. Then the project stopped - Russia did not have enough money for the programme. Now experiments are conducted on Earth under conditions which simulate weightlessness.
Sixteen-year-old space veteran Krosh is a star of the institute.
"Old man Krosh is about 60 years old, if we translate his monkey age to a human life span. He is very active. He responds well to food and is aggressive with his female partners," says Ms Shaginyan.
"After rehabilitation he produced offspring. And that's proof that spaceflight did not harm his health," she added.

[Nox]

Peru spune cã Universitatea Yale are peste 40.000 de relicve de la Machu Picchu
(Peru says Yale has over 40,000 Machu Picchu relics)
13 aprilie 2008


Peru spune cã cercetãtorii de la Universtatea Yale au luat mai mult de 40.000 de artifacte din citadela incaºã Machu Picchu la începutul anilor 1900, un numãr de 10 ori mai mare decât s-a estimat iniþial.

O echipã de la Institulul Naþional de Culturã din Peru a cãlãtorit la universitatea din Statele Unite în luna martie pentru a inventaria piesele de ceramicã, bijuterie ºi oase adãpostite acolo, ca parte a unei înþelegeri pentru repatrierea relicvelor.

Hernan Garrido Lecca, cel care conduce efortul de revendicare a obiectelor, a transmis rezultatele inventarului agenþiei de ºtiri Andina.

Artifactele au fost expediate din Peru dupã ce un absolvent al Universitãþii Yale, exploratorul american Hiram Bingham, a redescoperit Machu Picchu în Anzi în anul 1911.

Peru spune cã obiectele au fost împrumutate Univesitãþii Yale pentru 18 luni, dar n-au mai fost niciodatã trimise înapoi.

În timpul descoperirii lui Bingham, strãvechiul oraº, acum o destinaþie turisticã cunoscutã, a fost esenþial uitat ºi acoperit de o pãdure deasã în munþi la o altitudine de 2560 de metri peste nivelul mãrii.

Muzee din întreaga lume se confruntã cu cereri din partea unor þãri ca Peru, Grecia ºi Egipt pentru a returna comorile antice.

LINK: http://www.reuters.com/article/scienceNews/idUSN1342711520080414

[Nox]

Un tânãr de 13 ani corecteazã calculul fãcutã de NASA cu privire la asteroidul "Ucigaº" - ºansele de coliziune au fost cu mult subestimate
(German 13 Year-Old Corrects NASA Estimates on 'Killer' Asteroid - Collision odds have been greatly underestimated)
16 aprilie 2008

2004 MN4, sau cunoscut mai mult ca asteroidul 99942 Apophis, este un asteroid apropiat de Pãmânt descoperit în decembrie 2004. Apophis mãsoarã aproximativ 400 de metri în diametru ºi de când a fost descoperit i s-a dat o ºansã de 2.7% cã va lovi planeta noastrã în 2029. Pe 19 octombrie 2006, NASA a estimat cã Apophis are o ratã de a lovi Pãmântul de 1 la 45000 pe 13 aprilie 2036 ºi una de 1 la 12,3 milioane cã va lovi planeta un an mai târziu.

Tânãrul de 13 ani, Nico Marquardt din Potsdam, Germania, a dezvãluit în aceastã lunã cã ºansele au fost cu mult subestimate de cãtre NASA, ºi Apophis are o ºansã de coliziune cu Pãmântul de 1 la 450, dacã ar fi sã se loveascã cu unul din cei 40000 de sateliþi ce orbiteazã în mod curent pe orbitã în jurul Pãmântului. Efortul lui Marquardt de a recalcula riscul reprezentat de asteroidul Apophis a fãcut parte dintr-o competiþie ºtiinþificã, iar lucrarea a fost trimisã sub titlul cu numele de Apophis - asteroidul ucigaº.

NASA ºi ESA (Agenþia Spaþialã Europeanã) au confirmat deja cã rezultatele obþinute de Marquardt sunt corecte. O parte din sateliþii ce orbiteazã în jurul Pãmântului cãlãtoresc cu viteze extreme de 3,07 kilometrii pe secundã, la altitudini de pânã la 36000 de kilometri. Deºi are o ºansã micã de a lovi Pãmântul în viitorul apropiat, acesta ar putea trece prin vecinãtatea planetei doar la distanþa de 32500 de kilometri.

În cazul în care traiectoria curentã a asteroidului este modificatã în timpul urmãtoarei treceri prin preajma Pãmântului în 2029, existã o bunã ºansã ca acesta sã se intersecteze cu planeta noastrã în 2036. Într-o astfel de situaþie, asteroidul arzând în atmosfera Pãmânului va crea o sferã din fier ºi iridium, cu diametrul de 320 de metri, ºi o masã de aproximativ 200 miliarde de tone.

Este foarte posibil ca acesta sã se prãbuºeascã în oceanul Atlantic ºi sã creeze un tsunami ce va distruge tot litoralul ºi zonele din interiorul continentelor de pe ambele pãrþi ale oceanului. Materialul aruncat în atmosfera Pãmântului va crea un nor de praf care va bloca lumina soarelui pentru o perioadã nedeterminatã de timp.

LINK: http://news.softpedia.com/news/German-13-Year-Old-Corrects-NASA-Estimates-on-039-Killer-039-Asteroid-83530.shtml

[Deanna]

Tnelul particulelor elementare,o posibila masina a timpului?ar fi fost interesanta si o discutie serioasa despre riscurile de a crea o gaura neagra:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/800894/Europa-in-cautarea-particulei-lui-Dumnezeu/
În marele accelerator de particule de lângã Geneva, fizicienii cautã dovada existenþei bosonilor.

Cel mai mare ºi mai scump experiment ºtiinþific al tuturor timpurilor, acceleratorul LHC - Large Hadron Collider -, a intrat în faza finalã a pregãtirilor de dinaintea punerii sale în funcþiune, în luna iulie. Toate secþiunile LHC care puteau fi vizitate de public au fost închise, inclusiv tunelul care gãzduieºte inelul accelerator propriu- zis.

Oamenii de ºtiinþã vor utiliza uriaºa instalaþie în încercarea de a reconstitui condiþiile care au existat la numai o fracþiune de secundã dupã Big Bang ºi de a afla cât mai multe secrete despre felul în care a putut lua naºtere Universul. Ce se va întâmpla dupã aceea ar putea schimba radical felul în care înþelegem lumea. Majoritatea experþilor considerã cã exploziile create în momentul ciocnirii grupurilor de particule vor dezvãlui cele mai mici pãrþi componente a tot ceea ce ne înconjoarã.

Peter Higgs, profesor de fizicã a particulelor la Universitatea Edinburgh, sperã ca LHC sã dovedeascã existenþa mult-cãutatului boson Higgs, teoretizat de el acum aproximativ 40 de ani. În 1964, reputatul profesor a propus o soluþie elegantã pentru una dintre cele mai mari probleme ale Modelului Standard al fizicii, explicând de ce are materia masã ºi, deci, de ce existã într- o formã care-i permite sã alcãtuiascã stele, planete ºi oameni.

O explicaþie a masei corpurilor

Ideea sa a fost cã Universul este ,,inundat" de un câmp invizibil de bosoni, particule alcãtuite din masã ºi atât. Pe mãsurã ce particulele se miºcã prin acest câmp, bosonii Higgs se lipesc de unele dintre ele, fãcându-le mai masive, iar altele rãmân neafectate. Misteriosul boson postulat de Higgs a devenit atât de fundamental fizicii încât a ajuns sã fie supranumit ,,particula lui Dumnezeu".

Profesorul, în vârstã de 78 de ani, se declarã ,,peste 90% sigur" cã LHC va demonstra în viitorul apropiat existenþa respectivei particule. Mai mult, spune Higgs, dovezi esenþiale în sprijinul ipotezei sale ar putea exista deja, în informaþiile obþinute în urma unui experiment american, desfãºurat în Illinois, neanalizate încã integral.

Greu de pus în evidenþã

Bosonul Higgs este foarte greu de depistat, deoarece, potrivit teoriei, el existã numai la energii foarte mari, care au existat ultima oarã în naturã doar în momentele de dupã Big Bang - de unde nevoia de un accelerator mai puternic.

,,Marele accelerator de hadroni este ca o maºinã a timpului, care ne va transporta înapoi cãtre Big Bang, mai aproape decât am fost vreodatã. Vom vedea noi tipuri de materie, pe care nu le-am fi putut vedea înainte", a declarat profesorul Frank Close, care predã fizica particulelor la Universitatea Oxford. ,,Ideea cã LHC ar putea provoca sfârºitul lumii este ridicolã", a subliniat el, cãutând sã înlãture una dintre temerile izvorâte din ignoranþã.

Nu sfârºitul lumii, ci o reinterpretare

O sumedenie de teorii ale conspiraþ iei au luat naºtere în jurul LHC, cele mai multe evocând un potenþial ,,sfârºit al lumii", fie prin consumarea Pãmântului de o gaurã neagrã apãrutã în accelerator, fie prin dispariþia însãºi a Universului, din cauza ,,tulburã rii" structurii acestuia de cãtre experimentele LHC. Chiar ºi unii fizicieni au teoretizat cã LHC ar putea funcþiona ca o maºinã a timpului, deschizând calea cãlãtoriilor temporale.

,,La nivelul energetic pe care-l vom crea, materia normalã nu existã. Mã aºtept sã întâlnim lucruri cu totul noi, care ar putea întoarce cu susul în jos actuala noastrã înþelegere a fizicii. Rãspunsurile la noile întrebãri care vor apãrea vor fi mult mai pasionante decât demonstrarea unor teorii deja existente", a apreciat dr. David Evans, fizician al Universitãþ ii Birmingham, implicat în proiectul ALICE, parte a LHC.

LABORATOR SUBTERAN

Tunelul particulelor elementare

Acceleratorul este situat într- un tunel circular având circumferinþ a de 27 km, la adâncimi care variazã între 50 ºi 175 de metri. Tunelul, construit între anii 1983 ºi 1988 în apropiere de Geneva, a servit anterior la func- þionarea LEP, un accelerator electron- pozitron. Având un diametru de 3,8 metri, tunelul din beton traverseazã în patru locuri graniþa dintre Elveþia ºi Franþa, iar cea mai mare parte a sa se aflã în Franþa.

Din loc în loc, la suprafaþã sunt amplasate echipamente ºi clãdiri auxiliare, precum compresoare, camere de ventilaþie, aparaturã electronicã de control ºi instalaþii de refrigerare. Tunelul de coliziune conþine douã conducte închise în magneþi supraconductori rãciþi cu heliu lichid, fiecare conductã conþinând un grup de protoni.

Cele douã grupuri se miºcã în direcþii opuse în jurul inelului. Magneþi suplimentari sunt folosiþi sã direcþioneze grupurile ca patru puncte de intersecþie, unde se vor produce interacþiunile dintre ele. Per total, numãrul magneþilor supraconductori este de peste 1.600, majoritatea lor cântãrind peste 27 de tone. Protonii vor avea energii de pânã la 7 TeV (teraelectronvolþi), coliziunea dezvoltând o energie de 14 TeV.

Ciocnirile propriu-zise vor avea durate de ordinul nanosecundelor. Dupã câþiva ani de funcþionare, în mod tipic, orice experiment de fizicã a particulelor ,,îmbãtrâneº te", producând tot mai puþine informaþii. Soluþia este îndeobºte ,,actualizarea" experimentului perimat, fie în luminozitate, fie în energie. Pentru LHC este propusã deja o creºtere în luminozitate, proiectul fiind numit Super LHC.

Construcþia LHC, aprobatã iniþial în 1995, a costat peste 4 miliarde de euro. Repararea unui magnet stricat ºi întãrirea suportului pentru alþi opt magneþi identici, plus alte mici defecþiuni mai mici au contribuit la amânarea dãrii în folosinþã a LHC, care ar fi trebuit sã porneascã la 26 noiembrie 2007.




   

[pri3st3ss]

Implanturile de ochi bionici, care vor reda vederea orbilor

Doi pacienþi orbi ºi-au revãzut familiile, în urma implanturilor revoluþionare de ochi bionici. Astfel de operaþii readuc speranþa în viaþa celor care suferã de boli ce le afecteazã retina.
Aceastã operaþie experimentalã îºi propune sã îi ajute pe cei care suferã de retinopatie pigmentarã, un grup de boli genetice de ochi, care afecteazã retina ºi duce la pierderea progresivã a vederii în decursul anilor. În majoritatea cazurilor se ajunge la orbire. Tehnologia constã în montarea unei camere mici ºi a unui transmiþãtor, monatate într-o pereche de ochelari. Este transmis astfel un semnal wireless cãtre un receptor electronic foarte subþire, care este implantat în ochi ºi ataºat de retinã. 
Electrozii stimuleazã nervii retinei care au mai rãmas, premiþând semanului sã treacã de-a lungul nervului optic ºi sã ajungã la creier. În creier sunt percepute tipare de luminã ºi pete negre, ceea ce le conferã pacienþilor un nivel de bazã al vederii, devenind mai mobili ºi independenþi.
Cercetãtorii americani încearcã acum sã reducã mãrimea camerei video, pentru a putea fi implantatã în globul ocular. Ei apreciazã cã aparatele de mãrimea unui bob de mazãre vor fi date în folosinþã în 3-5 ani.
"Este o veste foarte bunã cã astfel de dispozitive au fost create. Totuºi, oamenii nu trebuie sã creadã cã astfel de operaþii vor deveni o rutinã pentru a reda vederea orbilor. Mai este enorm de mult de învãþat", a declarat profesorul John Marshal de la spitalul St Thomas din Londra.



Oamenii de ºtiinþã sperã sã descopere cu ajutorul radarului extratereºtrii de pe Marte

Un radar, sponsorizat de NASA ºi de Agenþia Spaþialã Europeanã, amplasat pe satelitul european Mars Express ce orbiteazã în jurul planetei Marte, a aruncat o privire sub scoarþa planetei roºii ºi a deschis astfel o nouã dimensiune a explorãrilor planetare.
Radarul de pe Mars Express se cheamã MARSIS (Mars Advanced Radar for Subsurface and Ionospheric Imaging). El a fost construit pentru a trasa o hartã a distribuþiei apei lichide ºi a celei îngheþate în porþiunile de suprafaþã ale crustei marþiene.
MARSIS lucreazã împreunã cu un al doilea radar, ce permite vizualizarea mai bunã a detaliilor, dar la o adâncime mai micã.
Cu ajutorul celor douã instrumente radar, cercetãtorii sperã sã gãseascã secrete ale spaþiului ºi chiar urme ale unor posibile fiinþe extraterestre. Oamenii de ºtiinþã doresc sã scaneze astfel ºi luna lui Jupiter, Europa, lunile lui Saturn Titan ºi Enceladus, precum ºi asteroizi sau comete.

realitatea.net

[Nox]

A fost realizatã harta contaminãrii apei cu flor ºi arseniu la nivel global
(Global fluoride and arsenic contamination of water mapped)
23 aprilie 2008

LINK: http://www.rsc.org/chemistryworld/News/2008/April/23040801.asp

[Nox]

Egypt's Pyramids Packed With Seashells
25 aprilie 2008

LINK: http://dsc.discovery.com/news/2008/04/25/pyramids-fossils-egypt.html

[Nox]

UFOs & The Black Lodge: Blue Rose Report Part 2.1 - CryptoUFOlogy
23 aprilie 2008

LINK: http://www.anomalymagazine.com/2008/04/23/ufos-the-black-lodge-blue-rose-report-part-2-cryptoufology/

[Nox]

Plasma-powered flying saucer
6 mai 2008

LINK: http://technology.newscientist.com/article/dn13840-invention-plasmapowered-flying-saucer.html

[pri3st3ss]

O navã extraterestrã a salvat Terra?

Megaimpactul care a avut loc în taigaua siberianã acum ... O nouã ipotezã la 100 de ani de la misteriosul "fenomen Tunguska"
În iunie se împlinesc 100 de ani de când taigaua siberianã a fost cutremuratã de o explozie de 1.000 de ori mai puternicã decât cea de la Hiroshima. Ultima ipo­tezã: o navã extraterestrã s-a interpus pe traiectoria unui meteorit. Sã fie doar exces de fantezie?
Un obiect de o strãlucire extraordinarã, de formã cilindricã, a strãbãtut cerul senin al taigalei siberiene în dimineaþa zilei de 15 iunie 1908. Conform martorilor oculari, obiectul incandescent se deplasa cu un zgomot puternic, ca de trãsnet, ºi a explodat în pãdure. Ulterior, forþa exploziei a fost calculatã la 10-15 megatone de TNT (tri-nitro-toluen), de 1.000 de ori mai puternicã decât bomba atomicã aruncatã la Hiroshima de americani. Explozia a distrus totul pe o razã de 40 de kilometri în jur.
Printre probele strânse la faþa locului se aflau ºi câteva bucãþi de cuarþ, cercetate în prezent de omul de ºtiinþã rus Iuri Levbin. Multã vreme, bucãþile de cuarþ au stat într-un container, neprezentând interes. Levbin a vrut sã le taie, pentru a cerceta compoziþia miezului, dar a avut surpriza sã nu reuºeascã decât sã le ciupeascã puþin, deºi a folosit raze laser. ,,Nu existã aºa ceva pe pãmânt", a concluzionat Levbin ºi s-a axat exclusiv pe studiul bucãþilor de cuarþ. Astfel, a constatat cã liniile ºi cercurile de pe cristale sunt create artificial ºi, conform tehnologiei moderne, ,,lanþul" de cuarþ ar fi putut face parte dintr-un sistem de navigaþie al unei nave spaþiale.
Mai mult, toate bucãþelele de cristale gãsite în zona prãbuºirii alcãtuiesc, ca un puzzle, un fel de hartã interplanetarã, dupã pãrerea echipei conduse de Levbin.
Dar despre ce navã putea fi vorba acum 100 de ani? Ipoteza, prezentatã în luna martie, a stârnit controverse între cercetãtorii ,,fenomenului Tunguska", pentru cã Levbin susþinea cã ceea ce a cãzut în vara anului 1908 în taigaua de-a lungul râului Podkamennaya Tunguska a fost doar o bucatã dintr-un meteorit gigant, distrus de o navã extraterestrã care a ales sã izbeascã bolidul ceresc pentru a salva pãmântul de catastrofa ciocnirii. Astfel, specialistul rus a reuºit imposibilul, adicã sã combine cele mai populare explicaþii ale fenomenului: cãderea unui meteorit cu prãbuºirea unei nave extraterestre.


Mai tare ca Armageddonul

Pânã nu demult, teoria cu nava extraterestrã pusã pe tapet de scriitorul SF Aleksandr Kazanþev era atât de dispreþuitã de oamenii de ºtiinþã, încât aceºtia se strãduiserã sã obþinã interdicþie de cercetare a zonei pentru oricine susþinea acest lucru. Din 1994, nu mai puþin de 15 oameni de ºtiinþã ruºi, geologi, chimiºti, fizicieni, mineralogi ºi specialiºti în aeronauticã s-au raliat ipotezei. Levbin a prezentat ca o dovadã certã pentru ipoteza sa 10 cristale de cuarþ gãsite la locul impactului. Câteva dintre cristale prezentau orificii centrale, astfel cã puteau alcãtui un lanþ. Cristalele prezentau desene stranii ºi aveau încorporate elemente chimice de provenienþã nonterestrã. Acestea pot fi comparate, ca semnificaþie, cu cele peste 700 de discuri cu orificii centrale, marcate de douã spirale gravate, gãsite în peºterile din Bayan-Kara-Ula (în Tibet), alãturi de scheletele aparþinând unei rase pitice de acum 12.000 de ani, o rasã pe care mulþi cercetãtori o considerã nepãmânteanã.
La ce ar fi putut servi un astfel de lanþ din cristale? La nimic altceva decât la o navã spaþialã! Luând în calcul ºi mãrturiile oamenilor, precum ºi tipul distrugerilor de la sol, cercetãtorii ruºi din echipa lui Levbin au concluzionat cã era vorba de un meteorit de cel puþin un miliard de tone ºi cã, undeva foarte sus, o navã extraterestrã a preferat sã intre în coliziune cu giganticul meteorit decât sã punã în pericol toatã populaþia globului. Ipoteza aminteºte de echipa de forjori ai lui Bruce Willis din ,,Armageddon", numai cã Levbin vorbeºte serios!
În dimineaþa exploziei, la ora localã 7.17, locuitorii taigalei siberiene – cea mai veche populaþie din regiune, Evenki sau tanguþii cum i-au numit ruºii - s-au speriat de moarte când ,,carul de foc al îngerilor Apocalipsei", aºa cum au numit ei fenomenul, s-a apropiat de pãmânt, provocând distrugeri nemaiîntâlnite ºi aducând spaime cumplite.
Cei care au asistat la trecerea ºi cãderea masei incandescente au declarat cã ,,Soarele ºi Luna s-au ciocnit în aer", foarte sus, iar din ,,Soare" s-a desprins o bucatã care a pornit spre pãmânt ca o ,,armã a distrugerii" ºi a explodat de nenumãrate ori în ,,fulgere, trãsnete ºi valuri de foc". Coloana incandescentã a putut fi observatã de locuitorii de pe o razã de peste 600 de kilometri de epicentru. Locuitorii de pe o razã de peste 400 de kilometri au trebuit sã-ºi acopere feþele din cauza valurilor de cãldurã ce veneau dinspre locul exploziilor care au incendiat pãdurile de conifere.
Explozia a fost înregistratã de centrele seismice din Jana, Germania, la peste 3.000 de kilometri ºi chiar de cele din Washington ºi Java. La cca 500 de kilometri sud – sud-vest de epicentru, au luat naºtere curenþi turbionari care au dãrâmat iurtele tanguþilor ºi au doborât uºile, au spart ferestrele ºi lãmpile caselor din orãºelul Kanski. Dupã douã minute, a doua undã de ºoc a lovit localitatea, urmatã de o ,,ploaie neagrã", ce conþinea particule arse în urma colosalei explozii, perceputã ca o canonadã de obuze.
Tanguþii, populaþia bãºtinaºã, martori oculari ai evenimentului, au memorat în folclorul lor cã ,,arma Apocalipsei" era ovalã în bazã, extrem de luminoasã ºi prea mare faþã de ,,mingile de foc" observate des în regiune (rezultat al fenomenelor plasmoelectrice generate de miºcãrile geotectonice). În spatele ,,armei" se formase o coadã conicã, ceea ce-i dãdea aspectul de ,,chyum" – cortul þuguiat al tanguþilor.
Obiectul se deplasa cu un zgomot infernal, ca ºi când ,,s-ar fi rostogolit pietre pe un versant muntos, lovindu-se între ele ºi fãcând pãmântul sã tremure". Cel mai mult i-a speriat violenþa exploziilor, pe care nimeni nu le-a descris cã au avut loc la sol, ci în aer. La 10 minute de la prima explozie, oamenii care se aflau afarã, mai aproape de epicentru, au fost doborâþi la pãmânt de unda de ºoc, cu hainele în flãcãri. Atunci au crezut cã le-a sosit sfârºitul. Au crezut cã trãiesc clipele Apocalipsei.
Dupã zgomotul auzit, se aºteptau sã plouã cu pietre din cer sau sã se prãvãleascã asupra lor o ploaie de obuze. Niºte copii care dormeau într-o colibã de crengi pe malul unui lac au fost treziþi de un vânt puternic care le-a distrus coliba. Copacii se prãbuºeau ºi luau foc, apoi au vãzut uriaºa minge incandescentã îndepãrtându-se, explozia în rafale care a doborât totul la pãmânt ºi au simþit nu mai puþin de cinci unde de ºoc care i-au fãcut sã creadã cã e sfârºitul lumii.
Au scãpat doar cu julituri, arsuri superficiale pe faþã ºi o sensibilitate la luminã, din cauza strãlucirii puternice a ,,carului ceresc" pe care l-au privit câteva miimi de secundã. Locuitorii din satul Karelinski au privit timp de 10 minute deplasarea obiectului cilindric, a cãrui strãlucire îþi lua ochii ºi pe care l-au numit ,,arma cereascã". Apoi au auzit canonada înainte ca obiectul sã atingã pãmântul.
Toate clãdirile s-au cutremurat ºi ,,focul ca de artilerie s-a repetat din 15 în 15 minute, de vreo 10 ori". Ferestrele dinspre polul exploziei s-au fãcut þãndãri. Femeile alergau pe strãzi cerând îndurare Domnului. Bãrbaþii, mai ,,practici", au luat în calcul ºi posibilitatea cã izbucnise un rãzboi, din cauza ,,zgomotului ca de obuze". Pe urmã s-au lãsat convinºi de muieri cã ,,aºa nu puteau sã sune decât trâmbiþele sfârºitului lumii". Conform ºefului staþiei de meteorologie din Kirensk, G. Kuleº, oamenii au trimis o delegaþie la preotul local sã-l întrebe dacã a început Apocalipsa ºi cum sã se pregãteascã ei pentru Lumea de Apoi. Preotul le-a rãspuns cã de data asta fusese un fenomen natural, dar cã pentru Apocalipsã oamenii nu se pot pregãti altfel decât prin rugãciune!
Oricum, de o sutã de ani încoace, oamenii din taigaua siberianã ºtiu cum va începe Apocalipsa. Tanguþii, o etnie paleo-siberianã de tip mongoloid, populeazã din cele mai vechi timpuri taigaua, de la Râul Ob, în vest, la Marea Okhotsk, în est, pânã la Oceanul Arctic în nord ºi Manciuria ºi Sakhalin în sud, o zonã de 2.500.000 de kilometri pãtraþi. La început o populaþie de vânãtori, pescari ºi crescãtori de reni, cu ritualuri ºamanice, tanguþii au trecut voluntar la religia ortodoxã, fiind unii dintre cei mai fervenþi practicanþi. De aceea, nici nu-i intereseazã ipotezele oamenilor de ºtiinþã cu privire la ce s-a întâmplat în urmã cu 100 de ani. Ei sunt siguri cã Dumnezeu le-a trimis un semn pentru a le arãta cã trebuie sã se pregãteascã pentru zilele sfârºitului lumii. De atunci, peste ei au trecut colectivizarea comunistã ºi ,,imigraþia" masivã de deportaþi politici fãrã sã-i scoatã nimeni ºi nimic dintr-ale lor. Resursele de minereuri, gaze, cãrbune, diamante ale regiunii au fost din greu exploatate, dar tanguþii au rãmas vânãtori, pescari ºi crescãtori de reni, chiar dacã boicotul Occidentului cu privire la blãnuri le-a diminuat considerabil veniturile. Nu-i mirã nimic, nu se tem de nimeni, nu-i intereseazã dezvoltarea industrialã, pentru cã doar Dumnezeu poate sã le dea siguranþa vieþii. Sau moartea.
Viaþa lor, care se desfãºura de mii de ani în acelaºi mod, nu mai are cum sã se schimbe radical dupã evenimentul din 1908. Prea departe pentru o viaþã civilizatã conform normelor actuale – canalizare, electricitate, telefonie mobilã etc. – localnicii sunt la fel de dependenþi de resursele de hranã ºi confort oferite de naturã ca în preistorie. Acesta este ºi atuul regiunii Evenkia, care, împreunã cu ,,fenomenul Tunguska", atrage numeroºi turiºti, aventurieri ºi cercetãtori.
În zona situatã în epicentrul exploziei s-au petrecut lucruri stranii în anii care au urmat. Mulþi copaci din specii înalte au devenit specii pitice, în timp ce alþii au crescut într-un ritm alert, depãºind cu mult înãlþimea lor obiºnuitã. Insectele, de asemenea, au suferit mutaþii, apãrând specii noi, specifice doar regiunii Tunguska. Dr. B. Vasiliev de la Universitatea Tomsk a constatat ,,mutaþii genetice violente", ca în urma unei explozii atomice sau termonucleare, dar, ciudat, fãrã sã fie înregistrat un nivel anormal de radiaþii reziduale, specifice unor astfel de explozii.


Mutaþii genetice violente

Testele au fost fãcute la aproape 60 de ani dupã eveniment, dar ar fi trebuit ca radiaþiile sã fie prezente. În anii '50, când americanii ºi ruºii fãceau teste nucleare, au observat cã exploziile produceau la celãlalt capãt al Terrei aurore extraordinar de strãlucitoare. Exact acelaºi fenomen a observat ºi exploratorul britanic Ernest Shackleton, care se afla la polul magnetic opus când s-a produs explozia de la Tunguska. Dar cea mai clarã dovadã cã a fost o explozie de tip nuclear a fost ,,ciuperca" rezultatã în urma exploziei, observatã de martorii oculari. Mai mult decât atât, simptomele prezentate de oameni ºi vite dupã explozie au fost similare cu cele observate la Hiroshima. Mai rãmâne sã se explice originea fenomenului care a declanºat o explozie nuclearã ºi totul ar fi clarificat. Dar aceasta este cel mai greu de explicat! Ca ºi haosul electromagnetic din zona epicentrului, care se manifestã ºi astãzi.


Ipoteza containerului nuclear

Dar ceea ce adânceºte ºi mai mult misterul este forma ovalã a circumferinþei exploziei, observatã încã din 1928 de cãtre E. L. Krinov ºi Felix Zigel ºi care nu formeazã un crater, cum ar fi fost normal în cazul prãbuºirii unui meteorit. Mai degrabã susþine ipoteza cã explozia s-a produs în aer, iar suflul a ,,desenat" ovalul de la sol, culcând arborii la pãmânt. O posibilã explicaþie a dat-o specialistul în explozii nuceare A. V. Zolotov, în 1960, în urma propriei expediþii: ,,Încãrcãtura nuclearã se afla într-un container sau ceva asemãnãtor. Numai atunci se obþine la sol o astfel de configuraþie!".
Explozie nuclearã în 1908? Da, dacã nu avea origine terestrã! Mostrele de compozite minuscule culese de cercetãtori în anii '50 ºi analizate în laboratoare au demonstrat originea nonterestrã a multora. De exemplu, chimistul A. Iavnel a publicat o lucrare în care aratã cã solul din regiunea Tunguska, în apropierea exploziei, conþine o mare concentraþie de globule compozite primare de silicate ºi magnetite, unite în urma unei temperaturi foarte mari, alãturi de cantitãþi infime de cobalt, nichel, cupru ºi germaniu! Ipoteza prãbuºirii unei nave spaþiale cu combustibil nuclear prindea, din nou, contur, mai ales datoritã germaniului, un element indispensabil semiconductorilor folosiþi în industria aerospaþialã. Y. Manotskov, un inginer de aviaþie, a calculat traiectoria ,,obiectului" care s-a prãbuºit în taiga ºi a constatat cã acesta se deplasa cu o vitezã mult mai micã decât cea a unui posibil meteorit intrat în atmosfera terestrã. Viteza calculatã era de 0,7 km pe secundã, comparabilã cu a unui avion modern de recunoaºtere de mare altitudine. Specialistul în rachete Boris Liapunov îl compara cu un supersonic ,,obiºnuit". Aceºtia considerã cã n-a fost vorba de o misiune extraterestrã sinucigaºã împotriva unui meteorit, ci pur ºi simplu o prãbuºire cauzatã de o defecþiune tehnicã.
Douã echipe de specialiºti, analizând din punct de vedere balistic, corelând cu tipul de distrugere a mediului ºi cu declaraþiile martorilor, au concluzionat cã obiectul cu pricina nici mãcar nu a venit din spaþiu, ci s-a ridicat de lângã Lacul Baikal, apoi, având probleme tehnice, a fãcut în aer o corecþie de zbor semnificativã, descriind un arc de peste 400 kilometri în azimut, astfel încât sã cadã într-o zonã nepopulatã. Felix Zigel, de la Institutul de Aviaþie din Moscova, împreunã cu specialiºtii Florenski ºi Zolotov sunt convinºi cã a fost vorba de o navã spaþialã care, în urma exploziei, s-a împrãºtiat pe mii de kilometri de taiga, strângerea rãmãºiþelor fiind imposibilã.


4 ore mai târziu...

Revenind la ipoteza lui Iuri Levbin, cum cã o ,,forþã" extraterestrã a izbit un meteorit uriaº, fãrâmiþându-l, aceasta nici nu ar pãrea aºa de aberantã dacã s-ar lua în calcul cã au mai fost astfel de ,,bombardamente" asupra pãmântului ºi de fiecare datã s-au petrecut în largul oceanelor sau în zone nepopulate, de parcã ,,cineva" le-ar devia traiectoria dinadins. Datã fiind rotaþia pãmântului, dacã ,,fenomenul" petrecut în taigaua siberianã ar fi explodat 4 ore ºi 47 de minute mai târziu, ar fi distrus Sankt Petersburgul ºi împrejurimile. Însã, cel mai mare specialist rus în meteoriþi, Leonid Kulik, de la Academia Sovieticã de ªtiinþe, care a efectuat o expediþie în 1927, nu a gãsit nici mãcar o dovadã cã acolo s-ar fi prãbuºit un astfel de corp ceresc sau mãcar o bucatã din aºa ceva. Iar alþi specialiºti au demonstrat cã, ceea ce pãrea, în mãrturiile oamenilor, a fi ,,ceva" sferic putea fi o iluzie opticã creatã de ,,valurile balistice" care acþionau ca forþe de reacþiune la masa compactã care se prãbuºea!!!. O.K.!


Atunci, ce se prãbuºea?

Doi astronomi, F.J. Whipple, ºeful Observatorului Kew din Londra ºi rusul S. Astopovici au avansat ipoteza prãbuºirii unei comete, ipotezã care încã mai necesitã ,,adjustãri". Dar poate cea mai interesantã ipotezã este cea lansatã de fizicienii Albert Jackson ºi Michael Ryan, de la Universitatea din Texas, care, în 1973, au demonstrat cã ,,fenomenul Tunguska" putea fi provocat de o ,,micã" gaurã neagrã trecãtoare prin stratosfera Terrei. ªi aceastã ipotezã, aspru criticatã de oamenii de ºtiinþã, a fost preluatã de scriitorii SF ºi s-a materializat în douã best-seller-uri ca ,,Earth" de David Brin ºi ,,The Borderland of Sol" de Larry Niven. ªi cam atât!
Tanguþii, cei mai buni ghizi pentru ,,fenomenul Tunguska", au o vorbã pe care o spun tuturor turiºtilor, privind la înaltul cerului: ,,Fiþi cu bãgare de seamã cã Dumnezeu nu doarme! Apocalipsa poate începe în orice clipã!".
Noile teorii care încearcã sã explice ,,fenomenul Tunguska" aduc elemente în plus faþã de ,,clasicul" impact cu un meteorit .




Luna – atracþie fatalã

Federaþia Internaþionalã a Aviaþiei a hotãrât ca 12 aprilie sã fie consideratã Ziua Internaþionalã a Aviaþiei ºi Cosmonauticii. La 12 aprilie 1961, cosmonautul Iuri Gagarin a deschis "porþile" spaþiului galactic. Cursa cuceririi Cosmosului continuã ºi astãzi, înscriindu-se la start alte trei mari state: India, China ºi Japonia.
În septembrie anul trecut, Japonia a trimis prima staþie de cercetare care a orbitat în jurul Lunii, iar la 25 octombrie 2007, China a lansat primul modul lunar care a aselenizat. India are ºi ea în pregãtire un program de cercetare a planetei.
Se face din nou simþit spiritul de competiþie care a înflãcãrat SUA ºi URSS în anii '60 ºi începutul anilor '70. În spatele noului val pentru cucerirea Cosmosului stau, scrie "The Christian Science Monitor", tot orgolii ºi programe militare ca ºi înainte: "Cooperare între cele trei mari state asiatice care s-au înscris în cursa pentru cucerirea Cosmosului nu poate exista din cauza tehnologiei ºi a secretelor militare care însoþesc misiunile spaþiale", se spune în articol.
Totuºi, cele trei noi "puteri spaþiale" nu recunosc componenta militarã a programului lor spaþial. Dar India este preocupatã de testele cu rachete antisatelit ale Chinei, în timp ce cooperarea japonezo-americanã în materie de scut antirachete neliniºteºte China.
La rândul ei, Japonia are ºi ea necazul ei cu rachetele nord-coreene. De aceea, ar avea nevoie de propriii sateliþi pentru a putea urmãri ce fac potenþialii duºmani. Dar mai mult decât orice, declarã oficiali din cele trei þãri, îºi doresc sã intre pe piaþa industriei aerospaþiale, o industrie de viitor ºi de renume.
ªi asta este adevãrat. Recenta cursã pentru cucerirea Cosmosului a introdus un termen nou în limbajul de specialitate: "tehnonaþionalismul". Acesta ar constitui motivaþia realã a celor trei noi puteri spaþiale. În opinia specialistei Joan Johnson-Freese, de la US Naval War College, "explorarea Lunii este o dovadã a puterii naþionale ºi o cale de a câºtiga prestigiul internaþional". Exact aceeaºi motivaþie care a pornit competiþia spaþialã în anii '50.


Iuri Gagarin, deschizãtor de... zãri

La 12 aprilie 1961, cosmonautul Iuri Gagarin, în vârstã de 27 de ani, aflat la bordul navetei ,,Vostok 1", a decolat de pe cosmodromul din Tiura-Tam, Kazahstan, ºi a efectuat apoi un zbor de o orã ºi 48 de minute în jurul Pãmântului, la o altitudine de 250 de km.
Abia dupã 25 de minute de la lansare, coordonatorul de zbor, Serghei Koroliov, a avut certitudinea cã Iuri, în capsula spaþialã, se aflã pe o orbitã stabilã. ,,Vostok 1" a revenit pe Pãmânt în jurul orei 8.50, în apropierea localitãþii Saratov, aflatã la aproximativ 700 de km distanþã de Moscova.
Iuri Gagarin a devenit, în urma acestui zbor de succes, erou al Uniunii Sovietice ºi al lumii, spre invidia americanilor, care începuserã cursa cuceririi spaþiului cosmic în competiþie cu sovieticii. Ciudat, lui Gagarin nu i s-a mai permis sã zboare în spaþiu, iar moartea sa, în 1968, rãmâne ºi azi o enigmã.
În varianta oficialã, Gagarin zbura, pe un timp nefavorabil, cu un MIG-15, când un avion de vânãtoare Sukhoi a trecut la 15-20 de metri pe lângã avionul lui, provocându-i un zbor în vrie, care a dus la prãbuºirea MIG-ului.
Tot în acea perioadã au început ºi "scurgerile de informaþii", conform cãrora ruºii începuserã sã lanseze oameni în spaþiu încã din 1957, dar cei 15 cosmonauþi – dintre care trei femei - nu au supravieþuit, unii murind când navele s-au dezintegrat la intrare în atmosfera terestrã, alþii fiind trimiºi pe orbite instabile ºi pierduþi pur ºi simplu în spaþiu, fiind numiþi mai târziu "cosmonauþi-fantomã".
De altfel, ºi la Iuri Gagarin s-a putut remarca la prima ieºire în spaþiu temerea obsedantã cã se va "pierde". El a þinut în permanenþã legãtura cu solul, cerând mereu detalii despre parametrii orbitei, fãrã sã primeascã rãspuns timp de 25 de minute.
Dar de ce ar fi fost ucis Gagarin în mod deliberat? Se spune cã, de fapt, el nu a murit în acel accident aviatic, ci a devenit "cosmonaut-fantomã", pierdut în spaþiu, într-o încercare a sovieticilor de a-l trimite pe Lunã, înaintea americanilor.
Ciudat este faptul cã, la alegerea zilei Cosmonauticii, Federaþia Internaþionalã a Aviaþiei nu a luat în calcul prima misiune cu oameni la bord pe Lunã, Apollo 11, pe 20 iulie 1969, când astronautul american Neil Armstrong a fãcut "un pas mic pentru om, un pas uriaº pentru omenire".
De fapt, nu s-a luat în calcul niciuna dintre misiunile Lunare, ci abia un eveniment petrecut 20 de ani mai târziu, la 12 aprilie 1981, când a avut loc primul zbor al navetei spaþiale ,,Columbia".


Teoriile conspiraþiei

Ruºii au început sã lanseze oameni în spaþiu încã din 1957, dar cei 15 cosmonauþi – dintre care trei femei - nu au supravieþuit, unii murind când navele s-au dezintegrat la intrare în atmosfera terestrã, alþii fiind trimiºi pe orbite instabile ºi pierduþi pur ºi simplu în spaþiu;

Bill Kaysing – fost tehnician la Rockwell International (compania care a participat la misiunile lunare americane) – afirmã, în cartea sa cã "n-am fost niciodatã pe Lunã", cã NASA a jucat o comedie sinistrã la 90 de kilometri de Las Vegas într-o bazã secretã din Nevada;

Cele peste 700 de mesaje dintre astronauþi de pe Apollo 17 ºi Centrul de Control, deºi bruiate, au fost interceptate de ruºi ºi în ele se fãcea referire la faptul cã misiunile Apollo erau urmãrite de nave extraterestre, cã pe Lunã s-au gãsit epave de nave strãine ºi baze în ruinã.



Rapoartele secrete atestã cã în Marea L iniºtii de pe Lunã e o mare vânzolealã

Nu puþini sunt cei care contestã misiunile spaþiale ale americanilor pe Lunã. Cel mai înverºunat, Bill Kaysing – fost tehnician la Rockwell International (compania care a participat la misiunile lunare) – afirmã, în cartea sa, cã "n-am fost niciodatã pe Lunã", cã NASA a jucat o comedie sinistrã la 90 de kilometri de Las Vegas într-o bazã secretã din Nevada, utilizatã de Atomic Energy Commission pentru teste nucleare.
Conform altor investigatori, baza s-ar fi aflat în deºerturile din Arizona sau New Mexico. Conform lui Kaysing, de decoruri s-a ocupat regizorul Stanley Kubrick sub pretext cã filmeazã "Odiseea Spaþialã 2001" (1968). Ceea ce s-a întâmplat pe "platourile de filmare" seamãnã foarte bine cu acþiunea filmului "Capricorn One".
La ridicarea cortinei au rãmas câteva întrebãri la care NASA ºi astronauþii angrenaþi în misiunile lunare nu au dat un rãspuns satisfãcãtor. Prima întrebare este de ce pe cerul Lunii nu se vede nicio stea? NASA­ a motivat cã aveau aparatele de fotografiat neperformante ºi nici astronauþii nu s-au priceput mai bine.
Însã astronauþii de pe Apollo 11 apucaserã sã declare în conferinþa de presã cã n-au vãzut deloc stele, dupã care ei, ºi alþii dupã ei, au devenit brusc evazivi. Al doilea punct forte al detractorilor este cel legat de praful lunar, suficient de gros cât sã fie pozatã o minunãþie de urme lãsate de bocancii spaþiali ai lui Armstrong ºi Buzz Aldrin, dar insuficient pentru a îngropa tãlpiciul piciorului modulului lunar care se vede în fotografie.
Explicaþia cã praful fusese împins mai încolo în timpul aselenizãrii de cãtre sistemul de propulsie descendent al modulului nu a satisfãcut, pentru cã ar fi trebuit sã fie mult, mult mai încolo ºi de "paºii" astronauþilor.
Problema steagului american care flutura în... vacuum a fost "rezolvatã": nu flutura, nu fusese bine întins de cãtre Aldrin, ca sã creeze un efect special, ceea ce a ºi reuºit.
Cea mai serioasã problemã este cea legatã de Observatorul Parkes din Australia, construit special pentru captarea cu acurateþe a transmisiilor de pe Lunã. Cu cinci ore înainte de începerea transmisiei imaginilor cu "primul pas pe Lunã", specialiºtii de la Parkes au primit ordin sã-ºi­ înceteze activitatea.
Nimeni, nici în ziua de azi, nu a explicat de ce. La aceste întrebãri se adaugã ºi moartea suspectã a 12 oameni direct implicaþi în programul Apollo. NASA a arãtat spre curtea sovieticilor, cã ºi la ei au fost tragedii legate de programele spaþiale.
Ultima întrebare fãrã rãspuns satisfãcãtor ar fi de ce, dacã americanii au fost primii care au cucerit Luna,
n-au "pãstrat-o"? Pãi, sã mai cheltuiascã ºi alþii miliarde de dolari cu misiunile lunare! Acesta a fost rãspunsul dat de NASA. Atunci de ce pregãtesc o nouã misiune care sã orbiteze în jurul Lunii, cu patru astronauþi la bord, pânã în 2018? 
Pânã la urmã, au fost americanii pe Lunã? Singura misiune care se bucurã de oarecare încredere a fost Apollo 17, care a adus fotografii incontestabile de pe Lunã, cu tot cu astronauþii Eugene Cernan- ultimul om care a pãºit pe Lunã, Ron Evans ºi Harrison Schmitt. Cernan a stârnit ºi el vii controverse cu ultimul mesaj înainte de a pleca de pe Lunã: "O.K., Jack, hai s-o luãm pe Mama de aici!".
O posibilã explicaþie vine de la ruºi. Întâi, RTR, al doilea canal de televiziune rusesc, a difuzat un documentar despre cum au spionat sovieticii misiunile lunare americane. Documentarul acrediteazã ideea cã astronauþii americani au fost pe Lunã, dar cã au fost izgoniþi definitiv de extratereºtri, care, în prealabil, le-au tot dat de înþeles cã prezenþa lor acolo nu este doritã.
Cele peste 700 de mesaje dintre astronauþi ºi Centrul de Control, deºi bruiate, au fost interceptate de ruºi ºi în ele se fãcea referire la faptul cã misiunile Apollo erau urmãrite de nave extraterestre, cã pe Lunã s-au gãsit epave de nave strãine ºi baze în ruinã.
E bine cã s-a pãstrat ceva la ruºi, pentru cã NASA a pierdut filmele misiunii Apollo 11, i-au fost furate probele de sol ºi roci lunare ºi în general, dacã se cere ceva conform dreptului la informare, n-au! Dacã totul este o conspiraþie ufologicã, e foarte bine orchestratã. "Bomba" vine, mai departe, de la americani.
Odatã cu declasificarea arhivelor secrete despre investigaþiile oficiale ale fenomenului OZN, mulþi lucrãtori din cadrul programelor spaþiale s-au simþit absolviþi de jurãmântul tãcerii în privinþa activitãþii lor. Aºa a apãrut informaþia cã în 1976, NASA ºi Agenþia Spaþialã Sovieticã au planificat o misiune mixtã, Apollo 20, pe Lunã, pentru a cerceta o navã spaþialã de origine necunoscutã, cãreia i-au spus "Mama", eºuatã în solul selenar. Unul dintre astronauþii misiunii mixte Apollo 20, William Rutledge,­ a acordat un interviu jurnalistului italian Luca Scantamburlo despre programul "Apollo – Soyuz".


Misiune imposibilã

În 1971, astronauþii de pe Apollo 15 au fotografiat o formã elipticã ciudatã, pe jumãtate îngropatã în solul lunar. I s-a dat indicativul AS15-P-9630. Cum specialiºtii ºi-au dat seama cã este o construcþie metalicã, a început investigarea asupra originii ei.
La acea datã, numai sovieticii puteau fi întrebaþi dacã­ nu cumva era un modul de-al­ lor. Nu era. Cele douã agenþii spaþiale, americanã ºi sovieticã, au îngropat securea rãzboiului spaþial pentru a elucida enigma.
Dupã mai multe simulãri, în 1976 a plecat spre Lunã, de la baza aerianã Vandenberg, California, misiunea Apollo 20, avându-i la bord pe astronauþii W. Rutledge ºi Leona Snyder, amândoi de la Bell Laboratories, angajaþi ai USAF, dar care nu fãceau parte din corpul astronauþilor, ºi cosmonautul Alexei Leonov, recunoscut ca primul om care a fãcut o ieºire individualã în spaþiu.
Misiunea, socotitã de specialiºtii NASA­ imposibilã, pentru cã piloþii lor nu aveau decât un antrenament sumar de astronauþi, era condusã de experimentatul Leonov, care fusese ºi cãpitanul misiunii Apollo-Soyuz din 1975, cea care a fixat coordonatele epavei extraterestre.
Rutledge a declarat cã modulul Apollo 20 a aselenizat în apropierea navei ºi cã el ºi Leonov au intrat în epavã, care pãrea a fi extrem de veche, "anticã" dupã cum li s-a pãrut cercetând tehnica de la bord. Era imensã, o navã-mamã, având locuri de andocare pentru mai multe vehicule spaþiale, care lipseau.
Nava se prãbuºise, la bord fiind descoperit trupul unei umanoide foarte bine conservat într-un sarcofag ce amintea de paturile criogenice din filmele S.F. Bineînþeles cã mãrturia lui Rutledge nu a fost confirmatã de oficiali de la NASA, care au declarat cã n-au avut niciun astronaut cu acest nume. Rutledge­ a pus la dispoziþie filmul de câteva ore înregistrat în timpul misiunii spaþiale.
Jurnalistul italian l-a trimis unor specialiºti care l-au analizat ºi au eliberat certificat cã este autentic. Mãrturia lui Rutledge nu este chiar singularã. Ingo Swann, un specialist în fotografie, a scris o carte ("Penetration"), despre cum a fost recrutat sã lucreze pentru NASA la un set de fotografii luate de misiunea Apollo- Soyuz din 1975. Swann a auzit cã aselenizãrile fuseserã interzise din 1971 tocmai pentru cã toþi astronauþii au raportat activitãþile unor entitãþi necunoscute pe Lunã, ultimele misiuni fiind chiar defectate de cãtre acestea.
El a descoperit în fotografii ºi ruinele unor construcþii inteligente, pe lângã nave spaþiale de tehnologie nonterestrã, active. De aceea se îndoieºte cã Apollo 20 a fost lãsatã sã aselenizeze ºi cã s-ar fi gãsit cadavrul "antic"al unei umanoide.
De altfel, filmul lui Rutledge – bucata pusã la dispoziþia jurnalistului italian - este fãcut de pe o orbitã lunarã. Însã Rutledge a promis cã va aduce ºi restul filmului.


Eroii din Ramayana foloseau aparate de zbor

Odiseea zborurilor terestre ºi spaþiale începe, de fapt, cu mult înaintea erei noastre. Zeii sumerieni – conform celor mai vechi istorii scrise din lume – zburau cu avioane, cu nave spaþiale, puseserã pe o orbitã terestrã o platformã spaþialã ºi avertizau cât de periculos este zborul pe lângã... Jupiter!
În Mahabharata, Bhagavata Purana ºi Ramayana, sunt descriºi zeii vedici – Brahma, Yama, Kuvera, Indra - zburând cu avioane, inclusiv de vânãtoare ºi "cetãþi zburãtoare", nave pe mai multe etaje. Descrierea acestor maºini zburãtoare este foarte detaliatã. Rukma, Sundara, Tripura ºi Sakuna erau tipurile principale de aparate de zbor, din care se desprindeau alte 113 subdiviziuni.
Sunt descrise­ ºi hainele piloþilor pentru zbor terestru ºi spaþial! Zeii egipteni aveau care cereºti ºi se pot admira câteva pe peretele Templului lui Osiris din Abydos, dar existã ºi un model de aeroplan primitiv descoperit într-un mormânt din Saqqara, mult mai vechi. Arta precolumbianã ne-a lãsat o flotilã întreagã de avioane de aur venerate de elita incaºã ca artefacte sacre.
La fel de spectaculos este ºi "pilotul" urartrian în racheta sa cu douã propulsoare, vechi de 3.000 de ani, descoperit în 1973 în ruinele oraºului Tuºpa, pe teritoriul Turciei. Artefactul îl reprezintã pe Khaldi, supremul zeu al Cerului în regatul Urartru.
Legendele spun cã zeii antici au lãsat copiilor lor nãscuþi de pãmântence modelele carelor zburãtoare. De ce n-am crede? Aparatele de zbor din prezent seamãnã izbitor cu artefactele antice. ªi de ce nu i-am crede pe naratorii din vechime care au lãsat scris cã zeii lor îºi fãcuserã o bazã pe Lunã?!

 

 



de Adina Mutar,sursa: www.adevarul.ro

[Kymosabe]

Un cutremur de 6-7 grade va lovi Romania.

Profesor doctor docent Dumitru Enescu a avertizat ca sunt 75% sanse ca, pana la finele lui 2008, sa avem parte de un cutremur puternic

In mai putin de o saptamana, mai multe cutremure au zguduit lumea intreaga, cel produs ieri in China, cu o magnitutine de 8,3 grade pe scara Richter, inscriindu-se in categoria "calamitati". La cateva ore, el a fost urmat de un seism cu magnitudinea de 4,5 grade pe scara Richter produs in Bulgaria, la sud de orasul romanesc Caracal. Cutremurul s-a produs la ora 13.12. In tot acest timp, previziunile referitoare la un posibil cutremur in Romania sunt incerte. Va reactiona Vrancea la miscarea placilor tectonice din jur? Dintre specialisti, unii spun ca probabilitatea este foarte mare, altii in schimb sunt rezervati.
Cutremurul care s-a produs ieri dimineata in Estul Chinei, cu o magnitudine de peste 8,3 grade pe scara Richter, conform Institutului National pentru Fizica Pamantului din Romania, este parte dintr-o serie de cutremure care, in mai putin de o saptamana, a zguduit lumea. Miercuri, 7 mai, un cutremur cu magnitudinea de 5,2 grade pe scara Richter a avut loc in sudul Ucrainei, acesta simtindu-se si in Romania. Tot miercuri, mai multe cutremure dintre care cel cu magnitudinea cea mai ridicata a atins cifra de 6-7 grade pe scara Richter s-au produs in Japonia, iar sambata spre duminica (10 - 11 mai) un cutremur de 5,6 grade a fost inregistrat in Peloponez. Previziunile legate de un cutremur major care ar putea lovi Romania sunt, insa, incerte. Conform unei lucrari stiintifice a profesorului doctor docent Dumitru Enescu, probabilitatea ca un cutremur cu o intensitate de aproximativ 6-7 grade pe scara Richter sa se produca in Romania este de aproape 75% in perioada 2006 - 2008. Totusi, directorul Institutului de Fizica a Pamantului, Gheorghe Marmureanu, a declarat ca pana in anul 2012 Romania nu va fi lovita de niciun seism major. Cu toate astea, exista temerea ca perioadele de prognoza sunt prelungite tocmai din dorinta de a nu starni panica in randul cetatenilor.

Sursa : CANCAN  :wink:

[Urban]

http://www.realitatea.net/66007_Cutremur-in-China-.html

Cel puþin douã persoane ºi-au pierdut viaþa, iar alte 70 au fost rãnite, într-un seism cu magnitudinea de 6,4 grade pe scara Richter care a avut loc, sâmbãtã noapte, în provincia Yunnan, din sud-vestul Chinei, a anunþat agenþia oficialã Xinhua, citatã de Reuters.
Undele seismice au fost resimþite pe o razã de 200 de kilometri, iar epicentrul cutremurului a fost localizat la adâncimea de 10 kilometri. Alimentarea cu energie electricã s-a întrerupt, câteva case au fost distruse, iar cei aproximativ 30 de mii de locuitori ai oraºului au fost cuprinºi de panicã. Autoritãþile au început evacuarea acestora.
Ministerul pentru Situaþii de Urgenþã a trimis o echipã de intervenþie ºi circa 5.000 de corturi. Autoritãþile considerã, însã, cã va fi necesarã evacuarea a cel puþin o sutã douãzeci de mii de persoane care locuiesc în zona afectatã de cutremur.

http://www.protv.ro/stiri/international/aproape-12-000-de-morti-in-urma-cutremurului-din-china.html

Este vorba despre un bilanþ provizoriu. Mai apare o razã de speranþã, când echipele de intervenþie reuºesc sã scoatã dintre ruine oameni care încã mai respirã.
În ciuda mâinilor de ajutor întinse din toatã lumea, guvernul comunist de la Beijing rãmâne rezervat, în timp ce autoritãþile se sufocã sub amploarea dezastrului. În timp ce sute de mii de familii îºi jelesc morþii sau îi cautã cu disperare pe cei dispãruþi, echipele de intervenþie reuºesc câte un miracol ºi scot la luminã un om cruþat de soartã.
Cea mai gravã situaþie este în orãºelul Dujiangyan. Aici, salvatorii cautã fãrã încetare supravieþuitori sub dãrâmãturile unui liceu, unde au fost prinºi aproape 1.000 de elevi ºi profesori. Câteva zeci de copii au fost gãsiþi, majoritatea fãrã suflare, spre disperarea pãrinþilor care urmãresc operaþiunile.

http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-2988015-puternic-cutremur-china.htm

Puternic cutremur in China
Un seism cu magnitudinea de 7.5 grade pe scara Richter s-a produs in estul Chinei, cutremurul fiind resimtit chiar si de locuitorii din Beijing, transmite CNN.
Deocamdata nu exista informatii privind eventuale victime sau pagube materiale.
Cutremurul s-a produs in regiunea Sichuan, in jurul orei locale 14.28 (9.28 la Bucuresti).

http://www.mediafax.ro/externe/replica-puternica-a-cutremurului-din-china-in-zona-chengdu.html?3614;2631175

Replicã puternicã a cutremurului din China, în zona Chengdu
O replicã puternicã a cutremurului din China s-a produs în zona Chengdu, a anunþat agenþia China Nouã.
Replica s-a produs la Chengdu, capitala provinciei Sichuan.
Angajaþii mai multor companii au ieºit panicaþi în stradã.
Mai mulþi au precizat cã este "cea mai puternicã replicã", dupã seismul cu magnitudinea de 7,9 grade produs luni în regiunea Wenchuan ºi soldat cu moartea a circa 10.000 de persoane.
Replica puternicã produsã marþi dupã-amiazã în apropiere de Chengdu, capitala provinciei Sichuan din sud-vestul Chinei, a avut o magnitudine de 6,1 grade pe scara Richter, a relatat agenþia China Nouã, citatã de AFP.
Seismul a avut loc în jurul orei 15.10 (10.10, ora României), potrivit agenþiei oficiale chineze care a citat un oficial din cadrul biroului naþional de seismologie.
Acesta a precizat cã replica a avut acelaºi epicentru precum seismul violent produs luni, localizat în districtul Wenchuan.
O serie de martori au declarat cã aceasta a fost "cea mai puternicã replicã" înregistratã dupã seismul de luni.
Noul seism a generat panicã în rândul locuitorilor din Chengdu, majoritatea ieºind în stradã, a informat China Nouã.
Aproximativ 1.950 de replici s-au produs în ultimele 25 de ore în regiunea din sud-vestul Chinei, trei dintre ale având o intensitate de peste ºase grade iar 14 având o magnitudine între cinci ºi ºase grade.
Institutul american de Geofizicã a dezvãluit, de asemenea, cã la nord-vest de Chengdu a avut loc o replicã cu magnitudinea de 5,9 în jurul orei 15.07 (10.07, ora României).


Booon...pana la urma cine stie care a fost magnitudinea "reala" a acestui cutremur....?
Mie unul mi se pare suspect cutremurul....de ce?...pai e simplu....avantul economic al Chinei nu corespunde cu interesele unora...iar HAARP sta bine unde sta....modificarea climei artificial se face de vreo 40 de ani incoace...si asa mai departe.....
Dar ma rog.....poate mi se trage de la prea mult tutun si mi-a afectat creierul...  :mrgreen:

[Nox]

Mergi la sursele specializate care se ocupã de colectarea acestor date:

Prima ºtire din postul tãu vorbeºte de un cutremur de pe data de 10 (sâmbãtã), iar ultimul vorbeºte de cel de pe 12 (luni):

Magnitude 7.9 - EASTERN SICHUAN, CHINA

2008 May 12

The following is a release by the United States Geological Survey, National Earthquake Information Center: An earthquake occurred 90 km (55 miles) WNW of Chengdu, Sichuan, China and 1545 km (960 miles) SW of BEIJING, Beijing, China at 12:28 AM MDT, May 12, 2008 (2:28 PM local time in China). The magnitude and location may be revised when additional data and further analysis results are available.

At least 8,500 people killed. Felt widely in China. Also felt in parts of Thailand and Taiwan.

SURSA: http://www.iris.edu/news/special.htm

Sau mai jos

http://earthquake.usgs.gov/eqcenter/recenteqsww/Quakes/quakes_all.html

lista cu ultimele cutremure pe glob...

deci pe data de 12 adicã luni avem:

       MAG  UTC DATE-TIME y/m/d h:m:s  LAT deg  LON deg  DEPTH km   Region

MAP  5.7   2008/05/12 06:54:18    31.155    103.826  10.0   EASTERN SICHUAN, CHINA
MAP  6.0   2008/05/12 06:43:15    31.225    103.761  10.0   EASTERN SICHUAN, CHINA
MAP  7.9   2008/05/12 06:28:00    31.021    103.367  10.0   EASTERN SICHUAN, CHINA

Mai multe detalii:
http://earthquake.usgs.gov/eqcenter/recenteqsww/Quakes/us2008ryan.php

[Cautatorul]

Eu mai folosesc si:

http://www.emsc-csem.org/index.php?page=home
pentru cutremure.

A existat un cutremur mai mare si mai multe replici unele mai puternice. Asta e explicatia.