Nu sunt deloc de părere că s-a exagerat cu pandemia. Însă nu mai intru in detalii. Nici măcar nu s-a rezolvat...
Eu îmi păstrez opinia, dar, la fel, nu țin să mă scufund în amănunte (mai ales că m-aș repeta). Cine crede în gravitatea "fenomenului" n-are decât să adopte conduita aferentă, iar dacă din această cauză pierde ceva...atunci să nu mai caute vinovați prin alte părți.
În fapt, la momentul actual nici nu mai contează dacă tărășenia a fost cacialma sau nu, căci oricum se constituie în factor declanșator pentru succesiunea unor secvențe cauzale.
Poate asistăm la o schimbare poate ca nu. Depinde de unde ne informăm. Inclin insa sa cred ca da, va veni o schimbare. La noi insa in rău. Ca de obicei.
Da, depinde de unde ne extragem informația, așa a fost întotdeauna. Dacă aș fi în postura unui simplu consumator media, aș avea și eu o problemă, căci întețirea conflictului global de forțe complică și mai mult nebunescul carambol mediatic. Se găsesc de toate : conspirații de dreapta, de stânga, comunicate guvernamentale tâmpite, analiști cumpărați sau doar...utili, apoi iar Nostradamus, iar Vanga, iar...iar...iar.
Totuși, eu am un
atu: faptul că analizez contextul de muuult, când acest carambol media nu era atât de radical intensificat. Am studiat f. atent fenomenul "Occupy", nașterea "Black Block" (de la
battle of Seattle), apoi toată derularea "Gilets Jaunes" (cred c-am acumulat peste 300 ore de vizionare, în direct, la ce s-a petrecut pe străzile pariziene). Paralel, am lecturat și tot ce prezintă MSM-ul - doar că nu aiurelile și mimetismele dâmbovițene, ci sursele - Foreign Policy, Bloomberg, The Economist, Financial Times, etc.
Concluzia era clară de mult - cam toate forțele societății (oriunde în lume) doresc modificarea paradigmei neoliberale (numită uneori eronat, din intenție sau nu, "neomarxistă"). Problema nu e
dacă vom asista la schimbări, ci
cum vor arăta acestea.
Prin urmare, vis-a-vis de părerea d-tale, dle. @abyss "că nouă ne va fi mai rău, ca de obicei", am doar comentariul că...poate da, poate nu.
Și nu e o platitudine ce afirm...doar că nimeni nu poate ști exact, astăzi. Ne va fi atât de rău sau de bine după cât vom fi în stare să "navigăm" prin turbulențele ce vor veni.
E drept, paradigma neo-liberală (născută în Vest prin 1980 și impusă la apogeu după 2000) nu ne-a adus nouă, românilor, nimic bun. Însă vina a fost a noastră...nu a paradigmei. Ea nu a fost gândită la primordii pentru vreo țară anume, iar unii au câștigat masiv din ea (nu doar Occidentul, ci și Coreea de Sud sau China comunistă). Că veni vorba, ultimii, teoretic, ar fi trebuit să capoteze ca sistem (neo-liberalismul fiind diametral opus doctrinei comuniste) dar, iată...nu doar că n-au clacat, dar s-au adaptat așa bine că le mai trebuia puțin să surclaseze SUA.
Deci..."bine" și "rău" sunt în funcție de acțiunile noastre. Că nu ne-au distrus străinii cât ne-am distrus noi înșine. Nouă legislaturi post '89, cu sute deputați / senatori / primari, fiecare cu voturi în spate. Are vreo vină neo-liberalismul că nici acum, când se prăbușește, 90% din concetățenii noștri habar n-au ce a însemnat, sau de ce a apărut, în anii '80?
Așa va fi și cu noile realități, indiferent ce vor implica. Atâta vreme cât nu vor fi temeinic înțelese (cu cauze și efecte) României îi va fi, evident...la fel de rău. Poate și mai rău.
Dar repet...să fim optimiști. Mai ales că, după cum văd că se prefigurează, România ar avea unele "cărți" pe care le-ar putea juca - dacă ar re-dobândi, după decenii,
voința de a face asta.