Opinia mea despre Vrill Gesselschaft, ptr.a làmuri rațiunea preocupării:
Acest nucleu nu a fost unul fictiv, dar nici nu a avut magnitudinea ce i se conferă, post-factum, in folclorul conspiraționist. In Germania (ca de altfel si in alte țări in epocă) proliferau tot soiul de grupări/grupuscule, fiecare cu "fixația" sa - unii mai pragmatici, alții mai "duși cu discul".
Aceste grupări nu erau neapărat militante, si nici nu aveau reguli clare de funcționare (rituri) sau o agendă programatică. Multe funcționau in regim de "club", amestecând mondenitățile cu preocupări teribiliste (tip spiritism) sau cu pusee naționaliste. Apartenența nu genera exclusivism, mulți membri Thule fiind și membri Vrill, Schwarze Stein, Teuton Orden, s.a.m.d (după chef, timp, sau, desigur, criterii de oportunism).
După dezastrul WW1, situația s-a radicalizat, ca in intreaga societate germană (aici intrând si spațiul austriac). Preocupările inițial culturale / ludice/ teribiliste sau pur intelectuale au dobândit un caracter tot mai agresiv, hrănit din frustrări și mentalitate revanșardă. Grupul cel mai important (ca membri, prestanță, prestigiu, bani) era Thule, și acesta le-a atras și pe celelalte in orbita sa, imprimându-le vocația militantă. Nici nu a fost prea greu, numitorul comun fiind ideea relansării Reichului, așa că fiecare a contribuit, unii cu misticisme, alții cu relații in clanuri de industriași gen Krupp, mai puțini cu bani, mai mulți cu idei.
Așa s-a ajuns la un amalgam de personalități /personaje/organizații, ce era greu de decelat și in epocă, darămite acum, la aproape un secol după. In acest carusel a intrat si Hitler, iar paralel sau ulterior toată pletora nazistă, fiecare cu "păsărelel sale".
Odată cu preluarea și edificarea NSDAP, ca platformă politică militantă, importanța nucleelor tip "club" incepe să scadă - cei mai hotărâți (și mai fanatici) dedicându-se luptei politice (inclusiv in incăierări stradale). Treptat, se coagulează "bisericuțe", dar apar și schisme, iar ansamblul relațional al fostelor reuniuni eclectice se modifică.
La momentul "puciului de berărie", cum am mai zis și altădată, deja se produsese o ruptură intre garda fondatoare a Thule și "hotărâții" grupați lângă Hitler. Pe măsură ce ultima grupare se apropia de putere, ruptura a crescut - unicul liant rămânănd Rudolf Hess.
După 1933, Hitler &Co acaparează toată puterea, incercând să includă toată elita germană in nou-creatul SS. Treptat, asociații ca Thule, Vril, Teutonii sau Stăpânii Pietrei, precum si alte grupări de factură masonică decad la nivel decorativ - oportuniștii inghesuindu-se in partid sau in SS.
După fuga aiurită a lui Hess, minima toleranță a găștii lui Adolf dispare total. Toate grupurile menționate sunt declarate ilegale, și dispersate chiar forțat (inclusiv Thule sau Vrill). Singura grupare care mai putea profesa "mistere" rămânea creația lui Himmler , "Ordinul Negru" - dar și aceea ca o componentă mai specială a SS.
Unii au parcurs tot traseul enumerat, rămânând cu Hitler pânã la capăt. Alții s-au disociat la debut, sau pe parcurs. E extrem de greu, dacă nu imposibil, să se reconstituie acum aceste mișcări - și nici nu ne interesează asta.
Ceea ce contează e faptul că unii au studiat conceptul de Vril. Unii (poate aceeași, poate alții) au racordat "magia" respectivă la interesele "partidului", iar unii (poate in colaborări circumstanțiale cu alții) au incercat să exploateze ideile "vril" sub forma unor aplicații / tehnologii practice.
Iar acum (că m-am plictist de scris) menționez ce mă interesează pe mine. Nu "clopote", nu "foo-fighters", nu aerodinele - ci stadiul la care au ajuns unii din cei preocupați in controlarea individuală a Vril-ului.