Există și aici, referitor la sorgintea acestor manifestări, mai multe școli / curente de gândire.
Prima (aparținând experimentatorilor laici și superficiali) trece iute peste acestea, catalogându-le în pripă drept "halucinații".
(la drept vorbind, se vede că respectivii n-au experimentat prea adânc, căci ar fi dobândit un respect suplimentar față de așa-zisele "halucinații", de le-ar fi simțit pe propria piele).
A doua școală, tot laică, dar oarecum mai profundă, asociază aceste manifestări fie cu probleme ale subconștientului (cum bănuiești și dumneata) fie cu așa-numitele "descărcări neuronale" (neural discharges). Școala asta e de tip neo-proiecționist, americană, și încearcă (cu prea mult zel) să introducă și fenomenele para-psi într-un soi de "găleată" freud-iană.
Școlile ce se revendică de la Tradiție (din filoane cu traseu antic/medieval) abordează problema d.p.d.v mistic, introducând în ecuație atât spiritualul, cât și demonologia. Se consideră că tot ce apare în "fața" neofiților provine de la entități (malefice ori benefice) și că aceste entități se amestecă, după specific, să ajute sau să încurce încercările.
Nuclee precum rosicrucianismul (cel autentic, nu aiureli ca A.M.O.R.C) consideră că manifestările înspăimântătoare sunt veritabile "teste", prin care neofitul trebuie să-și probeze curajul și devoțiunea, înainte de a dobândi acces la realitățile suprasensibile (totul urmând a culmina prin ultimativul rendez-vous cu...Păzitorul Pragului).
Această abordare străveche nu e chiar de lepădat, zic eu...deși trebuie filtrată prin noțiuni mai...contemporane.
Deci, în linii mari, ce se cunoaște despre aceste stranii apariții coincide cu primele accepțiuni enunțate și de domnia-ta.
Cea de-a treia ipoteză însă - pe care doar aluziv ai punctat-o - cred că-mi scapă. Aș putea să-mi imaginez cam la ce te-ai fi putut gândi...însă mai bine lăsăm asta pentru altă dată...