Aici cred ca-i locul postarii unor piese din puzzle-ul detectivistic propus de tine @fiualploii – si care ar trebui sa inceapa cu gasirea motivelor asasinarii lui IPC, inainte de-a presupune (cam simplist zic io) ca mana lunga a lu’ Secu i-a tras un glont in cap – cum pina si Ted Anton nu prea mai crede.
Dar sa nu uit: “securismul global” – ala dincolo de granitze si sisteme – poate fi totusi banuit ca l-a plasat f. sus pe scala periculozitatii, dar nu ala bovin-primitiv romanesc (dar si cumva profund simultan, cum il caracteriza IPC) caruia prea putin ii pasa de criticile unui ilustru necunoscut (pt. romani cel putin) aparute prin Dileme necitite de aproape nimeni.
Nici tagma vrajitoreasca nu cred sa fi fost implicata - chiar daca-i cunoscut episodul in care 3 pseudo-samanoaice - dar nu balabuste d-ale noastre - incuscrite cu "elementalii" l-au imbolnavit serios (si nu doar pe el) la o conferinta din '86 de la Paris, pe tema
"Magie in Renastere". Simplu avertisment sa stea in banca lui, zic io, care demonstra insa taman adevarul teoriilor expuse.
Interesant e ca nici mana… si mai lunga a mo.sazilor nu poate fi inclusa in scenariu, IPC fiind in relatii excelente cu toti kabalistii ovrei, plus ca era combinat cu o tanti extrem de inteligenta din respectiva etnie (Wiesner) – probabil singura de pe o raza de 5000 km cu care avea ce sa discute.
https://nicoletasavin.wordpress.com/2011/01/27/ioan-petru-culianu-tozgrec-sau-cum-ne-putem-salva-prin-adevar/…contine de ex. un eseu interesant pe marginea priectului de roman fantastic (de fapt ezoteric) Tozgrec al lui Culianu (un sir de 4 povestiri scrise-ntre ‘81-‘84, pe cind era prof. la Groningen) si-n care autoarea deduce ghinisor conexiuni cu… teoria terorii.
Aici IPC e insa si mai convingator ca-n lucrarile lui academice in demantelarea artei manipularii, fiindca
Giordano Bruno l-a fascinat dintotdeauna cu al sau
“De vinculis in genere”, in care Culianu vedea un proto-manual al manipularii.
“Totul e manipulabil”, credea deci Bruno, care mai zicea printre alte jde' adevaruri incomode nu doar pt. biserica_catolica:
“Nu exista absolut nimeni care sa poata scapa raporturilor intersubiective, fie ca-i vorba de un manipulator, de un manipulat ori de un instrument”. Fara sa scriu un spoiler (poate unii dintre voi o s-o cititi), merita citata o replica a tipografului Grubb, personaj care editeaza sapte cati ale enigmaticului Tozgrec in cite numai 3 exemplare fiecare:
“Voi încerca numai să-ţi spun pe scurt despre ce este vorba: despre putere asupra oamenilor. Pentru a avea putere asupra lor, trebuie să le influenţezi inconştientul – nu ştiu dacă ştii ce este asta, dar vei înţelege imediat -, trebuie să exerciţi asupra lor un control psihic, cu scopul de a provoca în ei reacţiile scontate. Ştiinţa adevărată a magiei pune în mişcare cauze psihice, lucrează asupra indivizilor şi obţine de la ei efectele fizice dorite”.
Nu lipseste nici motivul lumii ca fictiune elaborata de fiecare generatie din nevoia de a impune noi norme – tot fictionale de fapt – intru continuitatea unei aparente stabilitati:
“Orice generaţie construieşte o ficţiune pentru generaţia următoare, o ficţiune numită mamă, casă, educaţie, religie. Iar între o ficţiune şi cealaltă nu există o strictă continuitate; dimpotrivă, nu e rar ca un tânăr să se revolte, să renege ficţiunea de stabilitate a părinţilor. Oricum însă, dacă nu se sinucide, dacă nu este prea puternic ori dacă nu vrea să cadă iremediabil în marginalitate, atunci va fi obligat – şi cu cât mai repede cu atât mai bine pentru el – să elaboreze o ficţiune nouă pentru propriii săi fii şi fiice. Iată aşadar de ce imaginea lumii se schimbă treptat şi de ce omul este o fiinţă care, într-o anumită măsură, îşi creează singur stabilitatea în conformitate cu anumite norme de subzistenţă”.Alt personaj crede (parca-n a treia povestire) ca viitorul umanitatii va fi decis într-o mega-cafteala cu miza = controlul total al omenirii, fiindca:
„Omul este, în anumite condiţii de scădere a nivelului mintal, capabil de a fi programat să creadă sau să facă orice, absolut orice.”Uite ca m-am lungit insa nepermis de mult (Culianu cred ca se bucura insa citindu-ne… din afara tzarcului Matrixului

), da’ tot tre’sa mai revin si pe topicul evado-matrixoidelii noastre amatoristice, fiindca IPC aflase mai mult ca sigur enorm de multe-n ultimii ani ai vietii despre
Marea Evadare, ba chiar sint convins ca-si dezvoltase unele capabilitati premonitorii
Philip K. Dick-iene.
Convingere la fel de discutabila, evident, ca si aiurarile de mai sus.