Am vrut de acum câteva zile să răspund acestei postări, dar, luat cu plictiseli cotidiene, n-am apucat.
Toiagul lui Moshe....da, si pe mine m-a preocupat, si am tot sucit și eu, la rându-mi, diverse ipoteze - trecând o vreme și prin prezumțiile vehiculate de adepții paleoastronauticii.
Actualmente, nu cred că respectivul "toiag" e vreun dispozitiv - dat fiind că nici nu-l cred a fi ceva fizic. Consider că e, asemeni "caduceului" lui Hermes, doar o altă referire alegorică la structura energetică umană (cunoscută și sub metafore ca "șarpele Kundalini", " arborele sefirotic", etc.
Dincolo de convingerea mea (derivată din extinsa ocurență a unor asemenea metafore în toate textele sacre ale omenirii), iată câteva argumente:
- la prima mențiune din Exod, ni se apune că Dumnezeu îi indică "toiagul", despre ale cărui " virtuți" Moshe habar n-are. Când se "uită" mai bine, vede panicat că "toiagul" devine, brusc, șarpe (?!) si dă s-o ia la fugă - când Dumnezeu îi zice "ia-l de coadă"
Referirile (Exod: 4, 2-4) atestă clar, în viziunea mea, că e vb. de o inițiere, de trezirea capacităților latente. Ele sunt întărite la scurt timp (Exod 7, 10-12) de "concursul magic" de la curtea Faraonului, de data asta Aaron (fratele lui Moshe, levit -adică inițiat si consacrat) înfruntându-se cu magii egipteni.
Cum ? Toiagul său devine "șarpe", al celorlalți idem, dar la sfârșit " toiagul lui Aaron înghite pe celelalte".
Referiri mai sunt multe (corelate si cu "rugul aprins"). Nu pretind că înțeleg în totalitate fenomenele / faptele perioadei, dar sunt 1000% convins că nici pe departe nu era ceva precum...arma lu' T'eal'c, hahaaaha !