Pentru a reactualiza / comprima, iată ce avem (până acum):
- denumirea "biserica egipteană a celor trei valahii" nu există nicăieri; este titlul acestui topic dat de (fostul) coleg @daos, ce a inițiat discuția afirmând că l-a auzit de la o cunoștință;
- titulatura "biserica egipto-valahă" există - enunțată de bizarul jurnalist din perioada interbelică Emilian C. Grigoraș;. este primul care folosește sintagma, in lucrarea "Criptografie și istorie româneascà". Nimeni înaintea sa nu a folosit-o (cel puțin din ce-am gàsit noi), dar ulterior alții au preluat-o.
- cam în aceeași perioadà - dar după - Sadoveanu scrie romanul său atipic - conceput /redactat după cutume masonice - "Creanga de Aur". Aici nu se pomenește de "igipsia Iglesia", dar e povestea ultimului Deceneu (sec 7 d.Chr.), care întreprinde un voiaj inițiatic la Memphis, revenind ca sacerdot egipto-dac.
- prin anii '60, generalul R. Theodoru își lanseazā prima parte a unui ciclu istoric, in care regăsim iar, textual, formula "valaska ekli, igipsia iglesia. Este exact aceeași formulare ca la Em. C. Grigoraș, și nici nu mai apare, ulterior, la alt autor.
- înspre anii noștri, îl putem bifa pe Coruț, care și-a brodat fanteziile mai mult pe pânza lui Sadoveanu (inclusiv ideea de "octogon" fiind pescuitā din "Creanga de Aur").
Astea sunt reperele certe, ușor de verificat. Restul au fost speculații de-ale noastre (și așa putem continua, legându-i, conjunctural, și pe Eminescu sau B.P. Hașdeu (dar deja prin extensii).
Curiozitatea ce mā macină pe mine, dincolo de aceste înșiruiri, este : de unde a luat noțiunea Em. C. Grigoraș, de a muncit mult (și chiar grotesc, pe alocuri) ca să forțeze acești termeni, și nu alții (căci, reamintesc, lucrarea lui se vrea o decriptare documentarà, nu o ficțiune romantică.