Declinare responsabilitate
Părerile exprimate pe acest forum aparțin utilizatorilor acestora și nu pot fi considerate ca fiind informații oficiale sau promovate de acest site/forum.
În conformitate cu prevederile politicii de confidențialitate acceptate la înregistrare, fiecare utilizator este răspunzător de informațiile publicate pe acest site și nu sunt asumate de administratori sau proprietarul acestui forum.
Mai multe despre politicile de confidențialitate, aici...

Autor Subiect: Departamentul zero  (Citit de 164399 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Flight33

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 112
  • Liked: 1
  • Likes Given: 0
Departamentul zero
« : 31 Martie 2006, 13:27:47 »
Din cite stiu despre acest departament a fost creeat de catre Ceausescu, care ar fi  chemat un mare maestru chinez unde ia invatat tot ce se poate despre secretele telekineziei.....etc iar cu timpul a ajuns un departament care putea sa fac cam orce ii trecea prin cap binenteles numai in binele tari noastre si asta numai prin puterea mintii.Cu timpul au deventi si independenti chiar daca faceau parte din SRI .Logic nu mai exista de mult dar practic nu se stie "cel putin pt noi" daca chiar nu mai sunt un departament . Voi ce stiti despre asta ? Baroane ai cuvintul.....

Offline Flight33

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 112
  • Liked: 1
  • Likes Given: 0
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #1 : 31 Martie 2006, 18:51:11 »
Se pare ca habar nu prea aveti:

Cabinetul 1 infiintase o unitate pentru studierea fenomenelor paranormale si pentru antrenarea „soldatilor para“ in Muntii Buzaului. Cabinetul 2 era invidios. Asa a luat fiinta, din ordinul Elenei Ceausescu, o unitate de „paranormali“, care a primit de la tovarasa misiuni dintre cele mai diverse, inclusiv de cautare a comorilor legendare.
In primul rand, oamenii Elenei i-au spionat pe „soldatii para“ ai gen. Ilie Ceausescu. Apoi, capatand anumite „abilitati“, au fost lansati in cautarea tezaurelor stravechi ascunse in misterioasele grote din Carpati, in special din Bucegi, unde se spunea ca exista o galerie uriasa ticsita cu aur.

La sfarsitul anului trecut, a aparut o carte stranie, intitulata „Viitor cu cap de mort“, de Radu Cinamar, care face referire la niste descoperiri senzationale ale Departamentului Zero al Securitatii, un departament cu multe zerouri, ceea ce insemna ca era foarte foarte secret. Acesta ar fi fost infiintat in 1968, din ordinul lui Nicolae Ceausescu, pentru descoperirea, educarea si dezvoltarea unor subiecti umani care aveau capacitati neobisnuite, dupa exemplul SUA, URSS si China, tari foarte avansate in domeniu. Cum la vremea aceea Ceausescu nu se avea bine cu rusii, refuzand Moscovei sprijin in ceea ce s-a numit „Primavara de la Praga“, s-ar fi semnat, conform autorului cartii, un protocol cu China, protocol ce prevedea ca un anume dr Xien, maestru in parapsihologie, sa organizeze si sa supervizeze activitatea acestui departament ultrasecret timp de 15 ani, iar Romania se obliga sa acorde burse de studii la 100 de studenti chinezi pe aceeasi perioada de timp. Autorul localizeaza bazele acestui Departament Zero, una in „apropiere de orasul B“, iar alta in Muntii Retezat si aminteste de cateva misiuni semnificative, incadrate ca „evenimente K“, cum ar fi disparitiile de persoane din Muntii Buzaului – fapt petrecut in 1981, pe care le-am relatat si noi intr-un numar trecut din Ziarul. Se mai aminteste si de un sistem de detectare a „frecventei de vibratie proprie fiecarei persoane, obiect sau fenomen bazat pe principiul rezonantei“. De fapt, un aparat inventat de Carol Przybilla si intrat sub „protectia“ absoluta a „securitatii“ Elenei Ceausescu.
Pornind de la aceste date concrete, dezvaluite si de alte persoane implicate la vremea respectiva in astfel de activitati, descoperim ca „evenimentele K“ ale misteriosului Departament Zero al Securitatii se confunda cu activitatile acelei unitati de paranormali a Armatei, cu baza in Muntii Buzaului, subordonata generalului Ilie Ceausescu. Cercetatorul Vasile Rudan, specialist in perceptie extrasenzoriala, a lucrat sub contract strict pentru aceasta unitate. A condus experimente extrasenzoriale cu copii superdotati, iar rapoartele, fotografiile si negativele, precum si filmele erau predate unitatii respective. Nu avea voie sa opreasca nimic. La inceputul anilor ’80, Vasile Rudan s-a aflat intr-o situatie de-a dreptul jenanta. Tocmai terminase un experiment, pregatise raportul si filmele, cum facea de obicei, urmand sa le predea. Dar, surpriza! Si-a gasit camera unde se cazase in Bozioru - catun Nucu - devastata si toate materialele disparute, in mapa fiind pusa maculatura. Cine i le furase? Norocul lui a fost ca si cei din unitate observasera niste personaje foarte curioase, dotate cu jeep-uri Aro si statii de comunicatie, dotari specifice Securitatii, care monitorizau activitatile din Bozioru. Cine erau acesti „men in black”, de isi permiteau sa supravegheze o unitate ultrasecreta a Armatei, care raporta direct lui Ceausescu?
L-am contactat pe gen. Nicolae Plesita si l-am intrebat de Departamentul Zero al Securitatii si de preocuparile paranormale ale acestuia. „N-am auzit de asa ceva. De cei ai Armatei am auzit, dar la Securitate, nu. Insa Elena Ceausescu se ocupa cu chestii din astea, in cadrul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnica, a carei presedinta era. Iar prim-vicepresedinte era Ion Ursu. In CNST era un departament care avea in plan cercetarea unor astfel de fenomene si experimentarea lor. Dar nu numai atat. O isprava binecunoscuta a acestui departament a fost monitorizarea transcendentalilor si vanatoarea lor, condusa de Elena Ceausescu, prin care si-a reglat conturile cu intelectualii care faceau parte din aceasta miscare“. „Sapand“ mai departe, am aflat de la un colonel in rezerva care a lucrat in DSS ca, intr-adevar, in cadrul CNST existau oameni care aveau in program „monitorizarea cercetarilor din sfera paranormalului, rapoartele lor fiind sub Cod Zero, ajungand la Elena Ceausescu. Ea le distribuia apoi la trei subordonati. Doi dintre acestia lucrau in cadrul DSS. La unul ajungeau zonele cu zacaminte strategice – uraniu, petrol – descoperite prin perceptie extrasenzoriala, iar la celalat ajungeau anumite inventii, de care se ocupa apoi Institutul de Tehnologie Avansata. Al treilea se ocupa de cele de interes personal al tovarasei“. Cu alte cuvinte, paranormalii lui Ceausescu munceau, iar cei ai Cabinetului 2 ii spionau si le furau rapoartele.

CAUTATORII DE COMORI

„Oamenii Elenei“, ca sa-i numim asa, invitau la discutii cercetatori care se ocupau cu efectul de piramida, inventatori, carora le cerea sa cedeze vreo inventie, doua, oameni despre care auzisera ca au capacitati deosebite, chiar si astrologi. De la un astfel de astrolog, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca li se oferea un ajutor material, care era binevenit, in schimbul muncii lor. Se cuvine sa amintim cercetarile intreprinse pentru a detecta, pe cai extrasenzoriale, comorile legendare ascunse in grotele din Carpatii nostri, activitate pentru care Elena Ceausescu capatase o obsesie. Totul a pornit de la un raport care, printre alte calitati ale extrasenzorialilor, o amintea si pe cea de detectare a comorilor. Interesanta abilitate! Cel putin in prezent meseria de cautator de comori este din ce in ce mai rentabila, iar legendele abunda de relatari despre comori fabuloase. Tot prin anii ’80, tovarasa si-a reprofilat oamenii pe un astfel de obiectiv, care presupunea cercetarea legendelor si recrutarea unor oameni cu abilitati extrasenzoriale pentru „localizarea“ comorilor, acestia fiind mult mai eficienti decat detectoarele de metale, pentru faptul ca restrang foarte mult zona de cercetare. Dar, din cauza „vanatorii de vrajitoare“ - transcendentalii -, cine mai indraznea sa-si recunoasca astfel de capacitati? In disperare de cauza, s-a apelat si la Vasile Rudan, care nu avea cum sa nege ca are astfel de abilitati, „paranormalii“ Elenei stiind ca, in Muntii Buzaului, copiii condusi de el descoperisera, prin perceptie extrasenzoriala, vestigii stravechi. I s-a propus sa localizeze tezaurul unui print sarb despre care legenda spunea ca ar fi fost ingropat undeva, intr-o pestera din Mehedinti. Cercetatorul Vasile Rudan le-a sugerat ca nu poate lucra la doi „stapani“ si ca, daca gen. Ilie Ceausescu ii da voie, ii va ajuta. Dar cum sa-l ceara generalului fara sa afle si Nicolae Ceausescu de preocuparile consoartei?

LEGENDELE PELESULUI

Elena Ceausescu a aflat de comorile din Bucegi datorita reginei Elisabeta – Carmen Sylva care, in „Povestile Pelesului“, stransese o multime de relatari de la localnici si ciobani despre fabuloasele tezaure ascunse in „inima“ muntelui. In „Cetatea Babei“ se povesteste despre o misterioasa cetate subterana in care se afla depozitate cantitati enorme de aur. Se pare ca nici regele Carol I nu a ales intamplator locul de amplasare a Castelului Peles - inaugurat in 1883 - in Bucegi, existand multe publicatii straine care semnalau ciudatul ansamblu de sculpturi megalitice in stanca Sfinx - Babele si pesterile strajuite de schituri. Preotii, detinatori si pazitori de secrete privind tezaurele lasate mostenire din mosi-stramosi, construisera o adevarata retea de schituri ca niste forturi de paza. Se pare ca mult-controversatele placute de aur, cunoscute ca „Placutele de la Sinaia“, continand o cronica apocrifa a regilor daci, au fost gasite in aceasta regiune. Se spune ca regele Carol ar fi topit placutele pentru a da alta utilitate aurului, nu inainte de a le copia pe plumb. Cautarea comorilor legendare a fost intotdeauna presarata de blesteme si morti misterioase, asa ca oamenii Elenei Ceausescu trebuia sa umble cu grija prin acest labirint sacru.

GROTA SACRA DIN BUCEGI

In primul rand se monitorizau publicatiile care faceau referiri la grote si tezaure. In studiul „Dacia Hiperboreana“, publicat la Paris in 1936, republicat in Franta si Italia in anii ’80, cand a facut mare valva, Vasile Lovinescu afirma ca „muntele Om este traversat de o grota imensa care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind exploatata doar pe vreo 20 de kilometri“. Cine o exploatase si in ce scop nu se preciza. Intre 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo a venit in Romania pentru a cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era de acord) pe care il vazuse pe o carte postala. El a fost insotit de o echipa de romani care a realizat cu aceasta ocazie un film pentru Studioul Alexandru Sahia, „Mistere in Piatra“. Ruzo observase ca Sfinxul semana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi, Peru, denumit Monumentul Omenirii. De fapt, nici Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, dupa cum observa arheologul peruan, fiind inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si capul unui caine. Din lunga sa experienta, Daniel Ruzo trage concluzia ca acel caine are rolul de pazitor al unei comori si ca „trebuie sa existe si o Pestera a Tezaurului“ in apropierea acestui magnific monument al Omului.

IN PRAGUL NEMURIRII

O alta cercetatoare care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi – studiu care a ajuns pe biroul Cabinetului 2 - a fost Cristina Panculescu. Conform teoriei ei, dezvoltata pe larg in cartea „OZN - Universuri Paralele“, de col. dr Emil Strainu, in Bucegi, in apropierea Varfului Omu, se afla un centru energetic – informational natural al Terrei, semnalat de toate traditiile civilizatiilor antice. Cristina Panculescu a remarcat, printr-o serie de analize ale mostrelor de roca si electronografie, o serie de proprietati cu totul speciale ale acestui Stalp al Cerului - Arborele Vietii, identificat cu Varful Ocolit. In final, demonstra ca Centrul reprezinta un loc geometric de conexiune cosmica, o poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, ce se manifesta ciclic, constatand ca din 1986 intensitatea centrului a depasit pragul de latenta. Centrul era cunoscut si pe vremea dacilor, aflandu-se pe muntele sfant Kogayon. „Chemati de Sfinx, dacii stiau a se face nemuritori“, concluziona studiul, terminat in 1988 si inaintat catre C.C. al P.C.R. De unde, pe cai misterioase, a ajuns pe biroul „oamenilor“ tovarasei. Si poate ca aceasta a cochetat cu ideea nemuririi, ca multi suverani ai istoriei, care aveau turma lor de alchimisti ce treabuia sa gaseasca Piatra Filosofala, cu ajutorul careia se obtinea elixirul vietii si se putea transforma orice metal in aur. Elena Ceausescu era o „colectionara“ de tot felul de practici de intinerire si revigorare aparute la noi sau la altii. Dar evenimentele din decembrie ’89 bateau la usa si nu mai era timp pentru incursiuni in alte subterane decat cele ale puterii. Cu siguranta insa, pe vremea ei, aceste teorii erau studiate mult mai asiduu, desi in mare secret, decat astazi, cand se fac publice, dar autoritatile nu dau semne ca ar fi interesate.
Cat despre tezaurul fabulos din subteranele Bucegiului, el nu a fost gasit pentru ca nu s-a gasit Poarta Comorii, care ar fi dus la marea galerie ticsita cu aur. Desi, in cartea „Viitor cu cap de mort“ se afirma ca aceasta mare galerie a fost descoperita prin satelitii NASA si ca acolo exista un tezaur de nepretuit pentru istoria omenirii. Dar poate ca autorul a grabit putin lucrurile.

CEL MAI MONITORIZAT INVENTATOR

Cine a auzit de Carol Przybilla? Gratie monitorizarii permanente a oamenilor Elenei Ceausescu, aproape nimeni. Carol Przybilla a constituit omul de aur al noii ordini socialiste. Absolvent a doua facultati in Germania, Carol Przybilla era trimis la toate santierele muncitoresti unde se intamplau accidente grave de munca, pentru ca in avantul socialist se inlaturasera majoritatea inginerilor „burghezi“ si pana la scolirea altora era cale lunga. Minte inventiva, acesta a brevetat o gramada de dispozitive pentru curent alternativ si continuu, domeniu care facea foarte multe victime. La inceput, i se acorda cate un premiu de stat, cu suma de bani aferenta, pe urma, Elena Ceausescu i-a bagat un om in „coaste“, care ii cersea pur si simplu cate o inventie. Colonelul Badea a obtinut de la Carol Przybilla nu mai putin de 147 de inventii. In 1980, col. Badea i-a cerut sa cedeze cea mai importanta inventie, „Aparat pentru tratamente biologice“, bazat pe principiul rezonantei, avand rezultate uimitoare. A refuzat. Refuzand, aparatul nu a putut fi brevetat si omologat. Surprinzator (sau nu), in 1990, cand Carol Przybilla a depus cererea de brevetare la OSIM, a fost preluat imediat de SRI, iar Institutul de tehnologie Avansata i-a construit o frumusete de aparat de care s-a avut grija sa nu fie omologat nici tehnic, nici medical. Aceeasi Marie, cu alta palarie! Carol Przybilla a regretat pana la moarte ca nu-l cedase Elenei Ceausescu, fiind convins ca aceasta, in marele ei orgoliu, ar fi umplut lumea cu marea ei inventie, si oamenii bolnavi ar fi putut beneficia de acest tratament miraculos.

POARTA COMORII

Oamenii Elenei Ceausescu erau bine orientati. Unul dintre cei mai ferventi cercetatori ai geografiei sacre a Romaniei, Dan Corneliu Braneanu, care a publicat numeroase articole despre centrul sacerdotal din Bucegi, confirma ca in inima muntelui exista o retea de galerii subterane care, este posibil sa uneasca mai multe pesteri si sa aiba galerii de legatura cu alte centre sacre din lume. A studiat si cartea lui Daniel Ruzo, „La historia fantastica de un descubrimiento“, publicata de Editura Diana, din Mexic, despre calatoria acestuia „prin muntii cei sfinti“ ai Romaniei, ce pastreaza amintiri despre civilizatia de dinainte de Potop. Ruzo a ramas fascinat de multitudinea reprezentarilor sacre de pe stancile ce strajuiesc drumul catre Omul, „sculpturi stravechi, anterioare Potopului, erodate de vechime“, care infatiseaza sacerdoti si lei, paznici ai tezaurelor. „Am studiat multe centre sacre protoistorice in lume, dar aici, in Carpati, am gasit Poarta Comorii“, scria Daniel Ruzo. Despre ce comoara poate fi vorba? Ne lamureste Dan Corneliu Braneanu: „Nu este vorba numai de o comoara materiala, ci de una in special spirituala, care sa transmita informatii de la un ciclu la altul al civilizatiilor care s-au dezvoltat pe Terra din timpuri ancestrale. Lobsang Rampa a lansat ideea unui depozit initiatic subteran in muntii Tibetului, von Danniken situa un altul in muntii Equadorului, iar Daniel Ruzo a simtit ca triada sacra se inchide in Bucegi, daca nu cumva aici incepe, dat fiind cuvantul OM, de o importanta spirituala deosebita, regasit in multe toponime doar la noi in tara“.

… LA PIATRA TRASNITA

Corneliu Braneanu, dupa multe cercetari, inclusiv prin mijloace radiestezice, presupune ca o poarta de intrare in reteaua subterana de sub Omu ar putea fi pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita „Biserica Trasnita“ sau „Piatra Trasnita“, ce se termina brusc, cu un perete vertical, ca un zid de sprijin. La baza acestui perete se gasesc stanci sfaramate, rezultate, probabil, din excavarea unui culoar de intrare in reteaua subterana (care uneste mai multe pesteri din Bucegi), facut cu peste 40.000 de ani in urma (datarea a fost facuta prin mijloace radiestezice), care acopera intrarea. Figurile remarcate de Ruzo in timpul ascensiunii catre Omu ar putea marca verticala pe care se afla, la o adancime de 12 metri, aceasta poarta.

.....cam atit.

Offline ryn

  • Moderator Global
  • Cool
  • *
  • Mesaje postate: 453
    • http://www.rufon.org  www.roze.ro
  • Liked: 16
  • Likes Given: 20
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #2 : 31 Martie 2006, 19:27:11 »
Cine vrea imagini cu Placutele de la Sinaia sa imi spuna si ii trimit. Daca acestea sunt reale si nu fabricate tot ce pot sa spun e ca Guthenberg a fost detronat de stramosii nostri anonimi...

Offline Flight33

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 112
  • Liked: 1
  • Likes Given: 0
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #3 : 31 Martie 2006, 19:43:40 »
daca citesti mai atent originalele au fost topite.....apropo chiar nu ar strica sa pui niste imagini aici cu placutele.

baaron

  • Vizitator
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #4 : 31 Martie 2006, 19:47:46 »
Da, foarte interesant...nu stiam despre chestiunea asta, recunosc.

Forum RUFOn

Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #4 : 31 Martie 2006, 19:47:46 »

Offline ryn

  • Moderator Global
  • Cool
  • *
  • Mesaje postate: 453
    • http://www.rufon.org  www.roze.ro
  • Liked: 16
  • Likes Given: 20
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #5 : 31 Martie 2006, 21:49:35 »
O mare parte din banii cu care s-au construit Pelesul si Pelisorul provin din aurul placutelor care au fost topite. S-au realizat copii in plumb la o turnatorie locala. Se pare ca unele exemplare originale au reusit sa se "piarda". Din cate stiu Hasdeu a stiut de ele. Nu pot posta poze pentru ca le am la rezolutii mari si ar fi pacat sa le micsorez

Offline Flight33

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 112
  • Liked: 1
  • Likes Given: 0
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #6 : 01 Aprilie 2006, 00:37:50 »
Trimite`mi pe adresa mea pozele.

Necunoscutul

  • Vizitator
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #7 : 10 Iunie 2006, 18:50:02 »
Vreau si eu pozele  :cry: Te rog mult Ryn sa mi le trimiti si mie pe adresa unavaible_4_u@yahoo.com , astept...



 8-)

steelryche

  • Vizitator
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #8 : 02 Decembrie 2006, 02:44:04 »
 salut ..daca se poate as vrea si eu poze a placutelor descoperite linga peles..

steelryche

  • Vizitator
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #9 : 02 Decembrie 2006, 02:54:33 »
Cine vrea imagini cu Placutele de la Sinaia sa imi spuna si ii trimit. Daca acestea sunt reale si nu fabricate tot ce pot sa spun e ca Guthenberg a fost detronat de stramosii nostri anonimi...




as vrea si eu poze cu placutele daca se poate;poti sa le trimiti la steelryche00@yahoo.com

Offline LupinThe3rd

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 650
  • Gen: Bărbat
    • Blogul Din Sertar
  • Liked: 14
  • Likes Given: 0
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #10 : 02 Decembrie 2006, 11:14:21 »
Departamentul 0 e ala din cartea "Viitorul cu cap de mort"?
Placutele de la Sinaia sunt cele despre care arheologii sustin ca sunt un fals bine facut?
Citat
ALEXANDRU VULPE
„Placile sunt 100% un fals.
Genial, e drept, dar un fals”


     - Sunt aproape o suta de ani de cand in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti zac, uitate si necercetate, zeci de placute de plumb, pe care unii cercetatori le considera o cronica a regilor daci...
     - Am mai spus o data, intr-un interviu, sunt niste falsuri.
     - Ipoteza dvs. a fost dovedita stiintific? Doamna Aurora Petan, cercetator in domeniul lingvisticii, este de alta parere...
     - Doamna Petan ar trebui sa se ocupe de lucrurile la care se pricepe. Daca ar fi stat de vorba cu noi, cred ca o puteam lamuri, pentru ca este o cercetatoare serioasa.
     - Placutele de plumb aflate in custodia Institutului de arheologie au fost studiate vreodata temeinic?
     - Bineinteles. Chiar si eu le-am studiat in tinerete. Dupa cateva ore, mi-am dat seama ca sunt falsuri. De altfel, le stiam ca falsuri, pentru ca Vasile Parvan le vazuse si el si credea acelasi lucru. Generatia de dupa Parvan, la fel, le-a considerat niste falsuri, sunt niste falsuri din secolul al XIX-lea. Noi le putem data dupa anumite criterii.
     - Ce parere aveti despre originea lor? Sunt ele, asa cum s-a spus, copii ale unor placi de aur care au fost topite?
     - Asta este o nascocire. Nu exista nici o dovada a existentei unor placi de aur. Asta o sustin cei care cred ca ele sunt autentice, pentru a crea o falsa disputa.
     - Au fost gasite la Sinaia?
     - Au ajuns la Manastirea „Sinaia”, dar cred ca au fost facute in alta parte. De fapt, nu se cunoaste deloc istoria lor, de unde provin. Ceea ce putem spune este faptul ca ele au ajuns la noi (in cladirea fostului Muzeu de Antichitati, actualul Institut de Arheologie) la inceputul secolului al XX-lea. Nu au avut niciodata un numar de inventar, pentru ca au fost considerate, inca de la inceput, falsuri. Ele nu au nici astazi un asemenea numar. Au stat pur si simplu in depozitul muzeului. Eu le stiu acolo dintotdeauna, puse intr-un cos.
     - Cate au fost initial? Cate au disparut?
     - Nu stiu precis, dar au fost pana intr-o suta. In momentul de fata, noi mai avem 31 sau 35, nu stiu exact, si mai exista si in alte locuri, cred ca in total mai sunt vreo 50. Atunci cand stii ca sunt falsuri, nu-ti pierzi vremea. Aici problema care se pune este cine le-a facut.
     - Si in ce scop, nu? Un asemenea fals de proportii trebuie sa fi avut un scop precis: gloria unei descoperiri, faima sau bani.
     - Nu va impresionati! Nu este asa de greu de facut un asemenea fals. Faptul ca e in plumb... nici macar nu a costat asa de mult. Scopul? Ca sa poti sa raspunzi ar trebui sa faca cineva, intr-adevar, un studiu. S-au ocupat unii, dar nu au scris. Eu le-am preluat de la generatia dinaintea mea, drept „falsurile lui Hasdeu”. Hasdeu a facut falsuri, se stie. Ceea ce putem spune noi este ca acela care a facut aceste falsuri era un om de cultura. Cunostea principalele izvoare ce privesc istoria Daciei si care erau la dispozitia oricarui om cult in secolul al XIX-lea, cunostea cartile despre Columna lui Traian si alte lucrari care erau disponibile atunci, plus ca avea notiuni de filologie. Hasdeu este suspectul principal, pentru ca el a mai incercat sa faca niste falsuri, chiar sa vorbeasca despre un alfabet getic in disputa lui cu Grigore Tocilescu. Pentru a avea siguranta acestei ipoteze ar trebui ca cineva sa se ocupe, sa caute in arhiva Academiei, sa gaseasca indicii. Dar Hasdeu nu e singurul suspect. Pe la 1880, a fost un adevarat curent de scoatere in evidenta a culturii dacice. Tot atunci, Nicolae Densusianu a emis acea carte care a facut valva, Dacia Preistorica, si in care afirma ca nu noi suntem urmasii Romei, ci ca romanii ar fi urmasii dacilor. Adica, dacii vorbeau deja o limba latina. E o absurditate. Evident, nici un om de stiinta nu ia aceasta teorie in serios. In 1880, asemenea carti erau destul de la moda in Europa. Si ca sa revenim, ar mai putea fi un cerc de suspecti, de pe vremea Mariei Tereza, pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, cand s-a vehiculat ideea unei Dacii mari, integrata in imperiul Austro-Ungar. Si atunci au aparut o serie intreaga de falsuri, chiar de la cabinetul numismatic din Viena. Dar eu nu cred in aceasta ipoteza. Cred ca falsurile sunt mai tarzii.
     - Care sunt argumentele care sustin ipoteza ca ar fi falsuri?
     - Din punctul de vedere al textelor de pe tablite, veti vedea ca ele nu tin seama decat de ceea ce se cunostea la momentul acela, adica pana la 1900. Tot ce s-a descoperit dupa 1900 nu figureaza pe ele. Ulterior, s-au descoperit inscriptii importante care, daca ar fi fost cunoscute, ar fi trebuit sa existe pe placi. De pilda, inscriptia despre Burebista, de la Dionisopolis, care s-a descoperit in 1905. Va mai dau niste exemple. Cetatea de la Cumidava apare pe tablite ca la Ptolemeu, Comidava. Autorul falsului nu avea de unde sa stie ca in 1942 avea sa se descopere o inscriptie, la Rasnov, in care era scris Cumidava. Pai daca era scris de un dac, ar fi scris asa, in limba lui, nu in greceste. Apoi, ar mai fi iconografia. Toate reprezentarile sunt acelea care se cunosteau pana la 1900, or astazi, noi stim considerabil mai mult decat ceea ce se cunostea atunci. N-am facut un studiu exact, dar majoritatea sunt imagini preluate de pe Columna Traiana si imagini ale unor culte orfice, deci nu este ceva nou.
     - Cetatea Sarmizegetusa a fost descoperita mult mai tarziu decat au fost facute placile, si totusi, este reprezentata cu destula fidelitate fata de modelul real...
     - E facuta atat de schematic, incat orice reprezentare de castru roman sau de cetate medievala ar fi corespuns la fel de bine. In orice caz, toti inaintasii mei au fost de acord cu acest lucru. Eu m-am ocupat de ele cand aveam 24 de ani si mi-a trebuit o zi sa-mi dau seama ca sunt falsuri. Altii, cum a fost Horatiu Crisan, si-au dat seama intr-o ora. Singurul lucru la care trebuie raspuns este cine le-a facut.
     - Mai exista un argument in favoarea autenticitatii tablitelor: analiza materialului, efectuata in Anglia. Plumbul s-a dovedit la fel de vechi ca cel folosit in urma cu 2000 de ani de catre daci...
     - Nu cred ca rezultatele analizei de material sunt concludente in asa masura incat sa tragem concluzii.


ALEXANDRU SUCEVEANU, director adjunct
al Institutului de Arheologie din Bucuresti
„Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane,
deschizand calea unor cercetari care vor lamuri,
in cele din urma, problema”


     - D-le Suceveanu, sunteti semnatarul prefetei cartii lui Dan Romalo, „Cronica apocrifa pe placi de plumb”, in care, spre lauda dvs., va declarati de acord cu faptul ca placutele de plumb merita a fi studiate. Ar fi si timpul! Se fac o suta de ani de cand zac in depozitele Institutului de Arheologie din Bucuresti, de unde mai dispar, mai apar...
     - Nu cred ca au fost vreodata disparute cu adevarat. Eu le stiu de 30 de ani, de cand am venit in institut, si de la inceput am avut o reticenta fata de ele. Poate pentru ca nu stim de unde provin. Nu au fost gasite intr-un context arheologic si asta le face necredibile.
     - Daca ar fi autentice, atunci ar produce un adevarat seism in istoria noastra si a limbii romane, nu-i asa?
     - E adevarat, pe placutele „puse in circulatie” de Dan Romalo, in afara de nenumarate reprezentari, apare o scriere predominant greaca - dar si de alta sorginte -, in care numele proprii descifrabile indica o realitate geto-dacica la confluenta intre era pagana si cea crestina. Dan Romalo face o investigatie prudenta, luand in calcul permanent posibilitatea ca placile sa fie niste falsuri, dar inclinand, totusi, cu toata prudenta, spre caracterul autentic al acestora. Daca placutele ar fi autentice, atunci da, ar putea fi vorba despre limba geta. Toate acestea trebuie formulate cu mare prudenta, pentru ca stiti bine deserviciul pe care-l fac diletantii tracomani, cand e vorba de asemenea ipoteze de lucru.
     - L-ati ajutat pe Dan Romalo sa faca in Anglia acea analiza a aliajului din care sunt facute placutele, in comparatie cu un aliaj dacic. Erau identice. Ce parere aveti?
     - Intr-adevar, acesta este unul dintre argumentele care in ochii mei atarna greu in favoarea ideii ca ar fi autentice, dar ramane posibilitatea ca falsificatorii, foarte inventivi, sa se fi gandit la structura aliajului de la bun inceput. Un alt argument care poate fi luat in seama ar fi reprezentarea cetatii Sarmizegetusa, care avea sa fie cunoscuta arheologic dupa 1939, cand nu se mai punea problema unor asemenea falsuri, numai ca si aici ar fi diverse explicatii posibile. Impartasesc opinia domnului Romalo, ca daca aceste obiecte sunt opera unor falsificatori, atunci avem de-a face cu niste falsificatori absolut geniali. Cunostintele lor in ceea ce priveste autorii antici sunt remarcabile, ca si capacitatea lor de a integra aceste date intr-un sistem lingvistic coerent. Sigur, una e sa falsifici doua-trei piese, si alta e sa inventezi o adevarata biblioteca de plumb antica, cu un scop ce ramane deocamdata ascuns.
     - Care este parerea dvs. personala despre placile de plumb?
     - Recunosc greutatea argumentelor pe care le aduce d-l Dan Romalo, neuitand nici o clipa dificultatile in acceptarea lor. Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane, deschizand calea unor cercetari care probabil vor lamuri, in cele din urma, problema placutelor. Singura cale de a expune problema lumii stiintifice era publicarea lor.


Acad. VIRGIL CANDEA
„Cercetarea oricaror relicve ale trecutului
este o datorie sacra a stiintei”


(Fragment din postfata cartii lui Dan Romalo, „Cronica apocrifa pe placi de plumb?”)
„Stimate domnule Dan Romalo,
     In urma cu cativa ani, ati avut bunavointa sa-mi comunicati interesul dvs. pentru ansamblul de inscriptii si imagini criptice pe placi de plumb - originale sau reproduceri fotografice - pastrate la Muzeul National de Antichitati din Bucuresti, piese carora v-ati consacrat din tinerete eruditia si eforturile. Rezultatele cercetarilor dvs. le-ati prezentat in cartea Cronica apocrifa pe placi de plumb?, care apare acum in editie definitivata. Am parcurs cu atentie lucrarea si sunt convins ca cititorii ei, specialisti sau amatori cultivati, vor pretui dupa cuviinta initiativa dvs. de a atrage atentia asupra acestor piese enigmatice, chiar daca nu va vor impartasi integral solutiile si ipotezele. Va incurajez demersurile, animate de pasiunea dvs. sincera pentru mai buna cunoastere a inaintasilor nostri si de convingerea ca cercetarea oricaror relicve ale trecutului este o datorie sacra a stiintei. V-am indemnat sa faceti neintarziat publice misterioasele texte si imagini care, indiferent de natura lor - originale sau falsuri -, au dreptul la atentia si verdictul autorizat al savantilor. Repet, chiar falsurile se cuvin studiate, pentru ca furnizeaza informatii utile despre motivatiile, imprejurarile, data, autorii si procedeele confectionarii lor (dovada studiile actuale privitoare la falsurile monetare). Ignorarea apriorica a pieselor suspecte intemeiata pe prejudecati sau teama de discreditare nu se justifica".


Offline adelinn

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 118
  • Gen: Bărbat
  • Liked: 2
  • Likes Given: 1
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #11 : 02 Decembrie 2006, 14:46:47 »
acu,nu stiu ce sa zic...personal am vorbit cu cineva care a lucrat in securitate 30 de ani,colonel,care a fost destul de implicat in multe activitati,si care nu a auzit de acel departament zero...
eliminand imposibilul,ceea ce ramane,oricat de improbabil ar fi,constituie adevarul.Arhtur Conan Doyle

Offline pri3st3ss

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 1,287
  • Liked: 2
  • Likes Given: 21
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #12 : 02 Decembrie 2006, 20:06:11 »
normal ca "nu a auzit"....e ca si cum ai crede tot ce spun astia la tv, sau ca si cum ai intreba guvernul daca exista ozn-uri...

Ii invat si ei se indeparteaza,
Ascult si ei se se apropie....
Puterea mea, este tacerea mea.

Elvin

  • Vizitator
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #13 : 02 Decembrie 2006, 22:06:13 »
      daca acceptam ideile din carte, colonelul nici nu avea cum sa auda de el, d0 fiind cea mai ocultat segment al securitatii. Si de ce n-ar exista ? la fel cum si ceilalti au diverse astfel de zone din ce in ce mai conspirate. Crezi ca englezii n-au si ei un 'departament zero' ;care din exterior sa fie stiut doar de Blair, Regina, si seful securitatii lor, sa zicem.

jackie28t

  • Vizitator
Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #14 : 02 Decembrie 2006, 23:51:57 »
Crezi ca englezii n-au si ei un 'departament zero' ;care din exterior sa fie stiut doar de Blair, Regina, si seful securitatii lor, sa zicem.

Mai pe scurt si exact se numeste MI5 si M16
Pentru M15 citeste aici: http://en.wikipedia.org/wiki/MI5

The Secret Intelligence Service (SIS), commonly known as MI6, is the United Kingdom's external intelligence agency
Pentru M16 citeste aici: http://en.wikipedia.org/wiki/MI6



Cine are ochi sa citeasca.O mica piesa din acel puzle format din guvernele fantoma numita si Noua Ordine Mondiala.USA si UK
« Ultima Modificare: 02 Decembrie 2006, 23:55:59 de jackie28t »

Forum RUFOn

Raspuns: Departamentul zero
« Răspuns #14 : 02 Decembrie 2006, 23:51:57 »
Declinare responsabilitate
Părerile exprimate pe acest forum aparțin utilizatorilor acestora și nu pot fi considerate ca fiind informații oficiale sau promovate de acest site/forum.
În conformitate cu prevederile politicii de confidențialitate acceptate la înregistrare, fiecare utilizator este răspunzător de informațiile publicate pe acest site și nu sunt asumate de administratori sau proprietarul acestui forum.
Mai multe despre politicile de confidențialitate, aici...

 

Declinare responsabilitate
Părerile exprimate pe acest forum aparțin utilizatorilor acestora și nu pot fi considerate ca fiind informații oficiale sau promovate de acest site/forum.
În conformitate cu prevederile politicii de confidențialitate acceptate la înregistrare, fiecare utilizator este răspunzător de informațiile publicate pe acest site și nu sunt asumate de administratori sau proprietarul acestui forum.
Mai multe despre politicile de confidențialitate, aici...