Dezvaluiri in cazul Balea-Lac
Ceea ce urmeaza, este mai putin cunoscut de catre publicul larg.
La data de 3 mai 1993, ii trimiteam lui Radu Ion, pe adresa acestuia din Craiova, un colet destul de voluminos, care cuprindea o serie de articole si carti.
Printre acestea se afla si volumul “Cazuri OZN in Romania…S-a intamplat maine!”, in care, asa cum se stie deja, aveam un intreg capitol dedicat numai cazului Balea-Lac.
Cartea purta urmatoarea dedicatie:….”O carte de suflet, pentru un om de suflet, din capitala Baniei…Lui Radu Ion, cu cele mai sincere sentimente prietenesti…”
Coletul mai cuprindea si o scrisoare din care redau urmatoarele fragmente:
“Cartea aceasta a avut initial cu putin peste 400 de pagini dactilografiate.
Pentru a putea fi publicata in forma actuala (320 de pagini), s-au facut multe reduceri din textul original…Au fost reduse insemnate fragmente si din acest capitol IV.
De aceea va trimit in original si textul dactilografiat (pp.236-314).
Veti putea astfel sa faceti o comparatie directa intre ceea ce am scris de fapt si ceea ce a aparut publicat in volum….”
“…Va rog sa cititi (si sa recititi daca este nevoie, de mai multe ori) cu mare atentie textul dactilografiat…Exista acolo, fara indoiala, numeroase omisiuni….Poate ca adevarul nu este in concordanta cu acest text, poate ca trebuiau spuse mult mai multe lucruri despre acele intamplari…Va rog sa faceti apel la memorie si la tot ceea ce va mai amintiti despre toamna lui 1978.
Orice amanunt, oricat de neinsemnat in aparenta, poate avea importanta lui.
Aveti deplina libertate de a face orice corectie textului in cauza.
Va rog sa puneti pe hartie tot ceea ce va amintiti despre “cazul Balea-Lac”.
Nu va grabiti si mai ales, incercati sa fiti cat mai obiectiv, facand abstractie de orice parere mai mult sau mai putin subiectiva pe care dvs. insiva o puteti avea despre acele
evenimente….Trimiteti-mi acele eventuale pagini, oricat de multe ar fi ele…Eu sper sa primesc de la dvs. o descriere cat mai detaliata si mai veridica a evenimentelor al carui erou principal ati fost…..
Nu stiu daca voi mai scrie vreodata ceva despre “Cazul Balea-Lac”…poate voi scrie odata o carte numai despre acele intamplari, dar lucrul acesta nu se afla deocamdata in preocuparile mele imediate.
Dar e bine ca o marturie cat mai amanuntita, a dvs, sa fie adaugata dosarului acestui caz, pentru a ramane peste timp un document aflat in atentia celor ce se vor ocupa in viitor, fara doar si poate, de probleme de acest fel.
Va rog sa fiti convins ca marturia dvs. va fi folosita strict in scopuri stiintifice si nu veti avea de suferit nici un fel de repercursiuni…”
La 16 septembrie 1993, ii trimiteam lui Radu Ion o noua scrisoare, de data aceasta scurta, in care spuneam:
“…Sper ca ati citit cu atentie ceea ce v-am trimis prin colet postal, cele ce se refereau la povestea de la Lacul Balea….Sper, de asemenea, ca ati avut timpul necesar sa imi intocmiti un raspuns cat mai cuprinzator si mai amplu, asa cum va rugam in scrisoarea mea care insotea coletul din 3 mai 1993…Va rog asadar, sa-mi expediati tot prin serviciile postale acest raspuns…”
Si acum, este momentul sa amintesc de doua veritabile “bombe”, care au cazut in cutia mea postala la un interval de aproape o luna una de alta.
La 28 septembrie 1993 primeam o prima scrisoare interesanta de la Radu Ion, iar la 25 octombrie, cea de-a doua.
Voi reda in continuare, in intregime, continutul acestor doua scrisori.
Scrisoarea din 28 septembrie 1993 (Radu Ion catre Calin Turcu)
Domnule Calin Turcu
Va rog sa ma scuzati ca nu v-am scris pana acum, dar am avut motive intemeiate sa nu va raspund.
Dupa ce am primit coletul postal, mi-am dat seama ca ati fost sincer cu mine si nu sunteti de la Securitate…Deci acum am incredere in dvs. si va pot spune adevarul, pe care nu il stiu decat eu si inca un caporal despre care vad ca nimeni nu stie nimic despre el.
Totul a fost o inscenare pusa la cale de mine si caporalul respectiv, care nu-i mai stiu numele si cu care am jurat ca, orice s-ar intampla, sa nu spunem nimic.
Va dati seama ce consecinte am fi avut daca s-ar fi aflat.
Soldatii nu stiu nimic…Ei au trait evenimentele asa cum le-am relatat.
Atunci cand ati venit la Craiova, daca nu ati fi inventat povestea cu disparitia d-voastra cred ca v-as fi spus adevarul.
Nu am crezut nici o clipa ca veti publica ceva.
Imi pare foarte rau ca v-am dezamagit, dar simteam nevoia sa va spun adevarul, adevar pe care nu il stie nimeni, nici chiar sotia mea.
Ea cunoaste varianta pe care o stiati dvs….Atunci cand a venit colegul dvs. M.T la Catane si a vorbit cu taica-meu, se afla acolo si finul nostru de la Petrosani…Nu stiu de ce, dar acesta, ca sa-si dea importanta, i-a spus lui taica-meu ca il cunoaste si ca este de la securitate…Imediat am primit telefon la Craiova si de aceea nu m-a gasit M.T.
Deci tot timpul eu m-am ascuns sa nu mi se ia declaratie, atat in armata cat si dupa ce m-am lasat la vatra.
Noi am vrut, adica eu si caporalul, sa-i speriem putin pe soldati ca sa nu mai plece noaptea la cabana turistilor, dar a iesit asa cum stiti si daca s-ar fi aflat nu se stie cata armata mai faceam in alta parte.
Intamplarea luase o amploare destul de mare si am fost nevoit sa las aceasta versiune.
Deci, in consecinta, sunteti primul care cunoaste adevarul si va rog ca si dvs, dupa ce cititi aceasta scrisoare sa o rupeti…
Nu trebuie sa mai stie nimeni, despre ce a fost acolo.
Va stimez prea mult ca sa va las sa cercetati pe o pista gresita.
Cu mult respect si prietenie
(De mentionat ca nu apare nici un fel de iscalitura !!)
PS: Daca doriti sa va relatez intamplarea asa cum s-a petrecut, eu sunt de acord.
Aceasta a fost prima scrisoare.............