Autor Subiect: Paradoxul Orbitei Galactice  (Citit de 9093 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Dharanis

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 212
    • Vezi Profilul
  • Liked: 155
  • Likes Given: 0
Paradoxul Orbitei Galactice
« : 01 Iulie 2014, 17:31:04 »


Vizionare completa pe: http://img411.imageshack.us/img411/3817/scan0001v.jpg

Primul fizician de renume care si-a dat seama ca datele oficiale despre deplasarea sistemului planetar heliocentric spre steaua Vega sunt complet gresite a fost Oliver Lodge, in 1920:

The sun moves in space at a velocity of about twenty kilometers a second (in relation to the nearby stars). This motion, according to Lodge, must change the eccentricities of some of the planetary orbits to an extent which far exceeds the observed values.

Asa cum se poate vedea din graficul de mai sus, orbitele planetelor/Soarelui nu sunt compatibile cu legile lui Kepler, care sunt valabile DOAR in cazul in care sistemul planetar heliocentric ar fi stationar.

Daca teoria Big Bang ar fi fost adevarata atunci intregul sistem solar ar trebui sa efectueze mai multe miscari de rotatie:

1. Prima dintre acestea fiind o deplasare de 20KM/s catre steaua Vega.

2. Cea de a doua fiind rotatia Milky Way Galaxy in jurul propriei axe, 350KM/s.

3. A treia deplasare ar fi rotatia cluster of local group of galaxies (din care ar face parte si Calea Lactee) in jurul centrului Virgo Super Cluster, 627KM/s.

Pentru o vizualizare mai buna puteti accesa

http://www.blazelabs.com/pics/universe.gif

Mai multi astronomi si cosmologisti au cercetat prima dintre aceste miscari ale sistemului solar care s-ar deplasa catre steaua Vega.


Adica asupra fiecarei planete simultan cu fortele care pastreaza planetele in orbita in jurul Soarelui (in versiunea heliocentrica) AR TREBUI SA ACTIONEZE INCA O FORTA DE DEVIERE LATERALA, asa cum se poate vedea din grafic, unde orbitele planetare devin de fapt CURBE ELICOIDALE.

Tinand seama ca soarele impreuna cu planetele sale s-ar deplasa spre steaua vega cu o viteza constanta, egala cu aproximativ 20km/s, prima lege kepler este incompatibila cu miscarea soarelui si a intregului sistem solar spre steaua vega.


Traiectoria planetelor in jurul Soarelui ar trebui sa fie plana NUMAI daca 'centrul sistemului solar', AR FI IN REPAUS.

Daca insa, 'centrul sistemului solar' este in miscare uniforma spre steaua Vega, atunci aceasta miscare este perpendiculara pe planul elipticei, se compune cu miscarea planetelor din planul orbitelor eliptice - o miscare rezultanta tridimensionala, in care traiectoriile planetelor sunt curbe elicoidale, situate pe suprafetele laterale ale unor cilindri eliptici.

Un alt grafic care ne arata situatia:




Aceste curbe elicoidale NU SUNT COMPATIBILE CU LEGILE LUI KEPLER; daca sistemul nostru planetar heliocentric NU SE DEPLASEAZA CATRE STEAUA VEGA, sau prin Milky Way, atunci toata astrofizica actuala trebuie sa fie modificata.



Offline Dharanis

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 212
    • Vezi Profilul
  • Liked: 155
  • Likes Given: 0
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #1 : 04 Noiembrie 2014, 18:33:26 »
Am recuperat adresa de web a primei fotografii:



http://i113.photobucket.com/albums/n206/dharanis1/scan0001_zps36df97a4.jpg


Iata si alta imagine care explica paradoxul orbitei galactice:


Offline Ganditorul

  • Consacrat
  • *****
  • Mesaje postate: 1,681
    • Vezi Profilul
  • Liked: 1377
  • Likes Given: 4031
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #2 : 04 Noiembrie 2014, 19:21:49 »
Nu prea inteleg ce combati aici.
Practic incerci sa demonstrezi ca exista o teorie care spune ca planetele ar trebui sa fie undeva in urma soarelui pt canu exista forte care sa le tina in acelas plan cu Soarele . ok ? Am inteles bine ?
Bun. Atunci si la deplasarea unui avion centrul elicei ar trebui sa fie inaintea varfului palelor, elicea curbandu-se spre inapoi pana ajunge sa semene (probabil) cu o ciuperca,  pt ca nu exista forte suficiente care sa tina centrul elicei in acelas plan cu varful palelor atunci cand avionul se deplaseaza cu o viteza de x km/h.
Sincer m-am uitat la avioane cand eram mic dar n-am observat o asemenea deformare - probabil cu aparate mai sofisticate care masoara cu laser sa iasa ceva din teoria asta , :martiansad:

P.S. Unde mai pui ca pe Pamant exista si o forta de frecare care se opune inaintarii - spre deosebire de spatiul cosmic unde miscarea e in vid. O fi stiut Doamne-Doamne ce face cand a facut, planetele, sistemul solar. galaxia...
« Ultima Modificare: 04 Noiembrie 2014, 19:24:33 de Ganditorul »

Offline prodcomb

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 801
    • Vezi Profilul
  • Liked: 359
  • Likes Given: 117
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #3 : 04 Noiembrie 2014, 23:06:21 »
Dinamica stelară este o parte frumoasă a astronomiei (astrofizicii).
Unul din vechile rezultate obţinute de această ştiinţă este determinarea apexului solar cu coordonatele ecuatoriale:
ascensia dreaptă = 271 grade sau 18 ore 04 minute
declinaţia = +30 grade
Mai aproape decât Vega este omicron din Hercules.
Dar sunt mult mai multe rezultate mai noi şi mai interesante (stranii). Nu mai vorbesc de "paradoxuri".
distanța dintre a observa și a descoperi este cuprinsă între zero și infinit

Offline tractorbeam

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 651
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 306
  • Likes Given: 122
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #4 : 19 Decembrie 2014, 14:55:54 »
... Atunci si la deplasarea unui avion centrul elicei ar trebui sa fie inaintea varfului palelor, elicea curbandu-se spre inapoi pana ajunge sa semene (probabil) cu o ciuperca,  pt ca nu exista forte suficiente care sa tina centrul elicei in acelas plan cu varful palelor atunci cand avionul se deplaseaza cu o viteza de x km/h....
Citat

Nu stiu daca se poate sustine comparatia, elementele palelor de elice sunt intrinsec legate unele de altele printr-o forta de coeziune moleculara muuuult mai puternica (si care se exercita la distanta mica-mica) comparativ cu orice alta forta -zic eu slaba, care ar modifica structura cristalin-atomica. In cazul elementelor care nu sunt legate intre ele - eventual ceva eter sa faca legatura - cred ca daca sistemele planetare totusi se invart cam in acelasi plan de cand mama lor le-a dat nastere (mama Tiamat) probabil ca regula asta este.

Ca sa nu-i dau apa la moara lui Dharanis zic numai atat: teoria Big-Bang are destule flaws ca sa incercam sa explicam orice observatie care nu se incadreaza in ce stim prin faptul ca Big-Bang nu permite asta. Ca orice teorie si BB o sa fie modificata - major zic eu  - in anii urmatori.

Offline tractorbeam

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 651
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 306
  • Likes Given: 122
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #5 : 19 Decembrie 2014, 15:02:47 »
...Adica asupra fiecarei planete simultan cu fortele care pastreaza planetele in orbita in jurul Soarelui (in versiunea heliocentrica) AR TREBUI SA ACTIONEZE INCA O FORTA DE DEVIERE LATERALA, asa cum se poate vedea din grafic, unde orbitele planetare devin de fapt CURBE ELICOIDALE.

....Traiectoria planetelor in jurul Soarelui ar trebui sa fie plana NUMAI daca 'centrul sistemului solar', AR FI IN REPAUS.


De acord cu curbele elicoidale. Dar cu toate astea planul sistemului solar nu se modifica. Sa nu uit, nu avem frecare. Dupa teoria asta sistemele solare ar trebui sa-si piarda planetele destul de repede adica stelele le vor lasa in urma si uite asa o sa avem o mare de planete vagaboande care s-au desprins de steaua mama, ceea ce deocamdata nu a fost observat.

IN REPAUS fata de cine? Probabil fata de un sistem de referinta. Care ar fi acela? Nu am inteles la ce te referi.

Nu cumva masele planetare si masa solara mai ales, sunt atat de mari incat efectul fortei laterale dispare sau nu se mainfesta?

Offline Dharanis

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 212
    • Vezi Profilul
  • Liked: 155
  • Likes Given: 0
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #6 : 19 Decembrie 2014, 16:15:27 »
tractorbeam...trebuie sa ai cunostinte avansate din domeniul teoriei bifurcatiilor ca sa intelegi ca notiunea de "nu avem frecare" este gresita.

KEPLER MOTION

In an appropriate coordinate system, the motion of a planet around the sun (considered as fixed) with the attractive force being proportional to the inverse square of the distance /z/ of the planet from the sun is given by the solution of the second order conservative system with the potential function -/z/^-1 for z =/0.

A mechanical system without friction can be described in the Hamiltonian formulation.

References for Celestial Mechanics and Hamiltonian mechanics:

V.I. Arnold, Mathematical Methods of Classical Mechanics, Springer-Verlag, 1978

C.L. Siegel and J. Moser, Lectures on Celestial Mechanics, Springer-Verlag, 1971

J. Moser, Stable and Random Motions in Dynamical Systems, Princeton Univ. Press, 1973

Area Preserving Maps, Nonintegrable/Nearly Integrable Hamiltonians, KAM Theory:

http://www.math.rug.nl/~broer/pdf/kolmo100.pdf


Stability of the heliocentric planetary system:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php/topic,30499.msg987360.html#msg987360 (chaos/horseshoe theory, original quotes from Henri Poincare and much more)


Numai ca Dr. Dayton Miller a descoperit existenta ether-ului, adica exact termenii de frictiune care nu sunt luati in calcul de astrofizica oficiala.

http://www.davidicke.com/forum/showpost.php?s=95dbf19076537a77dc22743d6030f70e&p=1062252860&postcount=7

De aceea, formularea ecuatiilor orbitelor sistemului planetar intr-un sistem de ecuatii diferentiale neliniare cu valori initiale este catastrofal de gresita: iata demonstratia, cu citatele originale ale lui Henri Poincare care a descoperit exact acest lucru in 1892:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php/topic,30499.msg987360.html#msg987360


Si adu-ti aminte de citatul din Sir Oliver Lodge:

The sun moves in space at a velocity of about twenty kilometers a second (in relation to the nearby stars). This motion, according to Lodge, must change the eccentricities of some of the planetary orbits to an extent which far exceeds the observed values.
« Ultima Modificare: 19 Decembrie 2014, 16:19:54 de Dharanis »

Offline Xanadron

  • MARE MAESTRU
  • *****
  • Mesaje postate: 4,727
  • Gen: Bărbat
  • Ozenaut precaut
    • Vezi Profilul
    • Povestoteca SF
  • Liked: 3800
  • Likes Given: 12313
Re: Paradoxul Orbitei Galactice - fundaturi (i)logice
« Răspuns #7 : 19 Decembrie 2014, 19:36:12 »
Hai sa fiu de acord cu posibilitatea existentei unei "frecari etherice", chiar daca nimeni n-a demonstrat-o inca - evident ca nu includ aici eructatiile (pardon, postarile) de pe www.theflatearthsociety, citata de parc-ar fi muma Sophiei si tac'su lu' Einstein simultan. :lol:

Eu am o alta mica-mare nelamurire si rog sa fiu (il)luminat macar cu 2-3 wati amariti, :star: ca altfel amusinez deja o disonantza cognitiva care-mi afecteaza neuronu' si organismu' deopotriva.

Deeeeci: cum vine ca-n CGI-urile alea sustinute de tine,  colega Dharanis - in sustinerea... insustenabilului -, Soarele nu-i figurat la maximum 18-20 km deasupra Pamintului ?! :roll:
Pamint care apare in plus - blasfemieee !!! - SFERIC si nu cu platfus. :-D

Concluzie - serioasa de asta data (si sfat amical laolalta): incearca macar sa-ti sistematizezi teoremele aberante (desi unele pornind de la premise veridice) intr-o teorie UNITARA, ca altfel se vor bate cap in cap pina s-alege prafu' pina si de "nada" ineditului lor.
Nada cu care-s atrasi ce-i drept destui Gica-Contristi structurali pe orbita buchiselilor inutile, mincatoare de timp si mai ales subtil deviatoare de la adevaratele probleme pe care ar trebui sa le discute - si mai ales sa le rezolve - omenirea asta.
Atit de naiva.... inca. :wink:

Hai si-un P.S., ca-i musai: in locul tau, mi-as fi ales un nick-name tip acronim - din 3 litere. 8-) :lol: :-D
« Ultima Modificare: 19 Decembrie 2014, 19:51:02 de Xanadron »
Trăim pe-o planetă nebună - opriţi-o să mă cobor !!!
http://povestoteca.wordpress.com/

Offline Dharanis

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 212
    • Vezi Profilul
  • Liked: 155
  • Likes Given: 0
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #8 : 23 Decembrie 2014, 15:48:51 »
xanadron...lasa stiinta si ecuatiile in seama celor care se pricep sa le aplice, tu mai ai de invatat.

Habar nu aveai ca setul de ecuatii diferentiale cu valori initiale (neliniare) care chipurile ar descrie orbitele planetelor nu functioneaza absolut deloc.


Pentru inceput, ca sa inveti despre ce e vorba, originea acestor ecuatii, intr-o lucrare clasica:

http://books.google.ro/books?hl=ro&id=fCwv7JlIE9IC&q=newton#v=snippet&q=newton&f=false (pg. 37-43)


Pana la Henri Poincare, nimeni nu reusise sa studieze setul de ecuatii diferentiale neliniare intr-un mod mai aprofundat.

H. Poincare, cel mai important matematician al lumii la sfarsit de secol XIX, si-a aplicat intuitia formidabila si puterea de inventa noi metode matematice (qualitative theory of dynamical systems), pentru a investiga aceasta problema.

Iar ceea ce a gasit, faptul ca aceste ecuatii nu pot descrie nici un de orbite planetare, a fost cenzurat inca din 1892 incoace: doar doctoranzii in teoria sistemelor dinamice neliniare cunosc citatele exacte.

As Poincare experimented, he was relieved to discover that in most of the situations, the possible orbits varied only slightly from the initial 2-body orbit, and were still stable, but what occurred during further experimentation was a shock. Poincare discovered that even in some of the smallest approximations some orbits behaved in an erratic unstable manner. His calculations showed that even a minute gravitational pull from a third body might cause a planet to wobble and fly out of orbit all together.

Pentru cel mai simplu caz, the three body problem, Poincare a descoperit fenomenul extraordinar al transverse homoclinic points.

Cea mai buna lucrare pe aceasta tema, ramane desigur: https://books.google.ro/books?id=GYcOfuZDOKMC&printsec=frontcover&dq=wigging+nonlinear+dynamical+systems&hl=ro&sa=X&ei=1myZVL6AKcf4ywOu0YGYCw&ved=0CCkQ6AEwAA#v=onepage&q=wigging%20nonlinear%20dynamical%20systems&f=false

O introducere mai accesibila poate fi gasita aici:

http://www.uwosh.edu/faculty_staff/kuennene/Chaos/ChaosNotes11.pdf


Citatul din Poincare:

If one tries to imagine the figure formed by these two curves with an infinite number of intersections, each corresponding to a doubly asymptotic solution, these intersections form a kind of trellis, a fabric, a network of infinitely tight mesh; each of the two
curves must not cross itself but it must fold on itself in a very complicated way to intersect all of the meshes of the fabric infinitely many times. One will be struck by the complexity of this picture, which I will not even attempt to draw.



Fenomenul "sensitive dependence on initial conditions", de asemenea descoperit de Poincare, a contribuit de asemenea la exprimarea urmatoarei concluzii:

'If we knew exactly the laws of nature and the situation of the universe at the initial moment, we could predict exactly the situation of that same universe at a succeeding moment. but even if it were the case that the natural laws had no longer any secret for us, we could still only know the initial situation approximately. If that enabled us to predict the succeeding situation with the same approximation, that is all we require, and we should say that the phenomenon had been predicted, that it is governed by laws. But it is not always so; it may happen that small differences in the initial conditions produce very great ones in the final phenomena. A small error in the former will produce an enormous error in the latter. Prediction becomes impossible, and we have the fortuitous phenomenon.' - in a 1903 essay 'Science and Method'


Poincare a spus negru pe alb ca orbitele planetare NU POT FI DESCRISE printr-un set de ecuatii diferentiale neliniare: pana si la cel mai simplu caz, the three body problem, va aparea imediat fenomenul denumit transverse homoclinic points/orbits.


Pentru a salva situatia, conspiratii/falsificatorii stiintei, au apelat la serviciile celor mai importanti cercetatori al acestui subiect la inceput de secol XX: Garrett Birkhoff si Norman Levinson.

Ei au creat ceea ce acum se numeste teoria haosului, pentru a camufla concluziile originale ale lui Poincare.

In 1963, Stephen Smale, bazandu-si lucrarea pe articolul scris de Levinson in 1949, a inventat potcoava Smale, insasi prototipul matematic care poate descrie complexitatea incredibila a transverse homoclinic orbits.

Descrierea completa a Smale Horseshoe, incepand cu capitolul 23:

https://books.google.ro/books?id=GYcOfuZDOKMC&printsec=frontcover&dq=wigging+nonlinear+dynamical+systems&hl=ro&sa=X&ei=1myZVL6AKcf4ywOu0YGYCw&ved=0CCkQ6AEwAA#v=onepage&q=wigging%20nonlinear%20dynamical%20systems&f=false


O abordare mai simpla:

http://www.its.caltech.edu/~mcc/Chaos_Course/Lesson23/Predicting.pdf (prezentare superba)

http://www.math.umn.edu/~rmoeckel/presentations/PoincareTalk.pdf (de la pg 16)


Despre stabilitatea ecuatiilor care descriu sistemul solar:

http://chaos.if.uj.edu.pl/~karol/pdf/solar.pdf


Acesta este motivul pentru ca matematicienii actuali, ca Jacques Laskar de exemplu, nu inteleg ca gravitatia nu are nimic de a face cu fenomenul de atractie: ei isi creeaza o lume a fanteziei, in care programeaza un sistem de ecuatii cu parametri alesi tot de ei, fara sa ia in calcul faptul ca, conditiile initiale ale acestui sistem de ecuatii, NU POT FI STIUTE/ANTICIPATE ABSOLUT DELOC mai ales in cazul teoriei actuale a formarii sistemului solar, iar orice aproximare va conduce la un rezultat absolut fals.


Velikovsky Stability:

http://www.ralph-abraham.org/interviews/abraham-ebert.html

KAM theory:

http://www.math.rug.nl/~broer/pdf/kolmo100.pdf


Cea mai exceptionala lucrare pe tema citatelor lui Poincare si a stabilitatii sistemului solar heliocentric:

https://web.archive.org/web/20090108031631/http://essay.studyarea.com/old_essay/science/chaos_theory_explained.htm


Acum, putem explica si greselile din conceptul de Lorenz' butterfly effect:


http://en.wikipedia.org/wiki/Lorenz_attractor
http://en.wikipedia.org/wiki/Butterfly_effect

E. Lorenz did not realize that a system of three nonlinear differential equations could not approximate at all such a complicated natural phenomenon; there is no butterfly effect, the weather in Asia will not change due to the movement of a butterfly's wings in North America (sensitive dependece on initial conditions).



« Ultima Modificare: 23 Decembrie 2014, 15:54:01 de Dharanis »

Offline StarDust

  • Moderator Global
  • MAESTRU
  • *
  • Mesaje postate: 2,150
  • Gen: Bărbat
  • Archaean soul
    • Vezi Profilul
  • Liked: 526
  • Likes Given: 1168
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #9 : 23 Decembrie 2014, 17:31:53 »
Domnu' Dharanis, ma scuzati ca intervin si eu...
De obicei nu prea iti citesc "ciorbele" scrise pe aici caci, stii cum e cu o ciorba, nu trebuie sa o mananci toata ca sa-ti dai seama ca e stricata, e suficient doar sa gusti...

...lasa stiinta si ecuatiile in seama celor care se pricep sa le aplice, tu mai ai de invatat.

Ohoooo, am eu un feeling ca nici tu nu stii cu ce se "mananca" ecuatiile alea, nu vrei sa lasi tonul putin mai jos?

Nu de alta, dar afirmatia(aberatia) asta:

...
Acesta este motivul pentru ca matematicienii actuali, ca Jacques Laskar de exemplu, nu inteleg ca gravitatia nu are nimic de a face cu fenomenul de atractie: ei isi creeaza o lume a fanteziei, in care programeaza un sistem de ecuatii cu parametri alesi tot de ei, fara sa ia in calcul faptul ca, conditiile initiale ale acestui sistem de ecuatii, NU POT FI STIUTE/ANTICIPATE ABSOLUT DELOC mai ales in cazul teoriei actuale a formarii sistemului solar, iar orice aproximare va conduce la un rezultat absolut fals.
...

... ma face sa fiu sigur ca habar nu ai despre ce vorbesti. Ma scuzi, dar tocmai datorita faptului ca efectele gravitatiei sunt foarte bine cunoscute, sondele noastre navigheaza bine merci prin sistemul solar, printre planete (care nu stiu cine mama naibii le-a facut sferice nu plane), se folosesc de atractiia gravitationala a planetelor, le folosesc ca si "prastii" gravitationale, etc...
Ma rog... la nivelul milioanelor/miliardelor de ani evolutia planetelor pe orbitele lor din sistemul solar probabil ca nu poate fi prevazuta exact, dar asta te asigur... e tot din cauza influentelor gravitationale nu numai a miilor de corpuri din acest sist. solar (ma refer si la norul Oort&stuff) cat si la influente externe din galaxia noastra.
...
Si acum, sa ne intoarcem la "ciorba" noastra.
Si... ma scuzati de umila interventie, sunt si eu un muritor limitat si am indraznit sa ma exprim pe aici...  :roll:
« Ultima Modificare: 24 Decembrie 2014, 11:05:40 de StarDust »
În credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci  doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamînt.  Evrei 11:13-16.
http://themillenniumreport.com/2016/03/the-flat-earthers-

Offline Dharanis

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 212
    • Vezi Profilul
  • Liked: 155
  • Likes Given: 0
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #10 : 24 Decembrie 2014, 13:48:59 »
stardust, ai mai intervenit in termeni din astia absolutisti, si nu ti-a iesit nimic...ti-am demonstrat ca habar nu ai de faptul ca nu exista nici un fel de atractie gravitationala.

Efectul Biefeld-Brown: existenta unei legaturi intre sarcina electrica si masa gravitationala a unei particule.


Efectul Nipher: greutatea substantelor poate fi redusa prin aplicarea de sarcini electrostatice.


Experimentul efectuat in vid a infirmat ipoteza conform careia propulsia s-ar fi realizat pe baza "vantului electric" (ipoteza infirmata fara drept de apel).


Este vorba de o incalcare grava, fundamentala, absoluta, totala a "legii" de atractie universala:

condensatorul s-a deplasat doar pe baza aplicarii unei sarcini electrice, catre polul pozitiv - o legatura intre electricitate si gravitatie numita de Dr. Brown, electrogravitatie.


Iata un alt experiment faimos: spinning ball experiment, efectuat de Dr. Bruce DePalma (MIT, Harvard).

Experimentul efectuat de Dr. Bruce DePalma dovedeste din nou inexistenta atractiei gravitationale.

Experimentul clasic efectuat de Dr. Bruce DePalma: in cadrul caruia a lansat simultan doua bile din metal - una rotindu-se cu o viteza de peste 27.000 de rotatii pe minut si cealalta fara sa se roteasca - pe acelasi banc de testare.

Apoi a masurat viteza cu care se ridicau si coborau ambele bile. Intr-un contrast socant cu rezultatul care ar fi fost de asteptat in conditiile operarii mecanicii "newtoniene", bila care se rotea a urcat mai repede si mai sus si a cazut mai repede si mai departe decat bila care nu se rotea - desi ambelor bile le fusese imprimata aceeasi viteza ascensionala (impuls).

Implicatia este ca bila care se rotea a reusit cumva sa capete energie de undeva - ceea ce a modificat efectele gravitatiei asupra sa.

N. Kozyrev a confirmat independent acelasi fenomen inexplicabil care invaluie "rotatia" si aparitia simultana, ca rezultat al rotatiei, a acestei energii in toate obiectele care efectueaza o miscare de rotatie - o energie potrivit cuvintelor lui Kozyrev, de dincolo de "legile cunoscute ale fizicii".

Graficul obtinut de Dr. DePalma:




http://www.evert.de/eft907e.htm


http://www.brucedepalma.com/n-machine/spinning-ball-experiment/
http://www.libertyandlove.org/advanced-tech/bruce-depalma-n-machine.aspx


(sectiunea 1.12, experiment efectuat in vid complet, complete vacuum, in cadrul caruia a lansat simultan doua bile din metal - una rotindu-se cu o viteza de peste 27.000 de rotatii pe minut si cealalta fara sa se roteasca - pe acelasi banc de testare.)

http://www.scribd.com/doc/61279175/David-Wilcock-The-Divine-Cosmos#


Mai mult, Dr. DePalma a fost un expert in arta fotografica (highspeed stroboscopic photography).

Nu numai ca experimentul a fost efectuat in full vacuum (vid) --asa cum ne puteam astepta de la un expert in fizica, doctorand MIT/Harvard --dar a si fost fotografiat cu mare precizie
(precisely measured thrust and photographed in the dark with a 60 cycle strobe light. Repeating this numerous times, and analyzing the parallel trajectories of the ball bearings as documented photographically, did indeed reveal a variation in the gravitational behavior of the rotating ball bearing verses the non-rotating ball bearing). Deci o analiza riguroasa a traiectoriilor bilelor, documentare fotografica precisa a fiecarui aspect al experimentului.


Experimentul efectuat de Dr. DePalma incalca si mai ales sfideaza imediat legea de atractie gravitationala: pentru aceeasi masa a bilei in rotatie levogira, si aceeasi presupusa forta de atractie graviationala, bila care se rotea a urcat mai repede si mai sus si a cazut mai repede si mai departe decat bila care nu se rotea - desi ambelor bile le fusese imprimata aceeasi viteza ascensionala (impuls).


Este clar ca nu ai cunostinte din teoria bifurcatiilor globale (chaos theory) pentru a emite vreo ipoteza sau vreo parere pe tema ecuatiilor care ar guverna orbitele planetare.

Eu am: de aceea am scris mesajul precedent pentru ca oricine (chiar si lipsiti de aceste cunostinte de baza, asa ca tine) sa poate lua cunostinta de datele problemei.



SETUL DE ECUATII ETHERICE AL LUI JAMES CLERK MAXWELL:

http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,4619.0.html



Sa luam ca exemplu misiunile Voyager: iata cum au fost falsificate -

http://theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=60367.msg1561289#msg1561289

Si iti pot aduce dovezi imediate si clare ca toate misiunile spatiale au fost la fel de falsificate, ca alt exemplu, misiunile space shuttle:

http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,4636.0.html


Falsificarea grosolana a misiunilor lui Leonov (1965):

How the Leonov flights were faked...

http://www.svengrahn.pp.se/histind/Fakes/Fakes.htm
http://www.vho.org/tr/2004/3/Kausch250-253.html

'Four months of solid research interviewing experts in the fields of photo-optics, photo-chemistry and electro-optics, all of whom carefully studied the motion picture film and still photographs officially released by the Soviet Government ... (indicate them to be) double-printed .. The foreground (Leonov) was superimposed on the background (Earth below). The Russian film showed reflections from the glass plate under which a double plate is made ... Leonov was suspended from wire or cables ... In several episodes of the Russian film, light was reflected from a small portion of wire (or cable) attached to Leonov's space suit ... One camera angle was impossible of achievement. This showed Leonov crawling out of his hatch into space. It was a head on shot, so the camera would have had to have been located out in space beyond the space ship.'


Deci aberatii de genul "sondele noastre navigheaza bine merci prin sistemul solar, printre planete (care nu stiu cine mama naibii le-a facut sferice nu plane), se folosesc de atractiia gravitationala a planetelor, le folosesc ca si "prastii" gravitationale" sunt indicii clare ca traiesti cu capul in nori stimabile: poti fi dus de nas usor de tot.



Gazele din atmosfera NU SE SUPUN LEGII DE ATRACTIE GRAVITATIONALA:

Ingredientele aerului -oxigen, azot, argon și alte gaze deși nu sub formă de compuși ci de amestec, se găsesc în proporție egală ladiferite nivele ale atmosferei, în ciuda marilor diferențe în greutatealor specifică. Explicația acceptată de știință este aceasta: “Vânturile puternice păstrează gazele bine amestecate, așa că, în afară de vaporiide apă, compoziția atmosferei este la fel în toată troposfera, până la un înalt grad de aproximare”

Această explicație nu poate fi adevărată.Dacă ar fi fost, atunci în momentul în care vântul dispare, azotul ar trebui să urce în sus, și oxigenul să coboare, urmat de argon. Dacă vânturile sunt cauzate de diferența de greutate dintre aerul cald și celrece, diferența de greutate dintre gazele grele de la nivelele superioare ale atmosferei și gazele ușoare de la nivelele inferioare, ar trebui să creeze furtuni, care ar dispărea doar după ce fiecare gaz s-ar fi poziționat la locul lui natural, în acord cu gravitația acestuia sau cu greutatea specifică. Dar nimic de acest fel nu se întâmplă. Când unii aviatori și-au exprimat convingerea
că “pungi de gaze toxice” există în aer, savanții au replicat: “Nu există ‘pungi de gaze toxice’. Nici un singur gaz, și nici un alt amestec de gaze, nu poate avea, la temperatură și presiune normale, aceiași densitate ca și aerul atmosferic. Deci, o pungă cu gaz din atmosferă, mai mult ca sigur ar țâșni în sus ca un balon, sau s-ar scufunda ca o piatră în apă.”

De ce, atunci, gazele atmosferice nu se separă și să stea separate, conform cu gravitația lor specifică?
 
2. Ozonul, deși mai greu decât oxigenul, este absent din straturile inferioare ale atmosferei, și este prezent în straturile superioare, și nu este subiectul “efectului de amestecare creat de vânt”. Prezența ozonului, sus în atmosferă, sugerează că oxigenul trebuie să fie și mai greu: “Deoarece oxigenul este mai puțin dens decât ozonul, acesta vatinde să se ridice la înălțimi chiar mai mari”. Nicăieri nu se întreabăde ce ozonul nu coboară conform propriei sale greutăți, sau cel puțin de ce nu este amestecat cu alte gaze, de către vânt.

3. Apa, deși de opt sute de ori mai grea decât aerul, este menținută subformă de picături, de milioane de tone, la kilometri deasupra Pământului. Norii și ceața sunt compuși din picături care sfidează gravitația.

4. Greutatea atmosferei este în constantă schimbare, așa cum indică schimbarea de presiune barometrică. Zonele cu presiune mică nu suntneapărat înconjurate de centuri cu presiune ridicată. Schimbarea semi-diurnă în presiunea barometrică nu este explicabilă prin principiul mecanicist al gravitației și prin efectul de încălzire datoratradiației solare. Cauzele acestor variații sunt necunoscute.


PARADOXUL PRESIUNII BAROMETRICE, sfideaza legea de atractie gravitationala:

Greutatea atmosferei este în constantă schimbare, așa cum indică schimbarea de presiune barometrică. Zonele cu presiune mică nu suntneapărat înconjurate de centuri cu presiune ridicată. Schimbarea semi-diurnă în presiunea barometrică nu este explicabilă prin principiul mecanicist al gravitației și prin efectul de încălzire datoratradiației solare. Cauzele acestor variații sunt necunoscute.
 
“Se cunoaște acum , cât și cu două secole și jumătate în urmă, că există mai mult sau mai puțin, variații zilnice ale presiunii
barometrice, culminând cu două maxime și două minime, în decursul a 24 de ore. Aceleași observații au fost făcute, și au creat nedumeriri, la fiecare stație la care erau păstrate și studiate înregistrările de presiune, dar fără succes
în aflarea unei explicații fizice complete. Vorbind despre variația diurnă și semi-diurnă a barometrului, Lord Rayleigh zice:
 
”Magnitudinea relativă a celei din urmă [variația semi-diurnă], așacum a fost observată în multe locuri de pe suprafața Pământului, esteîncă un mister, toate încercările de explicare fiind iluzorii”

 
Un maxim este la 10 a.m., un altul la 10 p.m.; cele două minime suntla 4 a.m. și la 4 p.m.. Efectul de încălzire creat de Soare, nu poate explica nici timpul când apare maximul, nici timpul când apare minimul acestor variații semi-diurne. Dacă presiunea devine mai micăfără ca aerul să devină mai ușor, printr-o expansiune laterală datoratăcăldurii, aceasta trebuie să însemne că aceiași masă de aer gravitează cu schimbara forței, la diferite ore.
 


Newton ne spune ca Pamantul este plat.

Here is a letter from Newton to Halley, describing how he had independently arrived at the inverse square law using his aether hypothesis, to which he refers as the 'descending spirit':

....Now if this spirit descends from above with uniform velocity, its density and consequently its force will be reciprocally proportional to the square of its distance from the centre. But if it descended with accelerated motion, its density will everywhere diminish as much as the velocity increases, and so its force (according to the hypothesis) will be the same as before, that is still reciprocally as the square of its distance from the centre'

Sa traducem:

Aici este scrisoarea lui Newton catre Halley, care descrie cum a dedus legea proportionalitatii inverse cu patratul distantei folosind ipoteza existentei eterului, la care se refera cu sintagma "spiritul care coboara":

...Acum daca acest spirit (eter) descinde cu viteza uniforma, densitatea sa si prin aceasta forta sa vor fi reciproc proportionale cu patratul distantei de la centru. Dar daca va descinde cu miscare accelerata, densitatea sa se va diminua in timp ce viteza va creste, deci si forta (avand in vedere ipoteza) va fi de aceeasi magnitudine ca inainte, adica inca intr-un mod reciproc cu patratul distantei de la centru.

Sa analizam ce a spus Newton aici, cu permisiunea ta. Nu numai ca descrie eterul (aether/ether) ca fiind cauza gravitatiei, dar si descrie conceptul de densitate a eterului, concept analizat doua secole mai tarziu de Nikola Tesla.

Newton descrie clar teoria presiunii eterice, care poate fi valabila doar pe un pamant de forma plata, pentru ca forta necesara care ar pastra in matca lor raurile si oceanele lipite de scoarta unui pamant rotund/sferic, ar face imposibila deplasarea noastra pe fata pamantului, si absolut imposibil orice zbor al pasarilor, ca sa nu mai vorbim de deplasarea norilor pe cer.

Deci, iata o descriere clara, cu lux de amanunte, a presiunii eterice.


Sa-l ascultam pe Newton.

And now, Newton's explanation for the cause of the orbits of the planets/stars:

Isaac Newton speculated that gravity was caused by a flow of ether, or space, into celestial bodies. He discussed this theory in letters to Oldenburg, Halley, and Boyle.

Newton still thought that the planets and Sun were kept apart by 'some secret principle of unsociableness in the ethers of their vortices,' and that gravity was due to a circulating ether.


Isaac Newton credea ca gravitatia este cauzata de debitul eterului asupra corpurilor ceresti. A discutat aceasta teorie in scrisori catre Oldenburg, Halley, si Boyle.

Newton inca credea ca planetele si Soarele erau pastrate pe orbite regulate prin actiunea vortexurilor de eter, si ca gravitatia este cauzata de debitul eterului circulant.


Dar Newton a mers mult mai departe decat atat, aratand absurditatea conceptului de actiune la distanta si a notiunii de vid cosmic:

A letter to Bentley: “That gravity should be innate, inherent, and essential to matter, so that one body can act upon another at a distance through a vacuum without the mediation of anything else, by and through which their action and force may be conveyed from one to another, is to me so great an absurdity that I believe no man, who has in philosophical matters a competent faculty of thinking, can ever fall into it.”

O scrisoare catre Bentley: Ca gravitatia sa fie un concept innascut, inerent si apartinand in mod esential materiei, astfel incat un corp sa actioneze asupra altui corp la distanta prin vid, fara alt intermediu, cu ajutorul caruia si prin care actiunea si fortele acestor corpuri sa fie transmise, ar fi un concept atat de extraordinar de absurd incat sunt de parere ca nici un om, care gandeste intr-un mod rational in ceea ce priveste notiunile filosofice, nu ar putea sa ajunga la o asemenea concluzie.


MAI VREI?

http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,4617.msg91791.html#msg91791

http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,4617.msg91771.html#msg91771


http://www.science-frontiers.com/sf074/sf074a05.htm

The period of a Foucault pendulum located at Jassy University, Romania, was carefully monitored during the solar eclipse of February 15, 1961. The pendulum's length was 25.008 meters; its spherical bob weighed 5.5 kilograms. The eclipse commenced at 8h 49m 3s and terminated at 11h 16m 50s. Observations are recorded in the table below left:



Deci, o modificare uluitoare pe timpul eclipsei a perioadei orbitale a pendulului: o incalcare grava si fundamentala a legii de atractie universala, emisa de London Royal Society.


In timpul eclipselor de Soare din 30 iunie 1954 si 22 octombrie 1959 , Maurice Allais constată că in timpul eclipselor de Soare viteza de rotatie a planului de oscilatie a unui pendul sufera o crestere semnificativa , fenomen propus de catre NASA de a fi numit “ efectul Allais”.

Pe 15 Februarie, 1961, trei tineri fizicieni printre care si G. Jeverdan au observat o anomalie importanta a pendulului gravitational, observata pe timpul eclipsei de Soare.


Pe timpul eclipsei de Soare din 2011, Prof. Dimitrie Olenici a observat si inregistrat o anomalie similara:

http://www.scirp.org/journal/PaperInformation.aspx?PaperID=26045#.VImV8dKsWCp

Efectul antigravitational observat nu poate fi pus pe seama gravitatiei newtoniene, sau a modificarilor aduse de relativitatea lui Einstein.


Experimentul efectuat de Academia Romana, Prof. I. Mihaila, in 2003:

http://www.academiaromana.ro/sectii2002/proceedings/doc3_2004/03_Mihaila.pdf

Iata un grafic care infatiseaza toate situatia:



Perioade de oscilatie a pendului s-a modificat cu 13,5 grade pe timpul eclipsei: efectul Allais

Offline StarDust

  • Moderator Global
  • MAESTRU
  • *
  • Mesaje postate: 2,150
  • Gen: Bărbat
  • Archaean soul
    • Vezi Profilul
  • Liked: 526
  • Likes Given: 1168
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #11 : 24 Decembrie 2014, 14:39:31 »
stardust, ai mai intervenit in termeni din astia absolutisti, si nu ti-a iesit nimic...ti-am demonstrat ca habar nu ai de faptul ca nu exista nici un fel de atractie gravitationala.

Unu, eu scriu ceea ce cred, nu am intentia sa "imi iese ceva"... doi, nu mi-ai demonstrat nimic, decat ca habar nu ai ceea ce gravitatia. esti intr-o grava eroare (voluntara zic io... :D). Gravitatia e una din fortele principale ce guverneaza acest univers, chiar daca tie nu iti place asta... dar realitatea e realitate...

...
Gazele din atmosfera NU SE SUPUN LEGII DE ATRACTIE GRAVITATIONALA:

Ingredientele aerului -oxigen, azot, argon și alte gaze deși nu sub formă de compuși ci de amestec, se găsesc în proporție egală ladiferite nivele ale atmosferei, în ciuda marilor diferențe în greutatealor specifică. Explicația acceptată de știință este aceasta: “Vânturile puternice păstrează gazele bine amestecate, așa că, în afară de vaporiide apă, compoziția atmosferei este la fel în toată troposfera, până la un înalt grad de aproximare”
...

Atmosfera, sta in jurul planetei tocmai datorita gravitatiei, iar daca la nivelul solului nu bate vantul  :-o ca sa amestece gazele, efectul Coriolis, si curentii Jet Stream (cred ca i-ai evitat in ecuatiile tale) rezolva problema, zic io... vezi ca ai uitat undeva in complicatele ecuatii ale tale sa schimbi un "+" cu "-" sigur.
Crede-ma, chiar daca la nivelul solului e acalmie totala(care oricum e temporara), e suficient sa urci 1000m si cu siguranta vei da de miscari semnificative ale aerului, asta ti-o va confirma orice pilot.

...
MAI VREI?
...

Nu multumesc! Cum ziceam, "ciorba" e stricata...
În credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci  doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamînt.  Evrei 11:13-16.
http://themillenniumreport.com/2016/03/the-flat-earthers-

Offline StarDust

  • Moderator Global
  • MAESTRU
  • *
  • Mesaje postate: 2,150
  • Gen: Bărbat
  • Archaean soul
    • Vezi Profilul
  • Liked: 526
  • Likes Given: 1168
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #12 : 25 Decembrie 2014, 12:28:16 »
Add-on la postarea mea anterioara. Am uitat de incalzirea inegala a atmosferei de catre soare (cel mai important lucru), deh, scriu din memorie si nu intotdeauna sunt f. inspirat...
Uite si o animatie care ma scuteste de a scrie un intreg referat pe tema asta:

https://www.youtube.com/watch?v=Ye45DGkqUkE

Chestii elementare care tin de fizica elementara (si de realitatea asta) dar necuprinse in ecuatiile tale.
Si cu asta am incheiat... deocamdata.
În credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci  doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamînt.  Evrei 11:13-16.
http://themillenniumreport.com/2016/03/the-flat-earthers-

Offline maurice

  • Junior
  • *
  • Mesaje postate: 15
    • Vezi Profilul
  • Liked: 15
  • Likes Given: 0
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #13 : 25 Decembrie 2014, 17:26:41 »
stimate coleg Stardust, nu inteleg de ce il combati atat de vehement pe colegul Dharanis, de parca esti unicul care detine adevarul absolut. omul este avid de cunoastere si experimentare, daca ar lua totul de bun acum ai fi cioplit inca in piatra. Dharanis ne prezinta niste teorii si isi pune intreabari despre paradoxurile care nu sunt explicate pe deplin de stiinta. forumul este pentru o dezbatere constructiva dar din pacate tu nu faci decat sa jignesti. il admir pe Dharanis ca nu se coboara la nivelul tau dar eu nu mai suport sa vad cum poluezi acest topic. nu te opreste nimeni sa-ti deschizi subiectele tale care desigur nu vor fi ciorba . multumesc.
p.s. apropo, cred ca ar trebui sa-ti schimbi numele si poate nu o sa mai fi praf.

Offline Aseneth

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 419
    • Vezi Profilul
  • Liked: 670
  • Likes Given: 2470
Re: Paradoxul Orbitei Galactice
« Răspuns #14 : 25 Decembrie 2014, 19:37:03 »
Dharanis, daca nu ai fost in spatiu sa vezi cum arata Pamantul, poti sa faci tu mama ecuatiilor, paradoaxelor si efectelor ca eu nu te cred. Vino cu o poza facuta de tine in spatiu, cu manutele alea doua si o sa zic si eu ca tine.