Autor Subiect: Datarea Sinodului de la Niceea: anul 876-877 e.n. - noua cronologie radicala-nici macar ipoteze  (Citit de 3493 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Dharanis

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 212
    • Vezi Profilul
  • Liked: 155
  • Likes Given: 0
Sinodul de la Niceea, datat in cronologia oficiala in anul 325 e.n., nu se putea intruni decat dupa anul 876-877 e.n.

Regulile pentru combinarea calendarelor solar si lunar de cand biserica sarbatoreste Pastele sunt date in Cartea Pastelui, conditiile fiind descrise in lucrarea Colectie de Reguli ale Sfintilor Parinti ai Bisericii scrisa de carturarul medieval Matei Vlastar (sec. XIV).

Regulile canonizate la Sinodul de la Niceea, anul 325 e.n. dupa cronologia oficiala:

Regulile 1&2: Pastele nu este sarbatorit impreuna cu pastele ebraic si este celebrat dupa echinoctiul de primavara.

Regulile 3&4: Sarbatoarea sa aiba loc chiar dupa prima luna plina care are loc dupa echinoctiu, si nu in orice zi, ci in prima duminica dupa luna plina.

Cel care a oferit pentru prima data anul 325 e.n., pentru Conciliul de la Niceea, a fost personajul numit Joseph Scaliger, fondatorul cronologiei moderne, in anul 1583; iar aceasta data este cea mai indepartata pe care o putea alege in acel moment (corectia celor zece zile impusa de pontiful Grigore XIII in 1582 e.n.).

Abia la inceput de secol XIX, marele matematician K.F. Gauss a reusit sa descopere formula pentru datarea precisa a Pastelui incepand cu primul secol, era noastra.

G. Nosovsky a comparat formula Pastelui derivata de K.F. Gauss (pentru secolele I - XVIII) cu datele Pastelui obtinute din Cartea Pastelui: trei din patru conditii impuse de Sinodul de la Niceea au fost incalcate pana in anul 784 e.n.

In 1583, J. Scaliger si mai tarziu D. Petavius nu aveau nici o posibilitate de a detecta aceasta greseala; in sec. XVI calcularea lunii pline pentru trecutul indepartat nu putea fi efectuata cu precizie.

Daca J. Scaliger ar fi fost confruntat cu aceste dovezi astronomice precise, ar fi fost constrans sa urmeze un alt rationament, si sa inventeze o alta istorie oficiala.

Regulile emise de Sinodul de la Niceea sunt corecte din punct de vedere astronomic abia dupa anul 784 e.n.; iar intre scrierea Cartii Pastelui si canonizarea sa, a trecut aproximativ un secol, conform cronologiei oficiale.

Datele Pastelui se repeta la fiecare 532 de ani (345 - 876 ; 877 - 1408...); fiind un proces periodic, punctul de pornire poate fi ales oriunde, de aceea si pare atat de ciudata intrunirea conciliului in anul 325 e.n., si inceperea ciclului Pastelui abia in 345. Cum regulile impuse chiar de acel Conciliu nu puteau fi indeplinite decat dupa anul 784 e.n., si cum intre scrierea Cartii Pastelui si canonizarea sa exista aproximativ un secol, iar ciclul Pastelui incepe in anul 876-877, data corecta nu putea fi decat acest an, adica 876 - 877 e.n., ca data pentru intrunirea acestui Sinod.

Iata citatul direct din scrierile lui M. Vlastar, care ne confirma aceste datari extrem de precise:

Matei Vlastar (1330 e.n.) despre Paste:

Canonul pune două hotărâri cu privire la Paşte, deşi a întrebuinţat un astfel de fel de vorbire, ca noi să nu prăznuim cu iudeii şi să aşteptăm echinocţiul de primăvară, căror hotărâri au urmat numaidecât alte două, ca praznicul să-l săvârşim îndată la cea dintâi lună plină după echinocţiu şi după aceasta nu simplu în oricare zi, ci în ziua primă a săptămânii îndată după lună plină.

Şi celelalte hotărâri se ţin cu tărie încă şi acuma, iar duminica cea după lună plină ni se amână adeseori prin aceea că se adaugă la paştele legii din fiecare an două zile şi apoi se purcede la duminică. S-a făcut însă aceasta nu din neştiinţa sau ignoranţa Părinţilor ce au dat legea aceasta privitoare la Paşte, ci cauzele lucrului acestuia se reduc la cursul lunii, căci deoarece mişcarea anuală se restituie iarăşi în 365 de zile şi în aproape a patra parte de zi, precum s-a zis, iar cursurile medii ale lunii ce se referă la lungime nu se restituie în 19 ani întregi, număraţi cu adaosul pătrimii, ci fără de trei sexagesime prime ale unei zile şi 37 secunde, din cauza aceasta se face restituirea numită în 304 ani iarăşi nu întregi, ci micşoraţi cu zile nici una, sexagesime prime 57 şi secunde 52, adică aproape cu 1 zi, de aceea corect se află adăugate două zile după lună plină la aflarea paştelor legii, neputând luna plină atinge exact data lunii cea determinată atunci de Părinţi, micşorându-se ea, precum s-a zis, în 304 ani aproape cu 1 zi.


Deci, pana in aproximativ 1330 e.n., ultima conditie a Pastelui fusese incalcata, iar eroarea de care Vlastar era constient, este de 24 de ore in 304 ani. Daca Vlastar ar fi stiut ca si Cartea Pastelui a fost canonizata in 325 e.n., el ar fi observat decalajul de trei zile care se acumulase intre luna plina calculata si cea reala in mai mult de o mie de ani.


Canoanele Sinodului de la Laodiceea, 363 e.n. (cronologia oficiala):

http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-cincilea-local-de-la-Laodiceea-343/

Canoanele Sinodului de la Cartagina, 419 e.n.:

http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-optulea-local-de-la-Cartagina-419/

Insa lipseste ceva cu adevarat important, cea mai importanta chestiune care ar fi trebuit sa fie dezbatuta: faptul ca trei din cele patru reguli emise la Sinodul de la Niceea (325 e.n.) erau incalcate in fiecare an.

Acest lucru dovedeste faptul ca falsificarea istoriei primului mileniu a fost efectuata fara a se lua in calcul datele astronomice care contrazic cronologia oficiala.

Offline Dharanis

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 212
    • Vezi Profilul
  • Liked: 155
  • Likes Given: 0
http://www.scribd.com/doc/74886953/Gleb-Nosovsky-Dilema-Pastelui#

Enciclopedia Britanică îl titularizează pe Joseph Justus Scaliger (1540 - 1609 E.N.) şi discipolul acestuia Dionysius Petavius (1583 – 1652 E.N.) ca fiind fondatorii cronologiei consensuale. Această cronologie se fundamenteaza pe doi piloni – data naşterii lui Isus Hristos şi data Primului Consiliu Ecumenic din Nicea, care de obicei este menţionat ca şi “Consiliul de la Nicea”.

Versiunea cronologică a lui Scaliger este bazată în mare măsură pe data zilei de naştere a lui Isus Hristos şi cea a Primului Consiliu Ecumenic de la Nicea, deoarece era în primul rând întocmită ca fiind cea a istoriei bisericeşti. Cronologia seculară a timpurilor antice a fost reprezentată în munca lui ca fiind derivată, și fundamentată pe sincronizarea cu evenimentele bisericeşti.

Vom face aici o expunere detaliată, de ce una din aceste date fundamentale, care este cea a Primului Consiliu Ecumenic din Nicea este categoric greşită.

Metoda principală de cercetare la care ne referim aici, este cea a calculului astronomic. Oricum, înţelegerea problemei nu necesită cunoştinţe profunde de astronomie sau alte articole stiinţifice speciale.


CONSILIUL DE LA NICEA DIN ANUL 325 E.N. CONTRAZICE CARTEA PAŞTELUI

Există un consens tradiţional de opinii conform cărora calendarul Pascal bisericesc a fost canonizat pe durata primului Consiliu Ecumenic de la Nicea. Pare că nimeni nu este conştient, oricum, că toate acestea contrazic în mod evident datarea făcută de Scaliger despre Consiliul de la Nicea – anul 325 E.N., şi epoca celui de al IV-lea secol în general.

Problema este că, Cartea Paştelui constă dintr-un număr de calendare şi tabele astronomice. Timpul la care acestea au fost realizate poate fi calculat din conţinutul lor. Cu alte cuvinte, Cartea Paştelui poate fi datată pe baza propriului conţinut astronomic. Vedem că rezultatul datării Cărţii Paştelui contrazice datarea Consiliului de la Nicea ca având loc în secolul al IV-lea.

Contradicţia a fost descoperită cu mult timp în urmă, şi a fost menţionată la începutul secolului al XX-lea de către specialiştii în tabelele Pascale. Oricum, până astăzi, nu a fost dată o explicaţie competentă a acestui fenomen.

Care pare a fi problema aici? Răspunsul este că probabil este implicată datarea Consiliului de la Nicea făcută de Scaliger, şi aceasta este extrem de important pentru cronologie. Pe aceasta se bazează cronologia bisericească în cea mai mare măsură, ceea ce este la fel cu a zice că întreaga istorie medievală, a pornit cu pretinsul secol al IV-lea cel puţin.

Datarea eronată (aşa cum înţelegem noi acum) a Consiliului de la Nicea făcută de Scaliger, a fost folosită de asemenea şi la pregătirea reformei celebrului calendar Gregorian. Specialiştii au fost firesc prudenţi în a atinge acest punct sensibil al cronologiei lui Scaliger, fiind perfect conştienţi de importanţa problemei pentru întreaga concepţie a istoriei medievale.

Alterarea datării Consiliului de la Nicea conduce la o completă revizuire a întregii cronologii a lui Scaliger, dintre secolele IV şi XIV. Aparent, acesta este cu siguranţă motivul pentru care toţi specialiştii care au observat discrepanţa serioasă între conţinutul Cărţii Paştelui şi datarea Consiliului de la Nicea, au fost prea timizi în a elibera concluzii, preferând poziţia de tăcere încăpăţânată, ca şi cum problema nu ar fi existat de loc.


UN CALCUL APROXIMATIV A DATEI CÂND A FOST CREATĂ CARTEA PAŞTELUI

Astfel, cunoaştem destule, aproape totul, despre Cartea Paştelui. Deci, de ce contextul astronomic al Cărţii Paştelui contrazice datarea lui Scaliger (pretinsul an 325 E.N.) despre Consiliul de la Nicea unde a fost canonizată Cartea Paştelui?

Această contradicţie poate fi uşor văzută din aproximarea calculelor.
1) Diferenţa între luna plină Pascală şi cea reală creşte cu o rată de o zi la 300 de ani
2) O diferenţă de două zile se acumulase în vremea lui Vlastar, care este datat aproximativ în anul 1330 E.N..
3) Aşadar, Cartea Paştelui a fost realizată undeva în jurul anului 730 E.N., deoarece 1330 - (300 x 2) = 730.

Se înţelege că, Cartea Paştelui putea fi canonizată de Consiliu doar cândva mai târziu. Dar aceasta nu corespunde deloc cu datarea lui Scaliger a canonizării acesteia, ca având loc în anul 325 E.N..

Să accentuăm, că Matei Vlastar însuşi, nu a văzut nici o contradicţie aici, deoarece el aparent nu este conştient de faptul că Consiliul de la Nicea este datat în pretinsul an 325 E.N.. O ipoteză firească: această datare tradiţională a fost introdusă mult mai târziu decat timpurile lui Vlastar. Cel mai probabil, a fost prima dată calculată în timpul lui Scaliger.


Consiliul care a introdus Cartea Paştelui – conform tradiţiei moderne cât şi celei medievale, a fost Consiliul de la Nicea – nu putea avea loc înainte de anul 784 E.N., deoarece acesta a fost anul când data calendaristică pentru Paştele Creştin a încetat să mai coincidă cu luna plină a Paştelui Iudaic, datorită deplasării lente astronomice a fazelor lunare.

Ultima asemenea coincidenţă a apărut în anul 784 E.N., şi după acel an, datele Paştelui Creştin şi ale Paştelui Iudaic s-au îndepărtat pentru totdeauna. Aceasta înseamnă că, Consiliul de la Nicea nu putea canoniza Cartea Paştelui în secolul IV E.N., când Duminica calendaristică a Paştelui ar fi coincis cu Paştele Iudaic de 8 ori – în 316, 319, 323, 343, 347, 367, 374 şi 394 E.N., si l-ar fi precedat cu două zile de 5 ori, ceea ce este strict interzis de a patra regulă a Paştelui, în anii 306 şi 325 E.N. (deja la un an după presupusul Consiliu de la Nicea), precum şi în anii 346, 350 şi 370 E.N..

Astfel, dacă urmăm versiunea cronologică consensuală, va trebui să considerăm celebrarea primului Paşti după Consiliul de la Nicea ca fiind în flagrantă contrazicere cu trei din cele patru reguli pe care Consiliul le-a decretat special pentru această sărbătoare! Pretinsele reguli sunt încălcate chiar în anul următor, după ce Consiliul le-a decretat, şi sunt încă urmate cu zel şi în toate detaliile, la cinci secole(!) dupa acea.

Să reţinem faptul că J.J. Scaliger nu ar fi putut observa acest nonsens evident, pe durata realizării cronologiei consensuale antice, deoarece calcularea adevăratelor date ale lunii pline pentru trecutul îndepărtat nu era o problemă rezolvată în epoca lui.

Absurditatea menţionată mai sus a fost observată mult mai târziu, când nivelul ştiinţei astronomice a devenit satisfăcătoare pentru scopul declarat, dar era deja prea târziu, deoarece versiunea cronologică a lui Scaliger era deja canonizată, întărită şi botezată “ştiinţific”, cu toate corecţiile majore ulterioare interzise.




Potrivit cronologiei oficiale, in anul 325 e.n., solstitiul de iarna ar fi trebuit sa aiba loc pe 21 Decembrie; in anul 968 e.n., pe 16 Decembrie, iar in 1582, anul in care pontiful Grigore XIII a reformat calendarul iulian, ar fi trebuit sa cada pe 11 Decembrie.

Numai ca, asa cum am vazut din analiza formidabila facuta de G. Nosovsky, Sinodul de la Niceea nu se putea intruni inainte de anul 876-877; iar in anul intrunirii acestui Sinod, conform cronologiei oficiale, solstitiul de iarna a avut loc tocmai pe 21 Decembrie.

Documentul datat 24 Februarie, 1582, emis de pontiful Grigore XIII, in cronologia oficiala, declara urmatoarele:

Grija noastra nu este numai de a reinstala echinoctiul in locul sau desemnat cu mult timp in urma, din care a fost decalat in perioada care a trecut de la Sinodul de la Niceea, cu aproximativ zece zile...

Decalajul insa ar fi fost de doar cinci zile, asa cum putem vedea din datarea Sinodului de la Niceea.

Scandalul care s-ar fi declansat in urma unei datari imprecise, cu o deviere de cinci zile, 11 Decembrie in loc de 16 Decembrie, ar fi facut inconjorul intregii Europe. Deci, documentul datat pe Februarie 1582, a fost redactat mult mai tarziu, cam in acelasi timp in care erau inventate datarile pentru toate Sinoadele ecumenice.

Neavand la dispozitie formula precisa a lui K.F. Gauss pentru calcularea lunii pline pentru trecutul indepartat, cei care au redactat acele canoane si documente pontificale au jucat la cacealma, oferind reguli ale Pastelui care nu puteau fi indeplinite decat dupa anul 784 e.n.


Istoricul bizantin Leo Diaconus consemneaza:

Pe cand imparatul era la razboi in Siria, a avut loc o eclipsa de soare la solstitiul de iarna, ... pe 22 Decembrie, la ora 4 a zilei, pe cand atmosfera era linistita. Intunericul a cazut asupra pamantului si au aparut toate stelele stralucitoare. ... In acelasi timp ma aflam si eu la Constantinopol ..."

Traducere din:

"When the Emperor was waging war in Syria, at the winter solstice there was an eclipse of the Sun such as has never happened apart from that which was brought on the Earth at the Passion of our Lord on account of the folly of the Jews. . . The eclipse was such a spectacle. It occurred on the 22nd day of December, at the 4th hour of the day, the air being calm. Darkness fell upon the Earth and all the brighter stars revealed themselves. Everyone could see the disc of the Sun without brightness, deprived of light, and a certain dull and feeble glow, like a narrow headband, shining round the extreme parts of the edge of the disc. However, the Sun gradually going past the Moon (for this appeared covering it directly) sent out its original rays, and light filled the Earth again."

Refers to a total solar eclipse in Constantinople of 22 December AD 968.
From: Leo the Deacon, Historiae, Byzantine.

http://www.mreclipse.com/Special/quotes2.html


Numai ca, data fiind corectia celor 10 zile impusa de pontiful Grigore XIII in 1582, solstitiul de iarna ar fi trebuit sa cada pe data de 16 Decembrie, in anul 968 (aprox. 11 minute pentru fiecare an solar = aprox. o zi la fiecare 134 de ani, vezi http://www.crystalinks.com/calendarome.html ).


Deoarece Leo Diaconus a consemnat atat solstitiul de iarna cat si data precisa de calendar, citatul respectiv a cauzat discutii aprinse intre istorici, in ultimii 120 de ani.



Una dintre cele mai remarcabile lucrari despre falsificarea istoriei, The Pauline Epistles de marele istoric britanic, Edwin Johnson:

http://www.egodeath.com/edwinjohnsonpaulineepistles.htm

Marele istoric britanic E. Johnson demonstreaza cu citate precise si extraordinare ca Historia Écclesiastica lui Eusebius cat si List of Illustrious Men de Jerome sunt lucrari inventate pe parcursul Renasterii; ne arata ca nimeni in Europa nu avea habar de Vulgata sau sa aiba vreo traducere a Vulgatei (Biblia Latina) la dispozitie inainte de anul 1592 e.n.; de asemenea demonstreaza ca Sinodul de la Trent (1546) nu a avut loc niciodata, si ca intreaga istorie a Angliei a fost falsificata cel putin dupa anul 1533 (ne arata cand a fost scrisa Decameron Tales, citatele din Polydore Vergil care indica faptul ca nimeni in Anglia nu stia nimic de epistolele lui Pavel inainte de anul 1500 e.n. si multe alte lucruri fascinante).


Noua cronologie radicala:

-falsificarea istoriei Greciei si Romei antice
-falsificarea istoriei Egiptului antic
-podul de la Drobeta nu a fost construit de romani
-falsificarea istoriei oficiale in perioada 2100 - 600 ien (Dr. Gunnar Heinsohn)
-Howard Carter stia exact unde sa sape dupa mormantul lui Tutankhamon (pregatit de catre francmasoni cu zeci de ani inainte pentru a falsifica si mai mult istoria egiptului "antic")
-CAND a fost crucificat de fapt Iisus Christos
-arhiva Christopher Pfister care a descoperit ca nu exista prezenta umana pe teritoriul actual al Elvetiei inainte de anul 1700 en:

http://cercetare.forumgratuit.ro/t124-istoria-lumii-364-de-ani-vechime
« Ultima Modificare: 24 Iunie 2014, 18:24:16 de Dharanis »

Offline Dharanis

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 212
    • Vezi Profilul
  • Liked: 155
  • Likes Given: 0
Titlul sirului a fost schimbat, cu "fara ipoteze", ceea ce este gresit.


Va invit pe toti sa cititi urmatoarele citate:


Matei Vlastar (1330 e.n.) despre Paste:

Canonul pune două hotărâri cu privire la Paşte, deşi a întrebuinţat un astfel de fel de vorbire, ca noi să nu prăznuim cu iudeii şi să aşteptăm echinocţiul de primăvară, căror hotărâri au urmat numaidecât alte două, ca praznicul să-l săvârşim îndată la cea dintâi lună plină după echinocţiu şi după aceasta nu simplu în oricare zi, ci în ziua primă a săptămânii îndată după lună plină.

Şi celelalte hotărâri se ţin cu tărie încă şi acuma, iar duminica cea după lună plină ni se amână adeseori prin aceea că se adaugă la paştele legii din fiecare an două zile şi apoi se purcede la duminică. S-a făcut însă aceasta nu din neştiinţa sau ignoranţa Părinţilor ce au dat legea aceasta privitoare la Paşte, ci cauzele lucrului acestuia se reduc la cursul lunii, căci deoarece mişcarea anuală se restituie iarăşi în 365 de zile şi în aproape a patra parte de zi, precum s-a zis, iar cursurile medii ale lunii ce se referă la lungime nu se restituie în 19 ani întregi, număraţi cu adaosul pătrimii, ci fără de trei sexagesime prime ale unei zile şi 37 secunde, din cauza aceasta se face restituirea numită în 304 ani iarăşi nu întregi, ci micşoraţi cu zile nici una, sexagesime prime 57 şi secunde 52, adică aproape cu 1 zi, de aceea corect se află adăugate două zile după lună plină la aflarea paştelor legii, neputând luna plină atinge exact data lunii cea determinată atunci de Părinţi, micşorându-se ea, precum s-a zis, în 304 ani aproape cu 1 zi.

Aceste este citatul asa cum apare in lucrara originala a lui Matei Vlastar (Matthew Blastares), am si citatul original in engleza, daca este nevoie.


Deci, pana in aproximativ 1330 e.n., ultima conditie a Pastelui fusese incalcata, iar eroarea de care Vlastar era constient, este de 24 de ore in 304 ani. Daca Vlastar ar fi stiut ca si Cartea Pastelui a fost canonizata in 325 e.n., el ar fi observat decalajul de trei zile care se acumulase intre luna plina calculata si cea reala in mai mult de o mie de ani.


Luam un alt citat celebru, care inca da dureri de cap istoricilor:

Istoricul bizantin Leo Diaconus consemneaza:

Pe cand imparatul era la razboi in Siria, a avut loc o eclipsa de soare la solstitiul de iarna, ... pe 22 Decembrie, la ora 4 a zilei, pe cand atmosfera era linistita. Intunericul a cazut asupra pamantului si au aparut toate stelele stralucitoare. ... In acelasi timp ma aflam si eu la Constantinopol ..."

Traducere din:

"When the Emperor was waging war in Syria, at the winter solstice there was an eclipse of the Sun such as has never happened apart from that which was brought on the Earth at the Passion of our Lord on account of the folly of the Jews. . . The eclipse was such a spectacle. It occurred on the 22nd day of December, at the 4th hour of the day, the air being calm. Darkness fell upon the Earth and all the brighter stars revealed themselves. Everyone could see the disc of the Sun without brightness, deprived of light, and a certain dull and feeble glow, like a narrow headband, shining round the extreme parts of the edge of the disc. However, the Sun gradually going past the Moon (for this appeared covering it directly) sent out its original rays, and light filled the Earth again."

Refers to a total solar eclipse in Constantinople of 22 December AD 968.
From: Leo the Deacon, Historiae, Byzantine.

http://www.mreclipse.com/Special/quotes2.html


Numai ca, data fiind corectia celor 10 zile impusa de pontiful Grigore XIII in 1582, solstitiul de iarna ar fi trebuit sa cada pe data de 16 Decembrie, in anul 968 (aprox. 11 minute pentru fiecare an solar = aprox. o zi la fiecare 134 de ani, vezi http://www.crystalinks.com/calendarome.html ).


Si atunci ce facem?

A fost sau nu istoria ultimilor 2000 de ani falsificata?


Dr. G. Nosovsky, unul dintre cei mai mari matematicieni rusi ai momentului:

Consiliul care a introdus Cartea Paştelui – conform tradiţiei moderne cât şi celei medievale, a fost Consiliul de la Nicea – nu putea avea loc înainte de anul 784 E.N., deoarece acesta a fost anul când data calendaristică pentru Paştele Creştin a încetat să mai coincidă cu luna plină a Paştelui Iudaic, datorită deplasării lente astronomice a fazelor lunare.

Ultima asemenea coincidenţă a apărut în anul 784 E.N., şi după acel an, datele Paştelui Creştin şi ale Paştelui Iudaic s-au îndepărtat pentru totdeauna. Aceasta înseamnă că, Consiliul de la Nicea nu putea canoniza Cartea Paştelui în secolul IV E.N., când Duminica calendaristică a Paştelui ar fi coincis cu Paştele Iudaic de 8 ori – în 316, 319, 323, 343, 347, 367, 374 şi 394 E.N., si l-ar fi precedat cu două zile de 5 ori, ceea ce este strict interzis de a patra regulă a Paştelui, în anii 306 şi 325 E.N. (deja la un an după presupusul Consiliu de la Nicea), precum şi în anii 346, 350 şi 370 E.N..

Astfel, dacă urmăm versiunea cronologică consensuală, va trebui să considerăm celebrarea primului Paşti după Consiliul de la Nicea ca fiind în flagrantă contrazicere cu trei din cele patru reguli pe care Consiliul le-a decretat special pentru această sărbătoare! Pretinsele reguli sunt încălcate chiar în anul următor, după ce Consiliul le-a decretat, şi sunt încă urmate cu zel şi în toate detaliile, la cinci secole(!) dupa acea.

Să reţinem faptul că J.J. Scaliger nu ar fi putut observa acest nonsens evident, pe durata realizării cronologiei consensuale antice, deoarece calcularea adevăratelor date ale lunii pline pentru trecutul îndepărtat nu era o problemă rezolvată în epoca lui.

Absurditatea menţionată mai sus a fost observată mult mai târziu, când nivelul ştiinţei astronomice a devenit satisfăcătoare pentru scopul declarat, dar era deja prea târziu, deoarece versiunea cronologică a lui Scaliger era deja canonizată, întărită şi botezată “ştiinţific”, cu toate corecţiile majore ulterioare interzise.